n noiembrie 2011 i n lunile ce au urmat, mpreun cu un grup entuziast de oameni, dintre care doi investitori i doi directori ai companiei holding am pus bazele unei noi companii de IT, numit F-Startup.Am considerat important s pstrez n acest jurnal amintirea vie a evenimentelor trite, pentru ca i alii s beneficieze de pe urma experienei noastre. Anumite ntmplri le-am inut ascunse, din motive profesionale, ns acum m simt ndatorat s le scot la lumin. Voi, cei care suntei nceptori, putei considera acest jurnal confesiunea mea i sper c, dup ce vei citi povestea, vei nelege mai bine ce a mers prost i de ce.n momentul n care compania a dat faliment, m-am considerat responsabil pentru eecul colectiv. Totui cred c eforturile noastre nu au fost n van, deoarece am ctigat cu toii o lecie valoroas de via i o prietenie frumoas.n final, pot spune doar att: v urez succes n ncercrile voastre viitoare!

Initial value.~~Am citit o statistic? din care reie?ea c? procentul de pelerini rom?ni pe Camino de Santiago este de 0,04%. A fost momentul ?n care s-a n?scut ideea acestei c?r?i din dorin?a de a dezv?lui faptul c? exist? ?n lume un Drum pe care miracolul este la el acas?, un Drum pe care trebuie s? ai mare grij? ce-?i dore?ti, pentru c? acolo visele se materializeaz? cu mare repeziciune. Drumul reg?sirii de sine, Drumul care ??i ofer? privilegiul de a deveni varianta ta cea mai bun?. Cei ?apte milioane de pa?i f?cu?i mi-au revelat faptul c? ?n via?? nu exist? gre?eli, doar JOCUL ?n care ?n?elegi c? e?ti Lumin? ?i ?ntuneric. El Camino de Santiago sau Drumul Sf?ntului Iacob este o rut? legendar? de pelerinaj ce porne?te din Saint Jean Pied de Port ?i se termin? ?n Santiago de Compostela, ora? din nord-vestul Spaniei. ?nsum?nd o lungime de aproximativ 800 de km, Drumul c?l?uze?te pelerinul c?tre catedrala din Santiago ?n care ??i doarme somnul de veci apostolul iubirii, Sf?ntul Iacob. Po?i str?bate drumul pe jos, cu bicicleta sau c?lare, po?i s?-l parcurgi singur sau ?n compania cuiva. Urm?nd s?ge?ile galbene, care ??i indic? direc?ia de mers, vei fi c?l?uzit c?tre un loc magic: Sinele t?u.Buen Camino!

Am nceput s scriu pentru c aa am simit chemarea. E la fel ca preoia: devii pstor de suflete pentru c ai trimitere de sus, de la Tata. Aa s-a croit i destinul meu. Probabil c obria mea flticenean e de vin. n acest loc binecuvntat am crescut i am primit educaie. colile, dasclii, istoria literar a oraului – nesat de nume mari i sonore, care au trecut i trit pe aici – mi-au creat creuzetul. Mai departe a trebuit s muncesc singur, ca un rob, pe aceast plantaie plin ochi de litere, cuvinte i fraze. Aa am fost, sunt i voi rmne: un ego ce intersecteaz anii pe orizontal i vertical, aducndu-mi i eu, la rndul meu, contribuia pe care un ora minunat, numit Flticeni, mi-o cere. Mark Twain spunea: Dou zile sunt importante n viaa unui om: ziua n care s-a nscut i ziua n care a aflat de ce. Tu, cititorule, ai aflat” (Romulus Andriescu)

This book contains instructions for camping and walking in the wilderness.As an infantryman with the Union Army, John M. Gould marched and camped in an organized group for several years. He wrote down what he knew, and the result is a book that shows you how to camp and how to organize yourself when you go camping.

Editorul, criticul ?i istoricul literar clujean Irina Petra? propune lectorilor un studiu despre locurile favorite din literatura rom?n? ?i cea universal?, paginile de teorie literar? oferind nu pu?ine repere asupra predilec?iilor clasicilor autohtoni de la Eminescu ?i Creang? p?n? la Norman Manea ?i Marta Petreu. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Los trabajos de Persiles y Sigismunda es la última obra de Miguel de Cervantes. Pertenece al subgénero de la novela bizantina. El propio autor la consideró su mejor obra; sin embargo la crítica da este título unánimemente a Don Quijote de la Mancha. En ella escribió la dedicatoria al Conde de Lemos el 19 de abril de 1616, cuatro días antes de morir, donde se despide de la vida citando estos versos: Puesto ya el pie en el estribo, con las ansias de la muerte, gran se?or, esta te escribo.

The Canterville Ghost is a popular 1887 novella by Oscar Wilde, widely adapted for the screen and stage. “The Canterville Ghost” is a parody featuring a dramatic spirit named Sir Simon and the United States minister (ambassador) to the Court of St. James's, Hiram B. Otis. Mr. Otis travels to England with his family and moves into a haunted country house. Lord Canterville, the previous owner of the house, warns Mr. Otis that the ghost of Sir Simon de Canterville has haunted it ever since he killed his wife, Eleonore, three centuries before. But Mr. Otis dismisses the ghost story as bunk and disregards Lord Canterville’s warnings. When the Otises learn that the house is indeed haunted, they succeed in victimizing the ghost and in disregarding age-old British traditions. What emerges is a satire of American materialism, a lampoon of traditional British values, and an amusing twist on the traditional gothic horror tale.

Oscar Wilde's story of a fashionable young man who sells his soul for eternal youth and beauty is one of his most popular works. Written in Wilde's characteristically dazzling manner, full of stinging epigrams and shrewd observations, the tale of Dorian Gray's moral disintegration caused something of a scandal when it first appeared in 1890. Wilde was attacked for his decadence and corrupting influence, and a few years later the book and the aesthetic/moral dilemma it presented became issues in the trials occasioned by Wilde's homosexual liaisons, trials that resulted in his imprisonment. Of the book's value as autobiography, Wilde noted in a letter, "Basil Hallward is what I think I am: Lord Henry what the world thinks me: Dorian what I would like to be--in other ages, perhaps."

Lidia Lazu semneaz? o poezie delicat-confesiv?, parcelat? pe momente distincte, cu o structur? de jurnal. De?i termenul structur? e oarecum inadecvat acestei materii de fr?gezimi ce se transcriu ca atare, f?r? grija unei osaturi, a unui tipar ce i-ar st?njeni fluiditatea, evanescent?. Fiin?a respir? neconstr?ns? de nimic, supus? doar clipei, ?nc?nta?iei tranzitoriului. A?tept?rile sale sunt naiv-fabuloase, ?n continuitatea unei copil?rii care nu s-a epuizat, care-?i tr?ie?te intens uimirile, dezvolt?ndu-le fin imaginativ... O atare autoscopie fantezista este rodul unei virtuozit??i a simplit??ii. Coeziunea textului se produce ?n jurul acestei neputin?e de a accepta ordinea pragmatic?, meschin?ria, ?n numele unei candori funciare. La polul opus criticismului luciferic, poeta se d?ruie lumii nu doar prin contempla?ie, ci ?i printr-un soi de automatism existen?ial, l?s?ndu-se ?n voia lui, sublim lipsit? de voin??. Ceea ce e o moral? a extazului. (Gheorghe Grigurcu)

Robin Hood is the archetypal English folk hero; a courteous, pious and swashbuckling outlaw of the medi?val era who, in modern versions of the legend, is famous for robbing the rich to feed the poor and fighting against injustice and tyranny.?This is probably one of the most beautiful digital version ever made of this story, containing many gorgeous illustrations.

Intrus n lumea umbrelor“ este un roman de sertar… care a fost scris ntre 1982-1986 i care a zcut ascuns n beci, ntr-o lad cu nisip pentru ptrunjei i morcovi de iarn, din 1986 pn n 1991. Apoi s-a mutat ntr-un sertar al biroului… pn astzi… Aciunea primului volum, CAPCANA“, se petrece n anii 1982 – 1983. Un scriitor aflat n slujba partidului comunist, un autor care semnase pactul cu diavolul“, pact n general negat, dar existent n realitate, care scria cri la comand“, dezerteaz. Un personaj deopotriv curajos i destul de la nct s fi semnat acest pact blestemat, vicios, drept i cinstit n acelai timp, afemeiat i pctos, ncpnat i realist, vntor i braconier, ducnd o via deanat, trit pe muchie de cuit, o via plin de femei i de infideliti conjugale, chefuri, prieteni la fel de vicioi, curajoi, nelinitii i realiti ca i el. Obosit de contiina care nu-l las sa adoarm, se refugiaz la ar, n nordul extrem al rii, ntre pduri i dealuri, pentru a scpa de oameni i de minciun. i descoper prieteni uitai i rude pe care n ultimii ani le ignorase. Dar, cutnd un adevr de care nc nu era contient, i descoper i dumanii. ntr-o goan parc nebun dup regsirea de sine, i rentlnete iubirile pierdute, femei care l-au iubit i pe care el le prsise cutnd mereu altceva, femei pe care le iubise i care l-au prsit, prieteni i dumani care nu l-au uitat, oameni trectori prin viaa sa. Cu incontiena omului brusc trezit la realitate, se las purtat de valul ntmplrii, aflnd adevruri mereu ntrezrite i bnuite, dar tinuite ntr-o lege a tcerii pe care n-o nelege nc. Tenace din fire i venic gata s rite totul pe o carte dintr-o nevoie aproape bolnvicioas de senzaii tari, ncepe s ntrebe, contient c fr ntrebri, nu exist nici rspunsuri. Iar ntrebrile lui trezesc brusc furia stpnilor si comuniti. Ameninrile acestora i ale securitii care, la ordin, i urmrea fiecare micare, trezete n el i curajul neamului din care se trage i care dormise n el n toi aceti ani. ncpnat i ncrncenat, ncepe s afle adevrul despre colectivizarea din nordul ndeprtat, att de apropiat sufletului su. Pas cu pas afl despre crimele, ororile, minciunile i teroarea ce se aflau n spatele mreelor realizri ale partidului cruia i slujea. Afl despre oameni pe care i cunoscuse i care erau altceva dect crezuse el ca sunt. Obosit de atta minciun, se decide sa spun, n sfrit, adevrul. Realizeaz ns c pe nevzute i negndite, czuse n CAPCANA… pentru ca ce altceva este pn la urma adevrul, dect capcana propriei tale contiine! Cnd te hotrti s spui adevrul, nu te poi ocoli pe tine nsui pentru a-l spune doar despre ceilali! Adevrul este doar unul singur, i te include i pe tine i faptele tale… alturi de ceilali i de faptele lor…

Sorina este o adolescent atipica. Uneori uita. Uneori isi pierde cunostinta. Uneori se sufoca. Desi se implica in problemele infantile ale prietenilor ei si are o viata normala, Sorina traieste din intrebari si dorinta de a capata raspunsuri. Nu isi descifreaza identitatea, iar acest lucru o macina, iar halucinatiile care ii produc un rau atat phisic, cat si fizic, nu ii dau pace. Adrian este caracterizat de o veselie incredibila. Inconjurat de secrete si incertitudini, acesta face tot posibilul sa ii redea bucuria. Dar afectiunea lui ii da de banuit Sorinei si aceasta se trezeste intreband de ce un baiat pe care abia l-a cunoscut se comporta de parca ar cunoaste-o de o viata? Ii spune ca o sa ramana mereu langa ea. I-a mai promis cineva acest lucru. Dar cine?

Romanul 2666 este scris ?n ultimii trei ani ai lui Bola?o, ?ntr?o curs? contra cronometru cu moartea. Alc?tuit din cinci p?r?i pe care autorul, ?ntr?o ?ncercare de a asigura viitorul financiar al copiilor s?i, le inten?iona publicate drept cinci romane separate, 2666 a ap?rut totu?i drept o singur? carte, valoarea literar? a ansamblului fiind mult prea mare pentru a fi divizat din ra?iuni comerciale. Toate cele cinci p?r?i contribuie la configurarea unui spa?iu ?n care crima ?i literatura sunt dou? fe?e ale aceluia?i mister. Ora?ul Santa Teresa din de?ertul Sonora, la grani?a Mexicului cu SUA, este scena unor crime ?n serie ?mpotriva femeilor, dar ?i destina?ia final? a celui mai important scriitor german al secolului trecut, Benno von Archimboldi (personaj fictiv). ?n Chile a c??tigat Premiul Altazor ?n 2005. ?n SUA a c??tigat National Book Critics Circle Award ?n 2009 (premiu acordat postum). ?Trebuie s? ascul?i ce spun femeile. [...] Nimeni nu d? aten?ie acestor asasinate, dar ?n ele se ascunde secretul lumii.“ ?La 40 de ani dup? ce García Márquez a zguduit literatura din temelii cu Un veac de singur?tate, Bola?o o face din nou. 2666 este, pur ?i simplu, epocal. F?r? ?ndoial?, prima carte mare a secolului XXI.“ The Complete Review ?Nu un roman, ci un breviar al timpurilor prezente, un imens manual de doliu ?i de melancolie. Un De profundis baroc ?i enigmatic, crima pasional? a unui om care a murit de ?i pentru literatur? ?i care las? supravie?uitorilor aceast? carte, a?a cum o armat? ?nvins? p?rjole?te p?m?ntul ?n urma ei.“ Olivier Mony, Le Figaro ?Data viitoare c?nd mai auzi?i pe cineva vorbind de “moartea romanului“, da?i?i ?n cap cu 2666. ?i apoi pune?i?l s??l citeasc?. Cinci c?r?i ?ntr?una singur?, des?v?r?it ?ntre?esute nu doar prin idei recurente ?i personaje, ci ?i printr?un umor toren?ial, o profund? umanitate ?i o verv? dezl?n?uit?, capodopera postum? a acestui magician [...] trebuie s? se afle ?n orice bibliotec? demn? de acest nume.“ Boyd Tonkin, The Independent

Muzica ?i atmosfera fantastic? leag? cele nou? povestiri din acest volum ?ntr?un fascinant concert literar. Dintr?un camion rul?nd sub ploaie, spre uimirea trec?torilor, se revars? sunetele unei pre?ioase orgi Carolina. Un b?iat dement p?ze?te cu sfin?enie un clavecin abandonat de uzurpatoarea unui vechi castel. Membrii unui cor bisericesc cap?t? un ajutor nea?teptat c?nd le lipse?te un glas. Strig?tele puternice ale unui fost c?nt?re? de oper? o trezesc pe sora lui din cel mai profund somn. Fiecare povestire e ca o cutie muzical? pe care trebuie s?o ?ntorci cu chei?a ei ca s??i auzi melodia subtil?. Doamna Cati Giurgiu a scris o carte de un farmec rareori ?nt?lnit azi ?n literatura rom?n?.

Aceste cinci eseuri pot constitui un (incomplet) tratat de literatur? comparat? care are ?n vedere ca termen de referin?? deschiderile teoretice diversificate din ultimul deceniu al secolului trecut ?i ?nceputul noului secol. Caracterul fluid al no?iunii face din comparatism o mitologie plural? at?ta vreme c?t lipse?te o teorie general unificatoare. Imposibilitatea de a-i legitima pe deplin obiectul, indeterminat ?i imprecis, l-a f?cut pe Charles Bernheimer s? defineasc? literatura comparat? drept o ??tiin?? anxiogenic?“. Este literatura comparat? o disciplin? autonom? sau, dimpotriv?, una anexat? studiilor culturale care nu dispun de o justificare teoretic?? Direct sau indirect, cartea lui Vasile Voia, profesor la Facultatea de Litere a Universit??ii Babe?-Bolyai, a luat forma unui discurs polemic. Comparatismul modern maximalist, renun??nd la rigorile anacronice ale comparatismului francez, p?n? la a uita de text ca obiect estetic, a devenit domeniul predilect al tuturor diletantismelor ?i formelor estetice ?n care dispare orice rigoare. Vasile Voia se situeaz? principial de partea pozi?iei ferme exprimate de Adrian Marino, ?n descenden?a lui René Wellek ?i René Etiemble, a profesorilor de la Yale, Harold Bloom ?i Peter Brooks, care au militat pentru men?inerea canonului tradi?ional occidental ?i a esteticului ca valoare primordial? a operei literare.

n unele momente, mintea omeneasc depete att limitele simurilor, ct i pe cele ale gndirii obinuite, intrnd pe trmul altor realiti. Pentru minte, visele n sine constituie realiti solide, precum starea normal de veghe. n vis, ca i n starea de veghe, percepem o multitudine de sentimente i emoii, precum i situaii de o realitate de necontestat, care ne influeneaz modul de comportament i fora vital. Numai c, atunci cnd ne trezim, ne dm seama c totul a fost doar o iluzie. Mintea, care n sine este un instrument, ajunge, prin puterea pe care i-o acordm n mod incontient, s ne subjuge i s ne manevreze dup propriile nchipuiri, fcnd acest lucru inclusiv n somnul cu vise. ns, n somnul adnc mintea nu mai este prezent, iar atunci cnd ne trezim nu mai avem nimic care s ne aminteasc de acea perioad. Totui, chiar i n somnul adnc exist ceva care ne nsoete, fcndu-ne s intuim c existm chiar i n acea perioad n care mintea este absent. Dup cei 10-12 ani ghidai de o persoan a crei identitate a rmas chiar i acum necunoscut, realiznd care este adevrata noastr natur, toate aceste metode i tehnici aplicate de mine i scrise aici n carte mi se par inutile. ns mi dau seama c la acel moment dac mi-ar fi spus doar att: tii c exiti“, Eti contient c exiti“ i Ai avut vreun moment n care nu ai existat“, nu cred c a fi neles nimic i simplitatea adevratei mele naturi (care este i a voastr) ar fi fost, ca de obicei, trecut cu vederea de minte.

Jurnalul de fa?? este relatarea captivant? a expedi?iei lui Fridtjof Nansen c?tre Polul Nord. Autorul alterneaz? observa?iile ?tiin?ifice ?i notele de jurnal cu fotografii ?i desene, dar ?i cu ?nregistrarea celor mai profunde tr?iri care l-au b?ntuit pe t?n?rul explorator pe t?r?murile temute ale Nordului ?nghe?at. Dup? ce primul volum a prezentat ?nceputul expedi?iei ?i aventurile navei Fram, cel de-al doilea volum descrie palpitanta c?l?torie de cincisprezece luni cu s?niile, ?ntreprins? de Friedtjof Nansen ?i de locotenentul Johansen. Ace?tia au pornit la drum pe un teren necunoscut, ajung?nd mai aproape de Polul Nord dec?t orice explorator de p?n? atunci. Istorisirea aventurilor lor se ?ncheie cu deriva navei Fram ?i revenirea ?n Norvegia, ?n august 1896.

Tr?im ?ntr-o societate modern?, tehnologizat? la maximum. Avem acces rapid la informa?ii ?n diferite forme. Nici nu ne mai putem imagina via?a altfel!Dar ne ?ndep?rt?m tot mai mult de spiritualitate…Ap?rut? la Editura Adenium, O inim? de broscu?? vrea s? ne aminteasc? (?ntr-o form? original?), c? ?n multe din col?urile p?m?ntului, religia ?i-a pus amprenta ?n mod hot?r?tor asupra istoriei ?i civiliza?iei. Confrunt?rile ideilor personajelor, originalitatea acestora, momentele lor de medita?ie, confesiunile pe care ?i le fac sunt tot at?tea ipostaze ?n care cititorii se pot reg?si cu u?urin??.Pe m?sur? ce vom ?nainta ?n acest foileton, prefa?at de scriitorul ie?ean Liviu Antonesei, pove?tile eroilor vor deveni din ce ?n ce mai complexe, ceea ce ne ?ndrept??e?te s? afirm?m c? O inim? de broscu?? poate fi considerat? o carte de ?nv???tur?, un mic tratat (de altfel) de filosofie, o POVESTE PENTRU TOATE V?RSTELE.Peni?a aurie, ?nger sau c?l?u?, primul volum al seriei O inim? de broscu?? semnat? Gheorghe V?rtosu deschide drumul unei incursiuni ?ntr-o lume cu totul inedit? a copil?riei, a prieteniei ?i a credin?ei curate ?n Dumnezeu. ?nscris? ?n curentul realismului magic, aceast? lucrare aduce ?n prim-plan personaje inedite. Dialogurile lor, medita?iile, confesiunile pe care ?i le fac – o micu?? Pic?tur? de S?nge, un Viermi?or de M?tase ?i un Puricel – sunt tot at?tea situa?ii ?n care fiecare dintre cititori se vor reg?si cu u?urin??.?nv???tura final? a acestui volum relev? faptul c? Peni?a aurie, acest instrument simplu, ?inocent“ la prima vedere, are de fapt o putere inimaginabil?: ajuns? ?n m?na ginga?? a unui artist, poate da na?tere unor lucruri minunate: poezii, opere inestimabile… Dup? cum, ajuns? ?n m?na unui decizionar, a unui justi?iar poate anula libertatea sau chiar via?a oricui.

Lucrarea Cum s? fii un bun p?rinte ne ?nva?? cum s? ne cre?tem copiii frumos, f?r? s? ?ip?m la ei, f?r? s?-i agres?m fizic, verbal ori psihic.Totodat?, ea ne pune ?n fa?? o oglind? pentru a ne vedea ?i a ne ?n?elege pe noi ?n?ine (copiii p?rin?ilor no?tri!), pentru a ?i ?n?elege pe p?rin?i, dar ?i pentru a afla cum s? ne construim o leg?tur? sufleteasc? adev?rat? cu copiii, bazat? pe iubire, pe respect ?i pre?uire.Cartea a ap?rut anterior sub titlul Eu te-am f?cut, eu te omor, autoarea renun??nd la acest titlu la sugestia cititorilor c?r?ii.

Pentru a avea o s?n?tate optim? trebuie ?n primul r?nd s? ne aliment?m s?n?tos. Alimenta?ia pe baz? de crudit??i ?nseamn? a tr?i altfel, ?ntr-un mod cu totul nou, inedit, ?nseamn? a te bucura pe deplin de via??, de alimente, de roadele gr?dinii, de natur?, de rela?ii frumoase, da, pentru c? faci economie mare de timp, e?ti mai s?n?tos, iar timpul respectiv ?l po?i petrece ?mpreun? cu cei dragi. S?n?tatea ta va avea numai de c??tigat. Ce perspectiv? promi??toare pentru via??!Lucrarea cuprinde 400 de re?ete din crudit??i, de la salate, supe, paste, sosuri p?n? la b?uturi ?i deserturi, toate preparate din legume ?i fructe proaspete ?i nuci ?i semin?e.La sf?r?itul c?r?ii exist? ?i un supliment – o sec?iune de re?ete preparate termic care pot completa un meniu alc?tuit ?n cea mai mare parte din crudit??i.

Kellen felpaprikázott hangulatban lépett be az irodába, majd táskáját az asztalra csapva, nekiállt, hogy levetkzzn. Kabátját a fogasra akasztva, gyors pillantást vetett a tükrbe, és akkor látta meg, hogy a haja ott hátul, égnek áll. s így jtt végig az utcán! Az ágaskodó tincset lesimította, stét szemüvegét pedig kicsit feljebb tolta az orrán. Nem volt rá igazán szüksége, csupán kis dioptria volt az egyik lencsén, de úgy gondolta, a negyvenes évei elején érdekesebbé, modernebbé, talán fiatalosabbá is teszi, a stétített foncsorozású, divatos szemüveg. Ez tette-e, vagy csak a sors játszott vele aznap reggel, de minden balul üttt ki. A szemüvegtl függetlenül, stéten látta az egész világot, és benne nmagát. Ekkor kopogtak az ajtón, és a kolléganje lépett be. A harmincas, vrs kis nt lopva gyakran elnézegette, amint eltte haladt a folyosón. Jó alakú, frissen elvált asszony volt, gyerek nélkül. Azt ugyan nem tudta, van-e valakije, mégsem mert kezdeményezni. A n most mosolyogva üdvzlte, majd rákérdezett: hallottam, a kisfnk megjegyzést tett a késésedre. Mi volt veled ma reggel , minden balul üttt ki – és elkezdte mesélni a kálváriáját. A n láthatóan érdekldéssel hallgatta. Azért ezt te eltúlzod egy kicsit – mondta. Nem olyan stét a világ, amilyennek te látod! Végül is, gondolj csak bele. Sikerült bezárnod a lakásajtót Igen. Elcsúsztál a vizes kvn Nem. Na, de a járdán! – vetette kzbe. De nem trt el egyetlen csontod se! Még a kabátod se lett piszkos! Igaz. Beértél a munkahelyedre Hát persze, de el is késtem! Fejedet vették Nem. Na, látod! Vedd csak le ezt a stét szemüveget, azon keresztül látod te olyan stéten az eseményeket! Azzal, hogy szavának érvényt szerezzen, a kis vrs odanyúlt, és olyan gyengéd mozdulattal vette le az orráról a szemüveget, hogy az flért egy cirógatással! Egész melege lett tle. Lehet, hogy mégis kezdeményezhetne valamit ennél a kis nnél!”