O poezie de o stranietate izbitoare, o lume postapocaliptic cldit pe datele unui imediat nstrinat. O poezie rece, tioas, ritmat (ritmul i aduce aportul formal la respectiva stranietate) care pune n dialog un Eu bntuit de moarte, pe care o citete, o palpeaz n toate detaliile unui univers cvasimitologic pe care-l construiete tocmai pentru a o putea circumscrie. Eul acesta al lui Kemény se afl ntr-o continu stare de asediu pe care o transfer asupra cititorului ideal adoptnd de multe ori structura narativ a mitului, a povestirii legendare (...)Materia are o greutate sufocant n poemele lui Kemény, contrastnd parc cu imaginile aflate n continu micare i transformare. Un vag suprarealism care aduce oarecum, vizual, cu acele videoclipuri ale anilor ’90 trzii, care mizau, pentru a obine stranietatea, pe ocul dat de alternarea dintre accelerarea brusc a micrii i aspectul static al temei mitologice (m gndesc n special la Metallica, clipul de la Until it sleeps)Un volum excelent, un adevrat manual de poezie care sun, datorit lui Andrei Dósa, impecabil.“ – Bogdan Alexandru Stanescu

Augustin Fr??il? (1953-2010), scriitor ?i cantautor, a fost un apropiat al lui Nichita St?nescu ?i membru al Cenaclului de Luni. A publicat ?n cele mai importante reviste culturale, iar ?ntre 1991 ?i 2010 a fost redactor-?ef al Editurii ALLFA, departamentul de literatur? al Grupului Editorial ALL. C?r?i publicate: Gramatica mor?ii, poezie, 1995 (premiul USR), El-Roi, poezie, 1996, Plaja nudi?tilor, poezie, 1998. Dintre c?r?ile traduse de Augustin Fr??il? din englez?: Legende franceze, Pove?ti japoneze, 1001 de nop?i, Moby Dick, 100 de minuni ale lumii, 100 de ora?e ale lumii, 100 de muzee ale lumii, Islamul ?i Vestul. A tradus poezie din limbile francez?, italian? ?i spaniol?. C?r?ile sale au fost traduse ?n german?, croat?, greac?, spaniol?, englez?. Ca muzician, a ?nregistrat ?i editat discul O recitare, 1982, muzic? original? pe versurile lui Nichita St?nescu, ?i dou? CD-uri ?n 2005: Mai sunt pentru c? el mai este ?i A?a am tr?it. Al treilea CD, Balad? pentru Transilvania, c?ntece originale pe versurile lui A. Fr??il?, a ap?rut ?n 2007. Voce muzical? ?i poetic? unic? ?n literatura rom?n? contemporan?, el declara ?ntr-un tulbur?tor, ultim interviu publicat ?n revista Luceaf?rul: ?N-am f?cut niciodat? nici cel mai mic efort de a cultiva vreo rela?ie, m-am l?sat doar ?n voia valului – asum?ndu-mi riscurile de rigoare, – am l?sat destinul s? lucreze pentru mine, s?-mi arate dac? trebuia s? fiu acolo ori nu. Asta m-a costat, ?ns?: imagine, notorietate, carier?, via?? de familie, via?? social?... n-a fost zi s? nu pl?tesc pre?ul dezordinii, aventurii mele existen?iale.“

Lumin?, ?ncet este o antologie care reune?te cele mai valoroase poeme scrise de Marian Dr?ghici – un poet atipic, greu de integrat ?ntr-o anume genera?ie, de?i, structural, pare s? r?m?n? afiliat unei ontologii postmoderniste. Marian Dr?ghici scrie o poezie cerebral?, fragmentar?, ironic? ?i autoironic?, din care nu lipsesc ?ns? m?rcile unui vizionarism ?bine temperat“. De?i poezia din Lumin?, ?ncet e mai degrab? geometric?, ?n care, totu?i, abund? artele poetice, se poate remarca aici – cum sus?ine ?i criticul literar Dan Cristea – ??mbinarea dintre religia poeziei ?i poezia religiei“.

Selec?ie de Teodor Dun? ?O parte a criticii a socotit c? Mazilescu este un ?poet de limbaj?, elaborat, rafinat, atras de artificiu, nu cu scopul exacerb?rii retorice a limbajului, ci, din contr?, pentru configurarea unui minimalism poetic, prin distorsiuni sintactice, blancuri, omisiuni, ?ntreruperi etc. ce au rolul de a revela o insolitare suplimentar? a limbajului poetic. Eugen Negrici caracteriza lirica lui Mazilescu prin formula fericit?: ?o stilistic? a eschivei?. Virgil Mazilescu trebuie privit, ?ns?, nu doar ca un poet al limbajului, oric?t de ?ncifrat, ci ?i ca un poet al fiin?ei, cu un discurs liric ce are o miz? clar ontologic?, dispus? chiar ?ntr-un registru neoexpresionist, un discurs ce ?ncorporeaz? ?n sine ‘?marile teme? ale modernit??ii: moartea, nebunia, suferin?a, Poezia cu ?majuscul?? ?i care percepe ?mistica poeziei ca instrument de m?ntuire, gravitatea rostirii? (Mircea C?rt?rescu)’.“ – Iulian Boldea

Camil L. A. Camil este un alt nume. Persoana din spatele lui Camil L. A. Camil nu-?i asum? responsabilitatea celor scrise, de?i voi crede?i c? i-ar apar?ine de drept. ?Probabil”, g?nde?te acea persoan?, poeziile scrise de Camil L. A. Camil sunt retu?uri ?n trans?.” Eu nu sunt la?, dar nu mai ?tiu unde ?i c?nd am scris cele ce urmeaz?! S? fie uitarea singurul meu viciu?

O carte pe s?pt?m?n? reprezint? norma decent? pentru un critic de ?nt?mpinare, cu at?t mai mult cu c?t el mai scrie ?i studii sau eseuri, ??i duce copilul la ?coal?, plimb? c?inele pe trasee lungi, dinainte calculate, petrece mult timp printre studen?i la cursuri ?i seminarii, formeaz? oameni tineri ?i ?ncurajeaz? debuturi, fiind prezent c?teva ore zilnic ?i pe Internet, pentru a prelua comenzi de colaborare sau ca s? onoreze unele mai vechi, cu scaden?e ?n general respectate. Cartea de fa?? prezint? jum?tatea pedanta, disciplinat? a celui care a scris, ca un program personal de evaziune, Visul lupului de step?: 52 de texte, dedicate scriitorilor rom?ni, formeaz? aici un ?an ideal“ consacrat literaturii recente, compus din respect pentru munca altora, din admira?ie ?i entuziasm, dar ?i din responsabilitatea critic? a disocierilor lucide, tran?ante, atunci c?nd cazurile o impun. Practic?nd cu pl?cere cronica de ?nt?mpinare de mai bine de 30 de ani, autorul c?r?ii de fa?? ?tie prea bine c? nu laude a?teapt? ?n primul r?nd scriitorul rom?n din partea criticului s?u, ci ?n?elegerea obiectiv? a demersului literar ?i onestitate. ?n consecin??, se prea cuvine ca recenzentul s? r?m?n? un om marginal ?i s? priveasc? vedetele din penumbr?. ?n ultim? instan??, critica de ?nt?mpinare devine stil prin coregrafia subtil? a distan??rilor reciproce: a scriitorului de sine ?nsu?i prin intermediul criticului s?u, ?i a acestuia din urm? de propria sa fixa?ie, prin mijlocirea c?r?ilor mereu noi pe care le cite?te.

O edi?ie aniversar?, dedicat? unuia dintre cei mai mari creatori europeni, realizat? cu participarea unor importante personalit??i ale culturii rom?ne (Nicolae Balota, Eugen Simion, Nicolae Manolescu etc.); edi?ie special? ce con?ine o bogat? iconografie. Textele sunt menite s? omagieze o legend? vie a literaturii rom?ne – ctitor, al?turi de Liviu Rebreanu ?i Hortensia Papadat-Bengescu, al romanului modern.

De ce fr minotaur Fiindc literatura, din perspectiva mea, este un labirint, iar naintarea n ea, una plin de pericole, topite ns n pura iridiscen. Un labirint, dar unul radios, menit s atrag atenia asupra infinitii de jocuri ascunse n textul literar. Jocuri care te prind (mai bine-zis te seduc), doar ca s te poi elibera, s fii vzut n mijloc, schind un salut triumfator – poate spre nite prieteni nevzui. Cu nimic altceva n jur dect pietre ncinse, ncrustate cu nestemate. Nevoit s mergi mereu nainte, lai averea asta altcuiva, n-o poi lua cu tine – sensul e s iei din labirint cu totul nud (neatins de prejudeci ori de cliee), fr cicatrici literare, literatura s fie pentru tine o poart, nu o temni. Ea poart, ntr-adevr, n sine, aceast imens generozitate. Niciun minotaur care s te sfie, doar picurul de miere al bucuriei lecturii, pe lespezile arse de soare: suntem la amiaz, ateni, vigili (minotaurul ar fi doar creaia noastr). Senzaia de deschidere druit de literatur st deci la originea acestei cri, mai degrab un sinuos autoportret de cititor (nu att narcisiac, ct fidel siei) dect o lucrare sistematic. Un chip caleidoscopic, conturat din capricii reunite, firesc, ca rsplata pentru a fi urmrit cu ncredere traiectoria neregulat a lecturii – sinuozitate nelipsit totui de un sim al unitii, tradus n meditaia continu asupra unor noiuni precum familiaritate i alteritate, a relaiona ori a insolita.“ – Simona Grazia Dima

Lidia Lazu a scris aceste poeme. i pe urm a uitat c le-a scris. Le-a gsit pe marginea unei ferestre, ciugulite de psrile cerului, cu frumuseea pierdut pentru totdeauna – c toate lucrurile sortite s ntrein miracolul existenei. Acesta este mitul n jurul cruia ar putea s se consolideze o ntreag oper poetic. Eu cred c nici unul dintre poeii romni nu a reuit s construiasc o asemenea imagine, care ntr-adevr s ne reprezinte ntr-un asemenea chip i ntr-o asemenea msur. Lidia Lazu scrie din preaplinul firii sale. (...) Ea face parte dintre acei oameni care nu scriu din pricina slbiciunilor lor, ci din pricina prea multelor daruri cu care a fost nzestrat de Dumnezeu.“ – Mircea Ciobanu

Sub limita de detec?ieVorbi?i ?n ?oapt?Ceva se petreceSub pragul vostru auditiv.A?a cum silabele gurii taleSunt sorbite de timpanele ei, tot astfelAcolo, ?n ad?nc,Picur? ceva –P?m?ntului ?i scap? lacrimiPe care le-nghit r?d?cinile;Acolo, ?n ?naltSe spulbera ceva –V?zduhului ?i scap? lacrimiPe care le-nghit ?ngerii.E un plan?et f?r? istovAl lucrurilor, fertil –Doar c? se petreceSub limita de detec?ie.

mi nchipui pe pmnt locuriUnde nu ajunge raza de soareLocuri unde nu adie vntulLocuri oarbe i surde, fr cldurFr memorie –Dar nu am destul putere s-mi nchipuiLocuri unde s nu ajungi s nu m ajungDurerea.

YAKINDA SIRA G?KY?Z?NE DE GELECEK! ? ?ilahi nizama(Yarat?l?? Yasalar?na) g?re, yeryüzünün hi? bir yeri; hi? bir insana ve zümreye ait de?ildir. ?nsani düzene g?re ise ger?ek tamamen farkl? olup yeryüzü parsel, parsel ya?malanm?? olup nehirler, g?ller, denizler ve hatta k?talar bir avu? az?nl??a ya da zümreye hizmet etmektedir. S?z konusu bu az?nl?klar dünyan?n kaynaklar?n? ?e?itli y?ntemlerle dev?irip s?mürmektedirler. ??S?mürü sadece do?al kaynaklarla s?n?rl? olmay?p dünya üzerinde ya?ayan tüm canl?lar? da kapsamaktad?r. Bundan, tek hücreli organizmalar da nasibini almakta ve efendilerinin ahlaks?z ama?lar?na hizmet etmeye mecbur kalmaktad?r. Bu azg?n küresel s?mürgeciler, insanlar?n beden ve beyin gü?lerini s?mürdükleri yetmezmi? gibi ?imdilerde zihinlerini de ele ge?irmeye y?nelik yo?un bir gayret i?indedirler. ??S?mürgeciler, kaynaklardan dev?irdikleri de?erleri ?nce paraya daha sonra ise parayla birlikte bu kaynaklar? da kullanarak gü? dev?irmekte olup ?bu b?yle katlanarak devam etmektedir. Küresel emperyalistler, s?mürü düzenini hepimizin iyi bildi?i yedi(S) arac?l???yla, yani onlar? de?er dev?irmekte kullanarak ger?ekle?tirir. ? Bunlar s?ras?yla: Su (G?da),Sa?l?k, Seks, Silah, Sanat, Spor ve Siyaset olarak s?ralanabilmektedir. S?ra gü? dev?irmeye gelince bu s?ralamada siyaset birinci s?raya ge?mektedir. Sebebine gelince s?mürgeci en ?ok siyaseti ?veya baz? siyaset?iyi, ?baz? siyaset?iler ise bu sayd?klar?m?z?n tümünü birden kullanmaktad?rlar. ??Birde s?mürgecilerin elinde, onlar?n ?ok sevdikleri bir ba?ka (S) olan ad?na Sava? denilen alt?n (S) vard?r. Sava?lar?n ara?lar? ise sizlerin de ?ok iyi bildi?i gibi temel iki unsura dayanmaktad?r. Bunlar, dindarl?k ve kindarl?k olup toplumlar ayr??t?r?l?p dü?man kamplara b?lüne bilmeleri i?in; ya inan? farkl?l?klar?, ya da tarihin bir d?neminde atalar?n?n birbirlerine yapt?klar? yanl?? davran??lar? k?rükleyerek dü?manl?klar? yaratmaktalar. Sonras?nda da dü?manla?t?r?lan toplumlara gaz verirler, onlar sava??rken bunlar bir yandan silah satarken bir yandan da ya?malar?n?(has?latlar?n?) hazinelerine katarlar? ???nsanlar?, insanl???ndan ??karan, herkesi paran?n pe?inden ko?turan; en ac?s? da para i?in her türlü de?erlerinden vazge?ebilmeyi ba?ar? gibi sunan bu ?arp?k sisteme kar??: Bizler akl?m?z? ba??m?za toplamaz ve s?mürgecilerin de?irmenine su ta??maya devam etmeyi sürdürürsek; ?o zaman g?kyüzüne iyi bakal?m! ?ünkü; korkar?m :Torunlar?m?z g?kyüzünü b?yle mavi olarak bir daha zor g?rebilecekler !!! ?SADEKUL ? Y ? Z L E ? M E ( MAN?FESTO ) ?- G ? R ? ? ?TOPLUMSAL PAST?R?ZASYONLAR VE SAKINCALARI "Sosyolojik Past?rizasyon ve Yeni Bir Düzen ?zerine ?zgün Yakla??m" Hepimizin ?ok iyi?bildi?i gibi; kurals?z ya?ayan insan topluluklar? tarih i?erisinde kurall? ya?ama ge?erek; birer düzen toplumlar? haline gelmi?lerdir ??te: Toplumlar?n egemen oldu?u bu topraklar üzerinde ya?ayan bireylerinin hak ve ?zgürlüklerinin s?n?rlar?n? belirleyen bu tek siyasi erkin ad?na devlet denilmektedir. Bu ?rgütün, en temel g?revi yurtta?lar?n?n i? ve d?? güvenli?ini sa?lamak olmakla birlikte; devlet bu sorumlu?unu yerine getirirken ise her zaman herkese kar?? tarafs?z ve e?itlik?i olmak mecburiyetindedir. ?zellikle de i? güvenli?i sa?larken; hem kendisinden yurtta?lar?n?, hem de yurtta?lar?n? yurtta?lar?ndan korumakla yükümlüdür. Ayr?ca bireylerin beden ve ruh sa?l??? da tamamen bu ?rgütün güvencesinde olup devletler her ko?ulda ki?ilerin beden bütünlü?ü ile zihin sa?l???n? da korumaktan da soruludurlar.

Marieta Rdoi Mihi face parte din acea restrns categorie de poei a cror creaie este lipsit de metafora spectaculoas (glgioas!), beneficiind ns de taina cuvintelor, dnd alturrii acestora acea imprevizibilitate, venind parc dinspre Mallarmé sau, i mai aproape de noi, de la Ion Barbu, acest farmec al imprecisului care asigur autoarei o indiscutabil originalitate i esenializare a acestei poetici.“ – Radu Crneci

Iat?, ?n cuvintele Aurei Christi, curg?nd abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, s? nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii. (Nicolae Balota).Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextului postindustrial ?i nici tendin?ele destructurante ale postmodernilor nu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esen?ial?, organic?, refractar? modelor, n?zuind spre reinterpretarea semnelor ?i universaliilor; ?ntreb?rile pe care ?i le pune ea au fost ?i ale inainta?ilor, iar r?spunsurile transcend achizi?iile, relev?nd evolu?ia con?tiin?ei ?n mers, relev?nd evolu?ia unei creatoare de m?na ?nt?i, cu totul personal?. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice (2002) ?i altele confirma consecven?a cu sine a unei con?tiin?e exemplare. (Constantin Ciopraga)M? auzi tu, oare, ?nstr?inato? Am citit poeziile tale la ceas de sear?, pe o teras?, av?nd ?n fa?? colinele Ierusalimului. Eu nu sunt un bun comentator de poezie, cei care au scris despre poezia ta te-au “prins“ foarte bine, ai for??, un sim? rar al tragicului ?i antene pentru transcenden??, f?r? s? cazi (din fericire) ?n ceea ce se cheam? “poezie religioas?“. E un instinct p?g?n care te fere?te de o excesiva “cre?tinare“ a poeziei chiar ?i ?n Psalmi. (Leon Volovici). (fragment dintr-o scrisoare)E simplu: ?l vad pe Dumnezeu ca pe un partener de dialog, cu care ma cert nu rareori. Citesc adesea serile din Noul Testament mai ales; ei, ?i atunci ?ncepe fierberea... Nu prea merg la biseric? dec?t atunci c?nd simt imperios nevoia – adev?r pentru care Mama de pilda m? ceart? c?teodat?. Duc biserica mea cu mine; a?a pot s? m? rog oriunde, oric?nd. Spre deosebire de Cioran, eu cred ca nu Diavolul a f?cut lumea, ci Dumnezeu; doar c? spre sf?r?itul Facerii a obosit un pic; se ?nt?mpl? ?ntruc?tva c? ?ntr-o proza a lui Rilke, ?n care cele doua m?ini ale Domnului se iau la ?ntrecere ?i se pare ca st?nga profit? de oboseala dreptei... M? ?i ?ntreb uneori, pe urmele lui Unamuno: cine sunt eu s?-i cer socoteala lui Dumnezeu pentru ca lumea ?n care tr?im e a?a cum e? (Are dreptul, oare, o g?nganie s?-?i aroge obr?znicia de a se ciond?ni cu El, cu nimeni altcineva dec?t cu El?!!) ?i tot ca Unamuno, invoc?ndu-l pe Oberman, ?mi r?spund: da, c?ci pentru lume, pentru univers eu sunt nimeni, nu ?nsemn nimic, pentru mine ?ns? sunt totul.Gr?dini austere a stat – da, incredibil – ?n sertarele c?torva edituri circa ?apte ani; ani de izolare atroce, de singur?tate dorit?, iubit?, hulit? ?i, iar ?i iar, iubit?... E un volum publicat dup? o perioada de secet?, c?nd mi se p?rea – p?n? la o neagr? m?nie! – ca nu voi mai scrie niciodat? poezie... Nici cartea de debut n-am a?teptat-o at?tea... secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimi??ndu-mi mesaje, scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea de psalmi ?n r?sp?r. (Aura Christi)Faptul c? Gr?dinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuit o bucurie, o tulburare de zile aurorale. Nu m-am putut ab?ine ?i am citit c?teva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mana. M-a ?nv?luit ?i m-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vital? care str?bate versurile. Asta nu mi se ?nt?mpl? prea des, citind poezie contemporan?. (Zoltan Terner)Mignona ?i b?t?ioas?, cheltuind pasionalitate, r?zboinic? ?n pofida fragilit??ii, ?mpr??tiind texte curajoase pe care amicii internau?i nu ezit? a le califica “dinamit? curat?“, sup?r?nd pe mul?i, scriind febril, asum?ndu-?i riscurile Balcaniei (“lin?at?“, pedepsit?, izolat? etc.), Aura Christi, cit?nd “vorbele atroce“ ale iubitului Nietzsche, vrea s? devin? ceea ce este: poet?. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incanta?ie adumbrit?, celebr?nd “via?a de vis“, test?nd – prin “poemele de iubire“ – temele grave (rela?ia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide c?, doar povestit?, via?a e tr?it?. Mul?i dintre exege?ii Aurei Christi au subliniat “fulminant? ascensiune“ a poetei. Penetrant?, Aura Christi a avut ?ansa de a fi fost v?zut? ?n mediile bucure?tene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau ?i ?n tenacitatea autoconstruc?iei, promov?nd – programatic – “ruptura“. (Adrian Dinu Rachieru)

Poeta, eseista ?i prozatoarea Aura Christi propune o radiografie a vie?ii literare ?i a celor mai interesante c?r?i ap?rute ?n ultimul deceniu literar. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Un roman textualist, un roman-experiment propus de o scriitoare care are un stil aparte, abrupt, dens, av?nd for?a de a recurge la mari desf??ur?ri epice, situate ?n siajul textuali?tilor europeni. ?Hidrapulper este o metafor? terifiant?, o bolgie ?n care se f?r?m?, se topesc deopotriv? destine, cuvinte, c?r?i, momente istorice, natura ?ns??i... toate trec?nd ?ntr-o past? inform?. Un roman "negru", unic, al adev?ratei atmosfere de “fabric?““. (Christian Cr?ciun)Cartea este destinat? unui public larg, iubitorilor de romane ce fac parte din onorabila tradi?ie a romanelor de citit ?n tren.

Pata-Tata. ?ah nu este o carte de critic? literar?, nu este un experiment critific?ional hibrid, nu este nici o fic?iune pur?, ci este, ?n cel mai autentic sens pe care ?l permite literatura ast?zi, confesiunea unei sensibilit??i ?b?ntuite“. Despre paginile care ??i ?ntind umbrele prelungi asupra propriei vie?i ?i despre absen?ele care se strecoar? imperceptibil din autobiografic ?n c?r?ile pe care le cite?te, Diana Adamek scrie ?ntr-o tonalitate silen?ioas?, hipnotic?, cu talentul incontestabil al unui romancier. Evit?nd conven?iile obosite ale textualismului, sau problematiz?rile conceptuale ale teoriei literare, Pata-Tata. ?ah este romanul unei credin?e poetice care configureaz? deopotriv? spa?iul clipei vii ?i cel al memoriei livre?ti ?n liniile de for?? ale unei vibra?ii pasionale. ?ntre c?r?ile rom?ne?ti ale primului deceniu, acest eseu confesiv al Dianei Adamek r?m?ne cea mai patima?? ?i mai provocatoare m?rturie de credin?? a unui cititor avizat, ?i, dup? cum avea s? se dovedeasc? c??iva ani mai t?rziu, a unui excep?ional prozator.Ovidiu Mircean

C?t?lin-Mihai ?tefan a reu?it s? scrie o carte tulbur?toare despre avatarurile unei identit??i ?n curs de revelare. Poemele sale, imagini fulgurante ale memoriei, sunt ofrande aduse unui timp deja tr?it, mici lumi disp?rute care ??i cer dumicatul de p?ine ?i linguri?a de vin. Ce am fi f?r? amintiri, ce ar fi amintirile f?r? noi cei de acum... Puzzle-ul acestor ?istorii“ personale prinde contur abia dup? ce lucrurile nespuse ?ncep s? se acumuleze ?i s? fie la fel de prezente ca ?i acelea rostite cu ap?sare. Dup? un debut onorabil Muza avatarului (2005), C?t?lin-Mihai ?tefan revine ?n poezie cu un volum c?t se poate de conving?tor, al?tur?ndu-se astfel, celor mai buni poe?i ai celui de-al doilea val dou?miist. (?erban Axinte)Apaosuri este volumul de poeme care te contamineaz? cu mult? candoare, cu un limbaj care te oblig? s? te copil?re?ti p?n? acolo, ?nc?t s? con?tientizezi c? de fapt fiecare etap? a vie?ii nu are s? ?nsemne dec?t ?nc? un pas de ?otron. Poetul divulg?, ?ntr-o manier? inedit?, aromele ?i energiile copil?riei postsocialiste. Altfel spus, Apaosuri este volumul unor holograme lirice pe care poetul, inspirat, ni le aduce ?n acest postmodernism natural-robotizat. Cred c? prin acest volum autorul ??i c??tig?, la propriu, locul binemeritat ?n peisajul poeziei 2000+. (Paul Gorban)

Of all the myths which have come down to us from the East, and of all the creations of Western fancy and belief, the Personality of Evil has had the strongest attraction for the mind of man. The Devil is the greatest enigma that has ever con-fronted the human intelligence. So large a place has Satan taken in our imagination, and we might also say in our heart, that his expulsion therefrom, no matter what philosophy may teach us, must for ever remain an impossibility. As a character in imagi-native literature Lucifer has not his equal in heaven above or on the earth beneath. In contrast to the idea of Good, which is the more exalted in proportion to its freedom from anthropomor-phism, the idea of Evil owes to the presence of this element its chief value as a poetic theme. The discrowned archangel may have been inferior to St. Michael in military tactics, but he cer-tainly is his superior in matters literary. The fair angels—all frankness and goodness—are beyond our comprehension, but the fallen angels, with all their faults and sufferings, are kin to us. There is a legend that the Devil has always had literary aspi-rations. The German theosophist Jacob B?hme relates that when Satan was asked to explain the cause of God’s enmity to him and his consequent downfall, he replied: “I wanted to be an author.” Whether or not the Devil has ever written anything over his own signature, he has certainly helped others compose their greatest works. It is a significant fact that the greatest im-aginations have discerned an attraction in Diabolus. What would the world’s literature be if from it we eliminated Dante’s Divine Comedy, Calderón’s Marvellous Magician, Milton’s Paradise Lost, Goethe’s Faust, Byron’s Cain, Vigny’s Eloa, and Lermon-tov’s Demon? Sorry indeed would have been the plight of litera-ture without a judicious admixture of the Diabolical. Without the Devil there would simply be no literature, because without his intervention there would be no plot, and without a plot the story of the world would lose its interest. Even now, when the belief in the Devil has gone out of fashion, and when the very mention of his name, far from causing men to cross themselves, brings a smile to their faces, Satan has continued to be a puissant personage in the realm of letters. As a matter of fact, Beelzebub has perhaps received his greatest elaboration at the hands of writers who believed in him just as little as Shake-speare did in the ghost of Hamlet’s father.

Nova zbirka poezije ?arka Pai?a otkriva izvanredan autorov poetski svijet u kojem se na najneposredniji i najjasniji na?in spajaju njegova filozofska razmi?ljanja, post-punk poetika i jasna eti?ka komponenta. Poezija ?arka Pai?a ipak prije svega i nadasve progovara o slobodi i ?e?nji za njom, a Pai? u stihovima daje inovativne, sna?ne slike i ?itatelja ostavlja da nad stihovima razmi?lja, da im se vra?a i da ih iznova ?ita i citira.

Tomica Bajsi? pripada onoj skupini pisaca koja doista slavi ?ivot i razliku. Bajsi? zna da je svaki ljudski ?ivot neponovljiv. Pripada onoj izumiru?oj vrsti ljudi koja ne ?eka da svijet stigne na ekran, nego ima hrabrosti suo?iti se sa svim ?ivotnim izazovima – od najuzvi?enijih radosti do najdublje patnje.Tomica Bajsi? jedan je od rijetkih lovaca na metafore i zna?enja jer savr?eno dobro zna da negdje ipak postoji to?ka u kojoj jezik, osobito onaj pjesni?ki, jo? uvijek ima razloga postojati. Jer, mo?da negdje postoji i ona kristalna kocka vedrine o kojoj je pjevao Tin Ujevi?. Ako se i danas krije negdje u prostorima suvremene hrvatske knji?evnosti, onda je posjeduje Tomica Bajsi?. I dijeli je s nama bez ikakvoga zazora i sebi?nosti. Kako je mo?e imati netko tko je doista vidio nevidljivo more iskona? Pa i ono u kojemu ?uvamo sebe od sebe samih: to na?e nevidljivo more, sunce, sol, valovi, plime, oseke i jedno jedro, kada smo pomislili da vi?e nigdje nikoga nema.