Povestea scriitoarei britanice care ?i-a g?sit fericirea ?n inima Transilvaniei Arabella McIntyre-Brown a ?nceput s? scrie o carte sincer? ?i antrenant?, plin? de umor, despre aventura mut?rii dintr-un mare ora? britanic ?ntr-un sat din Carpa?i, ?i a sf?r?it prin a compune o veritabil? scrisoare de dragoste pentru Rom?nia. A?a cum magia Transilvaniei rurale a fermecat-o profund pe autoare, volumul ?Din Liverpool ?n Carpa?i” va cuceri, f?r? ?ndoial?, inimile tuturor cititorilor rom?ni. ?n ultimii ani, mai mult de 200.000 de rom?ni au plecat s? locuiasc? ?n Marea Britanie, iar din Anglia au venit ?n Rom?nia doar c?teva mii de britanici doritori s? se stabileasc? aici. Cei mai mul?i au ales Bucure?tiul sau alte ora?e mari; numai c??iva au descoperit atmosfera deosebit? a mediului rural. Scriitoarea ?i jurnalista Arabella McIntyre-Brown este una dintre ei. A luat aceast? hot?r?re ?n urma unor decese ?n familie, dar adev?rul din spatele plec?rii din Anglia ??i are r?d?cinile ?ntr-o copil?rie dificil?. La v?rsta de 50 de ani, tocmai c?nd ?ncepuse s? se bucure de un oarecare succes ca editor de carte ?i autor, ?i-a v?ndut casa din Liverpool, abandon?ndu-?i via?a citadin?, de om ocupat, ?i s-a aruncat ?n acest labirint care este Europa de Est. A p?r?sit tot ce-i era familiar ?i s-a mutat ?n Rom?nia, pentru a-?i tr?i via?a ?n solitudine. Astfel, din 2010, Arabella McIntyre-Brown nume?te ?acas?” aceast? parte a lumii m?rginit? la sud de Mun?ii Carpa?i, pe care prietenii r?ma?i ?n Anglia o puteau vedea pe Google Maps doar ca pe o p?tur? verde, difuz?. Decizia de se muta dintr-un ora? britanic animat ?ntr-o caban? construit? doar pe jum?tate, aflat? pe un pov?rni? al mun?ilor, ar fi putut fi un dezastru. Autoarea are peste 50 de ani, nu are un venit stabil, nici pensie sau un plan de rezerv?. ?n ciuda fapului c? toate indiciile sugerau c? avea s? e?ueze lamentabil, ast?zi poate afirma f?r? rezerve c? a descoperit secretul fericirii. Pentru ea, paradisul este satul transilv?nean M?gura, aflat cam la altitudinea la care se afl? cele mai ?nalte piscuri muntoase din Marea Britanie. ?... un fel de ghid pentru propriile c?l?torii c?tre sine – dac? ve?i avea curajul s? v? aventura?i pe un astfel de drum.” – Sir Ranulph Fiennes

Am adunat n aceast carte momente din viaa public, ncercnd s refac, din ceea ce a selectat memoria, traseul profesional care m-a adus de la catedra de fizic la ipostaza de candidat pentru preedinie. Am inclus n ea i lucruri personale, dar nu am fcut-o neaprat pentru a rspunde curiozitii celorlali. Am recuperat acele ntmplri, ntlniri sau detalii care au spus ceva despre felul n care m-am format, despre valorile pe care le-am preuit. Identitatea mea personal a umplut, prin intermediul faptelor, dar i prin aceste principii n care am crezut, rolul de persoan public pe care l-am ocupat mai bine de paisprezece ani. Momentele n care am descoperit un adevr, intervalele n care am nvat lucruri importante, despre mine sau despre oamenii din jurul meu, i-au adus de fiecare dat ceva i profilului meu public. Tot ceea ce am dobndit i tot ceea ce am neles de-a lungul unei viei cu destul de multe mpliniri a lucrat n sprijinul profesionistului care am vrut s ajung. Viaa mea privat a fost, pentru cei mai muli, invizibil. De fapt, ca orice om, mi-am folosit n public tot ceea ce am descoperit ca fiind valoros n viaa simpl, de zi cu zi: calmul, discreia, nelegerea. Au fost bunuri preioase, pe care am vrut s le protejez ca s le pot cultiva n continuare. Nu cred c, dezvluindu-le sursa, le pun n pericol.“ Klaus Iohannis

Suntem pe deplin convini c Nietzsche i Marea Amiaz sau aceast absolut original, curajoas Religie a Viului se vor nscrie nu numai printre exegezele importante, necesare n acest moment literaturii contemporane, ci va propune i un alt stil al interpretrii, repetm nc o dat, extrem de curajos, al autoarei, deoarece se aplic, vine n urma unor mari hermeneui, exersndu-se pe texte despre care nu se mai poate spune nimic!, ar exclama orice neofit. Acest curaj, credem noi, nc o dat, i este druit literalmente Aurei Christi, cci ea nu ezit s se scufunde n ntregime n baia fierbinte sau insuportabil de rece, de glacial, a unor texte, care, dei scrise i publicate cu un secol sau dou nainte, ne apar mereu n fa.“ (Nicolae Breban) Aura Christi construiete un religios redimensionat spre mit: ca i cum, trecnd istmul ontologic dintre pioenie i exuberan, Iisus devine Dionysos, ntr-un palimpsest cultural care pe muli i exaspereaz. Interpretarea operei brebaniene ca propunere mitic face parte din acelai registru, tot aa cum marginea diafan a mitului reapare obsesiv n numeroase alte eseuri, transformnd ntreaga carte ntr-o tulburtoare i foarte vie mitoconstrucie personal.“ (tefan Borbély)http://aurachristi.ro/

Recapitulm altdat spusele lui Rainer Maria Rilke referitoare la generaii cu un amestec de uimire i spaima; astfel, autorul Elegiilor duineze – scrise, e tiut, pe ntinderea a mai bine de un deceniu – susine c se succed mereu trei generaii:1) cea care l-a gsit pe Dumnezeu;2) cea care construiete temple;3) cea care smulge pietre din templele nlate pentru a ridica colibe.Acum ns, depind uimirea, spaima, susin aceleai lucruri emise i odinioar, lucruri de care sunt aproape sigura mai ales atunci cnd sunt eu nsmi: nu tiu dac l-am gsit pe Dumnezeu; cnd mi se pare ca l simt aproape, n mine, l pierd, l pun la ndoial, m cert“ cu el, imaginez psalmi n rspr; mi-a dori/vreau s cred. Nu sunt sigur c voi avea fora s construiesc n continuare templul meu din cuvinte. Dar tiu ca nu voi smulge pietre din temple strine pentru a construi colibe. Aceasta siguran, chiar dac fragil, chiar dac se susine, se construiete din mers, poate fi semnul unui nceput.Am adunat – la ndemnul editorului meu – aceste dialoguri, selectate din nu puine altele, realizate n timp, ntr-o carte, ntruct ele constituie semnele unei treceri, semnele efortului susinut de a construi un destin; unul literar, desigur. Nu tiu dac aceste dialoguri, constituite n exerciii de destin, fcute n siajul lui Ignaiu de Loyola, pe urmele Sfntului Augustin, sunt convingtoare; pentru mine ele rmn a fi circumscrise foamei (pn la un punct, unamunoiene) de a fi. Ceea ce probabil nu este deloc puin. E limpede ns c timpul, critica, lectorii urmeaz s judece dac aceste exerciii rezist, dac, n adevr, sunt semnele unui destin literar.“ (Aura Christi)O istorie a mentalitilor predominante n perioada post-decembrist.

Romanele Aurei Christi, ample construc?ii epice, abordeaz?, cu un curaj ?i maturitate rar?, modelul ?i aria expresiv? ?i ideatic? a romanului de reflexivitate ?i problematic? grav?, uman?, de la M. Proust ?i Th. Mann, sub tutela impresionant?, infinit? ?i enorm expresiv? a lui F.M. Dostoievski. Acela?i, Dostoievski, de data asta al?turat lui Friedrich Nietzsche, face obiectul unor ample studii eseistice, pe care Aura Christi le-a conceput ?i publicat ?n ultimii ani, abord?nd teme de o rar? ?ndr?zneal? ideatic?, problematica esen?ial? a individului ?n abisalitatea sa, a Fiin?ei, arta complicat?, prezent?nd ?nc? nu pu?ine mistere ?i paradoxuri psihologice ale tipologiei romane?ti moderne, de la cu adev?rat revolu?ionara ? la recherche du temps perdu la Idiotul ?i Crim? ?i pedeaps?.?n publistica ei curent?, sus?inut?, Aura Christi sprijin?, polemic adeseori, cultul valorilor clasice ?i moderne europene ?i refuz? improviza?iile ?i impostura literar? care, ?n actualitatea post-comunist?, tresare ?n c?mpul literar rom?nesc ?n varii forme, de la contestarea, de plano, a marilor modele moderne lirice ale continentului ?i cultivarea unui mizerabilism ?i a brutalit??ii expresiei ce se cufund? ?i abund? nu rareori ?n tonuri suburbane, sclipind triumf?tor ?n accente arogante ce vor s? instaleze un fel de triumf al tinere?ii ?protestatar-revolu?ionare“ culturale ?i preiau, f?r? sim? critic, ?ntr-o afi?at? incultur? poetic?, cu o anume voluptate, simboluri ?i expresii france, voit pornografice, din recuzita avangardist? ?i futurist? a literaturii ?nceputului de secol XX. (Nicolae Breban)O mistic? de halou dostoievskian domin? obsedant destinele eroilor din romanul Aurei Christi, Cercul s?lbatic. (…) E, ?n felul s?u, un roman al cuplurilor ce se fac ?i se desfac, se men?in c?t ?i cum se men?in ?n virtutea unor automatisme ?n care iubirea este c?utat?, mimat?, tr?dat?, ea r?m?n?nd mereu o iluzie sau o speran?? virtual?, ?ntre via?? ?i moarte. Se vorbe?te mult despre moarte ?n acest roman. Existen?a ?ns??i e parcurs? sub semnul acesteia. (Constantin Cuble?an)Poate aici este imensul merit al Cercului… M-a supus unui exerci?iu deloc facil de a formula motive pentru care merit? s? tr?ie?ti. ?i nu ?n fa?a unui om care ur??te via?a, n?uc, sau e dezgustat de ceea ce i se pare a fi via?a. Ci ?n fa?a acestei fete-femei, Diana, care caut? profund sensul, care iube?te florile, apa, arta. At?t de plin? de via?? e creatura aceasta (…), ?nc?t preaplinul acesta o consum? ?i o arunc? ?n moarte. Diana arat? c? nu e simplu s? tr?ie?ti la altitudinea aceea uria?? a foamei de via??, a puterii uria?e de a tr?i. Setea ei de via?? ?i frumuse?e ?i lini?te o expune, o face fragil?… Naufragiul ei e produs de apele grele ?i ur?te ale unei lumi neatente, nep?s?toare p?n? la agresiune fizic?… O lume de fiare, ?n care nimeni nu ofer? protec?ie puilor. O lume hulpav?, ?n care fluturii ?i puii de c?prioare sunt r?pu?i, ?nghi?i?i, ca ?i c?nd… Poate pentru asta s-au n?scut… Poate Dumnezeu ?i cheam? la el… Sau poate nu! Poate o imens? responsabilitate ar trebui luat? pe umerii mei ?i nu numai ai mei! Poate c? oamenii frumo?i, ca Diana, au o for?? neb?nuit? ?n fragilitatea lor. Poate c? nimic nu se poate face pentru adolescen?ii care aleg moartea… Poate nimic nu se poate face ?mpotriva mor?ii… (Irina Ciobotaru) http://aurachristi.ro/

Un volum de istorie, teorie ?i critic? literar?, strict necesar, ?ntruc?t se refer? la unul dintre cele mai interesante grupuri din istoria literaturii rom?ne, ?i anume Cercul de la Sibiu, care a dat culturii nume de r?sunet ca, de pilda, ?tefan Aug. Doina?, Nicolae Balota, Ion Negoi?escu s.a.Scris? ?ntr-un stil inconfundabil, alert, de o suple?e unica, cartea e destinat? studen?ilor, elevilor, profesorilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Simona Drgan are fora de a supune textele de autoritate asupra crora se apleac unei lecturi personale, “vede“ ideile n intricaia lor originar, le restructureaz n conformitate cu propriul ei scenariu. in sa apreciez faptul c, n ciuda tematicii sale, lucrarea de fa nu este arid, nu sufer (dect n proporii acceptabile) de acea placiditate stilistic, inevitabil analizelor teoretice. Capacitatea de sintez, spiritul critic, precizia terminologic, luciditatea i supleea, calmul operator, toate acestea atest o cert vocaie teoretic“. (Mircea Martin)Cum se ntmpl cnd o ecuaie care a umilit cerbicia multor duzini de matematicieni i afl mintea capabil s-i dea de capt, mprtim n cazul de fa bucuria unei revelaii: pare ca Foucault i consorii, cei ce n loc de scrieri i texte au inventat uzul sofisticat al scriiturii i discursului, au ntlnit n autoarea de fa un autentic partener de dialog. Avem a face cu o lucrare fr caracter compilativ, demonstrnd o amprent personal, o anumit prospeime a observaiei directe, un soi de entuziasm agreabil al dezbaterii de idei, care se transmite i cititorului, smulgndu-l reflexelor lui sceptice ori obosite“. (Paul Cornea)n opinia mea, un merit major al Simonei Drgan este acela de a reui, ntr-o manier indubitabil personal, sa exprime, cu o elegan a claritii ce se remarc de la prima la ultima pagin a lucrrii, unele dintre cele mai complicate, ca sa nu spunem “stufoase“, idei formulate vreodat n perimetrul tiinelor filologice“. (Ciu Dobrescu)

Identitatea ?i alteritatea abordate ?n opera unor importan?i autori, ca, de pild?, Eminescu, Blaga, Ionescu ?i Cioran – un subiect pe c?t de dificil, pe at?t de interesant nu numai din punct de vedere al istoriei, teoriei ?i criticii literare.

Prin acest volum, se continu? publicarea jurnalelor lui Rainer Maria Rilke, redactate ?n tinere?ea lui.Jurnalul florentin este cea mai timpurie ?nsemnare autobiografica a poetului, prilejuit? de un voiaj ?n ora?ul lui Dante, a?ternut? pe h?rtie la pu?in dup? 20 de ani. Valoarea lui nu const? doar ?n impresiile, st?rile suflete?ti ori tr?irile autorului, ci ?i ?n faptul c? el dezv?luie c?teva dintre conceptele fundamentale, pe care se va sprijini ?ntreaga lui crea?ie ulterioar?. El dezv?luie obsesia durabil? a autorului cu privire la destinul s?u artistic: ?Deseori m? cuprinde o imens? nostalgie dupa mine ?nsumi. ?tiu prea bine, drumul e ?nc? lung.“ Jurnalul de la Westerwede, de?i evoc? doar un an din existen?a lui Rilke, dezv?luie o intret?iere de experien?e ?i de evenimente, precum debutul c?sniciei cu Clara Westhoff, dar ?i lupta cotidiana pentru existen?? ?n sensul cel mai propriu al cuv?ntului. Lipsit de ajutorul financiar patern, el se vede nevoit s?-?i c??tige p?inea printr-o salahoreal? istovitoare ?i deloc artistic m?gulitoare la diverse ziare ?i reviste. Nu lipsesc, desigur, reflec?iile despre art?, v?zute ca un modus vivendi: ?Arta este un mijloc al indivizilor, al ?nsigura?ilor de a se ?mplini pe sine“.

Cititorul va avea surpriza de a descoperi aici un nou Stendhal, un Stendhal al istoriei politice. El a fcut aceste, din pcate, neterminate nsemnri despre Napoleon, n doua etape, la un interval de aproape douzeci de ani ntre ele. Tot ce a scris n cursul acestor dou tentative a fost adunat sub titlul general de Napoleon n aceste dou volume dintre care primul: Viaa lui Napoleon, a fost scris la Milano, n 1817-1818; cel de-al doilea: Mrturii despre Napoleon, la Paris, n 1836-1837. N-ar trebui totui s se cread ca Beyle (nsoindu-l ca ofiter pe Napoleon n campania din Germania, Henri Beyle i-a ales pseudonimul de la micul ora Stendhal, unde fusese o vreme ncartiruit – n.t.) a luat pana n mna numai sub impulsul evenimentelor, animat de entuziasmul admiraiei fa de Napoleon i indignat totodat de a vedea n Frana o att de mare lips de recunotin fa de un brbat att de mare. Nu, dorina lui de a fi istoric, n-a spune chiar vocaia lui, dateaz de mai nainte. La nti frimaire an XI (22 noiembrie 1802), n toiul pasiunii poetice a vrstei, el i nota n carnet proiectul de a ntreprinde trei lucrri n proz: Istoria lui Bonaparte, Istoria Revoluiei i Istoria marilor oameni care au trit n timpul Revoluiei Franceze. i cu mare nelepciune el adaug: a se ncepe aceste trei lucrri la treizeci i cinci ani, adic peste cincisprezece ani. […]Stendhal este deopotriv unul din primii istorici care au scos n eviden principiul moral care susinea faada oficial a regimului, i cum primul Imperiu era ajutat de aceast emulaie care tindea ctre aceleai satisfacii, ctre aceeai nevoie de a strluci, de a se remarca, de se distinge cu orice pre. Pasiune colectiv pentru ilustrarea creaia el ne-a dat exemple gritoare. Imperiul fcea s se nasc toate aceste porniri i sentimente nu numai la francezi, ci deopotriva la toate popoarele unde Napoleon i ducea armatele. Reaciile Italiei, n mod cu totul special, n-au fost nicicnd analizate cu mai mult rafinament dect a fcut-o el.“ (Henri Martineau)

Un studiu provocator despre un altfel de Macedonski. Informa?ii inedite, aspecte mai pu?in cunoscute din via?a acestui important poet, ce face o incitant? paralela cu Eminescu, sunt menite s?-l repun? ?n luminile rampei pe un creator situat de exege?i ?n umbra literatilor mari. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Demontarea mecanismelor secrete ale universului real se face ?n aceste texte cu mult? economie a mijloacelor stilistice, folosite adecvat ?i riguros, cu o precizie aproape geometric?. Demonstra?ia recurge adeseori la artificiul visului, al vedeniei puse ?n contrast cu vederea – de unde ?i titlul volumului – dar f?r? a ceda tenta?iei surrealiste sau onirice, a absurdului gratuit sau a fantaz?rii de dragul fantaz?rii. Descrierea minu?ioas? a realit??ii, dublat? nu o dat? de un discret fior poetic, nu se consum? ?ns? nici ea ca scop ?n sine, ci serve?te drept certificat de autenticitate, confer? coeren?? ideilor c?rora ?ntreaga arhitectura le este subordonat?. Este o proz? dens?, care se cite?te totu?i cu u?urin??, destinat? unui public ?nclinat s? mai r?m?n? pe g?nduri ?i dup? ce a ?nchis o carte.

O simfonie nevrotic? ?n transe poetice nu s-a mai scris. S-a f?cut ?ns? apel la aceast? formul? neconven?ional?, pentru a se ?ncerca o radiografiere a imaginarului poetic, a st?rilor ?i obsesiilor celui condamnat de societate s? se retrag? ?i s? tr?iasc? ?ntr-un turn. Poate este pentru prima dat? c?nd se ajunge ?n Groapa Marianelor a poeziei. Scardanelli, o carte parc? scris? cu g?ndul la marii damna?i, la H?lderlin, Kleist ?i Trakl. George Mor?rel s-a n?scut la data de 22 octombrie 1948, ?n ora?ul Turnu Severin. A absolvit ?coala primar? ?i liceul ?n Turnu-Severin, ?n anul 1966. ?n perioada 1992-1993 este translator de german? pentru firma de construc?ii Betina, ?n Germania. Este, apoi, ?ef de sec?ie ?i director al Arhivei multimedia din cadrul Televiziunii Rom?ne, de unde demisioneaz?, plec?nd la Paris. Urmeaz? cursurile de limba german? ale Facult??ii Sorbona din Paris. ?n perioada 2001-2002 e redactor la Biblioteca Na?ional? a Fran?ei din Paris, neput?nd s?-?i prelungeasc? contractul pe o durat? determinat?. Traduce din francez? pentru Editura Curtea Veche. Iar din 2007 exercit? func?ia de redactor la Editura Curtea Veche. C?r?i: Agen?i ?i supra-agen?i ?n comunism, critic? (2000); Capul poetic, poeme (2004).

Planeta Rilke. Planeta uria?ului Rilke. Totul irumpe ?nl?untru cu for?e neb?nuite, ?mplinindu-se sub semnul ?noii fiin?e“, al unui ?nceput formidabil de puternic, sugestiv, inspirat, ?n raza presim?irii unei ?noi mari str?luciri, care d? for?? ?i o abunden?? de imagini limbii mele“, a?a ?nc?t ?ma surprind c?teodat? c?t de mult ?mi sunt mie ?nsumi receptiv ?i c?t de mult ?nv??, ?ntr-o uimitoare venera?ie, din propriile mele dialoguri. R?sun? ceva ?n ad?ncul meu, ce vrea s? ajung? la oameni, trec?nd peste aceste pagini, peste dragele mele c?ntece ?i peste toate planurile de viitoare fapte“.?nsemn?rile jubilatorii se transform?, sub ochii no?tri, ?n prelungirea ?ncinselor lecturi de sine, ?n exces de for??, deci, ?ntr-o iubire at?t de plin? ?i de puternic?, ?nc?t elibereaz? numaidec?t din grelele lan?uri ale fricii, devenind o laud? fiin?ei, o laud? f?cut? ?mplinirii ?i viului con?inut ?n exces: ?M? simt de parc? ar trebui s? vorbesc acum, ?n clipe de for?? ?i claritate, c?nd din mine vorbe?te mai mult dec?t eu ?nsumi: sufletul meu. M? simt de parc? ar trebui s?-i convertesc pe to?i cei care ezit? ?i care se ?ndoiesc; c?ci am mai mult? putere ?n mine dec?t pot re?ine ?n cuvinte ?i vreau s? o folosesc pentru a elibera oamenii de str?ina fric?, din care eu ?nsumi am venit“.

Aceste Stampe din Germania se datoresc unui poet român de o ascu?it? sensibilitate. Este, de fapt, un jurnal personal, în parte – dar numai în parte – echivalent cu ceea ce în veacul al XIX-lea s-au dovedit a fi Confesiunile unui copil al secolului . Totul, îns?, se cere a fi privit mutatis mutandis, ?inând seama de spiritul diametral opus al veacului nostru. Dumitru Stancu este un sensibil, dar nu un sentimental în genul lui Musset . În rest, ni se înf??i?eaz? ca un intens f?uritor de atmosfer?, îndeosebi dramatic?. ?i aici iar??i trebuie s? accentu?m o anumit? distinc?ie fa?? de trecut. Ceea ce era atmosfer? liric?, în veacul al XIX-lea, cap?t? intensitatea tensionat? de atmosfer? dramatic? în veacul nostru cutreierat de cataclisme istorice f?r? precedent.

Cea mai inconfortabil? carte a anului editorial 2009. (?tefan Borbely)Tr?darea criticii este o excelent? nara?iune eseistic?, o nara?iune subiectiv?, inevitabil iritant? (fiind vorba de via?a literar? ?i de opiniile radicale ale unui prozator care nu ezit? s? scrie ceea ce crede despre colegii s?i), cu portrete ce se ?in minte, uneori foarte crude, alteori luminoase, dominate de superlative… Meritul ei, dincolo de calit??ile literare, este acela de a deschide o dezbatere real? despre via?a noastr? literar? ?n care grupurile se confrunt? ?i ??i confec?ioneaz? propria istorie ?i propria mitologie. Nicolae Breban vine ?i tulbur? apele, enerv?nd, probabil, pe mul?i, dac? nu pe to?i. (Eugen Simion)Cartea lui Breban e una puternic?, neconcesiv?, sulfuroas?, emo?ionant? prin miza ei optimist?, prin militantismul ei pa?optist ?i prin dorin?a autorului de a ?nfrunta prejudec??ile ?i ridicolul ?n numele idealului tinere?ii lui, care era idealul autonomiei esteticului, ?n numele marii crea?ii – spre care a aspirat continuu – ?i ?n numele na?iunii romane, de care nu ?i e ru?ine s? vorbeasc?. Dar e o carte greu de clasat. Surprinz?toare prin oralitatea ei debordant?, prin colocvialitatea ei dezl?n?uit?. (…) Seam?n? cu un aeropag al destinelor tr?date, preschimbat ?n pledoarie ?i discurs de ?mb?rb?tare. ?i, totu?i, ceva, ?n ?inuta de condotier a autorului m? ?ndeamn? s? asociez discursul acestei c?r?i cu acela al unui general rom?n dup? o b?t?lie pierdut? sau indecis?, undeva ?n Nordul germanic, sau ?n fa?a altei b?talii care ar trebui cu orice pre? c??tigat?. (…) ?ntregul discurs se ?ntemeiaz? pe ideea de dec?dere a spiritului ofensiv, pe ideea de pierdere a vechilor virtu?i; ?i aser?iunile par a veni din partea celui care a cunoscut ?n tinere?e o glorie ?i o m?re?ie greu de egalat. (…) Enun?ul patetic, ?nvolburat, al discursului lui Breban – marcat de furie, de candoare, de dezn?dejde ?i de speran?? – este capabil s? absoarb? portrete, minunatele lui portrete, ?nso?ite de celebrele jerbe de epitete brebaniene. ?n aparteu sunt limpezite situa?ii literare (de exemplu, rolul Europei Libere ?i al Grupului de Dialog Social este foarte atent ?i nemilos analizat); ne sunt oferite amintiri nepre?uite pentru istoria literar?, cu nu pu?ine idei. Pe unele dintre ele le-am adoptat deja pentru c? m-au convins. (Eugen Negrici)Crea?ia literar?, spiritul critic au fost profund afectate de polarizarea etica ?i politic?, dup? sf?r?itul comunismului rom?nesc. Etica ?i politica ?i-au dep??it limitele, chiar f?r? ca ele s? ajung? la o reala putere ?i autonomie. Publicul literar, sub?iat de noile interese proprii unei lumi deschise, s-a risipit ?i asist?nd la luptele fratricide ale scriitorilor ?i criticilor care, sub tiranie, fraternizaser? ?n numele impunerii sau cel pu?in al men?inerii criteriilor de art? ?i valoare. Prozatorul scrie o carte de cunosc?tor, g?ndit? cu o ?n?elegere vie, o carte necesar? realit??ii noastre literare, de ultima or?, dar ?i pentru un timp foarte larg, despre o literatur? ?i o critic? ?tr?date“ ?i mai pu?in traduse. Pentru c? ?tr?dare“ a fost, o ?tim bine, doar nu e vreun secret fer(m)ecat. (Marian Victor Buciu)

O ilustrare elocvent a poziiei pe care poetul Vasko Popa o ocup, la ora actual, pe plan mondial, este faptul c Barack Obama, n campania sa electoral pentru preedenia SUA (pe care a i ctigat-o), a afirmat, n 27 octombrie 2008, pe blogul Fundaiei internaionale Harriet, c poetul su preferat este Vasko Popa cu volumul Cutia mic, fiindc Vasko Popa: Este contient i responsabil de lumea n care triete i de propriul sine“. Nici John McCain nu s-a dus prea departe, preferndu-l pe confratele lui Vasko i, pn la un punct, modelul su – Henri Michaux. Aceasta este partea bun i frumoas a lucrurilor, care se datoreaz celor doi stlpi de susinere internaional a lui Vasko Popa, de aducere permanent a poeziei lui Popa n spaiul vast, universal, al limbii engleze: Anne Pennington, traductoarea i prietena familiei Popa (ale crei traduceri, i dup moartea ei, sunt, n continuare publicate), dar mai ales Charles Simic, unul din poeii americani de frunte, de origine srb (a emigrat n SUA la aisprezece ani), ctigtorul Premiului Pulitzer n anul 1991, i care n-a ncetat nici o clip s susin destinul de poet universal al lui Vasko Popa. De cealalt parte ns, politicul a jucat i n cazul lui Popa, ca i n cazul altor lideri, fie ei i formatori de opinie poetica, un rol nefast...“Liubia Raichici

Cosmoza, demonstrat? aproape matematic ?ntr-o construc?ie original?, este drumul sacru al ?mplinirii. Iubirea cosmic? e ideea de raport ?ntre Dumnezeu ?i lume, un raport ?ntemeiat pe compatibilitate ?i justificat prin deosebire. F?r? ea, crea?ia s-ar destr?ma. Cu ea, cele dep?rtate se apropie, se unesc, se ?nal?? ?i devin asemenea. Un parcurs temerar al g?ndului ?ntre generarea, degenerarea ?i regenerarea noastr?.Un demers care une?te prin metafizic? ?i metafor? trecutul cu viitorul, Orientul cu Occidentul, credin?a cu ?tiin?a, matematica cu teologia. Un eseu holistic profund ?i liric pres?rat cu sentin?e ingenue ?i disec?ii nemiloase. O carte despre cunoa?tere, care se cite?te cu creionul ?n m?n?...

Vd n Aura Christi scriitoarea romnc exponenial la nivel nalt pentru era globalismului (mondialismului), pentru europenismul multinaional, ntruct, asemenea unui arbore simbolic, axial, are rdcinile n Basarabia (fost component a Uniunii Sovietice, actual Republica Moldova) i coroana n Romnia, ar membr a Uniunii Europene din 2007.Scrisul su integral devine n mod constant o expresie a unui dramatic destin personal i colectiv. Prin identitatea sa creatoare, acest scris dobndete o inconfundabil expresivitate literar. El poart marca cert a anvergurii canonice.“ (Marian Victor Buciu) Aura Christi a gsit limbajul n care s toarne experiene ce preau s se afle dincolo de posibilitatea articulrii discursive: prbuirea umanitii pn la nivelul la care cineva ucide cu aprobarea deplin a contiinei n numele unei idei, procesul de nlocuire a omului din om printr-un monstru. Nu statistica crimei, impresionant aa cum e ea, o intereseaz pe Aura Christi. Ea l toarn pe Dostoievski n Nietzsche pentru a face anatomia rului absolut. Rul din inima omului. Titlurile crilor sale sunt gritoare n privina geografiei lor morale: Casa din ntuneric, Sfera frigului, Cercul slbatic. n Vest, filosoful Nietzsche a fost cel care a influenat epistemologia postmodern prin deconstrucia logocentrismului. n Romnia, Nietzsche al moralei demistificate e cel care a influenat dou mini strlucite ale literaturii contemporane: Nicolae Breban i Aura Christi. Romancierul Nicolae Breban l-a ales pe un Nietzsche masculin, al voinei de putere i al sufletelor de stpni. Aura Christi a fost atras de Nietzsche al aporiilor, cel care, n Ecce homo, i suprapune pe Christ i Dionisos. Dup cum spune Aura Christi, blndeea sfrind n gheare“. Ea este o scriitoare a unui Est czut, care i mai include pe Ismail Kundera, Bashkim Shehu, sau pe Fraii Strugatski, deoarece la toi o realitate comaresc e redat prin frnturi de suflet omenesc.“ (Maria-Ana Tupan)

Aceasta lucrare este primul studiu monografic complet despre opera scriitorului roman Geo Dumitrescu, reprezentant important al perioadei comuniste din Rom?nia. Astfel, ?n afar? de poezie, sunt discutate aici traducerile, publicistica ?i ideologia literar? a autorului, ?n scopul cre?rii unui portret c?t mai apropiat de realitate.

Az út, ami hazavisz. Akik túlélték a halál pillanatát, azt mondják, pár másodperc alatt lepereg a szemük el?tt az életük. De csak ott, az utolsó pillanatban kristályosodik ki a lényeg, ám akkor általában már kés?. ?n negyven napot kaptam a sorstól, hogy végignézzem életem filmjét - még id?ben. Mint amikor a s?tétben váratlanul felkapcsolják a villanyt... Megismerhettem a lényeget... Zarándoklatra indultam, fájdalmas vezeklés lett bel?le. Egy olyan ?b?nért", amit nem is tudtam, hogy elk?vettem. Amit itt leírtam, nem a képzelet szüleménye. Legyalogoltam a nyolcszáz kilométert, és átéltem minden pillanatát. Remegtem a d?bbenett?l, amikor kézzel foghatóvá vált a csoda, és sírtam a zavarodottságtól, amikor nem értettem, mi t?rténik velem. Ha más meséli, amit ott átéltem, azt mondom, túl színes a fantáziája.