Cea mai original?? ?i deci cea mai valoroas?? pies?? na?ional?? este S?nziana ?i Pepelea feerie din care se trag viitoarele basme dramatizate din literatura rom?n??... Ultimele lucr??ri dramatice ale poetului aduc un progres de ad?ncime nea?teptat. Pe l?ng?? maturitatea tehnic?? apare facultatea crea?iei de oameni. Desigur c?? Despot-Vod?? se nutre?te din teatrul lui Victor Hugo cu toate acestea drama lui Alecsandri e original?? ?i dac?? e vorba de vreo ?nr?urire ea e din parte mai degrab?? a piesei lui Hasdeu R??zvan ?i Vidra pe care Alecsandri o numea ?n deriziune ?dramul“ de?i aceea deschidea seria dramelor istorice rom?ne. Marele patos be?ia liric?? ?i retoric?? din teatrul lui Hugo n-au trecut la Alecsandri ?nlocuite prin dizerta?ii poetice de ton minor cu prea mult?? frunz?? de cuvinte ?i prea pu?ine mari imagini. ?n schimb viziunea lumii e mai pozitiv??. Se contureaz?? de la ?nceput conflictul fundamental ?i tradi?ional din teatrul istoric rom?nesc care este nu ?ntre indivizi ci ?ntre ambi?ia voievodului pe de o parte ?i rezisten?a obiceiurilor ?i a corpurilor constituite pe de alta... George C??LNESCU. Istoria literaturii rom?ne de la origini p?n?? ?n prezent.

Om foarte bine inzestrat in ce priveste largimea cercului sau de vedere energia in exprimarea sentimentelor mladierea in tratarea temelor celor mai deosebite entuziasmul unei forme de un idealism inalt in sfarsit bogatia de cuvinte si usurinta de vers el scrie in acesti ani (pana la 1848 n. n.) cari sunt si cei mai buni ai talentului sau o intreaga opera poetica. […]Bolliac e fireste – asa cerea vremea si asa cerea si firea sa – poetul libertatii dusmanul privilegiilor osanditorul boierilor… N. IORGA Istoria literaturii romane in veacul al XIX (de la 1821 inainte)

Paul Cernat: ?Optzecist? prin v?rst? ?i background, prozatoarea Doina Popescu are o inteligen?? vie, mobil?, robuste?e dezinvolt? a nara?iei ?i, fapt deloc la ?ndem?na oricui, o bun? priz? la umanitatea personajelor. Scrise alert, americ?ne?te, cu prospe?ime stilistic? ?i o predilec?ie special? pentru relatarea la prezent proiectat? ?n trecut, cele opt povestiri din Vipia amiezii surprind, ?n registre diferite, scene de via?? cotidian? cu miez atroce. Dincolo de cotidianul consumerist al scenelor de cuplu sau al feliilor de actualitate social?, textele developeaz?, prin filtre livre?ti sau existen?iale abil montate, imagini ale degrad?rii biologice, secrete inavuabile, derive f?r? ie?ire ale unor personaje ?n conflict cu lumea. Amestecul de vitalitate ?i morbid e con?inut, de altfel, chiar ?n titlu. Cel pu?in trei nara?iuni sunt antologice: ?Bimbu?ca? (despre m?rirea ?i dec?derea postdecembrist? a unei sp?l?torese care, ?n anii ’80, ?inea singur? ?n fr?u infernul unei gr?dini?e de copii cu dizabilit??i), ?Reka, un frison galactic de demult? (istoria cu substrat psihanalitic a unei rela?ii tulburi din studen?ie, dintre naratoare ?i o stranie, deviant? coleg? de c?min unguroaic?) ?i piesa-titlu (o devastatoare diagram? clinic? ?n care cancerul galopant, brusc descoperit, al unui sexagenar ?i destabilizeaz? via?a so?iei, proiect?nd-o din realitatea medical? ?ntr-o irealitate hipnotic?). U?oara tendin?? demonstrativ?, prezent? mai ales ?n dialogul dramatic mam?-fiic? din ?Un pian pentru concert? ?i ?n ekfrastic-melodramatica ?Tabloul?, e compensat? de vitalitatea povestirii, de pregnan?a personajelor ?i acuitatea observa?iei realiste. O carte de proz? matur?, la temperaturi interioare ?nalte”.

Mi s-a cerut o biografie, dar dac? citi?i cartea ve?i avea parte de una. Mai bine v? spun pe scurt povestea c?r?ii, care n-a fost carte de la început. Au fost zilele ?i nop?ile mele, a?a cum le-am tr?it eu ?i-ai mei. Printre sârme ?i portocali. A fost o perioad? în care a? fi vrut s? uit unele întâmpl?ri, apoi am în?eles c? nu le voi putea ?terge din amintire ?i c? de fapt nici nu vreau. Le-am povestit, la început cu îndoiala c? cineva ar în?elege impactul pe care le-au avut pentru noi, apoi cu mirarea c? pe cineva intereseaz? aceast? poveste. M-au uimit reac?iile, am început s? scormonesc în memorie ?i m-am trezit scriind ceva despre care n-am crezut c? va fi o carte. Va fi, totu?i, va avea coper?i frumoase ?i câteva file din care, dac? le ve?i citi, ve?i ?ti c? sârmele aveau ghimpi, iar portocalii erau plini de culoare ?i parfum. În carte apare familia mea ?i vreau s? le mul?umesc pentru îng?duin?a de-a folosi amintirile lor în cuprinsul acestor pagini.

Ultimul volum al trilogiei Ultima vr?jitoare din Transilvania. Revenit? ?n Bucure?ti dup? povestea dramatic? tr?it? ?n satul V., Alexandra observ? treptat c? acele lucruri pe care le credea r?mase ?n trecut o urm?resc. Via?a ei este pe cale s? se schimbe din temelii. Tot ce crezuse a fi doar legend? pare acum mai real ca niciodat?. Singura care poate l?muri misterul este Aneke, care nu ?nt?rzie s? reapar? ?n via?a Alexandrei, iar secretul tulbur?tor pe care-l va afla adolescenta va fi punctul culminant al ?ntregii ei aventuri ?n lumea fascinantei contese. O poveste complicat? ?i captivant? despre nemurire, iubire, prietenie, iertare, alegeri, sacrificii, ?n care personajele dezv?luie tr?s?turi total nea?teptate. Finalul trilogiei ?Ultima vr?jitoare din Transilvania“ te va ?ine cu sufletul la gur? p?n? la ultima pagin?. Dou? lumi distincte se ?ntrep?trund: lumea ado- lescen?ilor de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje ?i pierce-uri, ?i lumea contesei disp?rute, cu intrigi de curte ?i pove?ti uitate. Un mistery romance ?n tonuri ?ntunecate despre incest, supersti?ii, tr?d?ri, secrete, legende transmise peste veacuri.

'Le Petit Chose' para?t en feuilleton en 1867. Daudet s'inspire des souvenirs d'une jeunesse douloureuse : humiliations à l'école, mépris pour le petit proven?al, expérience de répétiteur au collège et enfin coup de foudre pour une belle jeune femme. L'écrivain manifeste une tendresse, une pitié et un respect remarquables à l'égard des malchanceux et des déshérités de la vie.

THE Spanish peninsula, separated from France on the north by the Pyrenees, and bounded on the three remaining sides by the Mediterranean Sea and the Atlantic Ocean, con-tains an area of 225,600 square miles, being a little larger than France. Nature has reared a very formidable barrier between Spain and France, for the Pyrenees, extending in a straight line 250 miles in length, from the Bay of Biscay to the Mediterranean, and often rising in peaks more than ten thou-sand feet in height, offer but three defiles which carriages can traverse, though there are more than a hundred passes which may be surmounted by pedestrians or the sure-footed mule. The soil is fertile; the climate genial and salubrious; and the face of the country, diversified with meadows and mountains, presents, in rare combination, the most attractive features both of loveliness and sublimity.?History does not inform us when and how this beautiful peninsula—called Hispania by the Romans—first became in-habited. Whether the earliest emigrants crossed the straits of Gibraltar from Africa, or came from Asia, coasting the shores of the Mediterranean, or descended from France through the defiles of the Pyrenees, can now never be known. The first glimpse we catch of Spain, through the haze of past ages, reveals to us the country inhabited by numerous barbaric tri-bes, fiercely hostile to each other, and constantly engaged in bloody wars. The mountain fastnesses were infested with robber bands, and rapine and violence everywhere reigned. The weapons grasped by these fierce warriors consisted of lances, clubs, and slings, with sabres and hatchets, of rude fashion but of keen edge. Their food was mainly nuts and ro-ots. Their clothing consisted of a single linen garment, girded around the waist; and a woollen tunic, surmounted by a cloth cap, descended to the feet. As in all barbarous nations, the hard work of life was performed by the women.??The names even of most of these tribes have long since perished; a few however have been transmitted to our day, such as the Celts, the Gallicians, the Lusitanians, and the Iberians. Several ages before the foundations of Rome or of Carthage were laid, it is said that the Phoenicians, exploring in their commercial tours the shores of the Mediterranean, established a mercantile colony at Cadiz. The colonists growing rich and strong, extended their dominions and founded the cities of Malaga and Cordova. About 800 years before Christ, a colony from Rhodes settled in the Spanish peninsula, and established the city of Rosas. Other expeditions, from various parts of Greece, also planted colonies and engaged in successful traffic with the Spanish natives.??Four hundred years before Christ, the Carthaginian republic was one of the leading powers, and Carthage was one of the most populous and influential cities on the globe. The Carthaginians crossed the narrow straits which separate Africa from Spain, landed in great strength upon the Spanish peninsula, and, after a short but severe conflict, subdued the foreign colonies there, brought the native Spaniards into subjection, and established their own supremacy over all the southern coast. Cadiz became the central point of Carthaginian power, from whence the invaders constantly extended their conquests. Though many of the interior tribes maintained for a time a sort of rude and ferocious independence, still Carthage gradually assumed dominion over the whole of Spain.??In the year 235 B.C., Hamilcar, the father of the illustrious Hannibal, compelled nearly all the tribes of Spain to ack-nowledge his sway. For eight years Hamilcar waged almost an incessant battle with the Spaniards. Still it was merely a military possession which he held of the country, and he erected Barcelona and several other fortresses, where his soldiers could bid defiance to assaults, and could overawe the surrounding inhabitants.

Sonetul contondentCelor doi / poe?i de mare soi...(Istrate ?i Murgeanu)Visam c? Marea-?i p?r?sea ghioculCu-al s?u tumult de valuri euxine?i, h?t-departe-n zonele alpine,Ca-n Cretaceu, ??i reg?sise locul...Priveam de-acuma fascinat la joculDe valuri ?n?esate de jivineDin vremuri disp?rute, care-n fine,??i ?ncercau, o dat?-n plus, norocul.Sim?eam o dulce binecuv?ntareC?-n groapa euxinic? ad?nc?O Mare Neagr? nu exist? ?nc?,Nici Casa Scriitorilor la mare;Nici doi poe?i cu barb?, bur?i ?i plete,S?-n?ire contondentele sonete.

SINCE the publication of my larger book, "The Horse Fair," many letters have been received from teachers and their scholars telling of the pleasure derived from the reading of it, and incidentally suggesting that much of its contents is directly in line with the courses of literary instruction pursued in our elementary schools. This suggestion has led me to col-lect certain of the stories into a smaller volume especially adapted for use as a school reading-book.? The eighteen stories in this volume have been chosen with a thought to their educative value as well as for the intrinsic charm of the original narratives, which in various forms have delighted many generations of readers. All have a literary interest connecting them with subjects with which every educated person is supposed to be familiar. In the first four, you will be introduced to the sun myths and season myths of the Greeks and of our Norse ancestors. Following these, the tale of song-inspiring Pegasus is presented in contrast with that of Griffen, the base imitation invented by the romancing poets of the Middle Ages. ? Then in "The Ship of the Plains," you may read of the mythical founding of Athens; and in the sketch that follows, you may enjoy a brief glimpse of Arabic imagery in the story of one of the most interesting episodes in the life of the prophet Mohammed. The story of the twin brethren will acquaint you with the thought of some of the old Latin writers, while the tale of Rakush will give you a taste of Persian literature as it is found in the great epic written by Firdusi. The romances of Charlemagne and his peers are represented by the story of Broiefort and his indomitable master; and the world-famous Don Quixote is introduced by his sorry but scarcely less famous steed, Rozinante.

Texas was a huge wide place full of frontiersmen, ranchers, farmers, cowpokes, shiftless no-accounts, shootists, rascals, and politicians -- all of them blended together into a single state. The Rangers -- lawmen, Texas Rangers -- were outnumbered a thousand to one, and in one county -- Pecos county -- the law was all but helpless. Until Ranger Vaughn Steel went to Pecos, looking for revenge. . . .

Scrum este cel de-al doilea roman al lui Augustin Nacu ?i reprezint? istoria unei evad?ri e?uate, un joc periculos, dar ?i frumos, disperat de frumos al unui grup de prieteni, mai ?nt?i, elevi, apoi, studen?i, din Uniunea Sovietic?, afla?i ?ntr-o goan? perpetu? dup? visul lor. Cu mici excep?ii, ac?iunea se desf??oar? la Chi?in?u, capitala Republicii Sovietice Socialiste Moldovene?ti, la ?nceputul anilor optzeci ai secolului XX, constituind sf?r?itul a?a-zisei epoci de stagnare a lui Brejnev ?i acel intermezzo dinaintea perestroik?i lui Gorbaciov, av?nd mai multe ie?iri ?ntr-un viitor nu doar imaginar pentru tot at?tea ?ntoarceri ?ntr-un trecut teribil de real, chiar ?i ?n unul mai ?ndep?rtat, cel de la mijlocul secolului men?ionat, o perioad? dramatic? pentru Basarabia ?i oamenii ei, bunici ?i p?rin?i, a c?ror remanent? disperare s-a transmis printr-o ?memorie a genelor“ copiilor ?i nepo?ilor, aliment?ndu-le mereu acestora din urm? dorin?a nest?vilit? de libertate, din care s-a iscat acel vis ?i, implicit, acel joc al lor...

Referindu-se la Pesc?ru?ul ?ntr-o scrisoare din octombrie 1895, Cehov nota, ?ntre altele: ?Scriu o pies? pe care probabil nu o voi termina p?n? la sf?r?itul lui noiembrie. O scriu nu f?r? pl?cere, de?i m? tem de conven?iile scenei. E o comedie, exist? trei roluri pentru femei, ?ase pentru b?rba?i, patru acte, peisaje (priveli?tea unui lac), o mul?ime de conversa?ii despre literatur?, pu?in? ac?iune, mult? iubire“. Premiera s-a dovedit dezastruoas?, editorul s?u aduc?ndu-i acuze ca, pild?, la?itatea evident?, caracterul din cale afar? de feminin. Con?tient de geniul s?u, Cehov riposteaz?: ?De ce aceast? calomnie? Dup? reprezenta?ie am luat cina la Romanovi. Pe cuv?ntul meu de onoare. Apoi m-am dus la culcare, am dormit s?n?tos ?i a doua zi am mers acas? f?r? a suspina vreo nemul?umire. Dac? a? fi fost un la?, a? fi alergat de la un editor la altul ?i de la un actor la altul, i-a? fi implorat s? fie ?ng?duitori ?i a? fi petrecut dou? trei s?pt?m?ni ?n Petersburg, agit?ndu-m? cu Pesc?ru?ul meu, cu emo?ie, cu o transpira?ie rece ?n lamenta?ii. Am ac?ionat at?t de rece ?i de responsabil precum un om care a f?cut o ofert? ?i apoi a fost ?nt?mpinat cu un refuz ?i nu mai are nimic altceva de f?cut dec?t s? plece. ?ntr-adev?r, vanitatea mea a fost n?ucit?, dar ?ti?i, nu a fost o lovitur? din senin. A?teptam un e?ec ?i m? preg?tisem pentru el precum te-am prevenit cu o absolut? sinceritate“.

Philip Haldane and his sister lived in a little red-roofed house in a little redroofed town. They had a little garden and a little balcony, and a little stable with a little pony in it—and a little cart for the pony to draw; a little canary hung in a little cage in the little bow-window, and the neat little servant kept everything as bright and clean as a little new pin. Philip had no one but his sister, and she had no one but Philip. Their parents were dead, and Helen, who was twenty years older than Philip and was really his half-sister, was all the mother he had ever known. And he had never envied other boys their mothers, because Helen was so kind and clever and dear. She gave up almost all her time to him; she taught him all the lessons he learned; she played with him, inventing the most wonderful new games and adventures. ABOUT AUTHOR: Edith Nesbit (married name Edith Bland; 1858 – 1924) was an English author and poet; she published her books for children under the name of E. Nesbit. She wrote or collaborated on over 60 books of fiction for children, several of which have been adapted for film and television. She was also a political activist and co-founded the Fabian Society, a socialist organisation later connected to the Labour Party.

The story describes the recent uprising along the border, and ends with the finding of the gold which two prospectors had willed to the girl who is the story's heroine.

Romanul e captivant, bine scris, n ciuda unor efuziuni retorice prea lungi pe alocuri, care puteau fi scurtate. Un text elaborat de ctre un crturar, cu lecturi din Schopenhauer, Nietzsche, Jung sau Dostoievski fcute n profunzime, temeinic. n consecin, e un roman n care simbolurile apar la tot pasul, incifrate n text, n tehnica unui modernism hermeneutic care nu poate fi scos din ecuaie (…). Strict tehnic, ne aflm n faa unui Bildungsroman construit pe un scenariu clasic, de iniiere: tnrul Matei (toate numele sunt luate din Biblie…) interiorizeaz sfietor, dramatic moartea prematur a tatlui su, David, pierdut ntr-un accident de main pe Valea Oltului, se afl n conflict deschis cu mama sa, Riri, femeie pragmatic, dar intrat n faza unui deficit de cldura uman, mascat prin nervozitate, i i fixeaz ntreaga afeciune pe fiina compensativ a bunicului, Grig, mort i el spre sfritul romanului, i pe aceea a profesorului universitar Semion Ruda, stilat, elevat, aristorcatic, un concitadin de ocazie i tat-surogat, cruia, n cele din urm, protagonistul romanului i datoreaz relansarea intelectuala – viitor student n filosofie – i formarea literar, ca romancier, talentul compensativ al scrisului descoperindu-i-l oarecum fr premeditare sau ndemnuri din afar, ca pe o efervescen intern a propriei sale fiine. (tefan Borbély)Viaa cotidian este transferat n interioritate, iar tensiunile generatoare de suspans sunt direcionate ctre aceeai nevoie urgent de a deveni. Eroii Aurei Christi sunt fpturi aflate ntre lumi, ntre vrste, ntre maluri. (Irina Ciobotaru)Intenia vdit a autoarei este aceea de a explora personajele pn n adncul firii lor, astfel nct nu aciunea s stea n prim-plan, ci caracterele. (Bogdan Mihai Dasclu)

Aceste povestiri au fost scrise ?n perioada 2010?2014 ?i publicate, ?n parte, ?n periodice. Le?am numit parabole, av?nd o anumit? inten?ionalitate, ?i am aplicat ?n realizarea lor aceea?i structur? (cvadripartit?) ?i acela?i registru can?titativ (aproximativ o mie de cuvinte).Pe cele din C?l?uzitorul de suflete (cea dint?i sec?iune) le consider europene, ac?iunea lor petrec?ndu?se ?n loca?ii diferite de pe b?tr?nul continent ?i majoritatea ideilor pe care se bazeaz? n?sc?ndu?se ?n timpul unor peregrin?ri (iubirile, c?r?ile, muzica ?i c?l?toriile sunt, dup? umila?mi p?rere, cele mai frumoase lucruri care ni se pot ?nt?mpla ?ntr?o via??). Cu excep?ia primei ?i a ultimei lucr?ri care schi?eaz? un posibil cadru, ordinea povestirilor este alfabetic?. De?i g?ndite ca fantastice, ele au ?i o dimensiune experien?ial?, ?n acela?i timp put?nd fi citite ?i ca poeme ?n proz?: ale ora??elor prin care am trecut, ale oamenilor pe care i?am cunos?cut ?i, desigur, ale sufletului meu, undeva, ?n str?fundurile mele consider?ndu?m?, ca mul?i semeni de?ai mei, oarecum poet… (Ladislau Daradici)

O culegere edific?toare de aforisme ?i pamflete, din care nu lipsesc umorul, inteligen?a vie, ascu?it?.

Aceasta nu este o arc? a salv?rii, a speran?ei, a regener?rii suflete?ti, nici locul ?n care personaje-kamikaze arunc? ?n jur ?n timpul sacrificiului lor, bun?tate, generozitate, bl?nde?e, ?n?elepciune, cump?tare. E o arc? simbolic?. Fictiv?, sau e chiar lumea noastr? condamnat? s? pluteasc? ?n deriv? pe un ocean sub care p?nde?te un tzunami apocaliptic? Da, ?ntr-adev?r, Breban nu neglijeaz? nici o specie, sunt toate conservate aici, e destul s? ?nl?turi dificila, fragila ?i totu?i rezistenta perdea ?esut? din mii de pagini de carte, ca s? descoperi o umanitate crud?, pe care mul?i dintre noi, dintre cititori sau autori avem tendin?a de a o evita, tendin?a de a o machia, de a-i face opera?ii estetice… Arca are capaciatatea de a re?nvia din cenu?a ?i de a ne propune o c?l?torie imaginar? spre o alt? dimensiune, ?ncerc?nd s?-i salveze deopotriv? pe credincio?i ?i pe atei, pe puternici ?i pe cei slabi, pe victime ?i pe c?l?i, pe mae?tri ?i pe discipoli, pe slugi ?i pe st?p?ni. Tu alegi de care parte vrei s? te afli, ?n afara arcei, pe arc? sau ?n structura ei intim? fragil? ?i totu?i rezistent?, capabil? s? te duc? spre cele mai insolite teritorii care ?nc? nu au fost inventate ?i pe care doar acul busolei lui Breban le indic? ?i le plaseaz? pe o hart? altfel inaccesibil?.

Two scientists devise a compound that produces enormous plants, animals — and humans! The chilling results are disastrous.

Surse oficiale precizeaz?: Metroul-2 este un obiectiv guvernamental, care prezint? interes din punctul de vedere al leg?turilor subterane ?i, ?n caz de necesitate, poate fi folosit at?t ca sistem sigur de comunica?ii, c?t ?i ca mijloc de transport. Dac?, p?n? ?n prezent, n-au existat motive s? fie ascunse aceste informa?ii, atunci, de ce nu se spune dac? Metroul-2 este depozit secret pentru rezervele de aur ale Rusiei sau tunel care duce la cele mai mari z?c?minte de bog??ii minerale sau drumul folosit de Stalin ca s? mearg? la ?nt?lnirile cu Buharin? Ce s-a petrecut ?i ce se petrece acolo? Mai ?nt?i, de ce au fost ?mpu?ca?i constructorii Metroului-2? De ce au disp?rut at??ia oameni ?i de unde a ap?rut plutoniul pentru armament sub p?m?nt? Cine folose?te ?n prezent bunc?rul de sub Kremlin? De ce se ascund cu grij? informa?iile despre acesta, despre bunc?rul secret a lui Stalin ?i despre ?nmorm?nt?rile ?n mas? din subteranele metroului? Sau despre legendara bibliotec? a lui Ivan cel Groaznic, precum ?i despre cauzele pr?bu?irii parcului acvatic din Moscova? Despre toate acestea ?i despre multe altele v? va povesti un ziarist care a cutreierat ?mpreun? cu diggerii tunelurile subterane ?i s-a ini?iat ?n tainele sumbre ale metrourilor din Piter ?i Moscova.

Are 4 roi care se nvrt, dou sau trei pedale aflate n dreptul picioarelor, un schimbtor de viteze care se folosete cu mna i un volan. Ce este aa greu“ Asta dac suntem att de ignorani, nct nici soarele nu-l vedem. Sau suntem att de ncuiai la minte, nct nu ne-ar sensibiliza nici mcar o piatr aruncat ntre ochi. Sau suntem aa de arogani i plini de noi, nct i la coada de la pine sau n mijlocul pdurii trebuie s artm noi cum st treaba“. Dac ni se pare att de simplu ca numrarea pe degete pn la zece, atunci de ce suntem att de penibili n calitate de oferi