Starting from the dialogue initiated by historian Filip-Lucian Iorga, this e-book introduces Prince Nicholas (Nicolae), the grandson of His Majesty King Michael I, from his first visit to Romania in 1992 to his decision to settle down in Romania, in 2012. The reader has the opportunity of knowing Prince Nicholas from his earliest childhood, a fan of knightly stories, but also willing to explore the world, a dynamic adolescent with a passion for cars, just like his royal grandfather, recounting with a genuine sense of humour the adventures he went through in his attempt to obtain a driver’s license in Kenya. As a young man, Prince Nicholas went to a traditional British college and studied management in England, while keeping to his passion for sports: he played football, cricket, grass hockey, lacrosse, and rugby, went scuba diving into the ocean and worked as a rafting instructor in Africa. Moreover, this is a young man who sat at the same table as Queen Elizabeth II of Great Britain, with his uncles and cousins of the European Royal Families, but also with homeless children and within charitable institutions. The same young man has assumed at present the duties of Prince of Romania.

Monumentala monografie dedicat? unuia dintre cei mai mari romancieri ai lumii are avantajul de a sintetiza o bun? parte din bibliografia scris? pe marginea operei uria?ului care a semnat, ?ntre altele, capodopera Crima ?i pedeaps?. Ion Iano?i plaseaz? ?ac?iunea“, firul epic al cercet?rii ?ntreprinse ?n contextul secolului al XIX-lea, astfel ?nc?t eroii vie?ii literare de atunci se contureaz? pregnant, provoc?tor de viu.

Lirica Aurei Christi s-a format i s-a modelat iute, ferm, cu o ndrzneal i o gravitate rar a tonului, mai ales n jurul poeziei de meditaie post-romantic, de la Rilke la vetaieva, de la Blaga la Nichita Stnescu. Necznd prad ispitelor culturale i mondene post-decembriste, ntre care aa-zisul post-modernism romnesc, ce afia cu o anume suficien refuzul valorilor clasice i moderne n favoarea unei lirici descompuse i uneori barbar improvizate sub scuza autenticismului, poeta noastr a uimit critica de specialitate prin ample volute metaforice, calde, ndrznee, abordnd, n cteva volume, printr-o splendid frond, clasicul sonet poetic i dovedind o excelent stpnire a limbii, a mijloacelor specifice, ntr-o liric a meditaiei grave, adnci, exprimat n metafore, n care modernitatea i sensibilitatea secolului se confund, cu vigoare clar, de o marcat originalitate, tumultuos i muzical aproape, ntr-o subtil rezonan eufonic, cu trimiteri, accente i imagini simbolice, cu marele torent al liricii europene de nalt nivel, de la Rimbaud i Baudelaire, la Rilke i Blaga. i, nc odat, la vetaieva i Nichita Stnescu.“ (Nicolae Breban)A scrie cderea apocaliptic nu e uor. E un merit al Aurei Christi faptul de a gsi singura soluie la aceast cdere fatal, dat din pornire: cel care o scrie o i oprete, incitnd rigoarea/ celui din urm frig. Doar un fel de zeu al poeziei, o divinitate descoperit cu greu, contient de destrmarea mitului, poate s impun din nou mitul: instituirea mai viului este cu putin doar datorit morii. nvierea nu e posibil dect datorit ei. Sensul celei mai mari dintre taine se dezleag, astfel, paradoxal, prin rsturnarea negativitii generale a sensului. (...) Descoperirea fcut de poet este c realul nsui are origine poetic (nu real!), prin cderea n emisfera cealalt, de parc Dante nsui ar fi acum reeditat n alt semantic: Ah, calul e fiu al pegailor dintotdeauna. Fiinele existente i au obria n himere, iar realitatea ia fiin din metafor. (...) Alt descoperire poetic: ntreg mitul temporal al omenirii poate fi ranversat. (…) Iat, deci, cum se poate recupera mitul ntr-o epoc n care toat lumea postmodern a visat la demitizare i dez-iluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.“ (tefania Mincu)http://aurachristi.ro/

Iat?, ?n cuvintele Aurei Christi, curg?nd abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, s? nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii. (Nicolae Balota).Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextului postindustrial ?i nici tendin?ele destructurante ale postmodernilor nu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esen?ial?, organic?, refractar? modelor, n?zuind spre reinterpretarea semnelor ?i universaliilor; ?ntreb?rile pe care ?i le pune ea au fost ?i ale inainta?ilor, iar r?spunsurile transcend achizi?iile, relev?nd evolu?ia con?tiin?ei ?n mers, relev?nd evolu?ia unei creatoare de m?na ?nt?i, cu totul personal?. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice (2002) ?i altele confirma consecven?a cu sine a unei con?tiin?e exemplare. (Constantin Ciopraga)M? auzi tu, oare, ?nstr?inato? Am citit poeziile tale la ceas de sear?, pe o teras?, av?nd ?n fa?? colinele Ierusalimului. Eu nu sunt un bun comentator de poezie, cei care au scris despre poezia ta te-au “prins“ foarte bine, ai for??, un sim? rar al tragicului ?i antene pentru transcenden??, f?r? s? cazi (din fericire) ?n ceea ce se cheam? “poezie religioas?“. E un instinct p?g?n care te fere?te de o excesiva “cre?tinare“ a poeziei chiar ?i ?n Psalmi. (Leon Volovici). (fragment dintr-o scrisoare)E simplu: ?l vad pe Dumnezeu ca pe un partener de dialog, cu care ma cert nu rareori. Citesc adesea serile din Noul Testament mai ales; ei, ?i atunci ?ncepe fierberea... Nu prea merg la biseric? dec?t atunci c?nd simt imperios nevoia – adev?r pentru care Mama de pilda m? ceart? c?teodat?. Duc biserica mea cu mine; a?a pot s? m? rog oriunde, oric?nd. Spre deosebire de Cioran, eu cred ca nu Diavolul a f?cut lumea, ci Dumnezeu; doar c? spre sf?r?itul Facerii a obosit un pic; se ?nt?mpl? ?ntruc?tva c? ?ntr-o proza a lui Rilke, ?n care cele doua m?ini ale Domnului se iau la ?ntrecere ?i se pare ca st?nga profit? de oboseala dreptei... M? ?i ?ntreb uneori, pe urmele lui Unamuno: cine sunt eu s?-i cer socoteala lui Dumnezeu pentru ca lumea ?n care tr?im e a?a cum e? (Are dreptul, oare, o g?nganie s?-?i aroge obr?znicia de a se ciond?ni cu El, cu nimeni altcineva dec?t cu El?!!) ?i tot ca Unamuno, invoc?ndu-l pe Oberman, ?mi r?spund: da, c?ci pentru lume, pentru univers eu sunt nimeni, nu ?nsemn nimic, pentru mine ?ns? sunt totul.Gr?dini austere a stat – da, incredibil – ?n sertarele c?torva edituri circa ?apte ani; ani de izolare atroce, de singur?tate dorit?, iubit?, hulit? ?i, iar ?i iar, iubit?... E un volum publicat dup? o perioada de secet?, c?nd mi se p?rea – p?n? la o neagr? m?nie! – ca nu voi mai scrie niciodat? poezie... Nici cartea de debut n-am a?teptat-o at?tea... secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimi??ndu-mi mesaje, scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea de psalmi ?n r?sp?r. (Aura Christi)Faptul c? Gr?dinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuit o bucurie, o tulburare de zile aurorale. Nu m-am putut ab?ine ?i am citit c?teva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mana. M-a ?nv?luit ?i m-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vital? care str?bate versurile. Asta nu mi se ?nt?mpl? prea des, citind poezie contemporan?. (Zoltan Terner)Mignona ?i b?t?ioas?, cheltuind pasionalitate, r?zboinic? ?n pofida fragilit??ii, ?mpr??tiind texte curajoase pe care amicii internau?i nu ezit? a le califica “dinamit? curat?“, sup?r?nd pe mul?i, scriind febril, asum?ndu-?i riscurile Balcaniei (“lin?at?“, pedepsit?, izolat? etc.), Aura Christi, cit?nd “vorbele atroce“ ale iubitului Nietzsche, vrea s? devin? ceea ce este: poet?. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incanta?ie adumbrit?, celebr?nd “via?a de vis“, test?nd – prin “poemele de iubire“ – temele grave (rela?ia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide c?, doar povestit?, via?a e tr?it?. Mul?i dintre exege?ii Aurei Christi au subliniat “fulminant? ascensiune“ a poetei. Penetrant?, Aura Christi a avut ?ansa de a fi fost v?zut? ?n mediile bucure?tene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau ?i ?n tenacitatea autoconstruc?iei, promov?nd – programatic – “ruptura“. (Adrian Dinu Rachieru)

Again and again, in Denver Welte's exquisite Dew Drops, poems startle us into awareness of the understated, the nearly always invisible and the marvelous; those aspects of life that come under the rubrics of loneliness and joy. Welte combines a light lyricism with a postmodern sensibility for life. This collection was gathered from a one time weekly blog that appeared over four years. They are arranged in date order rather than by theme, so that you may witness the poet's growth.

Mitul felin ?n literatura universal? este o lucrare ?n care s-a ?ncercat sintetizarea ?ntr-o form? accesibil?, ?ns? f?r? a fi superficial?, a unei cantit??i impresionante de material, material g?sit at?t ?n publicistica rom?n? c?t ?i cea str?in?. Subiectul lucr?rii a fost o alegere subiectiv?, fiind aproapiat de sufletul autoarei. Fiecare capitol ?n parte trateaz? un aspect al temei dezv?luite ?n titlu, respect?nd ?n acela?i timp o linie cronologic?, acest lucru facilit?nd ?n mod semnificativ ?n?elegerea ?i asimilarea informa?iei. ?ns? ?ntreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare ?ntre planul real ?i cel fantastic, fabulos, ?ntre documente oficiale (precum cronicile) ?i m?rturiile oferite de supersti?iile populare. ?n primul capitol observam ?ara de origine a pisicii, Egiptul, ?i modul ?n care aceasta era tratat? ca o zeitate cu atribu?ii contradictorii (uneori benefice, alteori sinistre). De?i exportul lor a fost interzis de catre egipteni din motive religioase, acest lucru nu a ?mpiedicat r?sp?ndirea lor ?n toate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea ?i diversele legende legate de na?terea pisicii la diferite popoare. Al doilea capitol trateaz? ?n detaliu o tr?s?tur? principal? a mitului felin ?i anume aspectul s?u, parc? implicit, feminin. Feminitatea, tandre?ea, instinctele materne, capriciile, viclenia, elegan?a, independen?a sunt doar c?teva dintre calit??ile comune ale femeii ?i pisicii, calit??i ?nf??i?ate de nenum?ra?i scriitori ?i arti?ti din toate timpurile ?i culturile.Capitolul al treilea ne ?nf??i?eaz? eternele conflicte dintre pisici ?i c?ini (lupt?ndu-se pentru ?ncrederea ?i afec?iunea omului), dintre pisici ?i ?oareci (o ?lupt?“ milenar? ?ntre Bine ?i R?u, unde binele, reprezentat de pisic?, nu ??i poate p?stra mereu puritatea). Aceste ?lupte“ au avut ca rezultat obsesia multor popoare pentru pisici. Dar cu toate acestea, pisicile au fost ?i vor r?m?ne fiin?e independente, niciodat? accept?nd un ?st?p?n“. Nu sunt pu?ini scriitori care ?n operele lor au ?nf??i?at pisicile asemenea unor oameni, capabile de absolut orice: a scrie, a citi, a c?nta, a juca teatru ba chiar ?i a vorbi. Ele au ?i unele dintre calit??ile omului (compasiune, abilitatea de a iubi) dar ?i c?teva dintre defectele acestuia (egoism, violen??, indiferen??). De asemenea li se atribuie puteri supranaturale cum ar fi clarviziunea.

Opera lui N. Steinhardt are ?capacitatea“ de a descuraja tentativele de sistematizare ?i analiz? critic?. Apar?in?nd unui intelectual evreu erudit, spirit febril, avid de limpezire ?i afirmare, aceasta se ramifica at?t ?n planul literaturii, c?t ?i ?n cel al teologiei, al ideologiilor politice sau al dreptului constitu?ional. ?n perioada interbelic?, cea a formarii intelectual-spirituale, N. Steinhardt publica, ?n doar ca?iva ani, o lucrare de drept constitu?ional, dou? studii despre iudaism, un volum de parodii ?i peste o suta de studii literare ?i articole de ideologie liberal-conservatoare. ?n perioada postbelic?, ?ncepand cu finalul anilor '60, el scrie memorialistic? ?i microromane, traduce, re?ncepe o activitate publicistic? sus?inut?, care va dura p?n? ?n 1989, ?i scrie predici ?i eseuri teologice erudite. Volumele de eseuri critice din anii '70 ?i '80 ale lui N. Steinhardt, singurele apari?ii editoriale din perioada comunist?, s-au bucurat de o receptare pozitiv?, ?ns? pozi?ia contestatara a scriitorului fa?? de regim a condus la marginalizarea sa. Abia odat? cu apari?ia postum? a Jurnalului fericirii (1991), a Cuvintelor de credin?? (1992) ?i a Primejdiei m?rturisirii (1993) au fost recunoscute de c?tre publicul larg valoarea intelectual? ?i morala a scriitorului N. Steinhardt ?i particularitatea locului ocupat de acesta ?n deceniile totalitare.Irina Ciobotaru (Suceava, 2 mai 1978), absolvent? a Facult??ii de Litere din cadrul Universit??ii ??tefan cel Mare“ din Suceava, doctor ?n filologie al aceleia?i universit??i, cu o tez? despre opera lui N. Steinhardt, coordonata de Prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu. Colaboreaz? la reviste precum ?Contemporanul. Ideea European?“, ?Verso“, ?Tabor“, ?Dacia literar?“, ?Hyperion“, ?Transilvania“, ?Bucovina literar?“. Este profesor de limba ?i literatura rom?n?.

Un roman al c?ut?rii de sine, al c?ut?rii eului, o spectaculoas? excavare ?n ad?ncurile fiin?ei, ne ofer? Irina Boca, revenind ?n aten?ia publicului rom?nesc cu un story fascinant, scris ?ntr-un stil alert, cu fraz? scurt?, ml?dioas?, casant?. O sondare ?n ad?ncurile ?eului profund“ (M. Proust), asupra experien?ei naratoarei l?s?ndu-?i amprenta, ?n chip cert, exilul, ?nstr?inarea, dorin?a vie, ascu?it?, de a se rea?eza ?n matca esen?elor. Aura Christi

Demersul interpretativ al Constantinei Buleu pare stimulat (ca sa nu spunem: ??ndr?gostit“...) tocmai de caracterul la limita non-definibil, misterios, ireductibil mitopetic al ?puterii“ ?i al reprezent?rilor sale din secolul al XIX-lea. Fie c? ne prezint? metodologii de obedien?? structuralist?, neomarxist?, jungian?, lacanian?, func?ionalist-simbolic? sau fenomenologic?, autoarea e constant fascinat? de un fenomen care, la un cap?t al s?u, presupune ordine, alegere ra?ional?, logic? instrumental?, iar, la celalalt, revela?ie, intensitate, magnetism, charism?, ?ntr-un cuv?nt: magie. Cartea are darul de a ?nf??isa, mai degraba dec?t o ?paradigma“, o panoram? a spiritului secolului al XIX-lea, ?n rela?ie cu tema puterii. Deschiderea curajoas? c?tre un fenomen de o asemenea amploare aminte?te de aura eroic? a unor faimoase ?ntreprinderi intelectuale (Peter Gay, de pild?), deseori invocate, cu implicita admira?ie ?i pricepere, ?n lucrarea Constantinei Buleu. Curiozitatea intelectual? mereu vie, claritatea g?ndirii, larga deschidere bibliografic? ?i, nu ?n ultimul r?nd, expresivitatea foarte personal? a stilului plaseaz? acest demers ?n categoria lucr?rilor de referin??.

asopis za kulturu i drutvena pitanja, bavi se socijalno angaovanim temama. Izlazi kvartalno. Prvi broj posveen je Oskaru Daviu

E cu putin?? ca un studiu despre Constantin Noica – unul care se respect? ?i vrea s? fie respectat – s? fie scris de un literat? Noica are la noi statutul filosofului tare (faptul se explic? poate tocmai prin absen?a unei filosofii tari ?n spa?iul cultural rom?nesc) ?i, ?n plus, a cam dezavuat literatura, consider?nd-o cumva frivol?. Poate chiar pe scriitori. Prin urmare, s?nt toate datele ca acest fapt s? par? cel pu?in riscant. Dac? nu o insolen??. Doar c? Dorin Popescu, autorul c?r?ii, de?i absolvent de studii filologice, nu e numai ceea ce se nume?te ?ndeob?te prin literat; pe de alt? parte, din confruntarea cu exerci?iul exegetic nici Constantin Noica nu mai iese la fel de ?ncorsetat ?n tiparele prejudec??ilor. Altfel spus, nici Constantin Noica nu mai este Constantin Noica – a?a cum apare ?n tratatele despre filosofia rom?neasc?. (Mircea A. Diaconu)

n paginile acestei cri, am redat situaia general din Paradisul Vestului“ i a exilatului romn venit aici, vzut n dublu avantaj de persoana particular i jurnalist. Majoritatea celor venii n perioada tranziiei romne“, dar i o buna parte din ceilali au fost i sunt buni aici – cu preponderen n Germania – la muncile de jos“ (…) Romnia nu e cunoscut n Occident dect ca zona srciei, a copiilor orfani, a hoilor i a corupiei“!

Astfel de dic?ionare care s? te edifice asupra autorului, a operelor ?i a personajelor principale ale acestora n-au mai ap?rut p?n? acum la noi (desigur, ?n ce prive?te literatura universal?). Aici g?se?ti nu numai cuno?tin?ele necesare la orele rezervate lecturii obligatorii sau suplimentare din literatura universal?, ci ?i suficiente informa?ii care s? te incite la noi ?aventuri“ ale lecturii ?i, firesc, la l?rgirea universului intelectual.

Dac? spun un adev?r incomod sunt tratat? ca un trouble-fête. Dac? regret radicalismul sau lipsa de tact de a emite un adev?r nepl?cut, mi se sugereaz? c? sunt la??. Dac? sunt vis?toare sau patetic?, mi se spune c? sunt dep??it?. C?nd sunt trist? ?i m? ascund dup? masca unei veselii debordante, mi se z?mbe?te insidios: ei, ascunde ea ceva. C?nd spun ?n gura mare ceea ce cred, sunt ?fichiuit? cu sarcasme. Iar atunci c?nd abordez teme majore, mi se sugereaz? c? sunt expirat?. Nu, nu exist? nici un fel de comunicare. La mijloc sunt, mai degrab?, ni?te savante mecanisme menite s?-?i deformeze faptele, iar, ?n ultim? instan??, imaginea, ?i s?-?i taie orice elan, pentru ca, ?ntr-un t?rziu, s? te fac? s? alegi, iar??i, singur?tatea – mam? bun?, aspr?, cald? – ?n iadul-raiul de fiecare zi.S? te re?ntorci ?n subterana ta mereu acela?i, mereu altul, tu, cel care e?ti ?i devii ceea ce e?ti. Aici e marea judecat?. ?ntre pere?ii acoperi?i cu c?r?i ?ncepe cunoa?terea. Restul sunt vorbe, fantezii, toane, divaga?ii, ?nt?mpl?ri m?runte, scurse dinspre realitatea de fum, a c?rei amintire e proasp?t? ?i-at?t de vie. Orgoliul, smerenia ?i asprimea ?ndreptat? ?mpotriva ta ??i vor fi sfetnici.Carnea trec?toare a cui sunt, Doamne? (Aura Christi)

A fantastic look at thirty-five different historical figures who have made outrageous claims, including several pretenders to the English throne.

„Bagdad, capitala devastat? a Irakului. ?i «Bagdad» – capitala unei combustii ontologice care pare a urm?ri, prin arheologia poeziei, ipostazierea întro stare de maxim? vulnerabilitate, splendoare ?i vinov??ie a acelor lucruri care sunt la limita vizibilit??ii, amalgamând realit??ile (sociale, istorice, existen?iale, memoriale etc.) întrun nod al autodemol?rilor ?i al infrarealit??ilor beligerante. Index de ecouri instinctive: tropismele lui Nathalie Sarraute ?i antiescapismul via Aktionsgruppe Banat. Iulia Modiga debuteaz? puternic ?i tran?ant, cu transfigur?ri germanice pe linie experimental?, cu rigoare lingvistic? ?i cu o atitudine imagistic? cu totul extrateritorial? în contextul actualelor poetici române?ti.“ (Liviu G. Stan) „Miar fi greu s? detectez motivele care au conduso pe Iulia Modiga spre poezie. Datele ei oficiale – doctorand? în sociologie, ma?tera unui site unionist ?i mama unui b?iat crescut frumos – nu l?sau loc b?nuielii c? Iulia ar avea ?i preocup?ri lirice. Uite îns? c? un sâmbure, ascuns bine pân? acum, a irumpt întrun volum de poezie care, sunt convins, va stârni interesul criticilor literari, pe care, îns?, îi desfid de pe acum dac? vor accesa tagul «poezie feminin?» ?i nu vor recunoa?te c? în «Bagdad» e poezie pur? ?i simpl?, scris? nu din ambi?ia de a încropi vreun manifest sau de a promova, în subsidiar, cine mai ?tie ce idei, ci din pl?cerea de a imagina ?i a formula tot cei trece prin minte Iuliei. Au f?cut vreodat? poe?ii altceva?“ (Dumitru B?di?a) „Poezia Iuliei Modiga din acest volum se na?te din nota?ii frânte ?i rapide, din înregistr?ri neutre ale unor st?ri acute de disperare ?i revolt?, din jocuri lingvistice, din ambiguit??i c?utate, din ciocnirea unei sensibilit??i exacerbate cu un cotidian agresiv, dintro luciditate sentimental? ie?it? din comun, din mici ilumin?ri personale, dar ?i din fel de fel de expresii scânteietoare memorabile, precum «u?ile se deschid în exterior»; «oameni în c?ma?? alb? de z?pad?»; «respir?m ca sub ap?»; «din cre?tet în t?lpi sârm? ghimpat?»; «deatunci ritmul cardiac î?i strânge genunchii la piept în slow motion/ precum troleele care trec pe bd. ?tefan cel Mare când efectueaz? o vizit? Merkel sau Biden»; «m? a?ez în praf întro prelungire de mesteac?n/ alt?dat? ai fi suflat ?i ar fi disp?rut tot». Dac? ar fi s?i caut un nume acestei poezii r?scolitoare, ia? spune c? e o poezie a a?tept?rii dup? ce nu mai ai niciun fel de a?tept?ri.“ (Dumitru Crudu) „Iulia Modiga scrie o poezie în care detaliile cotidiene primesc profiluri ferme, fundamentale, privind mereu spre un cel?lalt absent. Dar acest cel?lalt din volumul «Bagdad» este pentru poem o ocazie de a contura deopotriv? st?ri politice ?i personale. Uneori cel?lalt este poezia («copiii etnobotanici ?i masca?ii o conduc pe ultimul drum»), alteori cel?lalt este partenerul unei plastice discu?ii despre putere ?i istorie (unde «pe?ti?orii înoat? cu ciocane s? sparg?», iar «Bruce Lee plânge pentru c? ?i regii plâng câteodat?»). Versurile Iuliei nu cunosc ambiguitatea: «m?car am crescut un câine/ care nu te cunoa?te/ care tear sfâ?ia/ la o simpl? comand?». Reu?ita cea mai de seam? în «Bagdad» ?ine de claritatea cu care este decupat un spa?iu personal între atâtea detalii care au preten?ia c? sunt mai importante decât noi. ?i, de acolo, poezia Iuliei Modiga organizeaz? ap?rarea f?r? s? cedeze.“ (R?zvan ?upa)

Paul Arva schi?eaz? fr?nturi dintr-un prezent-trecut ale c?rui grani?e imaginare se ?ntrep?trund cu cele ale realului. Amintirile ies la lumin? dintr-un subteran ad?nc (o ?min?“) sub forma unor poeme ?n proz? scrise cu sinceritate ?i sensibilitate.

Gina Sebastian este o foarte autentic prozatoare. Chiar rnile, dezamgirile, nemplinirile au lsat urme ce dau sensibilitii care se exprim n scrisul ei, nota lor particular, tonul lor, parfumul lor“.Nicolae BalotUn scriitor profesionist de prim mn… O construcie de carte extraordinar, nemaintlnita n carile altor scriitori“.Alex tefnescuEste o carte de meditaii, meditaii asupra unor teme i asupra unor personaliti. Rareori n lumea noastr, n sensul de lumea contemporan, mai poi gsi un spirit att de echilibrat i cu o asemenea scar de valori morale i culturale“.Ana Blandiana

Ormai Norbert Kossuth Lajos mellett szolgált, s remek meggy?z?képességével ?tezer vadászkatonát állított a szabadságharcba. Gyorsan t?rt el?re, az 1848 júliusában még hadnagyi rangban szolgáló Ormait tíz hónap múlva már ezredessé léptették el?, Kossuth kinevezte a honvéd vadászezredek f?felügyel?jévé. Pár nappal azután, miután visszavonult és lemondott beosztásáról, császári fogságba esett, majd a hadbírósági tárgyalása napján kivégezték.Az egykori ezredes életét és halálát máig legendák ?vezik. Sokan, még a neves t?rténészek is, minden komolyabb utánajárás nélkül nevezték Ormait szélhámosnak. E kiadvány számos ponton tisztázza az Ormaival kapcsolatos félreértéseket, torzításokat, és megpróbál hiteles adatok, valamint eredeti okmányok k?zlésével hozzájárulni pályaívének teljesebb megrajzolásához.

Raporturile dintre cuvinte i confer poemelor sale conotaii metafizice derulate ntr-o muzic enigmatic a linitii i tcerii, fiecare cuvnt scris avnd parc viaa i destinul su (ca n poemele uruguaienei Delmira Agustini), brodnd misterioase asociaii greu de tradus chiar n limba romn, ceea ce m-a determinat s le las s zburde singure, citndu-le deseori pe acelea crora nu le-am gsit corespondentul n dicionarul meu srac n sinonime.Poemele Alinei Beiu-Deliu au o densitate i un dramatism care refuz tiparele obinuite ale feminitii, fiind ncrcate de un lirism convulsiv care explodeaza deseori cu farmecul spontaneitii imediate, alteori cu delicateea i fragilitatea disimulrilor, care printr-un inexplicabil algoritm, dezvluie mai mult dect acoper mesajul poetic, crend o atmosfer grav de filigran incomprehensibil la prima lectur, dar care se limpezete treptat, pe msura repetrii, n toat splendoarea, obligndu-l pe cititor s se ntrebe, n final, dac singurtatea poetei este o simpl izolare sau o form de aprare a libertii sale ctigate prin suferin.“ (Valeriu Cuner)

Cucamonga este o carte de avangard?, experimental?, care cuprinde texte din zonele poeziei, prozei ?i filozofiei. Cele cinci capitole ale c?r?ii s?nt urm?toarele:1) Best Sailor. Este un poem ?n proz?, polemic ?i critic la adresa societ??ii de consum ?i a pie?ei de carte dominate de bestselleruri. Arm?tura fiec?ruia dintre cele ?apte capitole ale acestui poem este alc?tuit? din scurte descrieri ale c?r?ilor prezente ?n topurile de v?nz?ri din Statele Unite ale Americii, topuri publicate ?n revista The New York Times Book Review (nr. 11 din 24 martie 2008). Unul dintre personajele cele mai sonore care apar ?n acest text este Barack Obama.Best Sailor este probabil singurul poem din lume cu bibliografie (lista cuprinde ?n jur de 100 de c?r?i).2) 19 pove?ti despre orice. Este un capitol care cuprinde 19 poeme scrise ?n registre diferite, fiecare fiind despre ceva anume: Despre visele unora pl?tite de al?ii; Despre importan?a ficu?ilor ?n via?a c?l?torilor; Despre pas?rea care ??i ia zborul din om; Despre pescuitul alternativ; Despre cum se pleac? ?n luna de miere; Despre cum ajunge privirea s? vad?; Despre orbirea vorbirii; Despre pompierul care ??i incendia ?ig?rile; Despre rolul menghinei ?n deprinderea tehnicii zborului; Despre legile rescrise ale ospitalit??ii termodinamice; Despre c?l?toria p?m?ntului ?n jurul omului; Despre mor?i numai de bine; Despre teorema pesc?ru?ului cu cap de lup; Despre fatalitatea de a urm?ri ?tirile la televizor; Despre anatomia valurilor; Despre garderoba incandescent? a lui Dumnezeu; Despre con?inutul de metal al picioarelor; Despre lumina care ne calc? pe urme; Despre categoriile aristotelice ale liniei orizontului. Ultimele cinci poeme-pove?ti au la baz? c?te o ipotez? ?tiin?ific? ?i s?nt scrise ?ntr-o manier? inovatoare.3) Iubita mea vitreg? ?i 4) Unul dintre domni?oara W ?i doamna Kuttare s?nt dou? poeme ?n proz?, cu personaje ?i ?nt?mpl?ri stranii. (Aceste poeme s?nt relu?ri din c?r?i mai vechi, ap?rute ?n urm? cu 8-9 ani.)5) Demonadologia este o lucrare de filozofie, o scurt? introducere ?n metafizica r?ului, alc?tuit? din 90 de paragrafe, care parodiaz? Monadologia, celebrul tratat de metafizic? al lui G. W. Leibniz. Monadei leibniziene i-a fost aici substituit? demonada, ?n locul lui Dumnezeu apare Demonezeu, iar cea mai bun? dintre lumile posibile a fost ?nlocuit? de cea mai rea dintre lumile posibile. De?i trateaz? despre principiile care stau la baza r?ului din lume, Demonadologia se ?ncheie ?ntr-o not? optimist?, cu happy-end.