This volume collects the complete works of Edgar Allan Poe (Wikipedia). It started out as a restructuring and reformatting of the 1903 “Raven Edition” of his works—and then it grew.I have rearranged the texts according to genres in the order of first publications (though still using the later revised versions). I added all the stories, poems, essays, and some miscellanea that were missing in the “Raven Edition”. Thus, you’ll find in this collection: THE TALESMetzengerstein, The Duc de L’Omelette, A Tale of Jerusalem, Loss of Breath, Bon-Bon, Ms. Found in a Bottle, The Assignation, Berenice, Morella, Lionizing, The Unparalleled Adventures of One Hans Pfaal, King Pest, Shadow—A Parable, Four Beasts in One—The Homo-Cameleopard, Mystification, Silence—A Fable, Ligeia, How to Write a Blackwood Article, A Predicament, The Devil in the Belfry, The Man that Was Used Up, The Fall of the House of Usher, William Wilson, The Conversation of Eiros and Charmion, Why the Little Frenchman Wears his Hand in a Sling, The Business Man, The Man of the Crowd, The Murders in the Rue Morgue, A Descent into the Maelstr?m, The Island of the Fay, The Colloquy of Monos and Una, Never Bet the Devil Your Head, Eleonora, Three Sundays in a Week, The Oval Portrait, The Masque of the Red Death, The Landscape Garden, The Mystery of Marie Rogêt, The Pit and the Pendulum, The Tell-Tale Heart, The Gold-Bug, The Black Cat, Diddling, The Spectacles, A Tale of the Ragged Mountains, The Premature Burial, Mesmeric Revelation, The Oblong Box, The Angel of the Odd, Thou Art the Man, The Literary Life of Thingum Bob, Esq, The Purloined Letter, The Thousand-and-Second Tale of Scheherazade, Some Words with a Mummy, The Power of Words, The Imp of the Perverse, The System of Doctor Tarr and Professor Fether, The Facts in the Case of M. Valdemar, The Sphinx, The Cask of Amontillado, The Domain of Arnheim, Mellonta Tauta, Hop-Frog, Von Kempelen and his Discovery, X-ing a Paragrab, Landor’s Cottage.THE POEMSPoetry, O, Tempora! O, Mores!, Tamerlane, Song, Dreams, Spirits of the Dead, Evening Star, Imitation, Stanzas, A Dream, The Happiest Day, The Lake —— to ——, To Margaret, Alone, Sonnet—to Science, Al Aaraaf, Romance, To ——, To the River——, To M——, Fairy-Land, To Isaac Lea, An Acrostic, Elizabeth, To Helen, Israfel, The City in the Sea, The Sleeper, A P?an, The Valley of Unrest, Enigma, Fanny, The Coliseum, Serenade, To One in Paradise, Hymn, May Queen Ode, Spiritual Song, Latin Hymn, Bridal Ballad, To Zante, The Haunted Palace, Silence, Lines On Joe Locke, The Conqueror Worm, Lenore, A Campaign Song, Dream-Land, Impromptu. To Kate Carol, To F——, Eulalie, Epigram for Wall Street, The Raven, The Divine Right of Kings, To Frances S. Osgood, A Valentine, Beloved Physician, Deep in Earth, To Marie Louise (Shew), Ulalume, Lines on Ale, To Marie Louise (Shew), An Enigma, To Helen, A Dream within a Dream, Eldorado, For Annie, To My Mother, Annabel Lee, The Bells.THE NOVELSNarrative of A. Gordon Pym, The Journal of Julius Rodman.THE ESSAYSPal?stine, Maelzel’s Chess-Player, Letter to B——, American Novel-Writing, The Capitol at Washington, Instinct vs Reason—A Black Cat, The Philosophy of Furniture, Morning on the Wissahiccon, Some Account of Stonehenge, The Giant’s Dance, A Druidical Ruin in England, A Few Words on Secret Writing, Exordium, Harper’s Ferry, The Balloon-Hoax, Byron and Miss Chaworth, Pay of American Authors, Some Secrets of the Magazine Prison-House, Anastatic Printing, Street-Paving, American Poetry, The Philosophy of Composition, A Few Words on Etiquette, Eureka: A Prose Poem, The Rationale of Verse, The Poetic Principle.THE MISCELLANEAAutography, Pinakidia, Literary Small Talk, Intemperance, A Chapter on Science and Art, Cabs, Omniana, Prospectus of The Penn Magazine, Autobiographical Note, A Chapter on Autography, Prospectus of The Stylus, Souvenirs of Youth, The Head of St. John The Baptist, Doings of Gotham, A Moving Chapter, Desultory Notes on Cats, A Chapter of Suggestions, Marginalia, The Literati, Mr. Poe’s Reply to Mr. English and Others, Fifty Suggestions, Preface to “Tamerlane And Minor Poems,” Prologue to “The Folio Club”, Prefaces and Introduction to “The Conchologist’s First Book,” Preface to “Tales of the Grotesque and Arabesque,” Preface to “The Raven and Other Poems.”THE PLAYPolitian.THE CRITICISMThe Complete Works of Edgar Allan Poe, vols. 8-13, ed. by James A. Harrison, Thomas Y. Crowell & Company 1902.THE LETTERSThe Letters of Edgar Allan Poe, 2nd edition, 2 vols., ed. by J. W. Ostrom, The Gordian Press 1966.

Mevsim, k?? ortas?yd?! Günlerce ya?murla ?slanm??t? ?stanbul! Bütün hafta f?rt?nayla, karla, so?ukla insanlar?n can?n ??kar. Sonra da insanlara ?ektirdi?ine pi?man olmu? gibi bir sevimlili?e büründü. ?stanbul bu, bir bakm??s?n?z f?rt?na dinmi?, güne? a?m??, bir bakm??s?n?z aniden kar ya?m??. ?stanbul b?yledir i?te… Parlayan güne?i f?rsat bilen binlerce insan sokaklara d?külür. Kimi bo?azda, kimi k?prüde, kimi deniz k?y?s?nda oltas?yla bal?k tutuyor, kimileri vapurla adalara gidiyor, kimi Emin?nü’ne, kimi al?? veri? merkezlerine, ya da kar?n tad?n? ??karmak i?in Belgrat ormanlar?na gidiyor… Bu gün hava karl?yd? ve tipik ?stanbul hali i?te! Zalim bir ?ehirdir ?u ?stanbul! Tehlike ?ok ama, bir o kadar da güzeldir. Sana hep ihanet eder ve sen yine onu sevmeye devam edersin. “?stanbul’u sevmeyen g?nül, a?k? ne anlar!” demi?ler ?airler ve bu s?zü bo?una s?ylememi?ler! Bir bakm??s?n?z güzel bir gün ge?irirken onu bozacak birisi mutlaka ??kar. Sanki ?stanbul’un de?i?mez bir kurald?r bu! Onu o kadar iyi tan?m?? durumday?m ki, hakk?nda ciltler dolusu kitap bile yazabilirim... ? ? ? Halit Fuat Be?ik kimdir? 1952 y?l?nda Fatsa'da do?du. ?lk ve orta ??renimini Fatsa'da, üniversite ??renimini ise ?stanbul'da tamamlad?. Kapal? ?ar??da ticaret hayat?na at?ld?. Bu arada dünyan?n pek ?ok ülkesini gezme f?rsat? buldu. ?nceleri rezaletten ka?mayan ve "Hep ben" mant???yla maceral? bir hayat ya?ad?. Okumay? ve not almay? ?ok sevdi?i i?in pek ?ok kitap ve notlara sahiptir… Yazar?n ?al??malar?; "TALAN MEVS?M?NDE ADAM G?B? YA?AMAK", "SOKRATES’?N ?SYANI", "HA?LILAR ?ANAKKALEDE", "Y?Z ELL? YA?INDAK? ADAM", "TEVRATIN ?OCUKLARI VE KURAN", "AR?F’?N ?L?M?", "???RLE A?LAMAK", "K???K MAHMUT ?LE KOCA BAYRAM", "VEN?S GEZEGEN?NDE ?SYAN", "ADEME MEKTUPLAR" gibi Kur-an ahlak?na dayal?, ama daha cüretk?r ve farkl? konuda yaz?lm?? kitaplard?r. ?Yazmak konusuna otuz y?ll?k bir emek vermesine ra?men, bu konuda daha pek ?ok ?ey yapmas? gerekti?ine inan?yor. “Talan Mevsiminde Adam gibi ya?amak”, “Sokrates’in ?syan?”, “Ha?l?lar ?anakkale’de”, “Tevrat’?n ?ocuklar? ve Kur-an”, “Yüz Elli Ya??ndaki Adam”, “?iirle A?lamak”, “Kü?ük Mahmut ile Koca Bayram”, “Venüs Gezegeninde ?syan” ve “Adem’e Mektuplar” isimli kitaplar? yay?nlanm??t?r. ?nan?, Adalet, ?nsan sevgisi ve Kuran ahlak?na dayal? o muhte?em denge i?inde eserler vermeye ?al???yor. Ger?ek eserlerini bundan sonra size sunaca??na inan?yor... ?imdilik, ya??yor i?te…

The grandfather of Nell Trent wants to make sure his granddaughter is provided for when he dies. His memory of his daughter’s suffering and premature death gives him a fear of poverty. This obsession results in his financial and physical ruin. Nell and her grandfather flee and embark on a journey that has no destination. For Nell, all she wants is a peaceful existence with enough to subsist on.??They come across many interesting people in their travels and are often met with the kindness of strangers. Yet, underneath an animated and colorful world, they also encounter the bleak reality of the industrial age. From simple villages and fields of flowers, they cross into a dirty city full of mass unemployment and plague victims—where children die from starvation and are left on the curb.??The story isn’t just about Nell and her grandfather, but the people who are connected to them directly or indirectly. There is Richard Swiveller, a careless young man who is a friend of Nell’s plotting brother, who wants Swiveller to marry Nell for the fortune he thinks she has. Daniel Quilp, the malicious dwarf, has a vendetta against the grandfather—who was the one person who managed to fool him. There is honest Kit, who finds himself the victim of spite of people he never harmed. Kit desires to help Nell, whoM he worships as a personal angel that has always inspired the best in him. The mysterious Bevis Marks, who is a generous patron to some and an enemy to others, also has his own reasons for finding Nell and her grandfather.??Unique to this book, unlike Dickens other works, is a fairy tale quality to the story. It is certainly a book of contrasts: the purity of Nell compared to the sadistic depravity of Quilp, fresh air and scenic villages to the polluted, stone covered city, etc. Even people’s reactions to the book revealed a stark contrast. At first, Nell Trent was praised as the most perfect Dickens character. Later, she was ridiculed and criticized by many well-known people like Oscar Wilde. While characters in other Dickens books are moving towards a better future, Nell and her grandfather are fleeing their life—and their story is moving towards an ending.??The Old Curiosity Shop was inspired by a personal tragedy in Dickens life. Nell Trent is based on the seventeen year old sister-in-law of Dickens who lived with him and whom he was fond of. The girl collapsed and died suddenly after the family had come home from the theater, probably due to undiagnosed heart disease. The story is a time capsule—full of references of popular songs, literature, and scandals of the period. As to be expected of a Dickens novel, there is social commentary on the plight of the poor. The Old Curiosity Shop delves into the unknown world of freak shows and other traveling entertainers—showing a magical world, yet one with a dark underside to it.

Agasat de o doamn? care gira rubrica monden? a unui ziar newyorkez, cu privire la preferin?ele sale, la ?ntrebarea care este obiectul s?u favorit din natur?, Mark Twain a r?spuns, ?n maniera sa unic?: ?O frumoas? mut?!“Ziarist, traduc?tor, autor de c?r?i, Irina Airinei ?ndepline?te doar una dintre condi?ii. Fiind universitar – doctor ?n filologie -, pred?nd cursuri, ?in?nd seminarii, preg?tind studen?i, nu prea are cum s? fie mut?. ?i, cu at?t mai mult, ca ziarist de pres? scris? ?i de radio. Urm?rind ?ns? transcrierile interviurilor luate de ea unor personalit??i din aproape toate domeniile, ??i dai seama c?, departe de a fi t?citurn?, Irina Airinei are o mare calitate: ?tie nu numai s? ?ntrebe, ci mai ales s? asculte. Este perfect con?tient? c? rolul reporterului, dincolo de a descoperi oameni cu vie?i ?i personalit??i interesante, nu este s? se pun? ?n valoare pe sine cu ?ntreb?ri ?inteligente“ p?n? la narcisism sau incisive p?n? la obr?znicie, dimpotriv?, ci s? se apropie de partenerul de discu?ie cu discre?ie, ?ncerc?nd s? scoat? din mintea ?i sufletul s?u tot ceea ce este mai semnificativ ?i mai interesant. Pentru c? oamenilor care au fost ?sorti?i s? vad?“ nu le prea place s? vorbeasc? despre ei ?n?i?i. Multe dintre interviurile sale aduc aminte de tehnicile arheologice, de migala dezgrop?rii cu delicate?e a frumosului ascuns ?n eul interlocutorului, ref?c?nd din cuvinte ceea ce, poate, altfel nu ar fi fost spus niciodat?. (Dorin Suciu)

Dan Ioan Nistor ??i intituleaz? volumul de versuri C?ntul clipei dup? una din poeziile din volumul de debut editorial, Pelerin pe drumul m?slinilor (Editura Metafora, Constan?a, 1996). O selec?ie din poeziile ap?rute ?n volume, dar ?i ?n alte publica?ii la sugestia scriitorilor Geo Vasile ?i Florentin Popescu sunt cuprinse ?n aceast? lucrare. Un prim capitol din C?ntul clipei – Dezgr?diri – ?l prezint? pe autorul aflat ?n peregrin?ri ?n mirificul spa?iu dobrogean. Capitolele T?cerea ta-mi gr?ie?te, Psaltice, Incanta?ii, Imne, glose, Filocalice daruri sunt cele ?n care poetul ??i m?rturise?te permanenta preocupare de a-?i g?si ?mp?carea cu sine, slujirea aproapelui ?i dorin?a apropierii de divinitate ?i de lauda adus? Creatorului.

O panoram? edificatoare a poeziei rom?ne?ti, un dosar de critic ?i poet realizat pe ?ntinderea anilor, aceast? carte cuprinde texte critice publicate ?n revistele Contemporanul, Luceaf?rul, Ramuri ?.a.

Aceast carte este o eliberare de Cioran, o desprire de acesta. Dar nu este o rfuial, ci o desprire atent i amiabil i, cred eu, provizorie, pentru ca nu poi scpa definitiv de bolile culturale ale adolescenei i primei tinerei, nici nu ar fi bine s-o poi face, ns le poi mblnzi. i, cred, acesta este efectul pe care l va obine autoarea asupra ei nii n urma scrierii acestei cri, dincolo de excelena lucrrii ca atare – pentru ca este o carte foarte bine gndit i scris – i trecnd peste debutul n volum. i este foarte bine aa! Cioran cu care va avea de-a face de acum nainte, nu mai poate fi un autor devastator, cotropitor, care-i reduce propria personalitate, ncercnd s-o paraziteze“, s-o vampirizeze“ pe a ta. Efectul sau nu va mai fi, n termeni blagieni, unul modelator, ci unul catalitic, deci autoarea – ca i oricare alt ins care a trit o asemenea experien – va merge mai departe pe propriile picioare, ns beneficiind i de plus cunoaterea cptat n urma frecventrii operei sale, a disecrii gndirii sale oximoronice i paradoxale.“ – Liviu Antonesei

Mai presus de observaiile strlucite risipite pe parcursul analizelor romanelor lui N. Breban, de siturile pertinente, de sigurana tonului i ingeniozitatea cailor de abordare, ne ispitete n acest studiu figura spiritului creator ntrezrit de M.V. Buciu n atitudinea prozatorului fa de dubla opresiune, a codului ideologic i a scriiturii, deopotriv alienante. Cum autorul este, el nsui, prozator, teza manifest un interes special pentru o anumit specie de luciditate creatoare care recunoate sau cunoate limitele scriiturii i i alege contient forma de alienare. Ea trdeaz admiraia fa de un destin exemplar i, poate, un vis de transvazare, fapt care i explic tensiunea participativ a frazelor.“ – Eugen Negrici.E un rezultat spectaculos al aplicrii unui sistem unitar de interpretare, combinnd n proporii adecvate teoria i analiza. (...) Noiunile-cheie se potrivesc n broasca textului, deschis astfel interpretrii ntr-un mod expert, fr a utiliza peraclul impresionismului.“ – Ion Simu.Refuzndu-i conformarea la tradiiile autohtone ale reveriei impresioniste n marginea textului i a re-citirii rnd cu rnd, n faa publicului, autorul a procedat n maniera unui universitar american: nzuin a randamentului maxim, redundana minim, livrare extrem-modernizat a demersului critic ctre utilizator, o atmosfer de document informatic, cu elaborare asistat de calculator. Abordarea e complet problematizat, iar cartea e contruita n sistem fagure: celulele, odat stabilite prin identificarea i delimitarea problemelor relevante, au fost umplute compact cu pasta informaiei i analizei.“ – Nicolae Brna.Sunt sigur c Marian Victor Buciu va deveni, n urmtorii zece ani, autorul unei opere.“ – Mircea Ciobanu, 1993.mi place judecata Dvs., rapid, adnc, cu acces, a zice instinctiv, la abstract.“ – Nicolae Breban.Subtil, rafinat, erudit, Marian Victor Buciu este probabil cel mai european critic din Romnia.“ – Dumitru epeneag.

Cititorul l rentlnete pe acelai Cezar Ivnescu agitat, polemic, necrutor nainte de toate cu sine nsui, ca s aib ndreptirea de a pretinde i altora rigoare maxim i fr rabat, n judecarea formelor sensibile, de a aprecia, dup normele grele ale destinului scriitoricesc predispoziia confrailor de a se angaja cu toat fiina n aventura fr seamn a creaiei de tip genial. Legea acceptabil i de aur se deduce din preceptul motenit dup textele sacre: muli chemai, dar puini alei. Cezar Ivnescu se dorete a fi printre acetia din urm. i chiar este (!) dac i se identific semnele i rnile. Nu trebuie s ne neliniteasc, prin urmare, cuvintele grele, cu rost n fond, i cu hotrrea omului, la adresa impostorilor, a criticilor de ocazie, a meseriailor de duzin. Pe corabia argonauilor muli s-au ncumetat s urce la plecare, dar puini s-au nvrednicit s poarte cununa de legend la ntoarcere. Urcuul pe scara lui Iacob, pn la ntlnirea cu lumin, ngerii i poezia adevrat, nu-i este accesibil oricui.“ – Petru Ursache

Selec?ie de Teodor Dun? ?O parte a criticii a socotit c? Mazilescu este un ?poet de limbaj?, elaborat, rafinat, atras de artificiu, nu cu scopul exacerb?rii retorice a limbajului, ci, din contr?, pentru configurarea unui minimalism poetic, prin distorsiuni sintactice, blancuri, omisiuni, ?ntreruperi etc. ce au rolul de a revela o insolitare suplimentar? a limbajului poetic. Eugen Negrici caracteriza lirica lui Mazilescu prin formula fericit?: ?o stilistic? a eschivei?. Virgil Mazilescu trebuie privit, ?ns?, nu doar ca un poet al limbajului, oric?t de ?ncifrat, ci ?i ca un poet al fiin?ei, cu un discurs liric ce are o miz? clar ontologic?, dispus? chiar ?ntr-un registru neoexpresionist, un discurs ce ?ncorporeaz? ?n sine ‘?marile teme? ale modernit??ii: moartea, nebunia, suferin?a, Poezia cu ?majuscul?? ?i care percepe ?mistica poeziei ca instrument de m?ntuire, gravitatea rostirii? (Mircea C?rt?rescu)’.“ – Iulian Boldea

Camil L. A. Camil este un alt nume. Persoana din spatele lui Camil L. A. Camil nu-?i asum? responsabilitatea celor scrise, de?i voi crede?i c? i-ar apar?ine de drept. ?Probabil”, g?nde?te acea persoan?, poeziile scrise de Camil L. A. Camil sunt retu?uri ?n trans?.” Eu nu sunt la?, dar nu mai ?tiu unde ?i c?nd am scris cele ce urmeaz?! S? fie uitarea singurul meu viciu?

O carte pe s?pt?m?n? reprezint? norma decent? pentru un critic de ?nt?mpinare, cu at?t mai mult cu c?t el mai scrie ?i studii sau eseuri, ??i duce copilul la ?coal?, plimb? c?inele pe trasee lungi, dinainte calculate, petrece mult timp printre studen?i la cursuri ?i seminarii, formeaz? oameni tineri ?i ?ncurajeaz? debuturi, fiind prezent c?teva ore zilnic ?i pe Internet, pentru a prelua comenzi de colaborare sau ca s? onoreze unele mai vechi, cu scaden?e ?n general respectate. Cartea de fa?? prezint? jum?tatea pedanta, disciplinat? a celui care a scris, ca un program personal de evaziune, Visul lupului de step?: 52 de texte, dedicate scriitorilor rom?ni, formeaz? aici un ?an ideal“ consacrat literaturii recente, compus din respect pentru munca altora, din admira?ie ?i entuziasm, dar ?i din responsabilitatea critic? a disocierilor lucide, tran?ante, atunci c?nd cazurile o impun. Practic?nd cu pl?cere cronica de ?nt?mpinare de mai bine de 30 de ani, autorul c?r?ii de fa?? ?tie prea bine c? nu laude a?teapt? ?n primul r?nd scriitorul rom?n din partea criticului s?u, ci ?n?elegerea obiectiv? a demersului literar ?i onestitate. ?n consecin??, se prea cuvine ca recenzentul s? r?m?n? un om marginal ?i s? priveasc? vedetele din penumbr?. ?n ultim? instan??, critica de ?nt?mpinare devine stil prin coregrafia subtil? a distan??rilor reciproce: a scriitorului de sine ?nsu?i prin intermediul criticului s?u, ?i a acestuia din urm? de propria sa fixa?ie, prin mijlocirea c?r?ilor mereu noi pe care le cite?te.

O edi?ie aniversar?, dedicat? unuia dintre cei mai mari creatori europeni, realizat? cu participarea unor importante personalit??i ale culturii rom?ne (Nicolae Balota, Eugen Simion, Nicolae Manolescu etc.); edi?ie special? ce con?ine o bogat? iconografie. Textele sunt menite s? omagieze o legend? vie a literaturii rom?ne – ctitor, al?turi de Liviu Rebreanu ?i Hortensia Papadat-Bengescu, al romanului modern.

De ce fr minotaur Fiindc literatura, din perspectiva mea, este un labirint, iar naintarea n ea, una plin de pericole, topite ns n pura iridiscen. Un labirint, dar unul radios, menit s atrag atenia asupra infinitii de jocuri ascunse n textul literar. Jocuri care te prind (mai bine-zis te seduc), doar ca s te poi elibera, s fii vzut n mijloc, schind un salut triumfator – poate spre nite prieteni nevzui. Cu nimic altceva n jur dect pietre ncinse, ncrustate cu nestemate. Nevoit s mergi mereu nainte, lai averea asta altcuiva, n-o poi lua cu tine – sensul e s iei din labirint cu totul nud (neatins de prejudeci ori de cliee), fr cicatrici literare, literatura s fie pentru tine o poart, nu o temni. Ea poart, ntr-adevr, n sine, aceast imens generozitate. Niciun minotaur care s te sfie, doar picurul de miere al bucuriei lecturii, pe lespezile arse de soare: suntem la amiaz, ateni, vigili (minotaurul ar fi doar creaia noastr). Senzaia de deschidere druit de literatur st deci la originea acestei cri, mai degrab un sinuos autoportret de cititor (nu att narcisiac, ct fidel siei) dect o lucrare sistematic. Un chip caleidoscopic, conturat din capricii reunite, firesc, ca rsplata pentru a fi urmrit cu ncredere traiectoria neregulat a lecturii – sinuozitate nelipsit totui de un sim al unitii, tradus n meditaia continu asupra unor noiuni precum familiaritate i alteritate, a relaiona ori a insolita.“ – Simona Grazia Dima

Lidia Lazu a scris aceste poeme. i pe urm a uitat c le-a scris. Le-a gsit pe marginea unei ferestre, ciugulite de psrile cerului, cu frumuseea pierdut pentru totdeauna – c toate lucrurile sortite s ntrein miracolul existenei. Acesta este mitul n jurul cruia ar putea s se consolideze o ntreag oper poetic. Eu cred c nici unul dintre poeii romni nu a reuit s construiasc o asemenea imagine, care ntr-adevr s ne reprezinte ntr-un asemenea chip i ntr-o asemenea msur. Lidia Lazu scrie din preaplinul firii sale. (...) Ea face parte dintre acei oameni care nu scriu din pricina slbiciunilor lor, ci din pricina prea multelor daruri cu care a fost nzestrat de Dumnezeu.“ – Mircea Ciobanu

Sub limita de detec?ieVorbi?i ?n ?oapt?Ceva se petreceSub pragul vostru auditiv.A?a cum silabele gurii taleSunt sorbite de timpanele ei, tot astfelAcolo, ?n ad?nc,Picur? ceva –P?m?ntului ?i scap? lacrimiPe care le-nghit r?d?cinile;Acolo, ?n ?naltSe spulbera ceva –V?zduhului ?i scap? lacrimiPe care le-nghit ?ngerii.E un plan?et f?r? istovAl lucrurilor, fertil –Doar c? se petreceSub limita de detec?ie.

mi nchipui pe pmnt locuriUnde nu ajunge raza de soareLocuri unde nu adie vntulLocuri oarbe i surde, fr cldurFr memorie –Dar nu am destul putere s-mi nchipuiLocuri unde s nu ajungi s nu m ajungDurerea.

Intra?i ?n hora ideilor ?i a sentimentelor! Aceasta este invita?ia lansat? de volumul de versuri C?ntecul, jocul ?i hora ideilor. Sensibilitate ?i inteligen??, dragoste de cunoa?tere, fascina?ie fa?? de muzic? ?i filosofie - aceste matematici ale sufletului -, toate r?zbat din cartea poetului Beniamin Apahidean ?i ne ?ndeamn? s? le recept?m cu inima.

Trebuie spus c ghinga pe nelesul tuturor e i el un volum de construcie. Se vede de la poziionarea la nceput i la final a dou texte pn la capt/ la capt. Nu doar prin abilitatea cu care l structureaz, Coman d impresia unei poete exersate ndelung nainte de a-i propune s debuteze, ci prin modul impecabil n care i concepe fiecare text n parte. Dac vei cuta bjbieli, construcii ntmpltoare, falsete, balast (inerente unui volum de debut), v asigur ca nu le vei gsi aici. Coman reuete s construiasc o lume credibil cu o voce feminin care, dei pare s opteasc, strig. Este o carte care exploateaz jocul de contraste, nuannd: abia dup cel de-al doilea copil al nostru/ am neles ca sunt chestiuni/ perfect distincte – dragostea (am/ putea tri foarte bine/ ca fraii) i plcerea./ pentru amndoi plcerea a venit/ de la corpul strin. n-a mai rmas dect dragostea./ o vom duce cum se cuvine pn la capt. Unei poetici feminine viscerale cu artificii retorice, Coman i opune ceea ce muli ar punea vedea drept o extirpare a afectivitii. Vorbim de dedublare: niciodat n-am ncetat s-mi vorbesc/ altfel dect unei femei/ dar astzi am depit orice nchipuire./ astzi cnd tocmai reuisem/ s-mi adorm trupul/ iar tensiunea dintre mine i el/ aproape c se risipise i de depersonalizare: ntr-un loc n care se aud tot mai tare/ copiii/ cineva m numete nina./ am 40 de ani/ i nu vreau s-mi mai beau cafeaua cu un mort. Vorbim de existen domestica printre oale, robinet, frigider, paa hasan, adjectiv, de hiperchinezie dublat de deficien de concentare, dar i de oboseal cronica (nu m odihnesc niciodat) i acuitate perceptiv, de pnd (ciulesc urechile). O figur care pare c folosete prospecia ca terapie: voi schimba ceva la pr, mi voi/ cumpra ciorapi verzi./ voi zugrvi buctria. mi voi/ face timp s corectez teancurile cu lucrri./ voi mbtrni pentru a cdea, de fapt, imediat n blazare. Pe aceste schimbri brute de direcie, fr a fi disonante, ci perfect muzicale, Coman mizeaz i iese pe deplin ctigtoare.“ – Ioana Dunea

O poezie de o stranietate izbitoare, o lume postapocaliptic cldit pe datele unui imediat nstrinat. O poezie rece, tioas, ritmat (ritmul i aduce aportul formal la respectiva stranietate) care pune n dialog un Eu bntuit de moarte, pe care o citete, o palpeaz n toate detaliile unui univers cvasimitologic pe care-l construiete tocmai pentru a o putea circumscrie. Eul acesta al lui Kemény se afl ntr-o continu stare de asediu pe care o transfer asupra cititorului ideal adoptnd de multe ori structura narativ a mitului, a povestirii legendare (...)Materia are o greutate sufocant n poemele lui Kemény, contrastnd parc cu imaginile aflate n continu micare i transformare. Un vag suprarealism care aduce oarecum, vizual, cu acele videoclipuri ale anilor ’90 trzii, care mizau, pentru a obine stranietatea, pe ocul dat de alternarea dintre accelerarea brusc a micrii i aspectul static al temei mitologice (m gndesc n special la Metallica, clipul de la Until it sleeps)Un volum excelent, un adevrat manual de poezie care sun, datorit lui Andrei Dósa, impecabil.“ – Bogdan Alexandru Stanescu

„Bagdad, capitala devastat? a Irakului. ?i «Bagdad» – capitala unei combustii ontologice care pare a urm?ri, prin arheologia poeziei, ipostazierea întro stare de maxim? vulnerabilitate, splendoare ?i vinov??ie a acelor lucruri care sunt la limita vizibilit??ii, amalgamând realit??ile (sociale, istorice, existen?iale, memoriale etc.) întrun nod al autodemol?rilor ?i al infrarealit??ilor beligerante. Index de ecouri instinctive: tropismele lui Nathalie Sarraute ?i antiescapismul via Aktionsgruppe Banat. Iulia Modiga debuteaz? puternic ?i tran?ant, cu transfigur?ri germanice pe linie experimental?, cu rigoare lingvistic? ?i cu o atitudine imagistic? cu totul extrateritorial? în contextul actualelor poetici române?ti.“ (Liviu G. Stan) „Miar fi greu s? detectez motivele care au conduso pe Iulia Modiga spre poezie. Datele ei oficiale – doctorand? în sociologie, ma?tera unui site unionist ?i mama unui b?iat crescut frumos – nu l?sau loc b?nuielii c? Iulia ar avea ?i preocup?ri lirice. Uite îns? c? un sâmbure, ascuns bine pân? acum, a irumpt întrun volum de poezie care, sunt convins, va stârni interesul criticilor literari, pe care, îns?, îi desfid de pe acum dac? vor accesa tagul «poezie feminin?» ?i nu vor recunoa?te c? în «Bagdad» e poezie pur? ?i simpl?, scris? nu din ambi?ia de a încropi vreun manifest sau de a promova, în subsidiar, cine mai ?tie ce idei, ci din pl?cerea de a imagina ?i a formula tot cei trece prin minte Iuliei. Au f?cut vreodat? poe?ii altceva?“ (Dumitru B?di?a) „Poezia Iuliei Modiga din acest volum se na?te din nota?ii frânte ?i rapide, din înregistr?ri neutre ale unor st?ri acute de disperare ?i revolt?, din jocuri lingvistice, din ambiguit??i c?utate, din ciocnirea unei sensibilit??i exacerbate cu un cotidian agresiv, dintro luciditate sentimental? ie?it? din comun, din mici ilumin?ri personale, dar ?i din fel de fel de expresii scânteietoare memorabile, precum «u?ile se deschid în exterior»; «oameni în c?ma?? alb? de z?pad?»; «respir?m ca sub ap?»; «din cre?tet în t?lpi sârm? ghimpat?»; «deatunci ritmul cardiac î?i strânge genunchii la piept în slow motion/ precum troleele care trec pe bd. ?tefan cel Mare când efectueaz? o vizit? Merkel sau Biden»; «m? a?ez în praf întro prelungire de mesteac?n/ alt?dat? ai fi suflat ?i ar fi disp?rut tot». Dac? ar fi s?i caut un nume acestei poezii r?scolitoare, ia? spune c? e o poezie a a?tept?rii dup? ce nu mai ai niciun fel de a?tept?ri.“ (Dumitru Crudu) „Iulia Modiga scrie o poezie în care detaliile cotidiene primesc profiluri ferme, fundamentale, privind mereu spre un cel?lalt absent. Dar acest cel?lalt din volumul «Bagdad» este pentru poem o ocazie de a contura deopotriv? st?ri politice ?i personale. Uneori cel?lalt este poezia («copiii etnobotanici ?i masca?ii o conduc pe ultimul drum»), alteori cel?lalt este partenerul unei plastice discu?ii despre putere ?i istorie (unde «pe?ti?orii înoat? cu ciocane s? sparg?», iar «Bruce Lee plânge pentru c? ?i regii plâng câteodat?»). Versurile Iuliei nu cunosc ambiguitatea: «m?car am crescut un câine/ care nu te cunoa?te/ care tear sfâ?ia/ la o simpl? comand?». Reu?ita cea mai de seam? în «Bagdad» ?ine de claritatea cu care este decupat un spa?iu personal între atâtea detalii care au preten?ia c? sunt mai importante decât noi. ?i, de acolo, poezia Iuliei Modiga organizeaz? ap?rarea f?r? s? cedeze.“ (R?zvan ?upa)