万本电子书0元读

万本电子书0元读

蒙田随笔(茨威格:太年轻不能读!影响尼采、培根、叔本华!哲学经典新译,欧洲散文之父蒙田的自我剖析之作)
蒙田随笔(茨威格:太年轻不能读!影响尼采、培根、叔本华!哲学经典新译,欧洲散文之父蒙田的自我剖析之作)
蒙田
¥18.99
蒙田是*位敢于大胆剖析自我的哲学家,很多观念都远远超出了他所处的时代,就像一位活在16世纪的现代人。他对历史信手拈来,显示出惊人的阅读量;文字不拘一格,只写心中所想。本书蒙田的三卷《随笔集》中精选了十二篇,主题集中,话题广泛,包含剖析自身缺、抵制生活陋习、培养高尚友谊,寻找个人的读书方法,等等。蒙田以自身的经历告诉我们,既要勇敢暴露真实的自我,也要观察时代、人性的变化,时时警醒自己。
满3件6折 章太炎与明治思潮
章太炎与明治思潮
小林武
¥19.99
《章太炎与明治思潮》是*部详尽研究章太炎与其所受的明治日本学术的著述,具有创性的意义。作者小林武常年从事章太炎研究,其对于章太炎与日本思想关系的把握,深钻研*手原始资料,专门研究章太炎如何受明治学术的影响,或者如何透过明治学术触各种西方思潮。本书奠基于作者对于日本思想史尤其是明治时期思想史的深了解,通过仔细研读章太炎的《訄书》和《民报》时期论著,对比其中引用西方思想文字和明治时期姉崎正治、中江兆民等著作,发现章太炎以明治思想家为媒介,大量引用了西方思想;或者说,章太炎对于西方思想的吸收与受,是受到明治思潮所影响的。更一步,章太炎在经历了《訄书》时期对于西方、日本思想的吸收之后,从《民报》时期始对西方思想行了深刻的批判,从而建立了自己建基于中国文化传统之上独特的哲学体系。本书是一部优秀的研究章太炎的论著,为国内学界呈现了一个不一样的章太炎和章太炎研究方法,有助于深化学界对于章太炎的研究。
满3件6折 汝瓷志  中华书局出品
汝瓷志 中华书局出品
《汝瓷志》编纂委员会 编
¥108.00
《汝瓷志》,约50万字,由河南省汝州市多年从事汝瓷考古、科研和历史研究的专家,在广泛征求业内和社会各界人士意见的基础上撰写而成,目的是展现汝瓷的辉煌历史,记录当代汝瓷恢复研制的艰辛。同时,汝州市正积极打造“具有汝州地域特色和承载历史文化传承的艺术小镇”——汝瓷小镇,《汝瓷志》的编写是小镇建设的重要文化内容之一。主要内容分为以下三个方面:一、汝瓷的起源、发展和走向辉煌的历程(由夏、商至北宋);二、20世纪50年代以来关于汝瓷的科学研究和汝瓷艺术的发展;三、汝瓷的鉴赏、收藏、拍卖;为汝瓷文化和汝瓷产业的发展作出突出贡献的重点人物的介绍。汝州市于2018年4月进行了《汝瓷志》出版项目招标工作,我局参加并中标。成交金额为125万元。关于资金的使用办法,业经向局里汇报。我局使用额度为不少于60万元,预计利润为20万元左右。
叶秀山全集·第六卷
叶秀山全集·第六卷
叶秀山
¥74.00
【内容简介】 本选题分类结集叶秀山先生全部已经出版的专著,在学术期刊上发表的所有论文,以及部分笔记、札记、书信和讲演录,共11卷。本选题代表了当代中国哲学的高度,是哲学专业学习者和研究者的重要学习和参考用书。第六卷包括《西方哲学史卷·总论》《中国社会科学院学术委员文库·叶秀山文集》《哲学要义》这三本作者著作。
叶秀山全集·第九卷
叶秀山全集·第九卷
叶秀山
¥63.20
【内容简介】 本选题分类结集叶秀山先生全部已经出版的专著,在学术期刊上发表的所有论文,以及部分笔记、札记、书信和讲演录,共11卷。本全集代表了当代中国哲学的高度,是哲学专业学 习者和研究者的重要学习和参考用书。第九卷包括《启蒙与自由》《“知己”的学问》《在,成于思》这三本作者专著和自选集,分别探讨了康德哲学、黑格尔哲学、德国古典哲学以 及中西哲学的会通问题,揭示了康德、黑格尔乃至德国古典哲学的意义和价值,论述精严,见解的当,学术价值高。
叶秀山全集(全12卷)
叶秀山全集(全12卷)
叶秀山
¥840.00
【内容简介】 叶秀山先生一生在哲学研究领域都自觉地实践“以中国学者的问题意识研究西方哲学,以西方哲学的理论视野研究中国传统思想”这一原则,并始终坚守在哲学层面上展开对西方与中国一系列重要的哲学思想的研究和会通,坚守在纯粹哲学层面上讨论、思考一系列基础的根本性问题。 作为对哲学有贯通性成果的大家,叶秀山先生不仅对“哲学何为”有深刻回应、对哲学精神有精辟总结,而且对哲学与生活世界的关系有深入把握,从而使其哲学思想有了观照现实、烛照人生的力量,使哲学与中国社会现实、与每个普通人有了隐性却强韧的联系,富有社会启蒙和大众教化意义。
满3件6折 西方马克思主义话语转向研究
西方马克思主义话语转向研究
胡大平
¥19.00
本书分别从话语政治学、资本主义批判逻辑、政治策略的落脚以及整体历史认识论角度来叙述当代国外马克思主义的理论转向,这些转向涉及一般研究所称的“霸权转向”、“空间转向”、“文化转向”等现象。从逻辑上和历史表现上审现这些理论,既有助于把握马克思主义理论在西方的发展,又有助于深理解资本主义的变化。
满3件6折 省心杂言 (中国伦理第一书)
省心杂言 (中国伦理第一书)
(宋)李邦献
¥13.20
  本书是对《省心杂言》的释评,书中全面周详地阐述了立身处世以及人际关系的一系列准则,对现实生活工作学习都极具借鉴意义。
满3件6折 卢梭的苏格拉底主义(“经典与解释”第6期)
卢梭的苏格拉底主义(“经典与解释”第6期)
刘小枫,陈少明
¥34.00
西方的启蒙思潮不仅横扫了中国的学术统绪,也终结了西方的古典时代。然而,随着20世纪末的来临,启蒙思潮也免不了被自己的西方子孙横扫命运“道术为天下裂”,无论西方还是中国学界,学问因与社会生活的变迁相适应已然支离破碎——世纪之交,新思潮、新学说风起云涌,惶然心态千姿百态。科学与学问既不当浑然不分,亦不可渐行渐远,一者关乎种种解救时弊、整顿现实生活的实用知识,一者关乎个体乃至国家的精神教养。学问的资源不在现代以来不渐推陈出新的科学原理,而在冲和古秀的历史经典。如今,无论西学、中学均面临如下抉择:要么追随现代之后学彻底破碎古典学问,要么修复古典学园、重新整顿精神教养。
满3件6折 创新实践与唯物史观形态研究(马克思主义研究论库·第二辑)
创新实践与唯物史观形态研究(马克思主义研究论库·第二辑)
董振华
¥25.20
本书通过对创新实践范畴的剖析,从马克思立足于实践观实现了对传统哲学的革命这一事实出发,把实践一步划分为常规实践和创新实践,并指出了创新实践更能体现实践的“自由的自觉的活动”这一人的本质存在方式,正如马克思通过确立实践存在论构建了历史存在论的唯物史观一样,当今时代迫切需要在创新实践基础上一步确立创新实践存在论的唯物史观。在此基础上比较系统地阐述了创新实践与人的本质论、创新实践与历史动力论、创新实践与人民价值论、创新实践与发展本质论等基本问题,力求在创新实践的基础上推以实践生成论为基础的唯物史观的发展,期望助推学界更加深理解马克思实践唯物主义的深邃思想,充分彰显唯物史观的时代意义,深探索唯物史观的当今理论形态。
Exploratorii. Cartea a IV-a - Ultimul pas ?n s?lb?ticie
Exploratorii. Cartea a IV-a - Ultimul pas ?n s?lb?ticie
Erin Hunter
¥73.49
Nietzsche este, poate, cea mai ilustr? victim? a aventurii socratice a cunoa?terii de sine. Via?a nu posed? fenomene originale, ci numai unele repetitive, care prin reluarea lor ve?nic identic? ??i tocesc conturul lor original. Cadrul repeti?iei nu este via?a, c?ci via?a ?ns??i este un fenomen de repeti?ie. Omul este condamnat s? tr?iasc? ?ntr-un plictisitor ?ir de repeti?ii ?i relu?ri din care nu poate evada. Nu exist? fenomene absolut unice, care s? nu fie repetitive ?i, probabil, la fel este ?i cu oamenii. To?i au mai fost nu o dat?, ci de nenum?rate ori ?n trecut ?i vor mai fi de nenum?rate ori ?n viitor. Tot ce trebuia ?i putea s? se produc? s-a produs deja. Restul este doar monoton? repeti?ie: ve?nic? revenire a aceluia?i. Eterna ?ntoarcere exprim? nu devenirea heraclitean? f?r? repaos, ci marile linii de stabilitate din cadrul existen?ei. Prin ea, Nietzsche vrea s? eternizeze trec?torul, socotind timpul ca etern, etern? ?ntoarcere, adic? schimbare ?i stabilitate. Ecce homo este ?i exerci?iul acestui impas al g?ndirii lui Nietzsche. Prin aceasta ?ns? Nietzsche ?i-a adus contribu?ia la instaurarea unui nou ?idol“ al lumii moderne dup? ce aceasta a denun?at prezen?a ?idolilor“ de tot felul ?n spa?iul ei de con?tiin??. (Vasile Musc?)??ntruc?t, ?n scurt timp, va trebui s? m? adresez omenirii cu cea mai grea solicitare care i-a fost prezentat? vreodat?, mi se pare imperios necesar s? spun cine sunt. ?n principiu, ar trebui s? se ?tie: c?ci nu m-am l?sat ?neatestat?. Dar discrepan?a dintre m?re?ia misiunii mele ?i micimea contemporanilor mei ?i-a g?sit expresia ?n faptul c? nici nu am fost auzit, nici nu am fost v?zut. Tr?iesc pe propriul meu credit, s? fie poate o simpl? prejudecat? faptul c? tr?iesc?... Este de ajuns s? stau de vorb? cu vreun ?om cultivat?, care vine vara ?n Engadina de Sus, ca s? m? conving c? nu tr?iesc... ?n aceste ?mprejur?ri, este o ?ndatorire ?mpotriva c?reia obi?nuin?a mea ?i, mai mult chiar dec?t aceasta, m?ndria instinctelor mele, se revolt?, anume aceea de a spune: Auzi?i-m?! c?ci eu sunt cutare ?i cutare. ?nainte de toate, nu cumva s? m? confunda?i!“ (Friedrich Nietzsche)
Ecce homo. Cum devii ceea ce e?ti
Ecce homo. Cum devii ceea ce e?ti
Friedrich Nietzsche
¥47.42
n Filosofia meritului autorul folosete metoda fenomenologic pentru a prezenta evoluia instituiilor socio-morale care reglementeaz meritele; autorul propune n acest scop concepte originale, cum sunt ideonomia (sistemul de idei care fundamenteaz teoretic un sistem de apreciere a meritului); socionomia (sistemul de reguli care legitimeaz social un merit specific unei comuniti) i politonomia (sistemul de norme prin care se instituionalizeaz juridic meritul politic).Tratatul de Filosofie a meritului este structurat n trei pri corespunztor celor trei domenii existeniale n care se manifest fiina uman, spiritual, social, politic. Lucrarea prezint n extenso criteriile, principiile i formele de manifestare a meritului, premisele constituirii sistemelor sociale de apreciere a meritului, natura bio-psihic i socio-moral a meritelor precum i caracterul normativ al meritelor politico-juridice. Prima parte abordeaz sfera meritele cu caracter antropologic, antroponomic i antropocratic. Partea a doua prezint n extenso meritele cu caracter sociologic, socionomic i sociocratic i partea a treia analizeaz formele de manifestare a meritului din perspectiva politologiei, a politonomiei i a politocraiei. n fiecare capitol se regsesc argumente logice, etimologice i sociologice care justific aprecierea unor atribute i caliti umane ca merite individuale. Fiecare din cele douzeciiapte de capitole explic un tip de merit din tripl perspectiv: ideal social i politic.
满3件6折 规范性:思想和意义之基(当代中国社会道德理论与实践研究丛书)
规范性:思想和意义之基(当代中国社会道德理论与实践研究丛书)
郑宇健
¥34.80
规范性是当代规范伦理学的一个核心观念。本书深探究了人类理性层面的规范性与某种植根于自然化的深层规范性之间的关系,考察了作为元概念/范畴的规范性对一系列相关理论概念、题旨的某种奠基性作用,以展示其解释力及整合力。
Ayk?r? Dü?ünceler
Ayk?r? Dü?ünceler
Denis Diderot
¥18.80
Diderot, tanr?sal, dinsel inanc?n yerine akl? ge?iren adamd?r, onun sava??m? buydu ve bütün k?r inan?lar? silip süpüren bu ak?l, g?rünen dünyay?, do?ay?, felsefenin, sanat?n, sa? t?renin temel ilkesi durumuna getirdi. Diderot’un yayg?n ?al??ma alan?n? olu?turan ilkedir bu. Maddeci ve gerekirci bir filozoftu. tanr?ya inanan ki?inin filozof olmayaca??n? s?yledi. 'K?rler üstüne mektup'taki k?r, kendini tanr?ya inand?rmaya ?al??an misyonere "bunun i?in tanr?ya parma??mla dokunmam gerekir" der. Diderot, bu yüzden hapse girdi. 'D'alembert'in dü?ü'nde, madde tanr?n?n yerini alm??t?r art?k. Madde devinim ve duyarl?l?kla donat?lm??t?r. Bilim gerekircili?in kan?t?d?r. Bütün varl?klar ?z?e birdir ve bir ge?i?, de?i?im, olu?um süreci i?inde bulunurlar. ?yle ise sa? t?renin temeli do?a olacakt?r. Do?as? gere?i insan iyidir, hristiyan sagtoresinin sand??? gibi do?u?tan günahkar de?il ve iyilikler de, k?tülükler de, düzenin, ko?ullar?n, e?itimin ürünüdür. ?nsan, bu gerekircilik anlay??? i?inde, ?zgür olamayaca?? i?in, su?lu da bulunamaz. bu üslama sonucu olarak sanat, do?ay? ?rnek almal?d?r. roman, resim, oyun ger?ek?i olmal?d?r. Diderot, bunlar? s?ylemekle kalmam??, romanlar? ve oyunlar? ile ?rneklendirmi?tir de ve ?a??n?n sanat??lar?n? bu a??dan de?erlendirmi?tir. Diderot, büyük sava??m? ve e?siz ?abas? ile insanl???n ba?tac?d?r bugün de ve onu b?ylesine unutulmaz k?lan i?lerinin ba??nda ise elbet 'ansiklopedi' gelir. 'Ansiklopedi', yunanca enkyklios paidela'dan yap?lm??t?r ve bütün bilimleri i?ine alan ??retim anlam?na gelir. s?zcü?ü bulan rabelais'dir (1532). Diderot ile d'alembert'in ansiklopedisine temel olan yap?t, ?ng?l?z chambers’?n cyelopaedia’s? idi; fakat diderot'nun etkisi ile ansiklopedi, bir ?eviri yap?t olmaktan ??k?p, gizemcili?e kar?? bilimin sava? alan? durumunu ald?. Bu yüzden de gerici ?evrelerin kar?? koymas?n? sonu?lad?. diderot, ya?am? boyunca ?al??t? 'ansiklopedi' i?in, bir?ok maddeyi kendisi yazd?. bu u?urda yepyeni ara?t?rmalara giri?ti, teknik de?i?mekte oldu?u i?in ortaya yeni ara?-gere?ler ??kmakta idi, bunlar? tan?d?, adland?rd?, tan?tt? ve fransa'y? ayd?nlanma ?a??'n?n avrupa'da g?zbebe?i durumuna getirdi. Ancak unutmamal? ki, bir ansiklopedi ortaya ??karan her ülkeyi ayd?nlanma ?a??'n? alg?lam?? sayamay?z. ?o?u ülkede bu tür yap?tlar, geni?letilmi? s?zlükler olmaktan ileri gidememi?tir. diderot’nun ansiklopedisi, toplu bilgi vermekten ?ok, dinsel inan?lara kar?? bilimlerin ??retimini üstlenmi?ti, demek yans?z de?ildi, metafizikle ve skolastikle ?arp???yordu..
Iubi?i-v? pe tunuri
Iubi?i-v? pe tunuri
Adrian Păunescu
¥33.03
F?r? a propune o terminologie aristotelic? bine precizat? pe teritoriul limbii rom?ne, transpunerea de fa?? reprezint? un moment important ?n raportarea rom?neasc? la opera Stagiritului.Traducere de ?tefan Bezdechi efectuat? dup? textul grec publicat de W. Christ ?n colec?ia ?Teubner“, Lipsca, 1906. Pentru realizarea ei au fost utilizate urm?toarele surse:Die Metaphysik des Aristoteles, traducere ?n limba german? de J. R. V. Kirchmann, ap?rut? ?n dou? volume ?i prev?zut? cu note ample ?n colec?ia ?Philosophische Bibliothek“, numerele 38 ?i 39, la Berlin, ?n 1871;Aristoteles, Metaphysik, traducere ?n limba german? de Adolf Lasson, ?n care cele patrusprezece c?r?i ale Metafizicii sunt a?ezate ?ntr-o r?nduial? mai logic? dec?t a?a cum au fost transmise ?n originalul grec, traducere ap?rut? ?n 1924, la Jena;Aristote, Métaphysique, traducere ?n limba francez? de J. Tricot, cu o prefa?? de A. Diés, ap?rut? ?n colec?ia ?Bibliothèque des textes philosophiques“, J. Vrin, la Paris, ?n 1933.La marginea textului a fost trecut? pagina?ia edi?iei Bekker, dup? care se fac ?n mod obi?nuit cita?iile din opera lui Aristotel.Confruntarea traducerii a fost f?cut? de prof. Aram M. Frenkian.
MI6. Adev?ruri ?ocante despre istoria serviciilor secrete britanice
MI6. Adev?ruri ?ocante despre istoria serviciilor secrete britanice
Corera Gordon
¥82.81
Volumul cuprinde dou? din cele mai reprezentative lucr?ri ?n care filosoful german ??i expune concep?ia moral?: ?ntemeierea metafizicii moravurilor (1785) ?i Critica ra?iunii practice (1788). ?n ?ntemeierea metafizicii moravurilor Immanuel Kant expune principiile moralit??ii, iar ?n Critica ra?iunii practice ??i construie?te propriul s?u sistem etic, ceea ce face ca aceasta s? fie considerat?, dup? Critica ra?iunii pure, a doua sa oper? fundamental?.?ntre cele dou? lucr?ri este o at?t de str?ns? leg?tur?, ?nc?t cunoa?terea numai a uneia din ele ne-ar oferi o imagine incomplet? asupra concep?iei sale morale.Immanuel Kant a avansat idei etice ?i ?n alte opere ulterioare (Religia ?n limitele ra?iunii – 1793 sau Metafizica moravurilor – 1797), dar numai ?n cele reunite ?n acest volum se ocup? de problemele teoretice ale moralit??ii.Traducerea a fost f?cut? dup? edi?ia german? din 1956 (Leipzig, Hrsg. Von Raymund Schimidt).
Cine a fost Isaac Newton?
Cine a fost Isaac Newton?
Janet B. Pascal
¥32.62
Cartea de fa??, pe care cititorul o ?ine acum ?n m?n?, reprezint? o form? – literar vorbind, foarte complex?, fiindc? ea evolueaz? pe mai multe voci narative, dintre care doar unele ?i apar?in ?n mod direct autoarei – de exorcism. Geniul inimii e r?spunsul unui poet la o experien?? personal? plenitudinar?, ?n care bucuria ?i suferin?a se ?ntrep?trund reciproc pentru a exprima, ?mpreun? ?i tensionat, starea de gra?ie. Exist? o voce a experien?ei biografice ?n aceast? carte scris? febril, o alta de martor sau de participant la istorie, tot a?a cum exist? o voce a puterii ?i una a victimei. Deasupra tuturor st?, ?ns?, nu neap?rat triumf?toare, dar lucid-cerebral?, chemarea celor dou? credin?e pentru care merit? s? tr?ie?ti ?i s?-?i rememorezi via?a atunci c?nd ai ajuns cu ea la r?sp?ntie: credin?a ?n cultura modelelor care te-au precedat ?i credin?a deloc ingenu?, ci ivit? din cunoa?tere, ?n sacralitatea profund? a celor tr?ite ?i ?n transcenden??. (?tefan Borbély) A considera un text drept ?carte a ilumin?rilor mele“ ?i a a?eza ca titlu al primei p?r?i a volumului sintagma Povestea subteranei ne plaseaz? sub semnul aproape imposibil al drumului c?tre Sine, al cuprinderii, al denud?rii ?i al efortului de a ?n?elege un obiect al c?rui adev?r se va afla ?ntotdeauna ?n proximitatea pe?terii lui Platon. E un demers perpetuat, dar niciodat? epuizat ?i aproape exclus din plasma comunic?rii, care – ?n situa?ia ?romanului“ Aurei Christi – nu are coresponden?e, nu se apropie de experien?a budhist?, nici de prerogativele ocultismului de New Age, ci ne aduce ?n vecin?tatea ?ndemnului de pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, preluat apoi, ca solu?ie ?ntre a fi ?i a p?rea, de c?tre Socrate: ?Cunoa?te-te pe tine ?nsu?i!“. Po?i ?nt?lni, pe acest drum, ?i acel daimonion care a str?juit g?ndirea aceluia?i ?n?elept atenian ca alt? fa?? a ?subteranelor“ fiin?ei, acolo unde lumina se ?ngem?neaz? cu ?ntunericul, stare ?poetizat?“ de Goethe, dar pr?bu?it? ?n tragic de Dostoievski. E o cobor?re spre ?n?elegere prin cuprindere ?i, implicit, prin atingerea nelimitatului. (Mircea Braga) Cartea Aurei Christi Geniul inimii pare o st?nc? masiv?, singuratic?, ?ntr-un peisaj ?mioritic“. Geniul inimii are originalitate ?i for??. Prima parte e liric?, a doua (?ntr-un fel) – o comedie negru-satiric?, a treia – predominant epic-narativ?. Prima parte este excelent?; mi-am ?nsemnat un num?r de poezii memorabile. A doua, ?n centrul ei mai ales, are sec?iuni, pasaje extrem de interesant-pl?cute-amuzante, ?n pofida tonului, uneori, foiletonistic. A treia e impresionant? ?n ansamblu, armonios-coerent?, de o sinceritate sf??ietoare. ?n tot volumul, istoricul, religiosul, subiectivul se leag? foarte frumos ?ntre ele. Nu-mi plac laudele la adresa lui Nietzsche! De fapt, cum se leag? acest autor de Biblie, de Evanghelii?! Aura Christi poate fi m?ndr? de o realizare major?, cu totul original?. Probabil, nu l-a citit pe romanticul britanic Wordsworth; dar el e cel care a scris (sau a ?nceput s? scrie) o memorabil? autobiografie ?n versuri. Pu?ini l-au continuat. Am putea spune c? Aura se num?r? printre cei pu?ini. (Virgil Nemoianu)
Csupasz csontok
Csupasz csontok
Kathy Reichs
¥58.21
DAVID HUME (1711 – 1776) was a Scottish philosopher, historian, economist, and essayist known especially for his philosophical empiricism and skepticism. He was one of the most important figures in the history of Western philosophy and the Scottish Enlightenment. Hume is often grouped with John Locke, George Berkeley, and a handful of others as a British Empiricist. Beginning with his A Treatise of Human Nature (1739), Hume strove to create a total naturalistic "science of man" that examined the psychological basis of human nature. In stark opposition to the rationalists who preceded him, most notably Descartes, he concluded that desire rather than reason governed human behaviour, saying: "REASON IS, and OUGHT ONLY to BE the SLAVE of the PASSIONS". A prominent figure in the sceptical philosophical tradition and a strong empiricist, he argued against the existence of innate ideas, concluding instead that humans have knowledge only of things they directly experience.. NOTHING is more usual and more natural for those, who pretend to discover anything new to the world in philosophy and the sciences, than to insinuate the praises of their own systems, by decrying all those, which have been advanced before them. And indeed were they content with lamenting that ignorance, which we still lie under in the most important questions, that can come before the tribunal of human reason, there are few, who have an acquaintance with the sciences, that would not readily agree with them. It is easy for one of judgment and learning, to perceive the weak foundation even of those systems, which have obtained the greatest credit, and have carried their pretensions highest to accurate and profound reasoning. Principles taken upon trust, consequences lamely deduced from them, want of coherence in the parts, and of evidence in the whole, these are every where to be met with in the systems of the most eminent philosophers, and seem to have drawn disgrace upon philosophy itself. Nor is there required such profound knowledge to discover the present imperfect condition of the sciences, but even the rabble without doors may, judge from the noise and clamour, which they hear, that all goes not well within. There is nothing which is not the subject of debate, and in which men of learning are not of contrary opinions. The most trivial question escapes not our controversy, and in the most momentous we are not able to give any certain decision. Disputes are multiplied, as if every thing was uncertain; and these disputes are managed with the greatest warmth, as if every thing was certain. Amidst all this bustle it is not reason, which carries the prize, but eloquence; and no man needs ever despair of gaining proselytes to the most extravagant hypothesis, who has art enough to represent it in any favourable colours. The victory is not gained by the men at arms, who manage the pike and the sword; but by the trumpeters, drummers, and musicians of the army. From hence in my opinion arises that common prejudice against metaphysical reasonings of all kinds, even amongst those, who profess themselves scholars, and have a just value for every other part of literature. By metaphysical reasonings, they do not understand those on any particular branch of science, but every kind of argument, which is any way abstruse, and requires some attention to be comprehended. We have so often lost our labour in such researches, that we commonly reject them without hesitation, and resolve, if we must for ever be a prey to errors and delusions, that they shall at least be natural and entertaining. And indeed nothing but the most determined scepticism, along with a great degree of indolence, can justify this aversion to metaphysics. For if truth be at all within the reach of human capacity, it is certain it must lie very deep and abstruse: and to hope we shall arrive at it without pains, while the greatest geniuses have failed with the utmost pains..
Dream Psychology: Psychoanalysis the Dreams for Beginners
Dream Psychology: Psychoanalysis the Dreams for Beginners
Sigmund Freud
¥28.04
Ralph Waldo Emerson, was born at Boston in 1803 into a distinguished family of New England Unitarian ministers. His was the eighth generation to enter the ministry in a dynasty that reached back to the earliest days of Puritan America. Despite the death of his father when Emerson was only eleven, he was able to be educated at Boston Latin School and then Harvard, from which he graduated in 1821. After several years of reluctant school teaching, he returned to the Harvard Divinity School, entering the Unitarian ministry during a period of robust ecclesiastic debate. By 1829 Emerson was married and well on his way to a promising career in the church through his appointment to an important congregation in Boston. However, his career in the ministry did not last long. Following the death of his first wife, Ellen, his private religious doubts led him to announce his resignation to his congregation, claiming he was unable to preach a doctrine he no longer believed and that "to be a good minister it was necessary to leave the ministry."With the modest legacy left him from his first wife, Emerson was able to devote himself to study and travel. In Europe he met many of the important Romantic writers whose ideas on art, philosophy, and literature were transforming the writing of the Nineteenth Century. He also continued to explore his own ideas in a series of voluminous journals which he had kept from his earliest youth and from which virtually all of his literary creation would be generated. Taking up residence in Concord, Massachusetts, Emerson devoted himself to study, writing and a series of public lectures in the growing lyceum movement. From these lyceum addresses Emerson developed and then in 1836 published his most important work, Nature. Its publication also coincided with his organizing role in the Transcendental Club, a group of leading New England educators, clergy, and intellectuals interested in idealistic religion, philosophy, and literature.
Reverie cu flori de cire
Reverie cu flori de cire
Gwyneth Rees
¥40.79
A fi rom?n? ?E o ru?ine!“, exclama Cioran. ?n ce m?sur? filosoful de la Paris avea dreptate? Ce ?nseamn? ?a fi rom?n“ ?ntr-o fals? tranzi?ie care aparent nu se mai termin?? La aceste ?i multe alte ?ntreb?ri ?ncearc? s? r?spund? scriitorul Ionel Necula ?n opus-ul de fa??, care ?nsumeaz? analize ale r?sturn?rilor sociale evidente, ?nregistrate ?n ultimii ?aptesprezece ani. Nu ?ntotdeauna comod, spiritul coroziv al autorului ??i spune cuv?ntul, av?nd uneori accente incendiare.
O slobodi
O slobodi
Džon Stjuart Mil
¥37.20
Iako je napisao veoma zna?ajne radove iz drugih podru?ja filozofije?(npr. Sistem logike, gde izla?e na?ela induktivnog zaklju?ivanja, ili Utilitarizam, gde izla?e shvatanje da svako treba da dela tako da proizvede najve?u sre?u za najve?i broj ljudi), Mil je najtrajniji utjecaj ostavio svojim radovima iz politi?ke filozofije i etike. Njegovo delo O slobodi smatra se jednim od temeljnih tekstova savremenog liberalizma. U njemu Mil zagovara na?elo da je ljudsku slobodu dozvoljeno ograni?avati samo ukoliko ?teti drugima. Na?elo ?tete, kako se to na?elo ?esto naziva, u svojoj primeni na ure?enje dru?tvenih odnosa isklju?uje sve despotske i autoritarne oblike vlasti koji gu?e slobodu pojedinaca i njihovu individualnost. Od posebne va?nosti za sre?u pojedinca i dru?tva u celini jeste sloboda govora, koja ni?im ne sme biti ograni?ena. Na Milovoj raspravi O slobodi njen prevodilac, kralj Petar I Kara?or?evi?, tvorac dr?ave Srba, Hrvata i Slovenaca, zasnovao je svoj politi?ki program.