Paul Arva schi?eaz? fr?nturi dintr-un prezent-trecut ale c?rui grani?e imaginare se ?ntrep?trund cu cele ale realului. Amintirile ies la lumin? dintr-un subteran ad?nc (o ?min?“) sub forma unor poeme ?n proz? scrise cu sinceritate ?i sensibilitate.

12 interviuri cu Ioan Es. Pop. Via?a ?i opera unuia dintre cei mai importan?i poe?i rom?ni ?n interviuri

Aceast? carte de interviuri, pe care le-am realizat ?n timp, reprezint?, pentru mine, portrete scrise ?i vorbite ale unor scriitori de valoare cu care am avut ?ansa s? m? ?nt?lnesc. Dar ele nu au numai o valoare literar?, ci ?i una afectiv?.

Nora Iuga mi-a spus c? scriu despre ce nu se vede. Mi-a pl?cut foarte mult formularea. De?i vorbim despre un paradox, av?nd ?n vedere c? orice carte, mai ales una de poezie, este o form? de exhibi?ionism. Cartea aceasta este a?adar despre ceea ce percepem c? exist? ?n jurul nostru. Despre o lume pe care ne-o cl?dim singuri ?i ?n care s?ntem unicii locuitori. Locul ?n care ajungem de fiecare dat? c?nd vrem s? fim doar cu noi ?n?ine. Mi-ar face mare pl?cere ca mul?i dintre cei care o vor citi s? simt? la fel.

BORNAI TIBOR ?S BORNAI TIBOR? Talán csak nem ?nmagával fog társalogni a szerz?? Nos, ezúttal másról van szó. A k?nyvet, amit most a kezében tart az olvasó, ketten írták: Bornai Tibor, az édesapa, aki hatvanéves korában, negyven évvel ezel?tt hunyt el, és fia, Bornai Tibor, aki akkor még csak tizenhét éves volt. Az apa 1912-ben született, és 1972-ben halt meg. Fia 1955-ben látta meg a napvilágot, a másik dátum még titok. Kettejük t?rténeteib?l rajzolódik ki ez a nehéz, csodákkal és tragédiákkal telezsúfolt id?szak, amelynek kezdete éppen most, a k?nyv megjelenésekor ér százéves évfordulójához. Err?l a száz évr?l mesélnek ?k ketten: a kályha mellett ülve téli estéken, a Balaton partján heverészve, egy május elsejei felvonuláson, egy Párizs felé robogó kisbuszon, a Népliget mutatványosbódéi el?tti padon vagy egy ?ll?i úti bérház konyhájában. Sírós-nevet?s k?nyv ez, dokumentumregény, minden benne szerepl? tény és adat valóságos. Apa és fia jegyzetfüzetében lapozgathatunk csodálkozva, hogy mennyire rímel egymásra ez a két sors. ?s talán sokan lesznek majd, akik a maguk életében is megtalálják az ugyanilyen rímképlet? verssorokat. ?Oroszlán az Ecseri úton? Hogy kerül egy oroszlán az Ecseri útra, ahol a használt gyerekkocsitól a hibás rádióig, a szakadozott k?nyvekt?l a molyos rókaboáig ócska tárgyakat adnak-vesznek az emberek?” Kiderül majd, ahogy az olvasók az igazi, nagy kérdésekre is választ találnak ebben az emberséggel és humorral átsz?tt k?nyvben.

Meg lehet-e gyógyulni egy súlyos betegségb?l, amelynek már a puszta neve is sokakat rettegéssel t?lt el? Péceli Rita válasza: igen! S hogy mi kell hozzá? Elszántság, bátorság, bizalom és szeretet. Odafigyelés ?nmagunkra, remek orvosok, barátaink támogatása és nem utolsósorban egy h?séges társ, aki jóban-rosszban kitart mellettünk. Mert a gyógyulás lehetséges, még akkor is, ha a bajban éppen azoktól nem kapunk segítséget, akikre a leginkább számítunk. A t?rténet bizonyítja: a legnehezebb helyzetb?l is megtalálhatjuk a kiutat. Mert a szeretet és a segítség er?t ad. Ennek k?sz?nhet?en Rita felveszi a keszty?t, és a hosszú, gy?trelmes küzdelem végén megtalálja a gyógyulást, a boldogságot és igazi hivatását is. Visszakapja egészségét, normális életét, s?t a szenvedés árán egy sokkal gazdagabb, igazabb életet nyer a régi helyett. ?Hamarosan hozzám is odaj?ttek. – Ni, csak, a vicces kedv? h?lgy. – Engem is átraktak a kórtermi ágyamba. Megint elveszítettem az ?ntudatomat. Amikor végleg felébredtem, úgy éreztem, majd kicsattanok. Az ablaküvegen átfúródó napsugarak táncot jártak a szobában, minden sarokba jutott bel?lük. Az ágynem?k a korábbinál is fehérebben vakítottak. Egy darabka mennyország dicsfénnyel és felh?kkel. Valóságos eufória lett úrrá rajtam. – ?lek, élek, élek! – kiáltottam. – Micsoda boldogság!” A visszakapott élet Rados Virág második regénye, a nagy siker? Bipoláris folytatása, amely szintén igaz t?rténet alapján íródott.

Un fascinant atelier de crea?ie unde sunt convocate c?r?ile cele mai importante ap?rute ?n perioada postdecembrist?, meritul acestei monografii fiind acela de a aborda un domeniu marginalizat ?n ultimii ani ?i tratat pe nedrept ca o cenu??reas?. Rostul acestui studiu monografic este acela de a informa lectorul asupra poeziei majore scrise ?n Rom?nia, redeschiz?ndu-i apetitul pentru Poezie. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Cartea pe care joac? de la ?nceput D. ?epeneag este aceea a (neo)avangardei. A fost firesc ?i miraculos s? o ?nceap? la Bucure?ti, ?ntr-un moment de straniu, nea?teptat ?i viclean experiment politic ?liberal“-na?ional-comunist, c?nd literatura rom?n? ren??tea, ?n felurite chipuri, din cenu?? realist-socialist?. La Paris, ?n ianuarie 1971, descoperea o lume artistic? diferit?, dar cu dificult??i diferite ?i deloc ?ncur?j?toare. Exemplele lui Tzara, Isou, Ionesco, inimitabile, r?m?n, la o analiz? lucida a ?anselor, doar consolatoare. Nu-i u?or s? convingi o lume pentru care ?nnoirile at?t de frecvente au fost confiscate de tradi?ie. Parisul, Fran?a, limba lui Jarry s-au dezobi?nuit temeinic s? mai a?tepte scandaluri estetice de import. Produc?ia artistic? intern? e suficient?, chiar excedentar?. Sunt timpuri f?r? glorie, grele, pentru avangardi?tii parizieni. (Marian Victor Buciu)

Unul dintre volumele de v?rf ale scriitorului german, ?n traducerea romancierului Nicolae Breban.

Existen?a diafana, care continu? volumele de autor Cercul de gra?ie (2003) ?i O carte pe s?pt?m?n? (2007), reprezint? o foarte echilibrat? ?i competent? radiografiere a simptomatologiei editoriale rom?ne?ti din anii 2000-2010, ?tefan Borbely unind ?ntre coper?ile aceluia?i volum at?t texte dedicate unor nume consacrate ale literaturii rom?ne (Marin Sorescu, Mircea Zaciu, Nicolae Breban, Marin Mincu, Livius Cioc?rlie, Adrian Marino, Horia-Roman Patapievici, Mircea C?rt?rescu, Paul Cornea, Dan C. Mih?ilescu), c?t ?i analize ale unor autori tineri, care s-au f?cut cunoscu?i ?n ultimii ani (Adrian Dohotaru, C?t?lin ?i Roxana Ghi??, Adriana Teodorescu, Florina Codreanu, Ioana Macrea-Toma, Constantina Raveca Buleu), cu c?r?i preponderent din domeniul istoriei ?i sintaxei mentalit??ilor ?i cel al studiilor culturale. Fire analitic?, scrut?toare, dotat? cu o bun? deschidere teoretic? ?i cu o impecabil? precizie a conceptelor, ?tefan Borbely este interesat cu prec?dere de idei ?i de simptomatologii culturale, textele dedicate jurnalului lui Adrian Marino (Via?a unui om singur), experimentalismului lui Marin Mincu sau modernit??ii ?n lectura lui Paul Cornea (toate prezente ?n carte) fiind dintre cele mai bune care s-au scris ?n domeniu. Pornind de la cazuri particulare ?i de la volume care au, f?r? excep?ie, o deschidere ideatic? vast?, incitant?, cartea profesorului Borbely reprezint? un foarte suplu efort de sintez? critic?, realizat? cu har, competen?a ?i profesionalism.

O alta fa?? a tranzi?iei ce atinge mediul rural, o familie ce risc? s? se destrame. Stil clasic, de un calm ?i o limpezime imperturbabile. Un roman fascinant, destinat marelui public cititor.

n ce msur literele romne, viaa cultural din ar, au fost nfluenate de ara lui Goethe i Hegel n atenia cercettorului se afl, n special, cultura romneasc a secolului al XIX-lea. Nu sunt, nici pe departe, trecute cu vederea timpurile noastre. Cartea – scris ntr-un stil alert, viu, cu o fraz exact i melodioas, avnd luciul sabiei de Damasc – e destinat studenilor, elevilor, profesorilor, precum i publicului larg de cititori.

Celebrul, iubitul ?i controversatul profesor de filozofie Ion Petrovici a avut o via?? fracturat?. ?ntr-o vreme, a urcat p?n? pe Everestul performan?ei ?i al recunoa?terii publice, de unde, atunci c?nd istoria s-a virusat de o ideologie apocaliptic?, s-a pr?bu?it direct ?n groapa Marianelor – b?ntuit? de tot felul de silnicii ?i nes?buin?e. Mult? vreme s-a am?git cu ?n?elesul m?ng?ietor al filosofiei (De consolation philosophie), a?a cum i-l h?r?zise cei vechi, dar s-a ?i ?nfiorat de mizeriile ei, atunci c?nd a v?zut-o dec?zut? ?n condi?ia de surogat ideologic. Oare trebuia, dup? ce-a privit lumea prin sp?rtura pe?terii lui Platon, s-o p?ndeasc? ?i din spatele gratiilor ?i-a z?voarelor trase? Vremurile noi, r?scolnice, l-au g?sit total nepreg?tit. Glasul s?u, obi?nuit s? peroreze ?n aule universitare, ?n Camer?, ?n Academie, ?n cadrul unor fastuase reuniuni interna?ionale a fost, pentru multe decenii, obligat la t?cere. […] Paginile memorialistice reproduse de noi ?n aceast? carte reprezint? doar o diviziune (cap. VIII) dintr-o lucrare mai elaborat? ?i necunoscut?. Nu ?tim unde se g?sesc restul paginilor, dar n?d?jduim c? de?in?torul lor s? g?seasc? o formula de punere ?n circula?ie public? a ?ntregului material pentru a putea reconstitui o perioad? important? din via?a sa ?i, implicit, din istoria acestei ??ri. Dup? c?te putem estima, perioada circumscris? de aceste amintiri sub?ntinde anii cei mai grei din istoria mai recent? a ??rii noastre.

Mitul felin ?n literatura universal? este o lucrare ?n care s-a ?ncercat sintetizarea ?ntr-o form? accesibil?, ?ns? f?r? a fi superficial?, a unei cantit??i impresionante de material, material g?sit at?t ?n publicistica rom?n? c?t ?i cea str?in?. Subiectul lucr?rii a fost o alegere subiectiv?, fiind aproapiat de sufletul autoarei. Fiecare capitol ?n parte trateaz? un aspect al temei dezv?luite ?n titlu, respect?nd ?n acela?i timp o linie cronologic?, acest lucru facilit?nd ?n mod semnificativ ?n?elegerea ?i asimilarea informa?iei. ?ns? ?ntreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare ?ntre planul real ?i cel fantastic, fabulos, ?ntre documente oficiale (precum cronicile) ?i m?rturiile oferite de supersti?iile populare. ?n primul capitol observam ?ara de origine a pisicii, Egiptul, ?i modul ?n care aceasta era tratat? ca o zeitate cu atribu?ii contradictorii (uneori benefice, alteori sinistre). De?i exportul lor a fost interzis de catre egipteni din motive religioase, acest lucru nu a ?mpiedicat r?sp?ndirea lor ?n toate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea ?i diversele legende legate de na?terea pisicii la diferite popoare. Al doilea capitol trateaz? ?n detaliu o tr?s?tur? principal? a mitului felin ?i anume aspectul s?u, parc? implicit, feminin. Feminitatea, tandre?ea, instinctele materne, capriciile, viclenia, elegan?a, independen?a sunt doar c?teva dintre calit??ile comune ale femeii ?i pisicii, calit??i ?nf??i?ate de nenum?ra?i scriitori ?i arti?ti din toate timpurile ?i culturile.Capitolul al treilea ne ?nf??i?eaz? eternele conflicte dintre pisici ?i c?ini (lupt?ndu-se pentru ?ncrederea ?i afec?iunea omului), dintre pisici ?i ?oareci (o ?lupt?“ milenar? ?ntre Bine ?i R?u, unde binele, reprezentat de pisic?, nu ??i poate p?stra mereu puritatea). Aceste ?lupte“ au avut ca rezultat obsesia multor popoare pentru pisici. Dar cu toate acestea, pisicile au fost ?i vor r?m?ne fiin?e independente, niciodat? accept?nd un ?st?p?n“. Nu sunt pu?ini scriitori care ?n operele lor au ?nf??i?at pisicile asemenea unor oameni, capabile de absolut orice: a scrie, a citi, a c?nta, a juca teatru ba chiar ?i a vorbi. Ele au ?i unele dintre calit??ile omului (compasiune, abilitatea de a iubi) dar ?i c?teva dintre defectele acestuia (egoism, violen??, indiferen??). De asemenea li se atribuie puteri supranaturale cum ar fi clarviziunea.

Opera lui N. Steinhardt are ?capacitatea“ de a descuraja tentativele de sistematizare ?i analiz? critic?. Apar?in?nd unui intelectual evreu erudit, spirit febril, avid de limpezire ?i afirmare, aceasta se ramifica at?t ?n planul literaturii, c?t ?i ?n cel al teologiei, al ideologiilor politice sau al dreptului constitu?ional. ?n perioada interbelic?, cea a formarii intelectual-spirituale, N. Steinhardt publica, ?n doar ca?iva ani, o lucrare de drept constitu?ional, dou? studii despre iudaism, un volum de parodii ?i peste o suta de studii literare ?i articole de ideologie liberal-conservatoare. ?n perioada postbelic?, ?ncepand cu finalul anilor '60, el scrie memorialistic? ?i microromane, traduce, re?ncepe o activitate publicistic? sus?inut?, care va dura p?n? ?n 1989, ?i scrie predici ?i eseuri teologice erudite. Volumele de eseuri critice din anii '70 ?i '80 ale lui N. Steinhardt, singurele apari?ii editoriale din perioada comunist?, s-au bucurat de o receptare pozitiv?, ?ns? pozi?ia contestatara a scriitorului fa?? de regim a condus la marginalizarea sa. Abia odat? cu apari?ia postum? a Jurnalului fericirii (1991), a Cuvintelor de credin?? (1992) ?i a Primejdiei m?rturisirii (1993) au fost recunoscute de c?tre publicul larg valoarea intelectual? ?i morala a scriitorului N. Steinhardt ?i particularitatea locului ocupat de acesta ?n deceniile totalitare.Irina Ciobotaru (Suceava, 2 mai 1978), absolvent? a Facult??ii de Litere din cadrul Universit??ii ??tefan cel Mare“ din Suceava, doctor ?n filologie al aceleia?i universit??i, cu o tez? despre opera lui N. Steinhardt, coordonata de Prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu. Colaboreaz? la reviste precum ?Contemporanul. Ideea European?“, ?Verso“, ?Tabor“, ?Dacia literar?“, ?Hyperion“, ?Transilvania“, ?Bucovina literar?“. Este profesor de limba ?i literatura rom?n?.

Un roman al c?ut?rii de sine, al c?ut?rii eului, o spectaculoas? excavare ?n ad?ncurile fiin?ei, ne ofer? Irina Boca, revenind ?n aten?ia publicului rom?nesc cu un story fascinant, scris ?ntr-un stil alert, cu fraz? scurt?, ml?dioas?, casant?. O sondare ?n ad?ncurile ?eului profund“ (M. Proust), asupra experien?ei naratoarei l?s?ndu-?i amprenta, ?n chip cert, exilul, ?nstr?inarea, dorin?a vie, ascu?it?, de a se rea?eza ?n matca esen?elor. Aura Christi

Again and again, in Denver Welte's exquisite Dew Drops, poems startle us into awareness of the understated, the nearly always invisible and the marvelous; those aspects of life that come under the rubrics of loneliness and joy. Welte combines a light lyricism with a postmodern sensibility for life. This collection was gathered from a one time weekly blog that appeared over four years. They are arranged in date order rather than by theme, so that you may witness the poet's growth.

Poruke radosti i vedrine neophodne svakom novom pokoljenju -- pesme bez kojih se ne mo?e odrasti. S originalnim ilustracijama iz ?asopisa Neven.

Mevsim, k?? ortas?yd?! Günlerce ya?murla ?slanm??t? ?stanbul! Bütün hafta f?rt?nayla, karla, so?ukla insanlar?n can?n ??kar. Sonra da insanlara ?ektirdi?ine pi?man olmu? gibi bir sevimlili?e büründü. ?stanbul bu, bir bakm??s?n?z f?rt?na dinmi?, güne? a?m??, bir bakm??s?n?z aniden kar ya?m??. ?stanbul b?yledir i?te… Parlayan güne?i f?rsat bilen binlerce insan sokaklara d?külür. Kimi bo?azda, kimi k?prüde, kimi deniz k?y?s?nda oltas?yla bal?k tutuyor, kimileri vapurla adalara gidiyor, kimi Emin?nü’ne, kimi al?? veri? merkezlerine, ya da kar?n tad?n? ??karmak i?in Belgrat ormanlar?na gidiyor… Bu gün hava karl?yd? ve tipik ?stanbul hali i?te! Zalim bir ?ehirdir ?u ?stanbul! Tehlike ?ok ama, bir o kadar da güzeldir. Sana hep ihanet eder ve sen yine onu sevmeye devam edersin. “?stanbul’u sevmeyen g?nül, a?k? ne anlar!” demi?ler ?airler ve bu s?zü bo?una s?ylememi?ler! Bir bakm??s?n?z güzel bir gün ge?irirken onu bozacak birisi mutlaka ??kar. Sanki ?stanbul’un de?i?mez bir kurald?r bu! Onu o kadar iyi tan?m?? durumday?m ki, hakk?nda ciltler dolusu kitap bile yazabilirim... ? ? ? Halit Fuat Be?ik kimdir? 1952 y?l?nda Fatsa'da do?du. ?lk ve orta ??renimini Fatsa'da, üniversite ??renimini ise ?stanbul'da tamamlad?. Kapal? ?ar??da ticaret hayat?na at?ld?. Bu arada dünyan?n pek ?ok ülkesini gezme f?rsat? buldu. ?nceleri rezaletten ka?mayan ve "Hep ben" mant???yla maceral? bir hayat ya?ad?. Okumay? ve not almay? ?ok sevdi?i i?in pek ?ok kitap ve notlara sahiptir… Yazar?n ?al??malar?; "TALAN MEVS?M?NDE ADAM G?B? YA?AMAK", "SOKRATES’?N ?SYANI", "HA?LILAR ?ANAKKALEDE", "Y?Z ELL? YA?INDAK? ADAM", "TEVRATIN ?OCUKLARI VE KURAN", "AR?F’?N ?L?M?", "???RLE A?LAMAK", "K???K MAHMUT ?LE KOCA BAYRAM", "VEN?S GEZEGEN?NDE ?SYAN", "ADEME MEKTUPLAR" gibi Kur-an ahlak?na dayal?, ama daha cüretk?r ve farkl? konuda yaz?lm?? kitaplard?r. ?Yazmak konusuna otuz y?ll?k bir emek vermesine ra?men, bu konuda daha pek ?ok ?ey yapmas? gerekti?ine inan?yor. “Talan Mevsiminde Adam gibi ya?amak”, “Sokrates’in ?syan?”, “Ha?l?lar ?anakkale’de”, “Tevrat’?n ?ocuklar? ve Kur-an”, “Yüz Elli Ya??ndaki Adam”, “?iirle A?lamak”, “Kü?ük Mahmut ile Koca Bayram”, “Venüs Gezegeninde ?syan” ve “Adem’e Mektuplar” isimli kitaplar? yay?nlanm??t?r. ?nan?, Adalet, ?nsan sevgisi ve Kuran ahlak?na dayal? o muhte?em denge i?inde eserler vermeye ?al???yor. Ger?ek eserlerini bundan sonra size sunaca??na inan?yor... ?imdilik, ya??yor i?te…

The grandfather of Nell Trent wants to make sure his granddaughter is provided for when he dies. His memory of his daughter’s suffering and premature death gives him a fear of poverty. This obsession results in his financial and physical ruin. Nell and her grandfather flee and embark on a journey that has no destination. For Nell, all she wants is a peaceful existence with enough to subsist on.??They come across many interesting people in their travels and are often met with the kindness of strangers. Yet, underneath an animated and colorful world, they also encounter the bleak reality of the industrial age. From simple villages and fields of flowers, they cross into a dirty city full of mass unemployment and plague victims—where children die from starvation and are left on the curb.??The story isn’t just about Nell and her grandfather, but the people who are connected to them directly or indirectly. There is Richard Swiveller, a careless young man who is a friend of Nell’s plotting brother, who wants Swiveller to marry Nell for the fortune he thinks she has. Daniel Quilp, the malicious dwarf, has a vendetta against the grandfather—who was the one person who managed to fool him. There is honest Kit, who finds himself the victim of spite of people he never harmed. Kit desires to help Nell, whoM he worships as a personal angel that has always inspired the best in him. The mysterious Bevis Marks, who is a generous patron to some and an enemy to others, also has his own reasons for finding Nell and her grandfather.??Unique to this book, unlike Dickens other works, is a fairy tale quality to the story. It is certainly a book of contrasts: the purity of Nell compared to the sadistic depravity of Quilp, fresh air and scenic villages to the polluted, stone covered city, etc. Even people’s reactions to the book revealed a stark contrast. At first, Nell Trent was praised as the most perfect Dickens character. Later, she was ridiculed and criticized by many well-known people like Oscar Wilde. While characters in other Dickens books are moving towards a better future, Nell and her grandfather are fleeing their life—and their story is moving towards an ending.??The Old Curiosity Shop was inspired by a personal tragedy in Dickens life. Nell Trent is based on the seventeen year old sister-in-law of Dickens who lived with him and whom he was fond of. The girl collapsed and died suddenly after the family had come home from the theater, probably due to undiagnosed heart disease. The story is a time capsule—full of references of popular songs, literature, and scandals of the period. As to be expected of a Dickens novel, there is social commentary on the plight of the poor. The Old Curiosity Shop delves into the unknown world of freak shows and other traveling entertainers—showing a magical world, yet one with a dark underside to it.

Nout??ile critice sunt devastatoare: realul realului nu mai poate fi decodat, reinventat etc. dup? ?nt?lnirile sale repetate cu textul, dup? deform?rile sale repetate, dup? transfigur?rile ?i metamorfozele acestuia; cel mult, critica face posibil un real inventat, o inven?ie recombinatorie a ceea ce ar mai fi r?mas din realul realului dup? deform?rile sale repetate ?i multiplele ?ncifr?ri ?n text ale acestuia; o decodare a realului nu este posibil? nici m?car prin textul critic, odat? ce acesta se folose?te de un pattern similar celui literar ?n naiva sa tentativ? de a demola toate barierele ce ?l separ? de lumea realului; textul critic nu (mai) poate nici explica textul literar din perspectiva modului propriu ?n care acesta recombin?, inventeaz? sau numai deformeaz? realul ?i nici opera asupra lumii realului, a c?rei reinventare dup? dramatica ei suferin?? din tr?nta cu textul devine utopic?.Textul critic propune/ instituie un real propriu, un real critic, care nu este dec?t o form? (particular?) inventat? a tuturor ?nt?lnirilor anterioare dintre real ?i texte ca obiecte critice. El este o recompunere, o inven?ie, o masc?, o fantasm? care, spre deosebire de inven?iile literare (care au notorietatea de a deforma realul), mizeaz? pe minciuna cultural? (ori numai naivitatea) de a pretinde c? dispune de instrumente ?tiin?ifice (performante) de recuperare a realului din text ?i c? de?ine ?ntreg inventarul de recuperare a realului din cle?tii prea str?n?i ai corsetelor sale textuale. (Dorin Popescu)