Her ?ey ?evresiyle etkile?imsel bütünlükte anlaml? olmaktad?r. Soral?m yine de; Bütünü par?alar?ndan fazlas? yapan nedenler nelerdir? Evrende neyin ifadesiyiz? Canl?l?k, bilin?, ruh, duygular art?k anla??labilir midir? Canl?l?k h?z farklar?ndan m? olu?maktad?r? H?zl? bile?enimiz olan elektri?in; canl?l???n ve bilincimizin olu?umunda nas?l bir etken olmaktad?r? Bizleri olu?turanlardan beden, duygular, bilin?, ruh diye tan?mlad?klar?m?z aras?nda ba?lant?lar nas?l kurulmaktad?r? Sorular?, günümüzde enerjiler aras? ba?lant?, etkile?im nas?l kurulmaktad?r? Sorusu gibi oldu?u, yani her?ey gibi onlar?nda enerji oldu?u anla??lm??t?r. Ruh olarak tan?mlad?k, zihin-beden aras?nda ba?lant?y? kurmaya, duygular? anlamaya ?al??t?k. Bilincin, alg?n?n tüm bunlarla nas?l bir ili?kisi olabilece?ini sorgulad?k. Genelde ?yle oluyor ya, bütünün ?nce par?alar?n? anlamaya, par?alara ay?r?p anlamaya ?al??man?n sorunlar?n?n izlerini sürüp bütünle olan etkile?imini g?rmeye y?neliyoruz. Zaman?n i?inde zaman ge?irmemize ra?men bilincimizle, canl?l???m?zla nas?l ba?lant?l? oldu?unu g?rmezden geldik. Günümüz dünyas?n?n ula?t??? bilgi, ya?amsal deneyimlerin kaydedilip aktar?lmas?, izledi?imiz filmlerden tutun da, deneyimlerimizin h?zl? etkile?imiyle zaman aral?klar?n? orduk. S?n?r sistemimize benzeyen internet a?lar? olu?turduk. ?nsanl?k olarak yapay zekalar geli?tirdik. Hücre ile beden benzeri; canl?yla tüm canl?l???n, ekosistemin, varl???n etkile?im ?rüntüsü oldu?unu, etkile?imsel ?rüntüde anlam? oldu?unu ??rendik. Belki de olu?turdu?umuz yeni anlamlar gelecekte olu?acaklar?n par?alar?d?r. De?i?im devam ediyor. G?rünen o ki, canl?lar bu evrenin en ileri evrensel enerji alanlar?d?r. Soral?m kendimize; Evrende canl?l?ktan daha anlaml? bir ?ey var m?d?r? Dünya bilinci ?a?lard?r. Biriktirdi?i bilgi ve deneyimlerini, olu?umun ba?lang?c?ndan itibaren nesiller boyu aktarm??, ekosistemiyle bir bütün olarak evrilmi?tir. Ula?t??? bilin? halini ?evresiyle etkile?imsel d?ngü i?inde hep yeniden ?ekillendirmi?tir. D?nü?ümsel etkile?imin hi?bir zaman?n?n ayn? olmay??? temel evrensel durumun etkisiyle de zamanda evrilmi? ve günümüz dünyas?n?n paradigmas?na ula?m??t?r. Evrimsel ?rüntüye paralel geli?en teknolojik entegrasyonla bilgi, zamanda ?ok yo?un etkile?ebilmi?tir. Dünya üzerinde artan s?n?r hücresi say?s? yani artan canl? say?s?n?n olumlu bir yan? ise, bilginin etkile?imini art?rm?? olmas?d?r. Platon’un idealar dünyas?nda var olan?n kendi ba??na var olamayaca??n?, var olan?n ?ncül bir mükemmeli olmal? dü?üncesiyle hareket etti?i g?rülüyor. Bu dü?ünceye bi ele?tiriyle ba?lay?p daha sonra ele?tiriyide ele?tirelim. Diyelim ki bu dü?ünceye evrimin, zaman?n itiraz? var. Buna b?yle devam edersek ba?lang?? i?inde, uzaylar i?inde ba?layan evrenler olsa bile bugünki mant?k yine en ba?a d?nmemizi s?ylüyor. Yani ilk nas?l olu?tu? Bu olu?um ?ncesi uzay diyeyim en mükemmel saf hali olan B?R nas?l olu?tu. 1’de ise hi?bir ?zellik olmamal? yani nas?l olurda idea’lar oradan kaynaklan?r. Demek ki varl?k olu?umu bi süre?, evrim olur gibi. Sondan ba?a d?nsekte bi süre?, ba?tan ba?lam?? olsakta bi süre?. Bu ifadeler B?R d?ngüsü i?inde do?ru olabilir. ?dealar nereden geldi ?ünki sonu? olarak idealar B?R de olmamal? ?ünkü B?R farkl?l?k bar?nd?rm?yor. Asl?nda her ?eyi B?R kapsar, o kaynak potansiyeller alan?d?r. Haliyle her ?eyle ayn? alandad?r. Bi nevi potansiyeller alan?yla varl?k ayn? ?eydir, benzerdir. O halde Platon’un idealar kuram?n?n kayna?? ve kendisi bu evrendedir, bu evrendir. Günümüz bilim dünyas?nda ?oklu evrenler dü?üncesi olduk?a yayg?nd?r. O halde evrenlerin oldu?u daha dev uzaysal kaynaklar, alanlar olmal?d?r. ??te B?R belkide bizimde i?inde evrildi?imiz vede k?smen farkl?la?t???m?z her ?eyin kayna??, alan?d?r. Evren büyük tabii ancak büyüklük hep yan?lt?c? olmaya devam etmi?tir. Belkide hiper bir uzay hatta uzaylar alan?nda olabiliriz. Belki ama e?er do?ru b? dü?ünce ?ekliyse bu ilk soruyu yinede de?i?tirmiyor. ?lk ba?lang?? diye bir ?ey var m??

n vrst de 11 ani, Ivy Manx locuiete n inutul Caux, al crui conductor este teribilul Rege Mtrgun i unde legea trmului este otrvete sau fii otrvit“. Fr un degusttor de ncredere acreditat de Breasl care s-i stea mereu aproape, urmtoarea ta mas ar putea fi i ultima.Chiar mai ru, unchiul mult iubit al fetiei – ultimul farmacopat vindector din Caux – a disprut fr urm, lsnd-o pe Ivy cu trusa lui cu leacuri secrete, cu o cioar zgomotoas pe nume H i cu un degusttor nepriceput i mrav, cu nclinaie pentru picoteal.Nu mai e timp de pierdut! Ivy trebuie s-i pun n aplicare teribilul plan! mpreun cu un tnr degusttor pe nume Rowan – aflat pe fug dup otrvirea accidental a douzeci dintre grzile regelui –, fata pornete n cutarea unchiului ei. n aceste vremuri dominate de corupie i de uneltiri – n acest, pn nu demult, minunat loc strvechi –, cei doi copii, devenii acum dumanii ntregului regat, au un sprijin de ndejde.Dar ce vor oare urmritorii lor S fie nestemata de-o inegalabil frumusee ce pare – dei asta este practic imposibil – a fi scobit Sau o fi elixirul pe care ea nsi l-a creat i care are misterioase puteri vindectoare Sau oare poate fi vorba despre Ivy nsiSpus pe un ton uor ironic i de o prospeime irezistibil, primul volum al trilogiei Otrvurile din Caux“, Nestemata Scobit este o uimitoare poveste despre ierburi i magie, degusttori i otrvuri.

B?R DAMLA SEVG?YLE MERHABA ?Dokunan hafif bir esinti, bir damla ya?, bir kü?ük ka?amak bak??tan ve bir tatl? s?zden sonra yüre?in ?eperlerine yap???p kalan a?k?n izleriyle dolu ya?amakt?r belki de istenilen… ??zlemek sevgiyle yüre?e dokunmaksa; bir tatl? s?z, bir gidenin ard?ndan kalan iz, bir hüzün i?indeki umutsuzluklarda bile, umut arayan kalple var olmakt?r kimbilir belki de i?imizde kalan… ??zlemek; a?k?n g?zya?lar?nda, yar?n? olmayan a?klarda ve bir garip a?k?n i?inde bile mutlulu?u, sevginin kanatlar?nda ?zlemle arayarak yazmakt?r belki de sayfalarda saklanan… ?Kim bilir belki de sevgiyi i?inde bularak kanatlanmakt?r, kanats?z hallerinde bile ?zlemle a?ka u?makt?r… ?Her okunan ?iirin i?inde hissedebilmektir belki de; tarifi olmayan, tarifsiz o duyguyu, yüre?indeki bir k?v?lc?m ate?iyle canland?r?p ya?atabilmektir belki de arzulanan... ?Sevgiyle dolu sayfalarda, hissettiklerinizi bulup dolu dolu ya?aman?z dile?iyle… Cengiz ?ET?K 1964 y?l?nda Konya/Karap?nar do?du. ?lkokulu Emirgazi il?esinde okudu. Ortaokulu ve liseyi Karap?nar’da okudu. Endüstri Meslek Lisesi Torna tesviye’den mezun oldu. 1989 y?l?nda Burdur E?itim Yüksek Okulu’ndan S?n?f ??retmeni olarak mezun olduktan sonra 1990 y?l?ndan bu yana zaman zaman idarecilik yapsa da ?u an Uzman S?n?f ??retmeni olarak ?al??makta olup iki k?z babas?d?r. 1986 y?l?nda ilk ?yküsü “sonun Ba?lang?c?” bir sinema dergisinin a?t??? yar??mada birinci gelmi?tir. Finike yerel gazetelerinde 2005 y?l?ndan sonra bir?ok k??e yaz?lar? yay?nland?. 2006 y?l?nda ilk ?iir kitab? “Son S?züm Sana Gülüm” yay?nlad?. ?kinci kitab? “Siyahlarday?m Alev Bak??l?m” 2008 y?l?nda yay?nland?. Ayr?ca güfte halinde “ Siyahlarday?m” 2010 y?l?nda ve “Vazge? G?nlüm” 2016 y?l?nda iki ?iiri bestelenip ?ark? olarak hayat bulmu?tur. 2017 y?l? son ay?nda ilk bilimkurgu roman? “Pokentranl? G?kmen” okurlar?yla tan??t?.

On the second day of July in the year 1863 the Civil War in America was at its height. Late in the preceding month Lee had turned his face northward, and, with an army of a hundred thou-sand Confederate soldiers at his back, had marched up into Penn-sylvania. There was little to hinder his advance. Refraining, by reason of strict orders, from wanton destruction of property, his soldiers nevertheless lived on the rich country through which they passed. York and Carlisle were in their grasp. Harrisburg was but a day’s march away, and now, on this second day of July, flushed with fresh victories, they had turned and were giving desperate battle, through the streets and on the hills of Gettysburg, to the Union armies that had followed them. The old commonwealth was stirred as she had not been stirred before since the fall of Sumter. Every town and village in the state responded quickly to the governor’s call for emergency troops to defend the capital city. Mount Hermon, already depleted by gen-erous early enlistments, and by the draft of 1862, gathered to-gether the bulk of the able-bodied men left in the village and its surroundings, and sent them forth in defense of the common-wealth. Not that Mount Hermon was in especial danger from Lee’s invasion, far from it. Up in the northeastern corner of the state, on a plateau of one of the low foot-hills of the Moosic range, sheltered by the mountains at its back, it was well protected, both by reason of distance and location, from the advancing foe. But Mount Hermon was intensely patriotic. In the days preceding the Revolution the sturdy pioneers from Connecticut had met the equally sturdy settlers from the domain of Penn, and on this plateau they had fought out their contentions and settled their differences; the son of the Pennamite had married the daughter of the Yankee; and the new race, with love of country tingeing every drop of its blood a deeper red, had stayed on and possessed the land. So, on this July day, when the armies of North and South were striving and struggling with each other in bloody combat back and forth across the plain and up the hills of Gettysburg, Mount Hermon’s heart beat fast. But it was not for themselves that these people were anxious. It was for the fathers, husbands, sons, lovers in that army with which Meade, untried and unproven, was endeavoring to match the strategy and strength of Lee. News of the first day’s skirmishing had reached the village, and it was felt that a great battle was imminent. In the early evening, while the women were still busy at their household tasks, the men gathered at the post-office and the stores, eager for late news, anxious to discuss the situation as they had learned it. In the meantime the boys of the town had congregated on the village green to resume the military drills which, with more or less frequency, they had carried on during the summer. These drills were not wholly without serious intent. It was play, indeed; but, out of the ranks of these boys, three of the older ones had already gone to the front to fight real battles; and it was felt, by the men of the town, that the boys could not be too thoroughly imbued with the military spirit. So, on this July evening, wakened into new ardor by the news from Gettysburg, they had gathered to resume their nightly work—and play.There were thirty-three of them, ranging in years all the way from eight to eighteen. They were eager and enthusiastic. At the command to fall in there was much pushing and jostling, much striving for desirable places, and even the young captain, with great show of authority, could not quite adjust all differences to the complete satisfaction of his men.Before the confusion had wholly ceased, and while there were still awkward gaps in the ranks, a tall, straight, shy-mannered boy of seventeen, who had remained hitherto on the outskirts of the group, quietly slipped into one of the vacant places.

Ceea ce putem spune ?i ceea ce se cuvine spus este c? literatura noastr? modern? ?l revendic? cu hot?r?re pe Panait Istrati, pe fiul pierdut ?i revenit ca ?i Ulise al versului francez, dup? o miraculoas? c?l?torie. C?ci opera lui Panait Istrati ?ntrege?te peisajul literaturii rom?ne?ti din ultimii dou?zeci de ani, deoarece, dimpreun? cu Mihail Sadoveanu ?i cu Liviu Rebreanu, autorul Chirei Chiralina alc?tuie?te treimea cea de o fiin?? a celei mai unitare substan?e epice. C? ?i ace?tia – ?i poate c? nu stric? s? amintim cum c?te?itrei purced la ?mplinirea operei lor, cam ?n acela?i timp (?ntreg Sadoveanu de dup? Cocost?rcul albastru, doar de la trecutul r?zboi ?ncepe) c? ?i ace?tia, Panait Istrati este dintre to?i ceilal?i scriitori ai no?tri, acela care aduce cele mai multe probleme, cei mai mul?i eroi ?i cea mai puternic? individualitate. — Perpessicius

Dup? cum din Golanii nu se putea prevedea Ion, tot a?a nici din La Grandiflora nu se putea prevedea Rusoaica sau Donna Alba, cu toat? prezen?a elementelor prezumtive ale talentului lui Gib I. Mih?escu. Scriitorul a ?tiut s? se organizeze ?n crea?ii de care critica e bucuroas? s? ?in? seama, ca de produc?ii reprezentative ale literaturii noastre ultime. (Eugen Lovinescu)

Iubire sete de via?? Tu e?ti puterea creatoare Sub care inimile noastre Renasc ca ???orile ?n soare ??i ?mb?tate de-al t?u farmec Ce peste lume se a?terne ?n tremurarea lor de-o clip? Viseaz? fericiri eterne. Din haos ?i din ?ntuneric Te-ai smuls fecund? ?i senin?: Al t?u sur?s de alma parens Fu prima raz? de lumin?. ??i de c?ldura ta plane?ii Treptat se dezmor?esc ?nvie... Pe to?i ca ?ntr-o mreaj?-i leag? Universala simpatie. Tu faci s? circule ?n lume Puterea ta de z?mislire. ??i miliardele de forme De-a lungul vremii s? se-n?ire. Alexandru Vlahuta - Iubire

—Pitajte kako mo?ete osvojiti sat u vremenu— Marija Jurkovi? ima puno ve?ih problema od ?injenice da je njen sat stao u 15:57. Kada je odnela svoj sat ljubaznom gospodinu na popravak, osvojila je jedinstvenu nagradu: priliku da ponovno pro?ivi jedan sat svoga ?ivota. Me?utim, Sudbina ima stroga pravila vezana za to tko se i kako mo?e mije?ati u pro?lost, uklju?uju?i i upozorenje da ne smije u?initi ni?ta ?to bi stvorilo vremenski paradoks. Mo?e li se Marija pomiriti s pogre?kama za kojim najvi?e ?ali u ?ivotu? "Dirljiva pri?a. Dobiti priliku promijeniti ono za ?im najvi?e ?ali? je stvarno prilika koja se rijetko dobiva!" —Reader review "Vrlo pokretna i dramati?na pri?a… da imamo priliku promijeniti povijest, bi li to napravili?" —Reader review "Dirljiva kratka pri?a na temu iz Norve?ke mitologije. Vrijeme je dar, a ponekad i posljednja prilika…" —Dale Amidei, autor ?to ako mo?e? neke stvari u?initi iznova? Croatian language.

Portugues do Brasil! No limiar dos tempos, dois antigos adversários batalharam pelo controle da Terra. Um homem insurge-se para ficar ao lado dos humanos. Um soldado cujo nome nós ainda lembramos hoje. Mortalmente ferido, as angelicais for?as especiais do coronel Mikhail Mannuki despertam em sua nave destruída. A mulher que salvou sua vida tem habilidades que lhe parecem familiares, mas, por estar sem memória de seu passado, ele nada p?de lembrar. O povo de Ninsianna tem profecias de um campe?o alado, de uma espada dos deuses, que irá defendê-los de for?as malignas. Mikhail insiste que n?o é um semideus, porém, sua misteriosa habilidade para matar diz o contrário. O mal sussurra a um príncipe sombrio. Espécies enfermas procuram frear sua extin??o. Dois imperadores, enraizados em suas antigas ideologias, n?o conseguem enxergar a amea?a neste relato da história épica, cujo cenário é a batalha entre o bem e o mal, o choque de impérios e ideologias, e o maior super-herói a andar pela Terra, o Arcanjo Mikhail. B?NUS ESPECIAL: contém o Livro 1: Heróis do Antigo. Este livro n?o é uma fic??o de religi?o. * Ordem de leitura - série Sword of the Gods: —Espada dos Deuses (conter 'Heróis do Antigo' novela) —N?o há Lugar para Anjos Caídos —Fruta Proibida (em breve)

She was destined to save his heart of stone... Bookish museum curator Rebecca Clark has given up on dating. Real life men aren’t nearly as perfect as the men in the paintings and statues she sees every day at her job. But one night she whispers a prayer to the universe to send her the perfect man. She had no idea a goddess is listening…Devon Blake was Regency London’s most wicked lover but when he sleeps with the wrong woman and leaves her unsatisfied, he finds himself cursed by none other than the Goddess of love herself. After living two centuries trapped as a marble statue, Aphrodite gives Devon one chance to redeem himself or he’ll face an eternity of made of stone. He must prove he can satisfy a woman’s every desire without satisfying his own.When Rebecca discovers a naked man in her art gallery instead of a priceless statue at midnight she has no idea he’s the answer to her prayers. Aphrodite has sent Devon to be Rebecca’s perfect man. Can Devon earn Rebecca’s love and trust by proving his selflessness or will it be too late?

Robert R. Provine p??e?te f?r? team? pe c?r?ri rareori b?tute de al?i oameni de ?tiin?? – ?n c?utarea sughi?urilor, tusei, c?scatului, str?nuturilor ?i a altor comportamente umane, aparent nedemne ?i de joas? spe??. De?i multe dintre activit??ile prezentate ?n Comportamente bizare sunt contagioase, ?n aceast? privin??, niciunul dintre ele nu ?ntrece c?scatul – p?n? ?i simpla citire a cuv?ntului ne poate face s?-i c?dem prad?. Chiar dac?, adesea, ?l privim ca pe un semn de somnolen?? sau plictiseal?, c?scatul ne ofer? indicii despre devoltarea socialit??ii ?i capacit??ii noastre de a empatiza cu ceilal?i. Implacabilul s?u mecanism de transmitere ne reaminte?te c?, uneori, suntem programa?i neurologic s? ne comport?m ca ni?te simple animale de turm? incon?tiente. ?Deschide?i cartea aceasta, care se bazeaz? pe cercet?ri serioase, dar care se cite?te ca un roman poli?ist, ?i descoperi?i lucruri pe care nici nu vi le-a?i fi imaginat vreodat? despre aceste comportamente.“ Frans de Waal, profesor la Universitatea Emory ?i autor al lucr?rii The Age of Empathy(2009)

Lucrarea inedit? a lui Nathan Belofsky se concentreaz? asupra ideilor ?i practicilor medicale acceptate de-a lungul veacurilor, pe scar? larg?, ale doctorilor reali, nu ale vracilor ?i aproape to?i doctorii men?iona?i erau figuri medicale importante ale acelor vremuri. Autorul prezint? c?teva dintre cele mai r?sp?ndite practici ?ocante sau ?ndoielnice din fiecare epoc?, ?ncep?nd cu Antichitatea ?i continu?nd cu Evul Mediu, Rena?terea, perioada modern? ?i secolul al XX-lea. Cartea se afl? sub semnul insolitului ?i readuce la via?a, ?ntr-o manier? narativ? ?i deseori umoristic?, momente mai pu?in cunoscute din istoria medicinei. ,,Cartea este o comoar? de fapte uluitoare.“Los Angeles Examiner

Texas was a huge wide place full of frontiersmen, ranchers, farmers, cowpokes, shiftless no-accounts, shootists, rascals, and politicians -- all of them blended together into a single state. The Rangers -- lawmen, Texas Rangers -- were outnumbered a thousand to one, and in one county -- Pecos county -- the law was all but helpless. Until Ranger Vaughn Steel went to Pecos, looking for revenge. . . .

Kilogramele ?n plus: avantaje ?i dezavantaje Descoperi?i ?tiin?a din spatele paradoxului obezit??ii ?i modul ?n care pute?i ob?ine s?n?tatea maxim?, mai degrab? dec?t greutatea minim?! Nu trece nicio zi f?r? s? ne g?ndim la ?gr?sime”. Suntem asalta?i de mesaje care ne avertizeaz? c? tr?im ?ntr-o societate ?n care mai mult de dou? treimi dintre indivizi sunt supraponderali sau obezi. C?r?ile, revistele ?i articolele online ne ?nva?? cum s? sc?p?m de kilogramele ?n plus ca s? ne bucur?m de o s?n?tate mai bun?. Produsele alimentare sunt promovate prin sublinierea con?inutului caloric redus. Nu e de mirare c? cei mai mul?i dintre noi credeau c? longevitatea depinde de men?inerea unui indice de mas? corporal? normal. P?n? la apari?ia acestei lucr?ri revolu?ionare... Cu ajutorul bestsellerului ?Paradoxul obezit??ii” ve?i descoperi c? pute?i fi ?n acela?i timp gras, ?ntr-o form? bun? ?i foarte s?n?tos. Aceast? teorie este sus?inut? de rezultatele uimitoare ale cercet?rilor efectuate ?n ultimii 10 ani: persoanele supraponderale ?i chiar moderat obeze cu anumite boli cronice – boli de inim? sau cancer – tr?iesc adeseori mai mult ?i au o via?? mai bun? dec?t persoanele cu greutate normal? care se confrunt? cu acelea?i afec?iuni. Cardiologul Carl Lavie ne explic? de ce avem nevoie de gr?sime, cum contribuie la procesele vie?ii ?i care este modalitatea prin care ne ofer? combustibil suplimentar ?n lupta cu boala. Ne sunt dezv?luite ?i motivele pentru care unele persoane care par slabe ?i cu un fizic de invidiat pot suferi totu?i de afec?iuni metabolice, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2 – a?a-numitul ?paradox al suple?ei”. Am ajuns at?t de preocupa?i de obezitate, folosind-o ca argument pentru a ?ncadra problemele de s?n?tate, ?nc?t trecem cu vederea alte cauze posibile ale bolii. Informa?iile inovatoare din aceast? carte le vor schimba viziunea despre gr?sime ?i ce ?nseamn? s? fii s?n?tos at?t celor care ?ncearc? s? nu se ?mboln?veasc?, c?t ?i bolnavilor care tr?iesc cu o afec?iune de durat?. Ea se adreseaz? ?n egal? m?sur? celor tineri ?i supli, ci ?i persoanelor mai ?n v?rst? care se lupt? cu acele ?nc?p???nate kilograme ?n plus. Este o carte pentru oamenii care se consider? ?n form?, dar ?i pentru cei care prefer? un stil de via?? mai sedentar.

This is the record of a trip which the author took with Buffalo Jones, known as the preserver of the American bison, across the Arizona desert and of a hunt in "that wonderful country of deep canons and giant pines."

Romanul e captivant, bine scris, n ciuda unor efuziuni retorice prea lungi pe alocuri, care puteau fi scurtate. Un text elaborat de ctre un crturar, cu lecturi din Schopenhauer, Nietzsche, Jung sau Dostoievski fcute n profunzime, temeinic. n consecin, e un roman n care simbolurile apar la tot pasul, incifrate n text, n tehnica unui modernism hermeneutic care nu poate fi scos din ecuaie (…). Strict tehnic, ne aflm n faa unui Bildungsroman construit pe un scenariu clasic, de iniiere: tnrul Matei (toate numele sunt luate din Biblie…) interiorizeaz sfietor, dramatic moartea prematur a tatlui su, David, pierdut ntr-un accident de main pe Valea Oltului, se afl n conflict deschis cu mama sa, Riri, femeie pragmatic, dar intrat n faza unui deficit de cldura uman, mascat prin nervozitate, i i fixeaz ntreaga afeciune pe fiina compensativ a bunicului, Grig, mort i el spre sfritul romanului, i pe aceea a profesorului universitar Semion Ruda, stilat, elevat, aristorcatic, un concitadin de ocazie i tat-surogat, cruia, n cele din urm, protagonistul romanului i datoreaz relansarea intelectuala – viitor student n filosofie – i formarea literar, ca romancier, talentul compensativ al scrisului descoperindu-i-l oarecum fr premeditare sau ndemnuri din afar, ca pe o efervescen intern a propriei sale fiine. (tefan Borbély)Viaa cotidian este transferat n interioritate, iar tensiunile generatoare de suspans sunt direcionate ctre aceeai nevoie urgent de a deveni. Eroii Aurei Christi sunt fpturi aflate ntre lumi, ntre vrste, ntre maluri. (Irina Ciobotaru)Intenia vdit a autoarei este aceea de a explora personajele pn n adncul firii lor, astfel nct nu aciunea s stea n prim-plan, ci caracterele. (Bogdan Mihai Dasclu)

Anne Shirley has left Redmond College behind to begin a new job and a new chapter of her life away from Green Gables. Now she faces a new challenge: the Pringles. They're known as the royal family of Summerside - and they quickly let Anne know she is not the person they had wanted as principal of Summerside High School. But as she settles into the cozy tower room at Windy Poplars, Anne finds she has great allies in the widows Aunt Kate and Aunt Chatty – and in their irrepressible housekeeper, Rebecca Dew. As Anne learns Summerside's strangest secrets, winning the support of the prickly Pringles becomes only the first of her delicious triumphs.

O culegere edific?toare de aforisme ?i pamflete, din care nu lipsesc umorul, inteligen?a vie, ascu?it?.

Aceasta nu este o arc? a salv?rii, a speran?ei, a regener?rii suflete?ti, nici locul ?n care personaje-kamikaze arunc? ?n jur ?n timpul sacrificiului lor, bun?tate, generozitate, bl?nde?e, ?n?elepciune, cump?tare. E o arc? simbolic?. Fictiv?, sau e chiar lumea noastr? condamnat? s? pluteasc? ?n deriv? pe un ocean sub care p?nde?te un tzunami apocaliptic? Da, ?ntr-adev?r, Breban nu neglijeaz? nici o specie, sunt toate conservate aici, e destul s? ?nl?turi dificila, fragila ?i totu?i rezistenta perdea ?esut? din mii de pagini de carte, ca s? descoperi o umanitate crud?, pe care mul?i dintre noi, dintre cititori sau autori avem tendin?a de a o evita, tendin?a de a o machia, de a-i face opera?ii estetice… Arca are capaciatatea de a re?nvia din cenu?a ?i de a ne propune o c?l?torie imaginar? spre o alt? dimensiune, ?ncerc?nd s?-i salveze deopotriv? pe credincio?i ?i pe atei, pe puternici ?i pe cei slabi, pe victime ?i pe c?l?i, pe mae?tri ?i pe discipoli, pe slugi ?i pe st?p?ni. Tu alegi de care parte vrei s? te afli, ?n afara arcei, pe arc? sau ?n structura ei intim? fragil? ?i totu?i rezistent?, capabil? s? te duc? spre cele mai insolite teritorii care ?nc? nu au fost inventate ?i pe care doar acul busolei lui Breban le indic? ?i le plaseaz? pe o hart? altfel inaccesibil?.

Two scientists devise a compound that produces enormous plants, animals — and humans! The chilling results are disastrous.

Un fast spectacol despre feminitate, moarte ?i alte teme eterne, ne ofer? de ast? dat? redutabilul eseist, istoric ?i critic literar Irina Petra?, despre care Marin Mincu scria c? este ?cel mai “b?rbat“ critic al nostru“. ?Demersul constituie o modalitate de a-?i apropia moartea, propria moarte, de a o studia sub lupa m?ritoare, de a o ?ine deliberat, zi de zi, ceas de ceas, al?turi, ?n imediata proximitate, pentru a te impulsiona s? fii c?t mai mult, c?t mai decis ?n spirit, pentru a te determina s? te investe?ti ?n toate cu ?ntreaga-?i fiin??, una dintre limitele c?reia e moartea-cea-cotidian?, pentru a te remodela, sim?ind atingerea botului mor?ii, pentru a recurge la travaliul dep??irii de sine prin crea?ie. A nu te obi?nui cu vecin?tatea mor?ii, obi?nuindu-te ?n acela?i timp, a realiza eficienta ei, adun?ndu-te, sporindu-?i eficien?a, a fi, ?n pofida con?tiin?ei tragice a finitudinii umane – iat? o piatr? de ?ncercare, iat? un examen major, la care au c?zut nu pu?ini. Cei ce-au rezistat constituie pentru Irina Petra? un fast obiect de studiu, care, fiind cercetat cu acribia unui colec?ionar, nelipsit de o redutabil? experien?? ?n domeniu, alc?tuiesc o galerie acoperit? cu oglinzi, ?n care, v?z?nd reflectat propriul univers, propriile spaime, frici, angoase, nelini?ti, autorul se supune, el ?nsu?i, din spirit de fair play, dar ?i dintr-un subtil, rafinat amestec de sado-masochism intelectual, unui examen: ?i va rezista co?ul pieptului? va ?ti sa r?spund?? dar s? reziste? Ei, mon?trii sacri… au rezistat, descriind modul ?n care se men?in pe muchia abisului, ?n care ?i-au v?zut propriul chip, contemplat de cineva…“ (Aura Christi)