Volumele de dialoguri (vor fi trei ?n total) socratice adun? convorbiri cu personalit??i ale culturii ?i literaturii na?ionale, realizate ?n libertate, ?ncepind cu 1990. Ele au fost publicate ?n diverse reviste, ?n principal ?Convorbiri literare“ ?i ?Poezia“, dar ?i ?n ?Dacia literar?“, ?Poesis“, ?Hyperion“ ?.a. Dialogurile se succed ?n ordinea apari?ie ?i reflect? fr?m?nt?rile culturale, literare, politice ale momentului, de interes peren ?i constant privind biografia artistic? a personalit??ii intervievate. Dialogurile sunt vii, atractive, instructive ?i mereu actuale prin problematic? abordat?. Participan?ii la acest veritabil banchet platonician din primul volum, Democra?ia oblig? idiotul sa stea al?turi de geniu (310 pagini), sunt: Petre ?u?ea, Ana Blandiana, Alexandru Zub, Ioan Alexandru, Dimitrie Gavrilean, Mihai Ursachi, Cezar Iv?nescu, Svetlana Paleologu-Matta, ?erban Cantacuzino, ?tefan Avadanei, Cristian Simionescu, Luca Pi?u, Lauren?iu Ulici, Corneliu ?tefanache, Ioana Cr?ciunescu, Paul Goma, Monica Lovinescu, Ilie Cleopa, George Astalos, Marin Mincu, Liviu Ioan Stoiciu, Dan M?nuc?, Costache Ol?reanu, Sorin Vieru, Gellu Dorian, Alex ?tef?nescu, Nicolae Manolescu, Ilie Constantin.

Este un autoportret al cunoa?terii personale, un autoportret schi?at ?n timp real, sub ochii cititorului, pe m?sura ce Lara ia cuno?tin?? de st?rile emo?ionale prin care trece, ??i analizeaz? sentimentele, rezultatul posibilelor ac?iuni, analizeaz? deciziile pe care le ia, consecin?ele posibile. Dilema declarat? a Larei este: cum ?mpaci nevoia inimii pentru noutate, pentru tr?iri spontane, cu monotonia mariajului, chiar dac? acesta e fericit? Con?tiin?a sa este prins? ?ntre dragostea pentru so?ul cu care ?tie c? se potrive?te ca structur? ?i pe care ?l iube?te, ?i efervescen?a aventurii cu un alt b?rbat, care ?i furnizeaz? spontanul dup? care t?nje?te. Romanul se concentreaz? pe amant ?n mod deliberat. Lara este perfect con?tient? de r?ul pe care ?l produce celor trei personaje ?mplic?te: so?, amant, ?i ei ?ns??i. Perioada ?n care este creat ?i definitivat autoportretul sunt ultimii ai comunismului, anii ?n care priva?iunile impuse popula?iei sem?nau mai degrab? cu priva?iunile unui r?zboi. Cu toate acestea, eroina se concentreaz? cu ?nc?p???nare pe iubirea ei, pe mi?c?rile sufletului ei, refugiindu-se ?n tr?irile proprii ?i reu?ind astfel s? se salveze de autocomp?timire ?i s? supravie?uiasc? ?ntr-o aparent? normalitate.

Schlesak l combin pe Bakunin cu Marx i era sedus de modelul politic iugoslav. “Teoria tnrului Marx (preluat de la Hegel): realizarea i autorealizarea.“ Dictatura i aprea nc umana, aproape de o forma de realitate i de trirea autentic. Libertatea occidental ar fi creat doar un context amorf. n acest inacceptabil context, nu caut o ieire practic, optnd pentru una teoretic, teoria fiind suficient siei i dizlocnd tot restul. “Nu de soluii, ci de utopii, de ieiri, de asta avem nevoie.“ (dec. 1971) epeneag nu gndea diferit. i el definea contextul social i politic n termeni identici. Accepta i modelul iugoslav. i gsea calitatea de a fi joncional. “Iugoslavia poate juca rolul de punct de contact.“ Nu degeaba se spune: Historia magistr vitae! Istoria (realitatea, contextul) dicteaz modurile de a gndi, prea puin retrospectiv, vag proiectiv, ntr-un prezent tranzitoriu, amorf i (n)formal. La 12 august 1973, urma modelul ceh, “opoziie pe fa“ i-i schia corespondentului su un plan de colaborare.“Un eseu incitant despre unul dintre cei mai importani scriitori romni de expresie germana, stabilii n Italia.

Vrnd s fac un dar poeilor romni – de la care n tineree am primit inestimabile daruri, Nichita, Cezar, Grigore – am ndrznit o versiune romneasc a intraductibilelor i abstruselor poeme rilkeene. Mostre supreme ale unui discurs poetic somnambulic, desfidnd nu numai logica i sintaxa curent dar i cea poetic, aceste Elegii… sunt, cred eu, un vrf dac nu un monument al spiritualitii moderne europene. Sunt fericit ca limba romn a strmoilor mei i a marilor poei romni a primit i a putut cuprinde arta poetului austriac, ce se clatin i cuvnt ntr-un aer de o tensiune insuportabil, ntre Pindar i Holderlin, un monument de vrf inegalabil, cu siguran, al creaiei europene.“ (Nicolae Breban)

Titlul se refer? la ceea ce autorul c?r?ii consider? esen?a mitului faustic: surmontarea limitelor cunoa?terii ?i tenta?ia spre ceea ce exist? dincolo, necunoscutul sau imposibilul ?n ordinea normal? a lumii. Tenta?ia limitei ?i limita tenta?iei este o investigare critic? a ideilor ?i motivelor din perspectiva unui comparatism orientat spre filosofie ?i estetic?, pe care profesorul universitar clujean, Vasile Voia, l-a practicat consecvent ?n cariera sa.

Drept cadru general al discu?iei noastre propun o poetic? a traducerii. Dup? p?rerea mea, aceast? disciplin? – al c?rei teritoriu ?nc?lca (ba chiar ??nc?leca“) domeniile lingvisticii teoretice ?i aplicate, teoriei literaturii ?i crea?iei literare – se pliaz? pe modelul actului comunic?rii. Dup? cum se ?tie, actul respectiv implic? un produc?tor de mesaje, mesajul sau textul produs ?i un receptor sau lector (care arareori e unul cu totul pasiv; cel mai adesea el exercit? func?ia de interpret al mesajului ori textului).S? observ?m acum c? procesul traducerii este compus de fapt din dou? acte de comunicare ?nl?n?uite, dintre care primul se desf??oara ?n spa?iul limbii ?i culturii de plecare, adica al Limbii sursa, iar cel?lalt ?n sfera limbii ?i culturii de destina?ie, altfel spus a Limbii ?int?. Traduc?torul reprezint? veriga de leg?tura dintre cele dou? segmente, c?ci lui ?i incumb? at?t lectura ?i interpretarea textului surs?, c?t ?i producerea textului ?int?.

Om politic liberal mai pu?in cunoscut, Gheorghe D. Pallade a l?sat un jurnal care, de?i cuprinde o perioad? destul de scurt? ?n timp, 1 martie 1897 - 8 ianuarie 1898, ne va introduce ?n atmosfera extrem de fr?m?ntat? din interiorul Partidului Na?ional Liberal.S-a n?scut ?n anul 1858 la B?rlad, dintr-o familie ?nst?rit?. ?i-a f?cut studiile secundare ?i universitare ?n ?ar?, lu?ndu-?i licen?a ?n drept la Facultatea de drept a Universit??ii din Bucure?ti ?n anul 1880. Intr? ?n magistratur? p?n? ?n 1884 c?nd, particip?nd la alegeri este ales deputat pe listele Partidului Na?ional Liberal. Din acest moment via?a lui devine public? ?i intr? ?n v?ltoarea luptelor politice. ?n acela?i an, al?turi de C.A. Rosetti a sus?inut colegiul unic ?i libertatea absolut? a presei. De fapt a ?i fost colaborator al ziarului Rom?nul.Paginile de jurnal, de?i nu acoper? nici un an de zile, prezint? una din cele mai zbuciumate perioade al Partidului Na?ional Liberal. Subiective sau nu, paginile r?mase de la Gh.D. Pallade vin s? completeze istoria politic? a Rom?niei de la sf?r?itul secolului al XIX-lea.L?s?m pe seama cititorului s? analizeze jurnalul lui Gh.D. Pallade. Nou? nu ne r?m?ne dec?t s? ar?t?m c? am considerat ca notele s? fie c?t se poate de complete, persoanele ?i locurile fiind foarte numeroase, f?r? de care, chiar un cititor avizat nu s-ar descurca. Iat? de ce am recurs la solu?ia de a desp?r?i notele de indicele de nume. Trebuie, de asemenea, s? atragem aten?ia c? notele sunt a?ezate alfabetic, deoarece tot volumul ar fi fost prea ?nc?rcat de numere ?i cifre. Sper?m c? modesta noastr? contribu?ie prin editarea acestui jurnal s? ?mplineasc? un scurt moment din fr?m?ntata noastr? istorie politic? a Rom?niei de la sf?r?itul secolului al XIX-lea.

Cartea de Poezii a poetei confirm? un stil, o atitudine estetic? ?i o capacitate de a dep??i ?ngr?dirile presupuse de reactualizare a vechilor formule poetice. Claudia Voiculescu ??i asum? riscul de a p?rea demodat?, abord?nd ceea ce majoritatea poe?ilor din diverse genera?ii ori promo?ii, a respins, cel mai adesea din neputin??.Cred c? poezia Claudiei Voiculescu merit? aten?ia criticii ?i o mediatizare corespunz?toare. (Liviu Gr?soiu)Claudia Voiculescu ridic? forma fix? a rondelului la ?n?l?imi demne de orice competi?ie.... Este o poet? ?n al c?rei talent cred. (C.D. Zeletin)Poet? de ?nalt? for?? r?scolitoare, talent viguros cu cizel?ri de art? adev?rat? ?n ad?ncul substrat al cuv?ntului, vers pasional ?i cotropitor... (Pan. M. Vizirescu)Claudia Ilie, preoteas? ?ntru poezie... (Tudor George)Delicata poet? Claudia Ilie Voiculescu este o voce liric? de mare sensibilitate... (Dumitru Radu Popa)

Dup? apari?ia monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii rom?ne contemporane, 1941-2000, Alex ?tef?nescu este omul zilei ?n critica literar? rom?neasc?. Admirat sau pizmuit de confra?i, invitat ?i celebrat cu fast ?n ora?ele de provincie, intervievat de superbe ziariste, Alex ?tef?nescu se afl? mereu ?n centrul aten?iei, prezen?a sa ?ntr-un loc este imposibil s? treac? neobservat?. Chiar ?i cei care ??i propun s? ?l ignore ajung p?n? la urm? s? ??i piard? cump?tul, ?ncep s?-l v?neze cu invectivele lor, sporindu-i, indirect, vizibilitatea, notorietatea ?i popularitatea. Alex ?tef?nescu este, ?n lumea literaturii, genul de personaj care nu las? pe nimeni indiferent. Unii ?i sunt prieteni, al?ii du?mani de moarte (cei neinclu?i ?n Istorie ?i cei men?iona?i ?n emisiunea sa TV rezervat? c?r?ilor proaste, Tichia de m?rg?ritar). ?n fine, mai exist? o categorie, a celor care ?l cultiv? cu speran?a secret? c? i-ar putea intra ?n gra?ii ?i c? ?n felul acesta ?i-ar putea asigura un viitor luminos ?n literatura rom?n?. (Tudorel Urian)?Alex. ?tef?nescu este singurul critic rom?n contemporan care, metodic, confer? criticii caracteristicile unui ?act de persuasiune?. El face uz de o veritabil? strategie de seducere a cititorului: limbajul este dezabstractizat, f?r? a-?i pierde ?ns? competen?a ?i precizia conceptual?; expresia critic?, mereu dezinvolt? ?i de multe ori memorabil?, are o anumit? materialitate fraged?, fiind astfel u?or de receptat; pl?cerea lecturii ?i a scrisului, aproape palpabil?, devine contaminant? ?i ?mbie la reverii hedoniste; ?n sf?r?it, discursul e ?mp?nat de compara?ii sugestive ?i cu at?t mai ?ocante cu c?t nu se produc ?n spa?iul livrescului, ci al experien?ei comune, con?in?nd ?i o infuzie de umor gra?ios care ?ntre?ine comuniunea afectiv? cu cititorul.“??n volumul Cum se fabric? o emo?ie autorul adopt? forma dialogal? a discursului (?ntre un eu inocent-iscoditor ?i unul doct, profesoral) d?nd dinamism ?i o concrete?e plin? de substan?? problemelor convocate: stilul aluziv, natura artei, rela?ia artist-public, talentul, valoarea, mecanismul psihologic al crea?iei, succesul etc. Este vorba, de fapt, despre un mic ?tratat“ de educa?ie estetic?, alert, eficient ?i care, ?n mod expres, se adreseaz? unui public concret.“ (Petru Poant?)

i acest volum intr ?n seria celor pregtitoare, anun?nd O istorie politic a literaturii rom?ne postbelice. Nu e vorba de un ?rzboi cu estetismul”, reanim?nd fantoma lui Gherea, ci de reevaluri pe temei estetic, la mai multe m?ini, folosind achiziiile criticii literare; i, firete, de recontextualizri (interog?nd epoca), in?nd cont, ?ns, de fluctuaiile recepiei i de capricioasa meteorologie politic. ?n fond, suntem consecveni cu programul, anunat ?nc de la debut (Orizontul lecturii, 1983), ?neleg?nd c, sociologic judec?nd, nu putem examina fenomenul literar retez?ndu-i ombilicul istoric. Generaia orfelin discut, prin profiluri sintetizatoare, despre o serie creatoare, av?nd drept numitor comun vitregele condiii formative; ea a fost modelat de interdicii (lecturi clandestine, maetri ?ascuni”, biblioteci epurate), provoc?nd o reacie polemic (ruptura) i promov?nd, astfel, la start, un program negativ. Dar, ?n acelai timp, este o generaie auroral, cu rol de verig, redescoperind – euforic – tradiia, definind o stare de spirit, angaj?ndu-se, prin combustie creatoare, la o lucrare comun, recuperatoare, fecund, susinut, prin propulsie adjectival, de o critic solidar, risipind i cronici ?tactice”, cum recunotea Matei Clinescu. Chiar dac noi discutm, ?n acest volum, poeii ei, evident nu poate fi vorba doar despre o generaie de poei, transport?nd legenda Labi, anun?nd, prin voci tinere, o nou epoc de lirism. Nu e vorba, aadar, de o compact ?echip” liric, ci de un buchet de personaliti, cu voci distincte, evolu?nd ?n direcii imprevizibile, isc?nd, ?n timp, disensiuni, controverse ?nfierb?ntate, ierarhizri provizorii. i propun?nd un inventar tematic, hrnind un imaginar, p?n la un punct, comun, definind o fizionomie specific. (Adrian Dinu Rachieru)

Cartea reprezint? o minimonografie spectaculoas? despre proza, publicistica ?i poezia unuia dintre cei mai mari poe?i interbelici, Tudor Arghezi. M.V. Buciu are un instrumentar critic adus la zi, ca ?i bibliografia de altfel, aten?ia exegetului fiind focalizat? asupra operei acestui mare scriitor, contestat vehement ?n perioada post-decembrist?. ?n esen??, monografia lui M.V. Buciu, constituie o temeinic? tentativ? de rea?ezare a lui Tudor Arghezi ?n actualitatea literar?, readuc?nd ?n discu?ie, dar nu mai pu?in ?n actualitate, complexitatea personalit??ii argheziene, un urma? al poetului na?ional, Mihai Eminescu.

nainte de orice altceva, Poezia de la Gndirea este o carte despre slbiciunea conceptelor. Ce mai definesc azi cuvinte precum tradiionalism sau modernism ntre rzboaie, termenii au polarizat probabil toate disputele, nelsnd n stare de neutralitate aproape nimic. Nu-i vorba, nu ideologiile fac literatura. Iar cnd este vorba despre poezie, lucrurile sunt cu atat mai complicate. Or, privind napoi cu suspiciune, Mircea A. Diaconu realizeaz nu doar o descriere comparativa a principalelor constante ale poeziei de la Gndirea, ci si o anatomie – sceptic mcar – a conceptelor n disputa lor cu realitatea de fapt. Criticii conceptelor – dublate de o ncercare de refundamentare a lor – i rspunde o analiz minuioas, fr parti-pris-uri, a realitii de fapt. n distana aceasta, dintre concept i realitate, ptrunde ochiul deopotriv al istoricului i al criticului literar. Iar ceea ce rezult nu mai este o sum de adevruri apodictice, ci o proiecie hermeneutic fundamentat interogativ.

Edi?ie bilingv? Veaceslav Samo?kin este rus, corespondent de pres? la Bucure?ti, dar ?n primul r?nd, poet. Universul lui poetic penduleaz? ?ntre tragismul ?nsingur?rii ?i nevoia de confesiune. Elegiac? ?i intimist?, lirica din volumul Po?ta?ul nocturn este strig?tul de am?r?ciune al intelectualului lucid ?n fa?a vicisitudinilor unei istorii contorsionate ?i, totodat?, supapa prin care se revars? preaplinul propriilor drame existen?iale. Poet prin excelen?? citadin, Veaceslav Samo?kin ??i aminte?te cu nostalgie de ora?ul natal ?cu nume bol?evic“, care ?i-a pus amprenta asupra ?ntregii lui vie?i – ?Arhitectura sufletului meu/ e-a str?zilor lui prelungire“–, descrie cu delicate?e ner?bdarea de a ?nt?lni fata drag? –  ?ochii mei ?nverzesc semaforul“ –, identific? ?n triste?ea unei toamne destinul unei iubiri trecute –  ?era acea toamn?/ nu un anotimp, ci/ soarta noastr? doamn?“–, sufer? al?turi de femeile care pl?ng noaptea, cu hohote ?n?bu?ite, ?vie?ile nen?scute ori ucise/ ?n disperate p?ntece de mam?“... Tr?itor de c?teva decenii ?n ?ara noastr?, Veaceslav Samo?kin s-a integrat perfect ?n peisajul d?mbovi?ean: ?l putem ?nt?lni pe str?zile ora?ului sau ?i putem asculta, ?ntr-o cafenea, considera?iile generoase asupra literaturii ?i artei, politicii sau vie?ii, ?n general. C?ci cel pe care prietenii ?l apeleaz? cu diminutivul Slava nu este doar un intelectual de stirpe aleas?, impresionant prin erudi?ie, ci ?i un om de o fermec?toare ?i bl?nd? colocvialitate. ?n c?teva din versurile sale, poetul pentru care Rom?nia a devenit a doua patrie zugr?ve?te imaginea Bucure?tiului sub ar?i?a necru??toare a verii, anotimp ?nscris ?ntr-un ineluctabil ciclu universal. (Dinu Moraru)

Tr?g?nd linie, am spune c? ne afl?m ?n prezen?a unui demers pertinent de mare actualitate, a unui pre?ios instrument de lucru menit s? umple un gol ?n literatura didactico-?tiin?ific? de specialitate, dar totodat? put?nd deveni util ?i unor cercuri intelectuale interesate de evolu?ia fenomenului poetic rusesc ?n secolul XX, situate ?n afara comunit??ii universitare. (Mircea Croitoru) E o bibliotec? umbl?toare. A citit mii de c?r?i ale altora ?i a scris c?teva ale sale. ?l recuno?ti dintr-o mie. Ziarele, revistele, c?r?ile ?i sunt lipite de degete. Merge pe strad? ?i cite?te, a?teapt? lini?tit la o coad? ?i cite?te. Absent pentru lumea aceasta viermuitoare ?i pragmatic?, el s-a retras protector ?n spatele ziarelor ?i c?r?ilor, ?i a rezistat. Cu o ?inut? sobr?, de o ?epeno?enie verde, demn? de ?ara Fagilor de unde-?i trage ob?r?ia, nu-i po?i da anii pe care, incredibil, ?i are. (…) Dac? te duci la el acas?, totul pare sprijinit pe tomuri, iar dac? ai proasta inspira?ie s? clinte?ti ceva, acea ?arhitectur? intelectual?“ ??i poate fi fatal?. Un soi de Manole Anapoda, zidit ?n chip de An? ?ntr-o m?n?stire de c?r?i. Prietenii ?i spun Dima. Am tradus ?mpreun? din Bulat Okudjava volumul de versuri C?ntecul esen?ial ?i, din mul?i al?i poe?i contemporani ru?i, ?n periodice. Metodic, punctual, suferind de acribie ?i, bine?n?eles, scufundat ?ntr-o lectur? atunci c?nd nu lucram ?mpreun?, a dovedit c? nu e doar un consumator de literatur?, ci ?i un excelent cunosc?tor al limbii din care traducea, ?i chiar un creator. ?l invidiez pentru felul sfid?tor ?n care ?tie s? uite de televizor ?i de calculator. Dima cite?te. El e scufundat ?n ecranul unei file de carte, al unei pagini de ziar sau de revist?. ?ntr-o vreme ?n care aceste dou? ustensile subjug? lumea obosind-o, nevroz?nd-o, ?mb?tr?nind-o, f?c?nd abstrac?ie de mirajul lor, el a r?mas ?nc? proasp?t, zdrav?n ?i t?n?r. (Passionaria Stoicescu)

O carte incitant? despre unul dintre cei mai mari poe?i interbelici, taxat pe nedrept de c?tre G. C?linescu drept un poet minor. Studiul este semnat de cunoscutul exeget literar Mihai Cimpoi, pre?edinte al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, Membru al Academiei Rom?ne. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Un volum fundamental, pagini memorabile despre literatura francez? nu numai pentru elevi, studen?i, profesori, constituind un manual indirect de literatur? francez?; este editat pentru prima dat? ?n Colec?ia Edi?ii Definitive, ?n condi?ii grafice cu totul excep?ionale. ??...Vor crede poate c? a fost un bufon, un farsor?. Medicul Pierre Boulenger nu se ?n?el? scriind astfel despre faima viitoare a marelui s?u prieten, Rabelais. Nimic mai ridicol dec?t p?rerile felurite care s-au risipit ?n decursul veacurilor pe socoteala maestrului Alcofibras. Mirarea acestuia ar fi mare dac? le-ar putea afla ?i desigur nu o dat? ar azv?rli printre hohote c?te-o vorba pe care urechile noastre mult prea fine de fii ai veacului al dou?zecilea nu ar putea-o cuprinde dec?t ?nro?indu-se. Ronsard vede ?n autorul lui Gargantua un animal jovial ?i ve?nic ?nsetat, t?v?lindu-se ?n b?l?i de vin ?ca o broasc? ?n noroi?. Tabloul acesta bestial cred c? n-a mai fost reluat de altul. ?n schimb judec??ile au fost tot at?t de neverosimile.” O carte esen?ial?. Un manual indirect de literatur? francez?.

„În 1964, ca parte dintr-un proiect de istorie oral? despre via?a ?i cariera lui John F. Kennedy, mama mea a intrat într-un dialog cu Arthur M. Schlesinger Jr. pentru a-?i împ?rt??i amintirile ?i percep?ia asupra lucrurilor. Înregistrate la mai pu?in de patru luni dup? moartea so?ului ei, aceste conversa?ii reprezint? un dar f?cut istoriei... Sper c? tinerele genera?ii care încep s? afle mai multe despre anii 1960 vor considera aceste rememor?ri o introducere util? în modul în care se face istoria ?i vor g?si în ele inspira?ia de a oferi ceva acestei ??ri care ne-a oferit tuturor atât de multe.“

O s m tii de undeva e ca o matrioc din ppui de sticl, cu care umbli c-un fel de team, s nu le scapi i s se strice, dar apas fr fric, intr, trage, privete-le, studiaz-le, citete – au trecut prin multe, au rezistat n lumea real i au s reziste i-n varianta lor hrtioas. (…) Dup ce-o s citeti cartea ei de debut, o s exclami precum o tenismen care tocmai a ctigat un turneu foarte important – WOW! – i de aici ncolo o s tii exact de unde o cunoti.“ – Mihail Vakulovski Scrisul acestei femei frumoase din toate unghiurile de vedere i de simire nu se savureaz. Se muc, se mestec, se-nghite drag. E dulce i te ustur. Incantaie amanic este aceasta, nu scriitur. Vrjitorie curat creia n-ai cu ce s vrei s i te sustragi. Curgi cu ea, te-amesteci i te umpli de bun mireasm. Pentru c ea e bun i se d. Pentru c ea e att de bun nct te restituie ie-i. Cuvinte-flori-de-cmp care nu se adun-n mnuchiuri, ci se rsfir-n… poeme. L-am auzit pe Iulian Tnase zicnd c-aa se cheam povetile-poeme. ndat m-am gndit la Petronela, c-o tiu de undeva, din miezul nestricat al lumii, din timpurile-n care nu i se despriser apele i nici vntoasele n asta i cealalt. Pe cnd aveam noi ochi muli de heruvimi i aripi ase de serafimi.“ – Ana Barton Scrie cu pasiune, tie s rite, s-i transforme experiena de via n poeme. Este recognoscibil i nu plictisete. Petronela Rotar are toate ansele unei traiectorii literare memorabile.“ – Alexandru Petria

A freskó a tarbai református pap vén mindenese, Anzsu házában rejt?zik egy lenvászon leped? alatt a falon. A családját festette meg annak idején rajta Annuska, az esperes lánya. Alakjai a szemünk láttára elevenednek meg. A papné temetésére gy?lnek ?ssze a család tagjai, hazatér Annuska is, aki megsz?k?tt a szül?i házból, hogy fest? lehessen. Megkeseredett apja egyik kezében a Bibliával, a másikban nadrágszíjjal nevelte gyerekeit. A tékozló lány visszatérése felbolydítja a várost és a családot, melynek tagjai magányban, szeretetlenül élnek. Annuska megjelenése arra készteti ?ket, hogy számot vessenek ?nmagukkal. A reggeli és esti harangszó k?z?tt eltel? tizenhárom órában elevenek és holtak hazugságai, álszentsége, képmutatása és ?nzése kerül mérlegre. ?m el?bb vagy utóbb mindenkir?l lehull az álarc.

Kívánom, adjanak er?t ezek a k?ltemények sokaknak! Azokhoz szólok most, akiknek valamikor, valamije fájt már életében, és/vagy ismernek olyan embert, aki tudja, hogy a szó szoros értelmében mit jelent az a szó: jaj! Tetovált társaim! Ti egyt?l egyig tisztában vagytok ennek a fogalomnak a jelentésével, és azzal is, hogy ez a választott életérzés megéri, méghozzá busásan. Akiknek jelen pillanatban is fáj valami, azoknak pedig… Nekik drukkolok leginkább!

The Divine Comedy describes Dante's journey through Hell (Inferno), Purgatory (Purgatorio), and Paradise (Paradiso), guided first by the Roman poet Virgil and then by Beatrice, the subject of his love and of another of his works, La Vita Nuova. While the vision of Hell, the Inferno, is vivid for modern readers, the theological niceties presented in the other books require a certain amount of patience and knowledge to appreciate. Purgatorio, the most lyrical and human of the three, also has the most poets in it; Paradiso, the most heavily theological, has the most beautiful and ecstatic mystic passages in which Dante tries to describe what he confesses he is unable to convey (e.g., when Dante looks into the face of God: "all'alta fantasia qui mancò possa" — "at this high moment, ability failed my capacity to describe," Paradiso, XXXIII, 142). His glory, by whose might all things are mov'd,Pierces the universe, and in one partSheds more resplendence, elsewhere less. In heav'n,That largeliest of his light partakes, was I,Witness of things, which to relate againSurpasseth power of him who comes from thence;For that, so near approaching its desireOur intellect is to such depth absorb'd,That memory cannot follow. Nathless all,That in my thoughts I of that sacred realmCould store, shall now be matter of my song. Benign Apollo! this last labour aid,And make me such a vessel of thy worth,As thy own laurel claims of me belov'd.Thus far hath one of steep Parnassus' browsSuffic'd me; henceforth there is need of bothFor my remaining enterprise Do thouEnter into my bosom, and there breatheSo, as when Marsyas by thy hand was dragg'dForth from his limbs unsheath'd. O power divine!If thou to me of shine impart so much,That of that happy realm the shadow'd formTrac'd in my thoughts I may set forth to view,Thou shalt behold me of thy favour'd treeCome to the foot, and crown myself with leaves;For to that honour thou, and my high themeWill fit me. If but seldom, mighty Sire!To grace his triumph gathers thence a wreathCaesar or bard (more shame for human willsDeprav'd) joy to the Delphic god must springFrom the Pierian foliage, when one breastIs with such thirst inspir'd. From a small sparkGreat flame hath risen: after me perchanceOthers with better voice may pray, and gainFrom the Cirrhaean city answer kind. About Dante: Durante degli Alighieri, simply referred to as Dante (1265–1321), was a major Italian poet of the Middle Ages. His Divine Comedy, originally called La Comedia and later called Divina by Boccaccio, is widely considered the greatest literary work composed in the Italian language and a masterpiece of world literature. In Italy he is known as il Sommo Poeta ("the Supreme Poet") or just il Poeta. He, Petrarch and Boccaccio are also known as "the three fountains" or "the three crowns". Dante is also called the "Father of the Italian language".