n lirica decadent a lui Pierre Lous (18701925), actul erotic are valene mistice i chiar religioase. Poemele sale reproduc un adevrat ritual de adoraie.Pierre Lous ncepe ca secesionist (plin de langori i crnuri fezandate) i/sau ca prerafaelit, ca s continue,n lo stile floreale, ca n, bunoar, celebrele Chansons de Bilitis, scriere apocrif a unei aazise discipole din vechea Grecie a Sapphidei, transpus muzical de civa mari compozitori (printre acetia, Debussy) i tradus, de muli ani, i n romn, ca una ce, antic fiind, devine acceptabil cum este, printre altele, Ars amatoria a surghiunitului la Tomis“ – erban Foar.

Selec?ia de cronici literare ?i recenzii care urmeaz?, propune o imagine a practicii literare la cap?tul lungii nop?i totalitare. Un raft cu c?r?i salvate de un cititor de pe margine, obi?nuit cu spectacolul tranzi?iei, tentat ?n bun? parte de acest spectacol, dar legat de catargul unei cor?bii in deriv?… Gheorghe Mocu?a

Problema fiinei romneti nu s-a rezolvat. Dei ea a reprezentat o mistic a ntregii generaii, motivaia principal a existenei acesteia, datorita conflictului dintre Occident si Orient, dintre cele dou doctrine sociale fundamentale, datorit Cortinei de Fier care a czut la finele celui de-al doilea rzboi mondial, care a separat lumea n dou lagre etane, problema a rmas nerezolvat. Ce a nsemnat de fapt problema fiinei romneti Conturarea unei identiti naionale, obsesie a naionalismului romnesc interbelic i a tinerei generaii“ care s-a confundat mai mult sau mai puin cu aceast epoc. Utopia generaiei a fost aceea de a scoate Romnia din anonimat. Totul a rmas la nivelul iluziei i al scepticismului. Din ntreaga generaie care a supravieuit exilului intern sau extern, doi reprezentani fideli ai acesteia au conturat prin preocuprile lor foarte bine ideea fiinei romneti sau mai bine zis modalitatea ei de manifestare n lume. Acetia sunt Cioran i Noica. Aceast carte – dreapt, radical, exact, ntunecat – trateaz rtcirile i mplinirile acestora n contextul n care ntregul continent, n perioada interbelic, prea ca a luat-o razna.“ – Mara Magda Maftei

eu rd ca s nu gndesc,tu rzi de mutrele mele,de lustra din tavan,de piciorul mesei.sunt att de mic sub tinenct nu m vede nimeni de pe marte.dac big brother triete,pe tine te observ primul.“

Din nord, dup? o experien?? de dasc?l la ?coala din Ieud, Ioan Es. Pop a naufragiat prin ’88, ?n Capital? ca muncitor pe un ?antier, mai apoi, dup? ’89, ca redactor la Luceaf?rul, izbutind s?-?i transforme naufragiul ?n descoperire esen?ial?, precum eroul lui Defoe. Cu migal?, cu entuziasm, cu r?bdare, cu Vineri, Robinson a f?cut din naufragiul s?u o terapeutic? a oric?rei alien?ri, inclusiv a celei de sine ?nsu?i. Cu talent, cu intui?ie, cu imagina?ie, cu nou?zeci?tii, Ioan Es. Pop ?i-a convertit naufragiul ?ntr-o splendid? revocare dramatic-liric? a neantului zilnic, cum numai poe?ilor de tot li se poate ?nt?mpla. Ieudul f?r? ie?ire este expresia plin? de prospe?ime poetic? a cestei convertiri. Lauren?iu Ulici

n total, 26 de tablete, carevaszic, de dou ori 13. De ce de dou ori Fiindc, pe de-o parte, orice, i mai ales norocul i ghinionul, are nevoie s se repete ca s nu fie ntmpltor. Pe de alta, fiindc feele lui Caragiale sunt cel puin dou, Caragiale tatl i fiul sunt dou efigii adesea puse mpreun..

volumul al II-lea dintr-un interviu de un cristian Ce noroc a avut Genera?ia noastr?, Genera?ia ‘60, c? a fost contemporan?, c? a avut ?n mijlocul ei ?n permanen?? un artist ca Ion Cucu, un om ?n stare s? fixeze imaginea ei ?ntr-o vreme ?n care nu puteau s? r?m?n? niciun fel de alte imagini, pentru c? televiziunea era dedicat? exclusiv perechii conduc?toare, pentru c? la un moment dat nici m?car pe c?r?ile proprii nu puteau s? apar? fotografii. Dac? n-ar fi existat Cucu ?n mijlocul scriitorilor ?i dac? n-ar fi fost ?ntr-o m?sur? aproape magic? – a? zice – prieten cu ei ?i nu i-ar fi intuit, aceast? genera?ie important? a literaturii rom?ne n-ar fi existat vizual. Nu s-ar fi ?tiut cum eram. R?sfoind albumul lui, concluzia mea e c? eram frumo?i. Senza?ia e c? ne f?cea mai frumo?i dec?t eram. ?ntotdeauna c?nd v?d o fotografie a mea f?cut? de Ion Cucu, m? ?ntreb ?oare chiar a?a ar?tam ?n realitate?“. Senza?ia este c? prietenia cu care ne privea f?cea s? ap?rem mai frumo?i. (Ana Blandiana)

Mitul felin ?n literatura universal? este o lucrare ?n care s-a ?ncercat sintetizarea ?ntr-o form? accesibil?, ?ns? f?r? a fi superficial?, a unei cantit??i impresionante de material, material g?sit at?t ?n publicistica rom?n? c?t ?i cea str?in?. Subiectul lucr?rii a fost o alegere subiectiv?, fiind aproapiat de sufletul autoarei. Fiecare capitol ?n parte trateaz? un aspect al temei dezv?luite ?n titlu, respect?nd ?n acela?i timp o linie cronologic?, acest lucru facilit?nd ?n mod semnificativ ?n?elegerea ?i asimilarea informa?iei. ?ns? ?ntreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare ?ntre planul real ?i cel fantastic, fabulos, ?ntre documente oficiale (precum cronicile) ?i m?rturiile oferite de supersti?iile populare. ?n primul capitol observam ?ara de origine a pisicii, Egiptul, ?i modul ?n care aceasta era tratat? ca o zeitate cu atribu?ii contradictorii (uneori benefice, alteori sinistre). De?i exportul lor a fost interzis de catre egipteni din motive religioase, acest lucru nu a ?mpiedicat r?sp?ndirea lor ?n toate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea ?i diversele legende legate de na?terea pisicii la diferite popoare. Al doilea capitol trateaz? ?n detaliu o tr?s?tur? principal? a mitului felin ?i anume aspectul s?u, parc? implicit, feminin. Feminitatea, tandre?ea, instinctele materne, capriciile, viclenia, elegan?a, independen?a sunt doar c?teva dintre calit??ile comune ale femeii ?i pisicii, calit??i ?nf??i?ate de nenum?ra?i scriitori ?i arti?ti din toate timpurile ?i culturile.Capitolul al treilea ne ?nf??i?eaz? eternele conflicte dintre pisici ?i c?ini (lupt?ndu-se pentru ?ncrederea ?i afec?iunea omului), dintre pisici ?i ?oareci (o ?lupt?“ milenar? ?ntre Bine ?i R?u, unde binele, reprezentat de pisic?, nu ??i poate p?stra mereu puritatea). Aceste ?lupte“ au avut ca rezultat obsesia multor popoare pentru pisici. Dar cu toate acestea, pisicile au fost ?i vor r?m?ne fiin?e independente, niciodat? accept?nd un ?st?p?n“. Nu sunt pu?ini scriitori care ?n operele lor au ?nf??i?at pisicile asemenea unor oameni, capabile de absolut orice: a scrie, a citi, a c?nta, a juca teatru ba chiar ?i a vorbi. Ele au ?i unele dintre calit??ile omului (compasiune, abilitatea de a iubi) dar ?i c?teva dintre defectele acestuia (egoism, violen??, indiferen??). De asemenea li se atribuie puteri supranaturale cum ar fi clarviziunea.

Este o carte care adun? ?n acela?i loc ?i-n acela?i timp, o diversitate de informa?ii ?i mesaje pozitive, energie ?i ?nv???minte care vin din istoria ?i cultura na?ional? ?i universal?, din tradi?iile ?i folclorul poporului rom?n dar ?i din lumea "necuv?nt?toarelor". Trebuie doar s-o "deschide?i" ?i ?sigur v? va cuprinde pasional? curiozitate. Primi?i ?n casele?domniilor voastre, "Pic?tura ?de ?n?elepciune" ?i "naviga?i" prin?"apele" ei lini?tite sau ?nvolburate ! S-ave?i "c?l?torie ?frumoas?"!

Augustin Fr??il? (1953-2010), scriitor ?i cantautor, a fost un apropiat al lui Nichita St?nescu ?i membru al Cenaclului de Luni. A publicat ?n cele mai importante reviste culturale, iar ?ntre 1991 ?i 2010 a fost redactor-?ef al Editurii ALLFA, departamentul de literatur? al Grupului Editorial ALL. C?r?i publicate: Gramatica mor?ii, poezie, 1995 (premiul USR), El-Roi, poezie, 1996, Plaja nudi?tilor, poezie, 1998. Dintre c?r?ile traduse de Augustin Fr??il? din englez?: Legende franceze, Pove?ti japoneze, 1001 de nop?i, Moby Dick, 100 de minuni ale lumii, 100 de ora?e ale lumii, 100 de muzee ale lumii, Islamul ?i Vestul. A tradus poezie din limbile francez?, italian? ?i spaniol?. C?r?ile sale au fost traduse ?n german?, croat?, greac?, spaniol?, englez?. Ca muzician, a ?nregistrat ?i editat discul O recitare, 1982, muzic? original? pe versurile lui Nichita St?nescu, ?i dou? CD-uri ?n 2005: Mai sunt pentru c? el mai este ?i A?a am tr?it. Al treilea CD, Balad? pentru Transilvania, c?ntece originale pe versurile lui A. Fr??il?, a ap?rut ?n 2007. Voce muzical? ?i poetic? unic? ?n literatura rom?n? contemporan?, el declara ?ntr-un tulbur?tor, ultim interviu publicat ?n revista Luceaf?rul: ?N-am f?cut niciodat? nici cel mai mic efort de a cultiva vreo rela?ie, m-am l?sat doar ?n voia valului – asum?ndu-mi riscurile de rigoare, – am l?sat destinul s? lucreze pentru mine, s?-mi arate dac? trebuia s? fiu acolo ori nu. Asta m-a costat, ?ns?: imagine, notorietate, carier?, via?? de familie, via?? social?... n-a fost zi s? nu pl?tesc pre?ul dezordinii, aventurii mele existen?iale.“

Lumin?, ?ncet este o antologie care reune?te cele mai valoroase poeme scrise de Marian Dr?ghici – un poet atipic, greu de integrat ?ntr-o anume genera?ie, de?i, structural, pare s? r?m?n? afiliat unei ontologii postmoderniste. Marian Dr?ghici scrie o poezie cerebral?, fragmentar?, ironic? ?i autoironic?, din care nu lipsesc ?ns? m?rcile unui vizionarism ?bine temperat“. De?i poezia din Lumin?, ?ncet e mai degrab? geometric?, ?n care, totu?i, abund? artele poetice, se poate remarca aici – cum sus?ine ?i criticul literar Dan Cristea – ??mbinarea dintre religia poeziei ?i poezia religiei“.

Atunci c?nd Iisus le spune ucenicilor, ?n Evanghelia dup? Matei, 5:14, enun??nd ?fericirile“ (?n Cuv?ntarea de pe munte) c? ?voi sunte?i lumina lumii. O cetate situat? pe un munte nu poate s? r?m?n? ascuns?“, accep?iunea e strict metaforic?, la fel cum se ?nt?mpl? ?i ?n foarte cunoscuta scen? a Schimb?rii la fa??, tot ?n Mat. 17:2, unde se spune c? ?El s-a schimbat la fa?? ?naintea lor; fa?a lui a str?lucit ca Soarele ?i hainele i s-au f?cut albe ca lumina“. ?n Evanghelia dup? Marcu, mai aspr? ?i – dup? cum ?tim – mai veche dec?t aceea a lui Matei, lumina are, de asemenea, o accep?iune metaforic?, fiind asociat? cunoa?terii ezoterice pe care, prin credin??, o vor dob?ndi cre?tinii, spre deosebire de celelalte neamuri, c?rora le este rezervat? doar o cunoa?tere exoteric?. ?tefan Borbély

Apreciat? la vremea ei pentru angajamentul ?i talentul de a media ?ntre culturi, Regina Elisabeta a Rom?niei (1843-1916) este considerat? p?n? ?n zilele noastre drept una dintre cele mai importante mediatoare ale literaturii ?i culturii rom?ne?ti ?n spa?iul de limb? german? de la sf?r?itul secolului al XIX-lea. Prin apari?ia sa neconven?ional? ca scriitoare, sub pseudonimul literar Carmen Sylva, angajat? ?n prop??irea dinastiei rom?ne, prima regin? a Rom?niei, Elisabeta, a demonstrat ?n fa?a publicului semnifica?ia modern? a ?profesiei“ de so?ie de monarh, un exemplu pe care succesoarea sa, Regina Maria a Rom?niei ?l va des?v?r?i.

Monumentala monografie dedicat? unuia dintre cei mai mari romancieri ai lumii are avantajul de a sintetiza o bun? parte din bibliografia scris? pe marginea operei uria?ului care a semnat, ?ntre altele, capodopera Crima ?i pedeaps?. Ion Iano?i plaseaz? ?ac?iunea“, firul epic al cercet?rii ?ntreprinse ?n contextul secolului al XIX-lea, astfel ?nc?t eroii vie?ii literare de atunci se contureaz? pregnant, provoc?tor de viu.

Iat?, ?n cuvintele Aurei Christi, curg?nd abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, s? nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii. (Nicolae Balota).Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextului postindustrial ?i nici tendin?ele destructurante ale postmodernilor nu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esen?ial?, organic?, refractar? modelor, n?zuind spre reinterpretarea semnelor ?i universaliilor; ?ntreb?rile pe care ?i le pune ea au fost ?i ale inainta?ilor, iar r?spunsurile transcend achizi?iile, relev?nd evolu?ia con?tiin?ei ?n mers, relev?nd evolu?ia unei creatoare de m?na ?nt?i, cu totul personal?. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice (2002) ?i altele confirma consecven?a cu sine a unei con?tiin?e exemplare. (Constantin Ciopraga)M? auzi tu, oare, ?nstr?inato? Am citit poeziile tale la ceas de sear?, pe o teras?, av?nd ?n fa?? colinele Ierusalimului. Eu nu sunt un bun comentator de poezie, cei care au scris despre poezia ta te-au “prins“ foarte bine, ai for??, un sim? rar al tragicului ?i antene pentru transcenden??, f?r? s? cazi (din fericire) ?n ceea ce se cheam? “poezie religioas?“. E un instinct p?g?n care te fere?te de o excesiva “cre?tinare“ a poeziei chiar ?i ?n Psalmi. (Leon Volovici). (fragment dintr-o scrisoare)E simplu: ?l vad pe Dumnezeu ca pe un partener de dialog, cu care ma cert nu rareori. Citesc adesea serile din Noul Testament mai ales; ei, ?i atunci ?ncepe fierberea... Nu prea merg la biseric? dec?t atunci c?nd simt imperios nevoia – adev?r pentru care Mama de pilda m? ceart? c?teodat?. Duc biserica mea cu mine; a?a pot s? m? rog oriunde, oric?nd. Spre deosebire de Cioran, eu cred ca nu Diavolul a f?cut lumea, ci Dumnezeu; doar c? spre sf?r?itul Facerii a obosit un pic; se ?nt?mpl? ?ntruc?tva c? ?ntr-o proza a lui Rilke, ?n care cele doua m?ini ale Domnului se iau la ?ntrecere ?i se pare ca st?nga profit? de oboseala dreptei... M? ?i ?ntreb uneori, pe urmele lui Unamuno: cine sunt eu s?-i cer socoteala lui Dumnezeu pentru ca lumea ?n care tr?im e a?a cum e? (Are dreptul, oare, o g?nganie s?-?i aroge obr?znicia de a se ciond?ni cu El, cu nimeni altcineva dec?t cu El?!!) ?i tot ca Unamuno, invoc?ndu-l pe Oberman, ?mi r?spund: da, c?ci pentru lume, pentru univers eu sunt nimeni, nu ?nsemn nimic, pentru mine ?ns? sunt totul.Gr?dini austere a stat – da, incredibil – ?n sertarele c?torva edituri circa ?apte ani; ani de izolare atroce, de singur?tate dorit?, iubit?, hulit? ?i, iar ?i iar, iubit?... E un volum publicat dup? o perioada de secet?, c?nd mi se p?rea – p?n? la o neagr? m?nie! – ca nu voi mai scrie niciodat? poezie... Nici cartea de debut n-am a?teptat-o at?tea... secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimi??ndu-mi mesaje, scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea de psalmi ?n r?sp?r. (Aura Christi)Faptul c? Gr?dinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuit o bucurie, o tulburare de zile aurorale. Nu m-am putut ab?ine ?i am citit c?teva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mana. M-a ?nv?luit ?i m-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vital? care str?bate versurile. Asta nu mi se ?nt?mpl? prea des, citind poezie contemporan?. (Zoltan Terner)Mignona ?i b?t?ioas?, cheltuind pasionalitate, r?zboinic? ?n pofida fragilit??ii, ?mpr??tiind texte curajoase pe care amicii internau?i nu ezit? a le califica “dinamit? curat?“, sup?r?nd pe mul?i, scriind febril, asum?ndu-?i riscurile Balcaniei (“lin?at?“, pedepsit?, izolat? etc.), Aura Christi, cit?nd “vorbele atroce“ ale iubitului Nietzsche, vrea s? devin? ceea ce este: poet?. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incanta?ie adumbrit?, celebr?nd “via?a de vis“, test?nd – prin “poemele de iubire“ – temele grave (rela?ia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide c?, doar povestit?, via?a e tr?it?. Mul?i dintre exege?ii Aurei Christi au subliniat “fulminant? ascensiune“ a poetei. Penetrant?, Aura Christi a avut ?ansa de a fi fost v?zut? ?n mediile bucure?tene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau ?i ?n tenacitatea autoconstruc?iei, promov?nd – programatic – “ruptura“. (Adrian Dinu Rachieru)

Poeta, eseista ?i prozatoarea Aura Christi propune o radiografie a vie?ii literare ?i a celor mai interesante c?r?i ap?rute ?n ultimul deceniu literar. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

La zece ani de la moartea lui Emil Cioran – un studiu aplicat ?i incitant despre viata ?i opera sa, rela?ia filosofului de la R??inari cu marii g?nditori ai lumii, dar ?i cu ?ara ce l-a d?ruit lumii, cu care parisianul nu ?nceteaz? niciodat? controversele. Un studiu de teorie ?i istorie literar? extrem de interesant ?i util ce se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

De la fulminantul s?u debut ca poet ?i teoretician al futurismului, Vladimir Maiakovski s-a dovedit a fi un n?valnic emanator de energii artistice, ideatice, un generos creator de metafore surprinz?toare, ?nc?t cople?ea, hipnotiza o parte a publicului; las? cu gura cascat? sute ?i sute de in?i… Era un adev?rat retor (cu ?glas de arhidiacon“, cum scria Pasternak) al noii literaturi, al futurismului rus; retor clam?nd ?n gura mare!… Acest poem tot Pasternak l-a definit ca fiind un ?nemuritor document din preclipele mor?ii“… Vladimir Maiakovski face parte din spi?a nu prea numero?ilor poe?i c?rora li se potrive?te calificativul de uria?. (Leo Butnaru)

Un roman textualist, un roman-experiment propus de o scriitoare care are un stil aparte, abrupt, dens, av?nd for?a de a recurge la mari desf??ur?ri epice, situate ?n siajul textuali?tilor europeni. ?Hidrapulper este o metafor? terifiant?, o bolgie ?n care se f?r?m?, se topesc deopotriv? destine, cuvinte, c?r?i, momente istorice, natura ?ns??i... toate trec?nd ?ntr-o past? inform?. Un roman "negru", unic, al adev?ratei atmosfere de “fabric?““. (Christian Cr?ciun)Cartea este destinat? unui public larg, iubitorilor de romane ce fac parte din onorabila tradi?ie a romanelor de citit ?n tren.

Tot ce urmeaz? s? sus?in ?n acest eseu nu poate fi de?monstrat cu precizie. ?ntr?un fel, nu fac altceva dec?t s? m? sabotez singur: sunt critic ?i istoric literar, profesor de lite?ratur? la Facultatea de Litere. Am, cum se spune, o ?cari?er? ?tiin?ific?“. Or, tot ce v? voi povesti ?n cele ce urmeaz? se a?az? contra tradi?iei, care la noi porne?te de la Mihail Dragomirescu, a ??tiin?ei literaturii“. C?linescu ironiza de fi?ecare dat? preten?iile pozitiviste ale unor cercet?tori care au impresia c? pot extrage, eventual cu cianuri, ca pe un mine?reu aurifer, adev?rul din textul literar. Literatura nu se las? disecat? cu instrumente ?tiin?ifice. C? analiza, interpreta?rea, hermeneutica literar? folosesc metode riguroase, fac uz sau caz de erudi?ie, e o alt? poveste. Dar nici o interpretare nu va ajunge la Adev?r. Pentru c? ?adev?rul“ literaturii nu e unul singur, ci o sum? de multe adev?ruri. Fiecare dintre ele depinz?nd de cititor, de inteligen?a lui, de cultura lui ?i, nu ?n ultimul and, de sensibilitatea lui. Bogdan Cre?u

Actorii ne druiesc generos gnduri despre viaa pe care i ei o triesc ca orice oameni, cu necazuri i bucurii. Alexandru Arinel – fiind definit n timp de Marele Public drept o valoare artistic naional – se destinuie acum, cu privire la drumul parcurs din satul de batin Dolhasca pn pe Calea Victoriei. Citind amintirile sale sincere, vei cunoate un om, nu numai un artist, care evoc trei epoci istorice prin care a trecut, fiind prin argumentele invocate mai convingtor dect orice carte de istorie banal. i pune pe tav sufletul prin relatarea unei biografii netiute de nimeni. n aceste destinuiri, Alexandru Arinel ne propune discret s gndim atent la calea profesiei alese, de actor sau de orice fel, i s nu uitm nicio clip de cei din preajma noastr, de familie.“ – Ileana Lucaciu