Krishnamurti, Jiddu born of middle-class Brahmin parents, was recognized at age fourteen as the coming World Teacher. Krishnamurti claimed allegiance to no caste, nationality or religion and was bound by no tradition. He traveled the world and spoke spontaneously to large audiences until the end of his life at age ninety. He said man has to free himself of all fear, conditioning, authority and dogma through self-knowledge and this will bring about order and psychological mutation.

On Interpretation is among the earliest surviving philosophical works in the Western tradition to deal with the relationship between language and logic in a comprehensive, explicit, and formal way.

The reasons for some animals being long-lived and others short-lived, and, in a word, causes of the length and brevity of life.

Nietzsche este, poate, cea mai ilustr? victim? a aventurii socratice a cunoa?terii de sine. Via?a nu posed? fenomene originale, ci numai unele repetitive, care prin reluarea lor ve?nic identic? ??i tocesc conturul lor original. Cadrul repeti?iei nu este via?a, c?ci via?a ?ns??i este un fenomen de repeti?ie. Omul este condamnat s? tr?iasc? ?ntr-un plictisitor ?ir de repeti?ii ?i relu?ri din care nu poate evada. Nu exist? fenomene absolut unice, care s? nu fie repetitive ?i, probabil, la fel este ?i cu oamenii. To?i au mai fost nu o dat?, ci de nenum?rate ori ?n trecut ?i vor mai fi de nenum?rate ori ?n viitor. Tot ce trebuia ?i putea s? se produc? s-a produs deja. Restul este doar monoton? repeti?ie: ve?nic? revenire a aceluia?i. Eterna ?ntoarcere exprim? nu devenirea heraclitean? f?r? repaos, ci marile linii de stabilitate din cadrul existen?ei. Prin ea, Nietzsche vrea s? eternizeze trec?torul, socotind timpul ca etern, etern? ?ntoarcere, adic? schimbare ?i stabilitate. Ecce homo este ?i exerci?iul acestui impas al g?ndirii lui Nietzsche. Prin aceasta ?ns? Nietzsche ?i-a adus contribu?ia la instaurarea unui nou ?idol“ al lumii moderne dup? ce aceasta a denun?at prezen?a ?idolilor“ de tot felul ?n spa?iul ei de con?tiin??. (Vasile Musc?)??ntruc?t, ?n scurt timp, va trebui s? m? adresez omenirii cu cea mai grea solicitare care i-a fost prezentat? vreodat?, mi se pare imperios necesar s? spun cine sunt. ?n principiu, ar trebui s? se ?tie: c?ci nu m-am l?sat ?neatestat?. Dar discrepan?a dintre m?re?ia misiunii mele ?i micimea contemporanilor mei ?i-a g?sit expresia ?n faptul c? nici nu am fost auzit, nici nu am fost v?zut. Tr?iesc pe propriul meu credit, s? fie poate o simpl? prejudecat? faptul c? tr?iesc?... Este de ajuns s? stau de vorb? cu vreun ?om cultivat?, care vine vara ?n Engadina de Sus, ca s? m? conving c? nu tr?iesc... ?n aceste ?mprejur?ri, este o ?ndatorire ?mpotriva c?reia obi?nuin?a mea ?i, mai mult chiar dec?t aceasta, m?ndria instinctelor mele, se revolt?, anume aceea de a spune: Auzi?i-m?! c?ci eu sunt cutare ?i cutare. ?nainte de toate, nu cumva s? m? confunda?i!“ (Friedrich Nietzsche)

n Filosofia meritului autorul folosete metoda fenomenologic pentru a prezenta evoluia instituiilor socio-morale care reglementeaz meritele; autorul propune n acest scop concepte originale, cum sunt ideonomia (sistemul de idei care fundamenteaz teoretic un sistem de apreciere a meritului); socionomia (sistemul de reguli care legitimeaz social un merit specific unei comuniti) i politonomia (sistemul de norme prin care se instituionalizeaz juridic meritul politic).Tratatul de Filosofie a meritului este structurat n trei pri corespunztor celor trei domenii existeniale n care se manifest fiina uman, spiritual, social, politic. Lucrarea prezint n extenso criteriile, principiile i formele de manifestare a meritului, premisele constituirii sistemelor sociale de apreciere a meritului, natura bio-psihic i socio-moral a meritelor precum i caracterul normativ al meritelor politico-juridice. Prima parte abordeaz sfera meritele cu caracter antropologic, antroponomic i antropocratic. Partea a doua prezint n extenso meritele cu caracter sociologic, socionomic i sociocratic i partea a treia analizeaz formele de manifestare a meritului din perspectiva politologiei, a politonomiei i a politocraiei. n fiecare capitol se regsesc argumente logice, etimologice i sociologice care justific aprecierea unor atribute i caliti umane ca merite individuale. Fiecare din cele douzeciiapte de capitole explic un tip de merit din tripl perspectiv: ideal social i politic.

O analiz? aplicat? a operei unuia dintre cei mai controversa?i g?nditori germani, supranumit monahul de la Sils-Maria; o lectur? ?n filigran a modului nietzschean de abordare a c?torva concepte dificile, interpretate la modul catastrofic: supraomul, ve?nica ?ntoarcere a aceluia?i, anti-Christul. Lucrarea se situeaz? ?n buna ?i prestigioas? tradi?ie a marilor creatori care comenteaz? textele fundamentale ale omenirii dintr-un unghi specific.

Pamfletul Sim?ul comun (1776) a fost un veritabil best-seller ?n epoc?, succesul de care s-a bucurat reflect?ndu-se ?n numeroasele republic?ri. Lucrarea pledeaz?, cu argumente solide, pentru separarea total? a coloniilor americane de Marea Britanie, invoc?nd drepturile naturale ale oamenilor, egalitatea ?i suveranitatea fiec?rei fiin?e, supunerea doar fa?? de lege ?i caracterul absurd al institu?iei monarhiei. Autorul surprinde cu verv? ?i fine?e toate circumstan?ele favorabile desprinderii de patria-mam?, ?ndemn?ndu-?i concet??enii s?-?i decid? singuri soarta.

Lucrarea aceasta se bazeaz? pe teza de doctorat a autorului, sus?inut? ?n iunie 2008, Problema drept??ii ?i restituirea propriet??ilor ?n Rom?nia post-decembrist?, fiind ?ns? o versiune modificat? a tezei. Dup? cum m?rturise?te autorul, unele pasaje tehnice au fost adaptate, pentru a putea fi u?or inteligibile pentru publicul larg. Cartea de fa?? este rezultatul unor ample cercet?ri, ?ncepute ?n 2002. ?Nu mai cred c? principala datorie a filosofului moral este de a produce ?solu?ii? (sentin?e) la problemele etice percepute ca atare ?ntr-un univers social. […] La fel ca ?ntr-un tribunal, pledoariile sunt utile, ?i e bine s? se foloseasc? de argumente c?t mai puternice ?i mai rafinate. Dar, la fel cum cercetarea ?n materie de drept nu-?i poate propune ca obiectiv principal producerea de pledoarii specific avoca?ilor (cu toate c? examinarea fundamentelor legii poate conferi o greutate suplimentar? unei pledoarii particulare sau alteia), tot a?a cercetarea de ordin etic nu-?i poate propune ca obiectiv ceva similar pledoariilor.“ Con?inutul este organizat ?n 7 capitole, concluzii ?i o bibliografie, util? f?r? ?ndoial? pentru oricine ar dori s? aprofundeze chestiunile abordate de autor. Introducerea este urmat? de o discu?ie conceptual? ?i metodologic? despre repara?ie (capitolul 2), rectificare, restitu?ie, drepturile de proprietate ?i evaluarea moral? a restitu?iei. Celelalte capitole se ocup? de urm?toarele teme: nedreptatea na?ionaliz?rii (capitolul 3), restitu?ia post-comunist? (capitolul 4), argumentul coasian (capitolul 5), restitu?ia ?i dreptatea transgenera?ional? (capitolul 6), principiul nozickian al rectific?rii nedrept??ilor (capitolul 7). ?Am ?ncercat apoi s? analizez ce anume presupune c?utarea unui r?spuns la o ?ntrebare de tipul ?Este restitu?ia justificat? ?? (?n 2.3.) Rezultatul important, cred, a fost acela c? nu exist? un r?spuns simplu, ?i c? o astfel de ?ntrebare este prost formulat?. Am propus ?n loc alte cinci ?ntreb?ri, mai precise : dac? actul na?ionaliz?rii a fost unul nedrept, dac? o politic? restitutiv? risc? sau nu s? ?ndrepte o nedreptate trecut? ?nf?ptuind o alta, dac? putem identifica cu precizie obiectele restitu?iei ?i dac? orizontul temporal introduce elemente importante ?n cadrul de evaluare moral? (at?t ca atare, c?t ?i ?n dimensiunea sa intergenera?ional?). ?n primul r?nd, putem afirma c? politica aleas? imediat dup? 1989 (cea a men?inerii status-quo-ului, ?n speran?a c? lucrurile se vor rezolva cumva de la sine sau ca o solu?ie ideal? se va prezenta ?n mod miraculos) a fost at?t lipsit? de vreo justificare moral?, c?t ?i neinspirat? din punct de vedere pragmatic.“

In these talks, given in Europe and India, Krishnamurti goes into the importance of going into problems openly, without conclusions. "..because we approach our problems partially, through all these various forms of conditioning, it seems to me that we are thereby not understanding them. I feel that the approach to any problem is of much more significance than the problem itself, and that if we could approach our many difficulties without any particular form of conditioning or prejudice, then perhaps we would come to a fundamental understanding of them." An extensive compendium of Krishnamurti's talks and discussions in the USA, Europe, India, New Zealand, and South Africa from 1933 to 1967—the Collected Works have been carefully authenticated against existing transcripts and tapes. Each volume includes a frontispiece photograph of Krishnamurti , with question and subject indexes at the end. The content of each volume is not limited to the subject of the title, but rather offers a unique view of Krishnamurti's extraordinary teachings in selected years. The Collected Works offers the reader the opportunity to explore the early writings and dialogues in their most complete and authentic form.

The Laws are discussed by three representatives of Athens, Crete, and Sparta. The Athenian, as might be expected, is the protagonist or chief speaker, while the second place is assigned to the Cretan, who, as one of the leaders of a new colony, has a special interest in the conversation. At least four-fifths of the answers are put into his mouth. The Spartan is every inch a soldier, a man of few words himself, better at deeds than words. The Athenian talks to the two others, although they are his equals in age, in the style of a master discoursing to his scholars; he frequently praises himself; he entertains a very poor opinion of the understanding of his companions.

The Constitution of the Athenians describes the political system of ancient Athens. The treatise was composed between 330 and 322 BC.

Das Buch besteht aus vier Teilen. Der erste Teil erschien 1883, der zweite und dritte 1884, der vierte 1885 als Privatdruck. 1886 ver?ffentlichte Nietzsche die drei ersten Teile als ?Also sprach Zarathustra. Ein Buch für Alle und Keinen. In drei Teilen.“ Im Gegensatz zu den frühen Werken Nietzsches handelt es sich beim Zarathustra nicht um ein Sachbuch. In hymnischer Prosa berichtet ein personaler Erz?hler vom Wirken eines fiktiven Denkers, der den Namen des Persischen Religionsstifters Zarathustra tr?gt. Nietzsche selbst nennt den Stil, in dem Also sprach Zarathustra geschrieben ist, halkyonisch und wünscht sich Leser, die eines ?gleichen Pathos f?hig und würdig sind“: ?Man muss vor Allem den Ton, der aus diesem Munde kommt, diesen halkyonischen Ton richtig h?ren, um dem Sinn seiner Weisheit nicht erbarmungswürdig Unrecht zu tun“. Dass Nietzsche diese Leserschaft in seiner Gegenwart nicht gesehen hat, legt der Untertitel des Werkes nahe: ?Ein Buch für Alle und Keinen“.

Immanuel Kant (1724-1804) este o figur? legendar? a filosofiei germane, opera sa fiind baza ? revolu?iei copernicane“ petrecute ?n istoria g?ndirii ?n plin? er? de av?nt al romantismului. ?n volumul de fa?? sunt cuprinse dou? eseuri foarte pu?in cunoscute publicului amator de filosofie, ?n care vom reg?si g?ndurile filosofului privitoare la ?nceputuri (ale istoriei omenirii) ?i sf?r?ituri (ale lumii ?n general). Scrise dup? celebra triad? a ? Criticilor“, textele poart? amprenta sistemului kantian de g?ndire, dar constituie totodat? ?ncerc?ri remarcabile de abordare a unor subiecte de larg interes, analizate din perspectiva ve?nicei clauze a ? condi?iilor de posibilitate“. Orice minte uman? care va ?ncerca s? cuprind? ?nceputul ?i sf?r?itul se va vedea constr?ns? ?ntr-un fel sau ?n altul de limitele pe care Kant ?ncearc? s? le expun? aici ?n idei c?t mai simple.? Istoria naturii ?ncepe a?adar cu binele, c?ci este lucrarea lui Dumnezeu, iar istoria libert??ii cu r?ul, c?ci este lucrarea oamenilor. Pentru individ, care, ?n exerci?iul libert??ii prive?te doar c?tre sine, o astfel de schimbare a fost o pierdere pentru natur?, ale c?rei scopuri sunt orientate spre oameni ca specie, a fost un c??tig.“

Constantin Dobrogeanu-Gherea (1855-1920), critic literar ?i politician intelectual, s-a num?rat printre primii sociologi ai Rom?niei. Lucrarea de fa??, care ?ncheie celebrul studiu Neoiobagia, constituie prima analiz? bine ?ntemeiat? a vie?ii sociale care a caracterizat Rom?nia ?ntre 1866 ?i Al Doilea R?zboi Mondial, fiind o concluzie ?i totodata o sintez? a acestui studiu.Dincolo de cifre ?i de personajele citate, dincolo de obiectele specifice ale analizei, cititorul r?bd?tor poate descoperi c?, sub forma diferit?, vom g?si de data aceasta un fond: fibra profund? din care se ?mpletesc ve?nicele noastre probleme na?ionale.? ?i doar? din cele spuse se vede clar unde rezid? r?ul ??rii. O organiza?ie social? ?i de stat antagonic? ?i contradictorie, care preface institu?iile ei ?n aparen?e ?i minciun?. O via?? politic? ?i economic? plin? de resturi feudale, care nu vor s? moar?, ?i bazat? pe capitalismul modern,care nu poate ?nc? s? tr?iasc?.“ - Constantin Dobrogeanu-Gherea

Urm?nd acela?i tipar de p?n? acum (Logica elefan?ilor, Editura All, 2012), Ciprian V?lcan ?i Dana Percec au selectat c?te dou?zeci de eseuri care formuleaz?, ?ntr-o manier? doar aparent lejer?, un r?spuns la tot at?tea pretexte, culese cu ochiul colec?ionarului de caricaturi din presa rom?neasc? ?i interna?ional? sau din tomuri mai mult sau mai pu?in colbuite. Autorii inspecteaz? cu lupa ?i curiozitatea entomologului numeroase ?nt?mpl?ri, mesaje ?i personaje contemporane, ?ndemn?ndu-i pe cititori, prin stilul degajat ?i tonul convivial, s? se amuze pe seama absurdului din via?a de zi cu zi. Fie c? este vorba de politic?, sport, mod?, mass-media sau tribunale, de gastronomie sau vr?jitorie, eseurile demonteaz? adev?ruri mici, truisme, precum ?i pl?smuiri de tot felul. Fiec?rei p??anii evocate ?n pretext – unele ilare, cu miros de b?lci, altele aproape detestabile – autorii Metafizicii bicicli?tilor ?i r?spund ?n manier? diferit?, dar convergent?, contur?nd o nevoie de a r?scoli excesele lumii pentru a o ?ndemna s? se rea?eze.

Alchimia fericirii, publicat? ?n persan? (Kimiya?yi sa’adat), spre sf?r?itul vie?ii autorului, urm?re?te atenuarea tensiunilor dintre filosofii ?i misticii Islamului ?i scoate ?n eviden?? importan?a autodisciplinei ?i a ascetismului. Traducerea de fa?? are la baz? traducerea publicat? ?n 1910, ?n englez? de Claud Field (The Alchemy of Happiness) ?i este structurat? ?n opt capitole, aproximativ egale ca ?ntindere. Cartea de fa?? reune?te o serie de interpret?ri ale unor pilde cu con?inut religios evocate ?n Coran ?i ale unor idei exprimate de Mahomed, de al?i profe?i sau ?nv??ati musulmani. Chestiunile abordate de Al-Ghazali aduc ?n prim-plan ideea unei vie?i religioase exemplare. Astfel, el prezint? mai multe sfaturi pentru musulmanii pio?i. Raportul omului cu divinitatea, cu semenii s?i, cu rudele apropiate, dar ?i implica?iile religioase ale institu?iei c?s?toriei sau ale muzicii ?i dansului sunt printre cele mai importante subiecte din lucrarea lui Al-Ghazali. S? ?tii, o, preaiubite, c? omul nu a fost creat ?n glum? sau la ?nt?mplare, ci a fost f?cut ?ntr?un fel minunat ?i pentru un ?el ?nalt. Chiar dac? nu a existat dintotdeauna, el tr?ie?te ve?nic; ?i chiar dac? trupul s?u este slab ?i p?m?ntesc, spiritul ?i este m?re? ?i dumnezeiesc. ?i cu c?t este mai ales subiectul cunoa?terii noastre,cu at?t mai mare va fi ?nc?ntarea sim?it? ?n studierea acestuia; de exemplu, ne?ar face mai mult? placer s? ?tim secretele unui rege dec?t dac? am afla secretele unui ministru. V?z?nd c? Dumnezeu este cel mai ?nalt obiect posibil pentru cunoa?terea noastr?, cunoa?terea Sa trebuie s? ne d?ruiasc? mai mult? desf?tare dec?t oricare alta.

De La Boétie ofer? una dintre primele ?i cele mai clare explica?ii privind servitutea voluntar?, starea care define?te supunerea majorit??ii fa?? de minoritatea care de?ine puterea politic?. Este ?i va r?m?ne acela?i lucru, indiferent de scurgerea timpului: un eseu memorabil despre m?re?ia ?i micimile naturii umane, slujit exemplar de g?ndul ?i de pana unui geniu cu care timpul nu a avut prea mult? r?bdare.,,Dar, Dumnezeule mare, ce ?nseamn? asta? Cum s? numim aceast? nenorocire? Ce viciu ?ngrozitor e ?sta, s? vezi nenum?ra?i oameni, nu doar c? se supun, ci c? slujesc, nu c? sunt guverna?i, ci c? sunt tiraniza?i, neav?nd nici bunuri, nici p?rin?i, nici copii, nici m?car propria lor via???“ ?tienne de LA Boétie

n eseul Despre prostie (ber die Dummheit, 1937) subiectul este tratat, ca de obicei, cu toate resursele familiare autorului: analiza filosofic se combin cu observaiile de tip psihologic i cu constatri din istorie i politologie. Dei proiectul iniiat de acest eseu nu a fost finalizat, se remarc, totui, atenta cartografiere a fenomenelor asociate prostiei, tratate n stilul ironiei constructive“, att de specific lui Musil.

Coresponden?a lui Descartes dubleaz? opera sa propriu-zis?, fiind uneori mai expresiv? dec?t aceasta ?i cuprinz?nd cutezan?e filozofice pe care c?r?ile sale nu ?i le ?ng?duie. E aici, ?n paginile acestor scrisori, un Descartes mai viu, mai nuan?at ?n exprimare, mai amplu. O mare g?ndire filozofic?, precum aceasta, nu se resemneaz? cu propria realitate, ci se impune printr-o str?danie de a cuceri con?tiin?a public?, despre care dau seama aceste texte. Ele ?nchid ?n cuprinderea lor imaginea eforturilor prin care filozoful ??i creeaz? premisele posterit??ii sale.

Iako je napisao veoma zna?ajne radove iz drugih podru?ja filozofije?(npr. Sistem logike, gde izla?e na?ela induktivnog zaklju?ivanja, ili Utilitarizam, gde izla?e shvatanje da svako treba da dela tako da proizvede najve?u sre?u za najve?i broj ljudi), Mil je najtrajniji utjecaj ostavio svojim radovima iz politi?ke filozofije i etike. Njegovo delo O slobodi smatra se jednim od temeljnih tekstova savremenog liberalizma. U njemu Mil zagovara na?elo da je ljudsku slobodu dozvoljeno ograni?avati samo ukoliko ?teti drugima. Na?elo ?tete, kako se to na?elo ?esto naziva, u svojoj primeni na ure?enje dru?tvenih odnosa isklju?uje sve despotske i autoritarne oblike vlasti koji gu?e slobodu pojedinaca i njihovu individualnost. Od posebne va?nosti za sre?u pojedinca i dru?tva u celini jeste sloboda govora, koja ni?im ne sme biti ograni?ena. Na Milovoj raspravi O slobodi njen prevodilac, kralj Petar I Kara?or?evi?, tvorac dr?ave Srba, Hrvata i Slovenaca, zasnovao je svoj politi?ki program.

Satisfacerea neîngr?dit? a nevoilor instinctuale ale omului este oare compatibil? cu limit?rile impuse de progresul civiliza?iei? Lansat? de Freud în celebrul text Disconfort în cultur? (1930), întrebarea este reluat? peste un sfert de veac de c?tre Herbert Marcuse, eminent filosof din ?coala de la Frankfurt. În vreme ce Freud ofer? un r?spuns pesimist, vorbind despre inevitabila subjugare a instinctelor umane de c?tre societatea represiv?, Marcuse întrevede o cale de îmblânzire a agresivit??ii Civiliza?iei prin for?a unificatoare, vital? ?i ludic? a Erosului. Solu?iile de emancipare sugerate de c?tre Marcuse au influen?at profund mi?c?rile studen?e?ti, ecologice, anticolonialiste sau de eliberare sexual? din ultima jum?tate de secol. De aceea interesul pentru criticile sale trece dincolo de ?tiin?ele socio-umane, înspre to?i cei ce vor s? în?eleag? mecanismele alienante ale „societ??ii abunden?ei“. Acest eseu folose?te categorii psihologice, deoarece ele au devenit categorii politice. Exist? procese psihice, alt?dat? autonome ?i identificabile, care sunt absorbite de func?ia individului în stat - de c?tre existen?a sa public?. Problemele psihologice se transform? a?adar în probleme politice. ?– Herbert Marcuse Pornind de la Freud ?i de la tradi?ia eliberatoare a filosofiei ?i culturii, Marcuse schi?eaz? tabloul unei civiliza?ii în care alienarea ?i reprimarea sunt înlocuite de dimensiunea libidinal? ?i nealienant? a muncii, jocului ?i sexualit??ii libere ?i deschise, toate acestea conducând mai departe c?tre emancipare ?i fericire. – Douglas Kellner, editor al seriei The Collected Papers of Herbert Marcuse