Intra?i ?n hora ideilor ?i a sentimentelor! Aceasta este invita?ia lansat? de volumul de versuri C?ntecul, jocul ?i hora ideilor. Sensibilitate ?i inteligen??, dragoste de cunoa?tere, fascina?ie fa?? de muzic? ?i filosofie - aceste matematici ale sufletului -, toate r?zbat din cartea poetului Beniamin Apahidean ?i ne ?ndeamn? s? le recept?m cu inima.

Cartea v? propune spre lectur? o sum? de eseuri inedite, inspirate de la chestiuni cvasi-cotidiene sau rezultate din c?ut?ri la care ne ducem mai rar cu gândul. În plus, atât pentru condimentarea experien?ei de lectur?, cât mai ales pentru democratizarea conceptului de antropologie (în jurul c?ruia graviteaz? prozele din cuprins), seria de eseuri – fuzionând idei de psihologie, sociologie ori de filosofie – este punctat? (ini?ial, median ?i final) cu câte o proz? fic?ional? din seria interpret?rilor speculativ-antropologice de mituri ?i legende populare (aici fiind vizate baladele "Monastirea Arge?ului" ?i "Miori?a"), serie de autor început? odat? cu cartea "Întoarcerea fratelui risipitor" (Editura Europress, Bucure?ti, 2014). Volumul de fa?? aduce cititorului un amalgam de provoc?ri pentru minte ?i pentru inim?, într-un melanj pastelat, sus?inut pe tot parcursul de împletitura a trei filoane esen?iale: auto-ironie, umilin?? ?i duio?ie. De altfel, ideea de smerenie – atât cea subiectiv? cât ?i cea extins? la întreaga specie – constituie aici o reiterare definitorie. Parcurgerea c?r?ii se poate dovedi o experien?? deosebit? atât pentru cititorul pasionat de beletristic? cât ?i pentru cel atras de eseistica de idei. Profunzimile ?i perspectivele vor surprinde adesea.

n condiiile unei crize a lucrrilor de sintez, monografia marelui crturar Nicolae Balota despre literatura german, constituie un model de analiz a uneia dintre cele mai majore culturi ale lumii. Cartea apare pentru prima dat n colecia Ediii definitive.

Trebuie spus c ghinga pe nelesul tuturor e i el un volum de construcie. Se vede de la poziionarea la nceput i la final a dou texte pn la capt/ la capt. Nu doar prin abilitatea cu care l structureaz, Coman d impresia unei poete exersate ndelung nainte de a-i propune s debuteze, ci prin modul impecabil n care i concepe fiecare text n parte. Dac vei cuta bjbieli, construcii ntmpltoare, falsete, balast (inerente unui volum de debut), v asigur ca nu le vei gsi aici. Coman reuete s construiasc o lume credibil cu o voce feminin care, dei pare s opteasc, strig. Este o carte care exploateaz jocul de contraste, nuannd: abia dup cel de-al doilea copil al nostru/ am neles ca sunt chestiuni/ perfect distincte – dragostea (am/ putea tri foarte bine/ ca fraii) i plcerea./ pentru amndoi plcerea a venit/ de la corpul strin. n-a mai rmas dect dragostea./ o vom duce cum se cuvine pn la capt. Unei poetici feminine viscerale cu artificii retorice, Coman i opune ceea ce muli ar punea vedea drept o extirpare a afectivitii. Vorbim de dedublare: niciodat n-am ncetat s-mi vorbesc/ altfel dect unei femei/ dar astzi am depit orice nchipuire./ astzi cnd tocmai reuisem/ s-mi adorm trupul/ iar tensiunea dintre mine i el/ aproape c se risipise i de depersonalizare: ntr-un loc n care se aud tot mai tare/ copiii/ cineva m numete nina./ am 40 de ani/ i nu vreau s-mi mai beau cafeaua cu un mort. Vorbim de existen domestica printre oale, robinet, frigider, paa hasan, adjectiv, de hiperchinezie dublat de deficien de concentare, dar i de oboseal cronica (nu m odihnesc niciodat) i acuitate perceptiv, de pnd (ciulesc urechile). O figur care pare c folosete prospecia ca terapie: voi schimba ceva la pr, mi voi/ cumpra ciorapi verzi./ voi zugrvi buctria. mi voi/ face timp s corectez teancurile cu lucrri./ voi mbtrni pentru a cdea, de fapt, imediat n blazare. Pe aceste schimbri brute de direcie, fr a fi disonante, ci perfect muzicale, Coman mizeaz i iese pe deplin ctigtoare.“ – Ioana Dunea

O poezie de o stranietate izbitoare, o lume postapocaliptic cldit pe datele unui imediat nstrinat. O poezie rece, tioas, ritmat (ritmul i aduce aportul formal la respectiva stranietate) care pune n dialog un Eu bntuit de moarte, pe care o citete, o palpeaz n toate detaliile unui univers cvasimitologic pe care-l construiete tocmai pentru a o putea circumscrie. Eul acesta al lui Kemény se afl ntr-o continu stare de asediu pe care o transfer asupra cititorului ideal adoptnd de multe ori structura narativ a mitului, a povestirii legendare (...)Materia are o greutate sufocant n poemele lui Kemény, contrastnd parc cu imaginile aflate n continu micare i transformare. Un vag suprarealism care aduce oarecum, vizual, cu acele videoclipuri ale anilor ’90 trzii, care mizau, pentru a obine stranietatea, pe ocul dat de alternarea dintre accelerarea brusc a micrii i aspectul static al temei mitologice (m gndesc n special la Metallica, clipul de la Until it sleeps)Un volum excelent, un adevrat manual de poezie care sun, datorit lui Andrei Dósa, impecabil.“ – Bogdan Alexandru Stanescu

„C? Lucia Cuciureanu era nu numai predispus?, dar ?i preg?tit? de zbenguial? liric? se vedea deja din volumul las? apa s? curg?, unde lucrarea principal? era f?cut? de verv? ?i de inteligen??. Nici aici, în noua carte (o sut? de kilometri mai la nord), nu lucreaz? altcineva în locul lor. Textul e un joc de compozi?ie cu regul? de imprevizibilit??i cât mai spontane (pe principiul «s? fie u?or ilogic» totul) ?i cu gândul s? par? fermec?toare. A?a ar ?i p?rea dac? din loc în loc n-ar c?dea, în plin? euforie ludic? (inclusiv intra-textual?, nu doar referen?ial? la tot pasul), câte-un strop de ghea?? sau câte-o imagine de frison (de genul lini?tii «din fereastr?/ca un pumn în plex» ori al «creierului strivit de ?enile» ce «pare o poian? cu brându?e» ?.a.) care magnetizeaz? anxios pulberea de nota?ii existen?iale.“ - Al. Cistelecan

Din nord, dup? o experien?? de dasc?l la ?coala din Ieud, Ioan Es. Pop a naufragiat prin ’88, ?n Capital? ca muncitor pe un ?antier, mai apoi, dup? ’89, ca redactor la Luceaf?rul, izbutind s?-?i transforme naufragiul ?n descoperire esen?ial?, precum eroul lui Defoe. Cu migal?, cu entuziasm, cu r?bdare, cu Vineri, Robinson a f?cut din naufragiul s?u o terapeutic? a oric?rei alien?ri, inclusiv a celei de sine ?nsu?i. Cu talent, cu intui?ie, cu imagina?ie, cu nou?zeci?tii, Ioan Es. Pop ?i-a convertit naufragiul ?ntr-o splendid? revocare dramatic-liric? a neantului zilnic, cum numai poe?ilor de tot li se poate ?nt?mpla. Ieudul f?r? ie?ire este expresia plin? de prospe?ime poetic? a cestei convertiri. Lauren?iu Ulici

Cum se vede orbirea. ?ntr-o colec?ie de eseuri ?n care studiul biografic se ?mbin? p?n? la indistinc?ie cu fic?iunea, Julián Fuks face o incursiune puternic subiectiv? ?n via?a ?i opera a trei dintre cei mai cunoscu?i scriitori ai secolului XX. Inova?ia ?n literatur? nu este singurul punct comun al celor trei biografii, cel asupra c?ruia Fucks se va opri fiind orbirea, ca incident care ?i va afecta pe to?i. Trecerea de la lumea perceput? cu toate cele cinci sim?uri la universul ?n care culorile sunt proiec?ii ale min?ii ?i vagi amintiri difer? de la un autor la altul, iar Fucks va descrie ?i completa prin propria imagina?ie creatoare felul ?n care Borges, Jo?o Cabral ?i Joyce – deveni?i personaje – aleg s?-?i gestioneze limitele senzoriale.

Halucina?ii, semne ?i prevestiri, psihoze, scindare ?i panic?, abandon, decrepitudine, demen?? entropic?, suicid – iat? tot at?tea nume ale ?v?milor depresiunii”, ?n care sufletul nostru intrasecular se zbate, crucificat ?i, totu?i, cu speran?a m?ntuirii. Este tabloul crizei omului, profetizate de vizionari ai veacului al XIX-lea – Dostoevski, Kierkegaard, Nietzsche, Kafka – oferit acum ?n versiune milenarist? de naratori rom?ni precum Nicolae Breban, Augustin Buzura, Florin ?lapac, Radu Aldulescu, Dumitru ?epeneag, Marius Tupan. (Geo Vasile)

Cosmos I Go search the ?ons an you willWhere withered leaves of Doubt are whirled,And who hath solved this riddle, Life,Or Death - that moves with sails unfurled,Beyond the straining eyes of manMarooned upon an unknown world. II Nor tongue hath told, nor vision caughtThat paradox. Primeval Cause;Each age has had some parableEach age succeeding marked the flaws;While shifted, with the calendar,What men have termed generic laws. III Creed after creed behold them nowLike Etna on Vesuvius piled;Till, scaled to earth by drifting sandsThey lie in later days reviled,And pushed aside by Time's rough handAs toys are, by a peevish child.

Existen?a diafana, care continu? volumele de autor Cercul de gra?ie (2003) ?i O carte pe s?pt?m?n? (2007), reprezint? o foarte echilibrat? ?i competent? radiografiere a simptomatologiei editoriale rom?ne?ti din anii 2000-2010, ?tefan Borbely unind ?ntre coper?ile aceluia?i volum at?t texte dedicate unor nume consacrate ale literaturii rom?ne (Marin Sorescu, Mircea Zaciu, Nicolae Breban, Marin Mincu, Livius Cioc?rlie, Adrian Marino, Horia-Roman Patapievici, Mircea C?rt?rescu, Paul Cornea, Dan C. Mih?ilescu), c?t ?i analize ale unor autori tineri, care s-au f?cut cunoscu?i ?n ultimii ani (Adrian Dohotaru, C?t?lin ?i Roxana Ghi??, Adriana Teodorescu, Florina Codreanu, Ioana Macrea-Toma, Constantina Raveca Buleu), cu c?r?i preponderent din domeniul istoriei ?i sintaxei mentalit??ilor ?i cel al studiilor culturale. Fire analitic?, scrut?toare, dotat? cu o bun? deschidere teoretic? ?i cu o impecabil? precizie a conceptelor, ?tefan Borbely este interesat cu prec?dere de idei ?i de simptomatologii culturale, textele dedicate jurnalului lui Adrian Marino (Via?a unui om singur), experimentalismului lui Marin Mincu sau modernit??ii ?n lectura lui Paul Cornea (toate prezente ?n carte) fiind dintre cele mai bune care s-au scris ?n domeniu. Pornind de la cazuri particulare ?i de la volume care au, f?r? excep?ie, o deschidere ideatic? vast?, incitant?, cartea profesorului Borbely reprezint? un foarte suplu efort de sintez? critic?, realizat? cu har, competen?a ?i profesionalism.

B?rba?ii vin de pe Marte, femeile de la coafor este urmarea best-sellerului Femeile vin de pe Venus, b?rba?ii de la b?ut. Ambele volume s-au n?scut ?n paginile s?pt?m?nalului satiric Ca?avencii. De?i pare c? e vorba de un ?r?zboi ?ntre sexe“, ?n realitate, autorii n-au dus niciodat? un r?zboi, ci un dialog. R?nd pe r?nd, toate stereotipurile care circul? despre via?a de cuplu au fost puse ?ntr-o lumin? umoristic?, eliberatoare. Primul volum s-a bucurat de o primire extraordinar? din partea publicului, ating?nd ?n mai pu?in de doi ani de la lansare un tiraj de aproape 20.000 de exemplare. Ne face pl?cere s? v? oferim acum continuarea lui, const?nd ?ntr-o nou? colec?ie de texte pline de umor, inteligen?? ?i autoironie. * * * De unde naiba s? ?tie b?rbatul care-i sunt hainele murdare??? ??i miroase, timp de dou? ore, toate c?rpele de pe scaunul-cuier. Le ?mparte ?n dou? gr?mezi, unele curate ?i altele murdare. C?nd, transpirat, anun?? c? a terminat, bestia de so?ie se ?nfiin?eaz? ?i ia ambele mormane la sp?lat. — De ce le iei ?i pe-alea curate? o ?ntreab?, confuz. — Pentru c? sunt jegoase. ?i d?-le ?i pe toate alea de pe tine, c? put. — Dar sunt proasp?t sp?late, le-am luat de-abia acum o s?pt?m?n?. Vr?jitoarea e ?ns? de neclintit. ?i ?ntoarce spatele ?i iese, l?s?ndu-l gol, dezorientat, umilit ?i mirosindu-se la subra?. * * * C?nd e o hain? murdar?? C?nd te-ai uitat la ea. Ai p?ng?rit-o cu privirea ta. E ca ?i cum s-a frecat un pechinez ?n c?lduri pe ea, trebuie aruncat? la sp?lat. Multe femei stau la u?a ?ifonierului ?i te urm?resc c?nd ??i alegi haine: — Haaaa, tricou atins, tricou ?mbr?cat, tricou ?mpu?iiiiit!

„Bagdad, capitala devastat? a Irakului. ?i «Bagdad» – capitala unei combustii ontologice care pare a urm?ri, prin arheologia poeziei, ipostazierea întro stare de maxim? vulnerabilitate, splendoare ?i vinov??ie a acelor lucruri care sunt la limita vizibilit??ii, amalgamând realit??ile (sociale, istorice, existen?iale, memoriale etc.) întrun nod al autodemol?rilor ?i al infrarealit??ilor beligerante. Index de ecouri instinctive: tropismele lui Nathalie Sarraute ?i antiescapismul via Aktionsgruppe Banat. Iulia Modiga debuteaz? puternic ?i tran?ant, cu transfigur?ri germanice pe linie experimental?, cu rigoare lingvistic? ?i cu o atitudine imagistic? cu totul extrateritorial? în contextul actualelor poetici române?ti.“ (Liviu G. Stan) „Miar fi greu s? detectez motivele care au conduso pe Iulia Modiga spre poezie. Datele ei oficiale – doctorand? în sociologie, ma?tera unui site unionist ?i mama unui b?iat crescut frumos – nu l?sau loc b?nuielii c? Iulia ar avea ?i preocup?ri lirice. Uite îns? c? un sâmbure, ascuns bine pân? acum, a irumpt întrun volum de poezie care, sunt convins, va stârni interesul criticilor literari, pe care, îns?, îi desfid de pe acum dac? vor accesa tagul «poezie feminin?» ?i nu vor recunoa?te c? în «Bagdad» e poezie pur? ?i simpl?, scris? nu din ambi?ia de a încropi vreun manifest sau de a promova, în subsidiar, cine mai ?tie ce idei, ci din pl?cerea de a imagina ?i a formula tot cei trece prin minte Iuliei. Au f?cut vreodat? poe?ii altceva?“ (Dumitru B?di?a) „Poezia Iuliei Modiga din acest volum se na?te din nota?ii frânte ?i rapide, din înregistr?ri neutre ale unor st?ri acute de disperare ?i revolt?, din jocuri lingvistice, din ambiguit??i c?utate, din ciocnirea unei sensibilit??i exacerbate cu un cotidian agresiv, dintro luciditate sentimental? ie?it? din comun, din mici ilumin?ri personale, dar ?i din fel de fel de expresii scânteietoare memorabile, precum «u?ile se deschid în exterior»; «oameni în c?ma?? alb? de z?pad?»; «respir?m ca sub ap?»; «din cre?tet în t?lpi sârm? ghimpat?»; «deatunci ritmul cardiac î?i strânge genunchii la piept în slow motion/ precum troleele care trec pe bd. ?tefan cel Mare când efectueaz? o vizit? Merkel sau Biden»; «m? a?ez în praf întro prelungire de mesteac?n/ alt?dat? ai fi suflat ?i ar fi disp?rut tot». Dac? ar fi s?i caut un nume acestei poezii r?scolitoare, ia? spune c? e o poezie a a?tept?rii dup? ce nu mai ai niciun fel de a?tept?ri.“ (Dumitru Crudu) „Iulia Modiga scrie o poezie în care detaliile cotidiene primesc profiluri ferme, fundamentale, privind mereu spre un cel?lalt absent. Dar acest cel?lalt din volumul «Bagdad» este pentru poem o ocazie de a contura deopotriv? st?ri politice ?i personale. Uneori cel?lalt este poezia («copiii etnobotanici ?i masca?ii o conduc pe ultimul drum»), alteori cel?lalt este partenerul unei plastice discu?ii despre putere ?i istorie (unde «pe?ti?orii înoat? cu ciocane s? sparg?», iar «Bruce Lee plânge pentru c? ?i regii plâng câteodat?»). Versurile Iuliei nu cunosc ambiguitatea: «m?car am crescut un câine/ care nu te cunoa?te/ care tear sfâ?ia/ la o simpl? comand?». Reu?ita cea mai de seam? în «Bagdad» ?ine de claritatea cu care este decupat un spa?iu personal între atâtea detalii care au preten?ia c? sunt mai importante decât noi. ?i, de acolo, poezia Iuliei Modiga organizeaz? ap?rarea f?r? s? cedeze.“ (R?zvan ?upa)

n lirica decadent a lui Pierre Lous (18701925), actul erotic are valene mistice i chiar religioase. Poemele sale reproduc un adevrat ritual de adoraie.Pierre Lous ncepe ca secesionist (plin de langori i crnuri fezandate) i/sau ca prerafaelit, ca s continue,n lo stile floreale, ca n, bunoar, celebrele Chansons de Bilitis, scriere apocrif a unei aazise discipole din vechea Grecie a Sapphidei, transpus muzical de civa mari compozitori (printre acetia, Debussy) i tradus, de muli ani, i n romn, ca una ce, antic fiind, devine acceptabil cum este, printre altele, Ars amatoria a surghiunitului la Tomis“ – erban Foar.

12 interviuri cu Ioan Es. Pop. Via?a ?i opera unuia dintre cei mai importan?i poe?i rom?ni ?n interviuri

Aceast? carte de interviuri, pe care le-am realizat ?n timp, reprezint?, pentru mine, portrete scrise ?i vorbite ale unor scriitori de valoare cu care am avut ?ansa s? m? ?nt?lnesc. Dar ele nu au numai o valoare literar?, ci ?i una afectiv?.

Nora Iuga mi-a spus c? scriu despre ce nu se vede. Mi-a pl?cut foarte mult formularea. De?i vorbim despre un paradox, av?nd ?n vedere c? orice carte, mai ales una de poezie, este o form? de exhibi?ionism. Cartea aceasta este a?adar despre ceea ce percepem c? exist? ?n jurul nostru. Despre o lume pe care ne-o cl?dim singuri ?i ?n care s?ntem unicii locuitori. Locul ?n care ajungem de fiecare dat? c?nd vrem s? fim doar cu noi ?n?ine. Mi-ar face mare pl?cere ca mul?i dintre cei care o vor citi s? simt? la fel.

eu rd ca s nu gndesc,tu rzi de mutrele mele,de lustra din tavan,de piciorul mesei.sunt att de mic sub tinenct nu m vede nimeni de pe marte.dac big brother triete,pe tine te observ primul.“

Paul Arva schi?eaz? fr?nturi dintr-un prezent-trecut ale c?rui grani?e imaginare se ?ntrep?trund cu cele ale realului. Amintirile ies la lumin? dintr-un subteran ad?nc (o ?min?“) sub forma unor poeme ?n proz? scrise cu sinceritate ?i sensibilitate.

BORNAI TIBOR ?S BORNAI TIBOR? Talán csak nem ?nmagával fog társalogni a szerz?? Nos, ezúttal másról van szó. A k?nyvet, amit most a kezében tart az olvasó, ketten írták: Bornai Tibor, az édesapa, aki hatvanéves korában, negyven évvel ezel?tt hunyt el, és fia, Bornai Tibor, aki akkor még csak tizenhét éves volt. Az apa 1912-ben született, és 1972-ben halt meg. Fia 1955-ben látta meg a napvilágot, a másik dátum még titok. Kettejük t?rténeteib?l rajzolódik ki ez a nehéz, csodákkal és tragédiákkal telezsúfolt id?szak, amelynek kezdete éppen most, a k?nyv megjelenésekor ér százéves évfordulójához. Err?l a száz évr?l mesélnek ?k ketten: a kályha mellett ülve téli estéken, a Balaton partján heverészve, egy május elsejei felvonuláson, egy Párizs felé robogó kisbuszon, a Népliget mutatványosbódéi el?tti padon vagy egy ?ll?i úti bérház konyhájában. Sírós-nevet?s k?nyv ez, dokumentumregény, minden benne szerepl? tény és adat valóságos. Apa és fia jegyzetfüzetében lapozgathatunk csodálkozva, hogy mennyire rímel egymásra ez a két sors. ?s talán sokan lesznek majd, akik a maguk életében is megtalálják az ugyanilyen rímképlet? verssorokat. ?Oroszlán az Ecseri úton? Hogy kerül egy oroszlán az Ecseri útra, ahol a használt gyerekkocsitól a hibás rádióig, a szakadozott k?nyvekt?l a molyos rókaboáig ócska tárgyakat adnak-vesznek az emberek?” Kiderül majd, ahogy az olvasók az igazi, nagy kérdésekre is választ találnak ebben az emberséggel és humorral átsz?tt k?nyvben.

Meg lehet-e gyógyulni egy súlyos betegségb?l, amelynek már a puszta neve is sokakat rettegéssel t?lt el? Péceli Rita válasza: igen! S hogy mi kell hozzá? Elszántság, bátorság, bizalom és szeretet. Odafigyelés ?nmagunkra, remek orvosok, barátaink támogatása és nem utolsósorban egy h?séges társ, aki jóban-rosszban kitart mellettünk. Mert a gyógyulás lehetséges, még akkor is, ha a bajban éppen azoktól nem kapunk segítséget, akikre a leginkább számítunk. A t?rténet bizonyítja: a legnehezebb helyzetb?l is megtalálhatjuk a kiutat. Mert a szeretet és a segítség er?t ad. Ennek k?sz?nhet?en Rita felveszi a keszty?t, és a hosszú, gy?trelmes küzdelem végén megtalálja a gyógyulást, a boldogságot és igazi hivatását is. Visszakapja egészségét, normális életét, s?t a szenvedés árán egy sokkal gazdagabb, igazabb életet nyer a régi helyett. ?Hamarosan hozzám is odaj?ttek. – Ni, csak, a vicces kedv? h?lgy. – Engem is átraktak a kórtermi ágyamba. Megint elveszítettem az ?ntudatomat. Amikor végleg felébredtem, úgy éreztem, majd kicsattanok. Az ablaküvegen átfúródó napsugarak táncot jártak a szobában, minden sarokba jutott bel?lük. Az ágynem?k a korábbinál is fehérebben vakítottak. Egy darabka mennyország dicsfénnyel és felh?kkel. Valóságos eufória lett úrrá rajtam. – ?lek, élek, élek! – kiáltottam. – Micsoda boldogság!” A visszakapott élet Rados Virág második regénye, a nagy siker? Bipoláris folytatása, amely szintén igaz t?rténet alapján íródott.