Faptele sunt mai gr?itoare dec?t cuvintele: o ?ncuviin?are din cap, un suspin elocvent, o privire studiat?, un z?mbet cu sub?n?eles, bra?ele ?ncruci?ate, chiar ?i modul ?n care v? atinge?i nasul sunt c?teva dintre sutele de indicii pe care trupul vostru le ofer? permanent ?i de care poate c? nici nu sunte?i con?tien?i.

Eroul c?r?ii este un doctor ?n arta extrem-oriental?, ce p?r?sise ?ara sa de miaz?noapte pentru a-?i continua cercet?rile ?n India. E, ?n mod evident, un alter ego al autorului, iar personajele, decorurile ?i ?nt?mpl?rile din roman sunt umbre deformate proiectate de propria-i via?? indian?. Primul capitol se folose?te de impresiile de c?l?torie ale lui Eliade din Port Said ?i de pe vaporul ?Hakone Maru“. ?n spatele lui Fr?ulein Lucy Roth se afl? vieneza Stella Kramrisch, pe care, ?n realitate, autorul o ?nt?lnise abia la Calcutta. M?rturisirile pe care i le face ?doctorul“ ni-l ?nf??i?eaz? chiar de la ?nceput ca pe un v?r valah al lui Doctor Faustus. El ar fi un ??nviat din mor?i“, ce fusese st?p?nit ani ?ntregi de Diavol – ?puternic ?i r?u“, ?vietate cu aripi ?i duh, duh cu r?suflare ?i copite“. Nu lupta chinuitoare ?mpotriva lui l-a eliberat, ci doar ?de?teptarea“, ?n?elegerea faptului c? Diavolul e ??nchipuire sau concept“

Iresponsabil, nesp?lat, fermec?tor ?i f?r? un ban ?n buzunar, Sebastian Dangerfield, student la Drept la Colegiul Trinity, irlandez american cu accent englezesc, naufragiat ?n Dublin ?i vis?nd la dolari ?i femei u?oare, ve?nic client al caselor de amanet, cutreier? puburile, murmur?nd ispite am?gitoare la urechea oric?rei fete dispuse s?-l asculte, ?ntr-o c?utare delirant? a libert??ii, bog??iei ?i recunoa?terii care simte c? i se cuvin. Liric ?i licen?ios, conving?tor, mi?c?tor ?i extrem de amuzant, Ro?covanul este un roman de un geniu comic autentic.

De la ?nfiin?area sa, acum o sut? de ani, MI6 a fost ?nconjurat de mister ?i a avut un aer aproape mitic. Pentru opinia public?, no?iunea de ?spion“ a fost modelat? de universurile fic?ionale ale unor scriitori precum Ian Fleming, p?rintele lui James Bond, ?i John le Carré, creatorul cerebralului Smiley. Gordon Corera le ofer? cititorilor s?i ?ansa unic?, f?r? precedent, de a p?trunde ?n aceast? lume secret? ?i de a observa realitatea care a stat la baza fic?iunii. Cartea prezint? pove?ti individuale – mai degrab? dec?t pe cele ale institu?iilor sau descrierea evolu?iei situa?iei politice de-a lungul timpului –, scopul fiind acela de a explora rela?iile unice ?i personale din spatele spionajului – ceea ce Graham Greene numea ?factorul uman“, cu alte cuvinte, ?n cazul de fa??, motiva?iile ?i loialit??ile unui spion sau ale unui tr?d?tor ?i faptele care decurg de aici.De la ?nceputurile R?zboiului Rece p?n? ?n ziua de azi, MI6 a suferit o transformare extraordinar?, devenind dintr-o organiza?ie de diletan?i, cu iz de club select, una modern?, profesionist?, dar nu mai pu?in controversat?. Iar Gordon Corera ?i dezv?luie deopotriv? e?ecurile ?i succesele de-a lungul timpului, ?n contextele politice aferente. Marile drame ale R?zboiului Rece, ridicarea ?i c?derea Zidului Berlinului, Criza Rachetelor Cubaneze, atacurile de la 11 septembrie 2001, r?zboiul din Irak – toate aceste evenimente care au marcat istoria reprezint? fundalul pentru pove?tile adev?rate cu spioni.Corera prezint? cazurile interesante ale celor care au spionat, au min?it, au ?n?elat ?i, ?n unele cazuri, chiar ?i-au pierdut via?a ?n slujba ??rii pe care au servit-o. ?i oric?t de palpitante ar fi c?r?ile sau filmele cu spioni, ve?i vedea c?, cel pu?in aici, via?a bate filmul.

Cartea scriitoarei Alice Munro cuprinde opt povestiri extraordinare despre natura infinit oscilant? ?i surprinz?toare a dragostei. De la prima povestire, despre o t?n?r? femeie care se dovede?te incapabil? s?-?i p?r?seasc? so?ul, de?i ??i ?nchipuie c? este hot?r?t? s-o fac?, p?n? la cele trei povestiri ce dezv?luie emo?iile complexe ale eroinei lor, o femeie pe nume Juliet, oamenii despre care scrie Munro – femei de toate v?rstele ?i st?rile sociale, cu prietenii, p?rin?ii ?i copiii lor – cap?t? sub ochii no?tri o via?? absolut real?, ca ?i cum ne-ar fi vecini. Scriitoarea are darul miraculos de a face povestirile acestea la fel de autentice ?i de memorabile ca povestea propriei noastre vie?i.

Trei fete singure ?mpart un apartament ?n Londra. Prima este secretar?, a doua lucreaz? la o galerie de art?, iar a treia, care vine la Hercule Poirot pentru a-i cere ajutorul, m?rturise?te c? a comis o crim?, apoi dispare ?nainte de a-i da acestuia mai multe detalii. De?i exist? informa?ii despre un foc de revolver, un cu?it ?i urme de s?nge, va fi necesar? o investiga?ie a lui Poirot ?i a prietenei sale Ariadne Oliver pentru a stabili dac? a treia fat? este vinovat?, inocent? ori ?i-a pierdut min?ile…

A few years ago, while visiting or, rather, rummaging about Notre-Dame, the author of this book found, in an obscure nook of one of the towers, the following word, engraved by hand upon the wall:— ? ? ? ? ? ? ? ANArKH. These Greek capitals, black with age, and quite deeply graven in the stone, with I know not what signs peculiar to Gothic caligraphy imprinted upon their forms and upon their attitudes, as though with the purpose of revealing that it had been a hand of the Middle Ages which had inscribed them there, and especially the fatal and melancholy meaning contained in them, struck the author deeply. He questioned himself; he sought to divine who could have been that soul in torment which had not been willing to quit this world without leaving this stigma of crime or unhappiness upon the brow of the ancient church. Afterwards, the wall was whitewashed or scraped down, I know not which, and the inscription disappeared. For it is thus that people have been in the habit of proceeding with the marvellous churches of the Middle Ages for the last two hundred years. Mutilations come to them from every quarter, from within as well as from without. The priest whitewashes them, the archdeacon scrapes them down; then the populace arrives and demolishes them. Thus, with the exception of the fragile memory which the author of this book here consecrates to it, there remains to-day nothing whatever of the mysterious word engraved within the gloomy tower of Notre-Dame,—nothing of the destiny which it so sadly summed up. The man who wrote that word upon the wall disappeared from the midst of the generations of man many centuries ago; the word, in its turn, has been effaced from the wall of the church; the church will, perhaps, itself soon disappear from the face of the earth. It is upon this word that this book is founded.

Fran?a, 1939. ?n lini?titul or??el Carriveau, Vianne Mauriac ??i ia r?mas-bun de la so?ul ei, Antoine, ?ntruc?t acesta pleac? pe front. Ea nu crede c? nazi?tii vor invada Fran?a… ?i totu?i, solda?ii ??i fac apari?ia, m?r??luind ?n num?r mare, ?n convoaie de camioane ?i tancuri, ?n avioane care ?nnegresc v?zduhul ?i bombardeaz? ?inuturile locuite de oameni nevinova?i. C?nd un c?pitan neam? ??i stabile?te cartierul general ?n casa lui Vianne, ea ?i fiica sa au dou? op?iuni: fie s? locuiasc? sub acela?i acoperi? cu du?manul, fie s? piard? totul. F?r? hran? ?i bani, dezn?d?jduit? ?n timp ce pericolul p?nde?te dup? fiecare col?, tot mai amenin??tor, Vianne e silit? s? fac? alegeri imposibil de ?ndurat pentru a-?i ?ine familia ?n via??.Sora sa, Isabelle, este o pu?toaic? rebel? de optsprezece ani, aflat? ?n c?utarea unui ?el ?n via?? cu toat? pasiunea necugetat? specific? tinere?ii. Pe c?nd mii de parizieni se retrag din capital?, trec?nd prin ororile r?zboiului, ea ?l ?nt?lne?te pe Ga?tan, un partizan care crede c? Fran?a poate lupta cu nazi?tii, ?i se ?ndr?goste?te nebune?te de el. Dar c?nd el o tr?deaz?, Isabelle se al?tur? Rezisten?ei f?r? a se uita ?n urm?, ?i, risc?ndu-?i via?a zilnic, o salveaz? pe a altora.

Ppuica Dadece, o poveste captivant de la un capt la altul, ce mpletete elemente de realitate cu fire de vis i de fantezie, este un ghid pentru adolesceni i tineri, nvndu-i s se fereasc de rcilele societii de astzi i s slujeasc forelor binelui i progresului.Lucrarea poate fi citit n egal msur de maturi, ntruct vorbete pe limba copilului din noi. Fiecare dintre noi poart cu sine, ascuns adnc n fiina sa, un copil... o fragilitate care se vrea ocrotit i cultivat. Carina Ebenstein tie s ajung acolo, n profundul sufletelor noastre i s ne transmit un mesaj de rar frumusee i poezie.Personajele i ntmplrile din cartea de fa ne dau ncredere n puterea valorilor spirituale perene ale omului.“ – Vasile Poenaru

Serie v?ndut? ?n peste 60 de milioane de exemplare. Con?ine ?apte capitole cu sfaturi practice, dovedite, de la profesioni?ti de top.Po?i ?nv??a ?ntr-o s?pt?m?n? tot ce ?nva?? exper?ii ?ntr-o via?? Duminic?: Exploreaz? factorii de influen??, at?t pozitivi, c?t ?i negativi Luni: ?n?elege stereotipurile, puterea congruen?ei ?i importan?a prezent?rii Mar?i: Dezvolt?-?i o voce cu autoritate cu ?puterea lui trei” ?i tehnicile propozi?iilor asertive Miercuri: Descoper? cele trei elemente de comunicare ?i cum s? le folose?ti pentru a stabili un raport rapid ?i eficient Joi: ?nva?? s? recuno?ti filtrele interne ?i s? le utilizezi ?n modelele de persuasiune Vineri: Folose?te modele de programare neuro-lingvistic? pentru a influen?a la un nivel incon?tient S?mb?t?: ?nva?? cum s? folose?ti tehnici dovedite de persuasiune, precum TAB ?i AIDA, legile reciprocit??ii, ale pu?inului ?i al?i declan?atori emo?ionali

Cele mai bune texte SF ?i fantasy votate de Science Fiction and Fantasy Writers of America.?n viitorul devastat ecologic, b?rba?i supu?i modific?rii genetice sunt angaja?i s? reproduc? dansurile de ?mperechere specifice p?s?rilor disp?rute ale c?ror gene le poart? ei acum… Diminuarea luminii soarelui ?i sile?te pe ultimii supravie?uitori de pe P?m?nt s? se ascund? ?n ad?ncurile oceanelor ?nghe?ate… sunt doar c?teva subiecte incitante dintr-un volum care con?ine c??tig?toarele premiilor Nebula din cele trei categorii de fic?iune scurt?, un fragment din romanul recompensat cu Nebula, c??tig?toarele premiului Rhysling ?i Solstice ?i un fragment din romanul distins cu Premiul Andre Norton.

Atunci c?nd discu?i cu adul?ii despre educa?ia sexual? pe care au primit o ?n copil?rie ?i adolescen??, ei vor spune, ?n general, c? a fost complet nepotrivit? ?i c? ?i ar dori ceva mai bun pentru copiii lor. ?i copiii ??i doresc un dialog cu p?rin?ii lor. Toat? lumea este con?tient? de necesitatea de a discuta despre sex cu un adolescent. Adolescen?ii ?i sexul este o carte instrument care ne ajut? s? umplem un gol de comunicare. Cum s? discut?m despre schimb?rile fizice ?i psihice de la pubertate, locul de unde se pot aduna informa?ii despre sexualitate, nevoia de intimitate, rela?iile adolescen?ilor cu adul?ii ?i cu cei de aceea?i v?rst?, impactul sexualit??ii adolescen?ilor asupra vie?ii de familie, precum ?i comportamentul riscant, orientarea sexual? a tinerilor ?i rolul p?rin?ilor – toate aceste teme importante ?i, uneori, st?njenitoare sunt abordate ?i discutate concret, cartea oferind informa?ii clare ?i sfaturi practice p?rin?ilor care vor s? ?i sprijine copiii ?n dificilul proces al maturiz?rii.

1. The architect should be equipped with knowledge of many branches of study and varied kinds of learning, for it is by his judgement that all work done by the other arts is put to test. This knowledge is the child of practice and theory. Practice is the continuous and regular exercise of employment where manual work is done with any necessary material according to the design of a drawing. Theory, on the other hand, is the ability to demonstrate and explain the productions of dexterity on the principles of proportion. 2. It follows, therefore, that architects who have aimed at acquiring manual skill without scholarship have never been able to reach a position of authority to correspond to their pains, while those who relied only upon theories and scholarship were obviously hunting the shadow, not the substance. But those who have a thorough knowledge of both, like men armed at all points, have the sooner attained their object and carried authority with them. 3. In all matters, but particularly in architecture, there are these two points:—the thing signified, and that which gives it its significance. That which is signified is the subject of which we may be speaking; and that which gives significance is a demonstration on scientific principles. It appears, then, that one who professes himself an architect should be well versed in both directions. He ought, therefore, to be both naturally gifted and amenable to instruction. Neither natural ability without instruction nor instruction without natural ability can make the perfect artist. Let him be educated, skilful with the pencil, instructed in geometry, know much history, have followed the philosophers with attention, understand music, have some knowledge of medicine, know the opinions of the jurists, and be acquainted with astronomy and the theory of the heavens. 4. The reasons for all this are as follows. An architect ought to be an educated man so as to leave a more lasting remembrance in his treatises. Secondly, he must have a knowledge of drawing so that he can readily make sketches to show the appearance of the work which he proposes. Geometry, also, is of much assistance in architecture, and in particular it teaches us the use of the rule and compasses, by which especially we acquire readiness in making plans for buildings in their grounds, and rightly apply the square, the level, and the plummet. By means of optics, again, the light in buildings can be drawn from fixed quarters of the sky. It is true that it is by arithmetic that the total cost of buildings is calculated and measurements are computed, but difficult questions involving symmetry are solved by means of geometrical theories and methods. 5. A wide knowledge of history is requisite because, among the ornamental parts of an architect's design for a work, there are many the underlying idea of whose employment he should be able to explain toGree inquirers. For instance, suppose him to set up the marble statues of women in long robes, called Caryatides, to take the place of columns, with the mutules and coronas placed directly above their heads, he will give the following explanation to his questioners. Caryae, a state in Peloponnesus, sided with the Persian enemies against Greece; later the Greeks, having gloriously won their freedom by victory in the war, made common cause and declared war against the people of Caryae. They took the town, killed the men, abandoned the State to desolation, and carried off their wives into slavery, without permitting them, however, to lay aside the long robes and other marks of their rank as married women, so that they might be obliged not only to march in the triumph but to appear forever after as a type of slavery, burdened with the weight of their shame and so making atonement for their State. Hence, the architects of the time designed for public buildings statues of these women, placed so as to carry a load..

Roman inspirat din istoria contemporan?, Puzzle realizeaz? o viziune cuprinz?toare a voca?iei rom?nilor de-a armoniza ?ntr-un mod necunoscut celorlalte ??ri europene (Constantin Noica) dou? mentalit??i istorice?te opuse: oriental? ?i occidental?. ?n centrul c?r?ii se afl? un singur personaj – profesorul pensionar Neghibaur – ?n jurul c?ruia se dispun faptele ?i oamenii ca pe un ecran al imagina?iei, observa?iei ?i experien?ei fostului dasc?l. Construc?ie dens? ?i insolit?, romanul se re?ine ?i prin deschiderea de amploare ?i de ad?ncime asupra mecanismelor ascunse ale reac?iilor suflete?ti individuale determinate de importantele schimb?ri sociale intervenite ?n via?a ??rii dup? Revolu?ia din Decembrie, 1989.

Cin? cu langustine, ap?rut ini?ial ?n anul 1987 (Editura Cartea Rom?neasc?), se constituie dintr-o suit? de schi?e ?i povestiri av?nd, ca numitor comun, spa?iul geografic al Peninsulei Iberice. Stilul prozelor este alert, cu nota?ii scurte, imprim?nd un ritm viu lecturii. Este o proz? care angajeaz? subtil interesul cititorului, provoc?ndu-l ?ntr-un registru discret la reflec?ie ?i coresponden?e de tr?iri. Povestirile iberice ar putea fi ?i un posibil vestibul de p?trundere ?n lumea uneori fabuloas? a celuilalt cap?t de orizont al Europei. Mihai Giugariu (n. 1929), este autorul unei literaturi beletristice variate, cu predilec?ie romane, proz? scurt?, dar ?i eseuri ?i traduceri. Din portofoliul activit??ii sale literare pot fi re?inute romanele: Condotierul, O vacan?? at?t de lung?, Magdalena, Spre sear?, C?l?uza, precum ?i volumul de eseuri M?rul lui Paris. Romanul Destine, editat ?n 1990 ?i reeditat ?n 2003 a fost distins (ex aequo) cu premiul pentru proz? din anul 1992 al Academiei Rom?ne.

Tr?g?nd linie, am spune c? ne afl?m ?n prezen?a unui demers pertinent de mare actualitate, a unui pre?ios instrument de lucru menit s? umple un gol ?n literatura didactico-?tiin?ific? de specialitate, dar totodat? put?nd deveni util ?i unor cercuri intelectuale interesate de evolu?ia fenomenului poetic rusesc ?n secolul XX, situate ?n afara comunit??ii universitare. (Mircea Croitoru) E o bibliotec? umbl?toare. A citit mii de c?r?i ale altora ?i a scris c?teva ale sale. ?l recuno?ti dintr-o mie. Ziarele, revistele, c?r?ile ?i sunt lipite de degete. Merge pe strad? ?i cite?te, a?teapt? lini?tit la o coad? ?i cite?te. Absent pentru lumea aceasta viermuitoare ?i pragmatic?, el s-a retras protector ?n spatele ziarelor ?i c?r?ilor, ?i a rezistat. Cu o ?inut? sobr?, de o ?epeno?enie verde, demn? de ?ara Fagilor de unde-?i trage ob?r?ia, nu-i po?i da anii pe care, incredibil, ?i are. (…) Dac? te duci la el acas?, totul pare sprijinit pe tomuri, iar dac? ai proasta inspira?ie s? clinte?ti ceva, acea ?arhitectur? intelectual?“ ??i poate fi fatal?. Un soi de Manole Anapoda, zidit ?n chip de An? ?ntr-o m?n?stire de c?r?i. Prietenii ?i spun Dima. Am tradus ?mpreun? din Bulat Okudjava volumul de versuri C?ntecul esen?ial ?i, din mul?i al?i poe?i contemporani ru?i, ?n periodice. Metodic, punctual, suferind de acribie ?i, bine?n?eles, scufundat ?ntr-o lectur? atunci c?nd nu lucram ?mpreun?, a dovedit c? nu e doar un consumator de literatur?, ci ?i un excelent cunosc?tor al limbii din care traducea, ?i chiar un creator. ?l invidiez pentru felul sfid?tor ?n care ?tie s? uite de televizor ?i de calculator. Dima cite?te. El e scufundat ?n ecranul unei file de carte, al unei pagini de ziar sau de revist?. ?ntr-o vreme ?n care aceste dou? ustensile subjug? lumea obosind-o, nevroz?nd-o, ?mb?tr?nind-o, f?c?nd abstrac?ie de mirajul lor, el a r?mas ?nc? proasp?t, zdrav?n ?i t?n?r. (Passionaria Stoicescu)

O carte incitant? despre unul dintre cei mai mari poe?i interbelici, taxat pe nedrept de c?tre G. C?linescu drept un poet minor. Studiul este semnat de cunoscutul exeget literar Mihai Cimpoi, pre?edinte al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, Membru al Academiei Rom?ne. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Un volum fundamental, pagini memorabile despre literatura francez? nu numai pentru elevi, studen?i, profesori, constituind un manual indirect de literatur? francez?; este editat pentru prima dat? ?n Colec?ia Edi?ii Definitive, ?n condi?ii grafice cu totul excep?ionale. ??...Vor crede poate c? a fost un bufon, un farsor?. Medicul Pierre Boulenger nu se ?n?el? scriind astfel despre faima viitoare a marelui s?u prieten, Rabelais. Nimic mai ridicol dec?t p?rerile felurite care s-au risipit ?n decursul veacurilor pe socoteala maestrului Alcofibras. Mirarea acestuia ar fi mare dac? le-ar putea afla ?i desigur nu o dat? ar azv?rli printre hohote c?te-o vorba pe care urechile noastre mult prea fine de fii ai veacului al dou?zecilea nu ar putea-o cuprinde dec?t ?nro?indu-se. Ronsard vede ?n autorul lui Gargantua un animal jovial ?i ve?nic ?nsetat, t?v?lindu-se ?n b?l?i de vin ?ca o broasc? ?n noroi?. Tabloul acesta bestial cred c? n-a mai fost reluat de altul. ?n schimb judec??ile au fost tot at?t de neverosimile.” O carte esen?ial?. Un manual indirect de literatur? francez?.

Romanul Raucho istorise?te povestea t?n?rului cu acela?i nume. Raucho cre?te ?n pampas, admir?ndu?i pe gauchos ?i n?zuind s? ?mp?rt??easc? via?a lor dur? ?i pitoreasc?. Este un copil rebel, c?ruia nu?i place ?coala, dar care descoper? mai t?rziu pl?cerea lecturii ?i ?ncepe s? viseze la Paris, ca to?i tinerii din vremea sa. Fascina?ia este irezistibil? ?i ?n cele din urm? ??i convinge tat?l s??l lase s? plece. Raucho are inima ?mp?r?it? ?ntre dou? pasiuni: pe de o parte ??i dore?te s? duc? o via?? de gaucho ?n mijlocul naturii, iar pe de alt? parte ar vrea s? fie un b?rbat la mod? ?n capitala Fran?ei, cufund?ndu?se ?n vicii care umplu nop?ile albe. ?n pampas viseaz? la Paris, iar la Paris duce dorul meleagurilor natale. Femeile pe care le cunoa?te fac s??i fie ?i mai greu s? ia o hot?r?re.

O noapte ploioas?, ?n Londra. Un ritual de ini?iere din cadrul unei bande se sf?r?e?te cu focuri de arm? ?ntr-o ma?in? care vireaz? brusc pe trotuar ?i plonjeaz? ?ntr-o sta?ie de autobuz. Totul duce la moartea unei victime nevinovate. Dar realitatea este mult mai teribil?…O via?? este distrus? ?i alte trei sunt marcate pentru totdeauna: a t?n?rului care a ap?sat pe tr?gaci, a unui b?tr?n gangster care pl?nuia o r?zbunare mortal? ?i a femeii ?ns?rcinate care se lupt? cu disperare s? descopere adev?rul. Cum se va descurca ea, cu numai dou? s?pt?m?ni ?nainte de a na?te, ?ntr-o lume ?n care moartea este un risc profesional??ntr-un ora? ?n care violen?a poate fi ?nt?mpl?toare sau meticulos planificat?, ?n care bandele de adolescen?i intr? ?n conflict cu cele ale infractorilor de carier? ?i ?n care loialitatea se pl?te?te cu s?nge, orice este posibil.

Aventura lui Arn Magnusson continu?. Al doilea volum al Trilogiei Cruciadelor este o combina?ie incitant? ?ntre adev?r istoric ?i fic?iune, ?ntre riscurile misiunii unui b?rbat ?i peniten?a unei femei, r?scump?r?nd am?ndoi acela?i p?cat. Un amestec de ur? politic? ?i religioas?, pe de o parte, ?i prietenie n?scut? din recuno?tin??, pe de alt? parte.