Iat, n cuvintele Aurei Christi, curgnd abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, s nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.“ – Nicolae Balot.Mignon i btioas, cheltuind pasionalitate, rzboinic n pofida fragilitii, mprtiind texte curajoase pe care amicii internaui nu ezit a le califica dinamita curat, suprnd pe muli, scriind febril, asumndu-i riscurile Balcaniei (linat, pedepsit, izolat etc.), Aura Christi, citnd vorbele atroce iubitului Nietzsche, vrea s devin ceea ce este: poet. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaie adumbrit, celebrnd viaa de vis, testnd – prin poemele de iubire – temele grave (relaia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide c, doar povestit, viaa e trit. Muli dintre exegeii Aurei Christi au subliniat fulminanta ascensiune a poetei. Penetrant, Aura Christi a avut ansa de a fi fost vzut n mediile bucuretene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau i n tenacitatea autoconstruciei, promovnd – programatic – ruptura.“ – Adrian Dinu Rachieru.O surpriz de mari proporii ne face Aura Christi, cu suita ei de psalmi scrii parc de o sor pn acum necunoscut a frailor Karamazov. Prolificitatea autoarei, care te face s te gndeti automat la improvizaie i superficialitate, este, dimpotriv, n mod paradoxal, expresia unui patetism abisal, a unei cderi n tran. Fiecare vers are rezonan n sufletul cititorului, ca o propoziie rostit sub bolile unei catedrale.“ – Alex tefnescu

Am ales cazul de ruptur n evoluia unor exponeni proemineni din literatura romn actual, ruptura care a dus fie la impas, fie la regenerare. Pentru termenii conflictului un factor hotrtor l-a constituit n condiiile date epoca n formele ei de constrngere i de emulaie. Sunt convins c n alte circumstane ecuaia ar fi avut componente diferite. Nu sugerez c ar fi obligatorie restrngerea n ilustrarea pe care o propun, s-ar mai fi putut aduga cu aceeai ndreptite, recunosc, i alte aplicaii. Analizele nu sunt exhaustive, ele insist asupra unui fenomen caracteristic. Deruta ivit la unii pe traseu, parial sau total, s-a articulat pe planul angajrii civice i al nchegrii estetice. Trebuie s remarc o diferen n abordare, deoarece unii din cei selectai (G. Clinescu, M. Preda) nu mai sunt n via, aadar pentru ei e exclus posibilitatea unei schimbri de destin. A survenit pentru toi necesitatea unei racordri la orizontul epocii moderne, la presiunea raporturilor de for, la nvala dogmatismului, la ansele unei sincronizri cu Europa. Imperios necesar a fost lepdarea de prejudecile naionaliste i provinciale, ieirea din comarul ideologiei i al somaiei dure.“ – S. Damian

Poemele lui Marius Aldea sunt inteligent-fanteziste i dau o senzaie de prospeime, dei refolosete, frecvent, i mijloace de seducie inventate de Nichita Stnescu, Emil Brumaru, Mircea Dinescu. Marius Aldea are o plcere de a scrie care face ca tot ce mprumut s devin al lui.“ – Alex tefnescu Marius tefan Aldea face parte din plutonul tinerilor poei crora li se flfie de generaia imediat anterioar, ns nu li se deloc de generaiile vechi. Vd i prevd o promoie de poei lucizi i cultivai printre care compozitorul Simfoniei frnei va strluci. Pentru c are umor, deci i permite s fie cinic, i pentru c izbutete nite metafore trsnite, dar fluente, nu rscutate. Apoi ochiul su este flmnd i precis, nu hoinrete pe firmament pn se ntoarce cu albul n sus. Viteza, claritatea i subtilitatea artei lui monteaz un spectacol inteligent – un deliciu pentru durii ca el, care, de fapt, ascund un suflet sensibil n spatele rictusului sceptic. Un romantic de factur excelent este Marius, adic dintre aceia cu witz, care muc tot, iar apoi se muc pe ei nii. Irezistibil poezia asta ca un roman scris la col de strad de un designer care tie exact ce vrea de la manechinele lui.“ – Felix Nicolau Marius tefan Aldea are atta energie poetic, nct exist riscul s supratensioneze Sistemul Naional de Distribuie a Literaturii. Dar cum SNDL nu exist dect n imaginaia noastr, nu v rmne, dragi cititori, dect s v conectai singuri la aceast surs de energie. E simplu: deschidei cartea lui Marius i citii puin. Dac nu suntei purttori de mnui izolante i cizme de cauciuc, ar trebui ca n secunda a doua s fii scuturai zdravn, iar minile s vi se ncleteze pe carte. E doar unul dintre efectele pe care l are poezia bun asupra omului.“ – Robert erban

n lucrarea sa, care a ctigat premiul Pulitzer n 1981, Robert K. Massie prezint detaliat viaa acestui captivant personaj istoric i evideniaz evenimentele cruciale care au transformat un biat ntr-o legend, inclusiv cltoriile sale incognito prin Europa, curiozitatea sa de nepotolit fa de obiceiurile occidentale, obsesia pentru mare i constituirea mreei flote ruseti, modul n care a creat o armat de nenvins i relaiile sale cu cei pe care i-a iubit cel mai mult: Ecaterina, iubita sa tandr, i Menikov, prinul fermector i lipsit de scrupule care a ajuns la putere prin intermediul prieteniei cu Petru. Un loc special n carte l ocup relaia dificil a lui Petru cu fiul su Aleksei, care a fost judecat i condamnat la moarte n 1718. Autorul nu neglijeaz nici viaa politic, social, cultural i religioas din Rusia pe parcursul jumtii secunde a secolului al XVII-lea i primei pri a secolului al XVIII-lea. Astfel, Massie i conduce cititorii n lumea ruseasc medieval i premodern schimbat iremediabil, uneori n mod violent, de reformele iniiate de monarhul autocrat Petru cel Mare. Fie c sunt schimbri care au afectat n primul rnd individul, precum obligativitatea tierii brbilor, sau iniiative care au vizat consolidarea forei statului, de exemplu, nfiinarea marinei ruseti i a Sankt-Petersburgului, reorganizarea administrativ inspirat de modelul occidental, toate acestea au transformat Rusia medieval ntr-un stat modern. n acelai timp, multe dintre reformele din timpul lui Petru au avut o influen ndelungat asupra societii ruseti. Cartea lui Massie nu ofer doar o perspectiv intern a societii ruseti, ci urmrete i aciunile lui Petru n planul politicii externe, la nivel european sau chiar global. Astfel, dou dintre cele cinci seciuni ale lucrrii se ocup de relaiile Rusiei cu celelalte state europene. Poate cel mai important conflict din timpul domniei lui Petru a fost cel mpotriva Suediei. n urma Marelui Rzboi Nordic (1700-1721), Rusia a obinut o serie de teritorii (Estonia, Livonia i Ingria). Totodat, deznodmntul acestui lung rzboi a nsemnat i ascensiunea Rusiei la rangul de putere continental. Pe plan militar, ns, domnia lui Petru nu a fost scutit de eecuri. Campania arului din Moldova, pornit mpotriva Imperiului Otoman, s-a terminat prin nfrngerea de la Stnileti (1711). Nu de puine ori, autorul american i aduce n prim-plan pe actorii politici importani din Europa sfritului secolului al XVIII-lea i nceputului secolului al XVIII-lea. Regi, comandani militari, nobili, toi sunt prezentai cititorilor, care pot astfel nelege mai bine aciunile sau atitudinile lor. arul Aleksei, tatl lui Petru, Ludovic al XIV-lea, Wilhelm de Orania, Carol al XII-lea, Augustus de Saxonia, ducele de Marlborough, prinul Eugeniu de Savoia sau feldmarealul Rehnskild se numr printre figurile ilustre descrise de Massie. De regul, atunci cnd analizeaz anumite perioade, istoricii pun accentul pe rolul proceselor i al fenomenelor de lung durat, lsnd cumva n umbr personalitile excepionale. Tocmai pentru a sugera impactul lui Petru cel Mare asupra istoriei Rusiei, n special, putem face apel la istoria contrafactual i s ne ntrebm: Cum ar fi artat Rusia contemporan dac n-ar fi existat Petru cel Mare

Cum ?i-au crescut regii britanici copiii din 1066 p?n? ?n prezent Lumea ?ntreag? a fost uimit? c?nd Prin?esa Diana s-a dovedit a fi o mam? bun? ?i afectuoas?. Ea a constituit o excep?ie: Familia Regal? a Marii Britanii este cunoscut? mai cur?nd pentru rela?iile reci ?i chiar tensionate dintre genera?iile de p?rin?i ?i copii. ?nc? din vremea Reginei Victoria ?i a Regelui George al VI-lea, p?rin?ii ?i-au exprimat ?n mod f??i? dezam?girea fa?? de mo?tenitori. David Cohen folose?te materiale noi ?i documente descoperite recent, ce dateaz? ?nc? din vremea dinastiei Tudor, ?i realizeaz? ?n Educa?ia regal? o combina?ie captivant? ?ntre istorie ?i telenovel?. ?O bog??ie de anecdote – de la lec?iile de scrim? p?n? la faptul c? Prin?ul Charles a avut valet de la v?rsta de trei ani.“

Este un autoportret al cunoa?terii personale, un autoportret schi?at ?n timp real, sub ochii cititorului, pe m?sura ce Lara ia cuno?tin?? de st?rile emo?ionale prin care trece, ??i analizeaz? sentimentele, rezultatul posibilelor ac?iuni, analizeaz? deciziile pe care le ia, consecin?ele posibile. Dilema declarat? a Larei este: cum ?mpaci nevoia inimii pentru noutate, pentru tr?iri spontane, cu monotonia mariajului, chiar dac? acesta e fericit? Con?tiin?a sa este prins? ?ntre dragostea pentru so?ul cu care ?tie c? se potrive?te ca structur? ?i pe care ?l iube?te, ?i efervescen?a aventurii cu un alt b?rbat, care ?i furnizeaz? spontanul dup? care t?nje?te. Romanul se concentreaz? pe amant ?n mod deliberat. Lara este perfect con?tient? de r?ul pe care ?l produce celor trei personaje ?mplic?te: so?, amant, ?i ei ?ns??i. Perioada ?n care este creat ?i definitivat autoportretul sunt ultimii ai comunismului, anii ?n care priva?iunile impuse popula?iei sem?nau mai degrab? cu priva?iunile unui r?zboi. Cu toate acestea, eroina se concentreaz? cu ?nc?p???nare pe iubirea ei, pe mi?c?rile sufletului ei, refugiindu-se ?n tr?irile proprii ?i reu?ind astfel s? se salveze de autocomp?timire ?i s? supravie?uiasc? ?ntr-o aparent? normalitate.

Titlul se refer? la ceea ce autorul c?r?ii consider? esen?a mitului faustic: surmontarea limitelor cunoa?terii ?i tenta?ia spre ceea ce exist? dincolo, necunoscutul sau imposibilul ?n ordinea normal? a lumii. Tenta?ia limitei ?i limita tenta?iei este o investigare critic? a ideilor ?i motivelor din perspectiva unui comparatism orientat spre filosofie ?i estetic?, pe care profesorul universitar clujean, Vasile Voia, l-a practicat consecvent ?n cariera sa.

Drept cadru general al discu?iei noastre propun o poetic? a traducerii. Dup? p?rerea mea, aceast? disciplin? – al c?rei teritoriu ?nc?lca (ba chiar ??nc?leca“) domeniile lingvisticii teoretice ?i aplicate, teoriei literaturii ?i crea?iei literare – se pliaz? pe modelul actului comunic?rii. Dup? cum se ?tie, actul respectiv implic? un produc?tor de mesaje, mesajul sau textul produs ?i un receptor sau lector (care arareori e unul cu totul pasiv; cel mai adesea el exercit? func?ia de interpret al mesajului ori textului).S? observ?m acum c? procesul traducerii este compus de fapt din dou? acte de comunicare ?nl?n?uite, dintre care primul se desf??oara ?n spa?iul limbii ?i culturii de plecare, adica al Limbii sursa, iar cel?lalt ?n sfera limbii ?i culturii de destina?ie, altfel spus a Limbii ?int?. Traduc?torul reprezint? veriga de leg?tura dintre cele dou? segmente, c?ci lui ?i incumb? at?t lectura ?i interpretarea textului surs?, c?t ?i producerea textului ?int?.

Om politic liberal mai pu?in cunoscut, Gheorghe D. Pallade a l?sat un jurnal care, de?i cuprinde o perioad? destul de scurt? ?n timp, 1 martie 1897 - 8 ianuarie 1898, ne va introduce ?n atmosfera extrem de fr?m?ntat? din interiorul Partidului Na?ional Liberal.S-a n?scut ?n anul 1858 la B?rlad, dintr-o familie ?nst?rit?. ?i-a f?cut studiile secundare ?i universitare ?n ?ar?, lu?ndu-?i licen?a ?n drept la Facultatea de drept a Universit??ii din Bucure?ti ?n anul 1880. Intr? ?n magistratur? p?n? ?n 1884 c?nd, particip?nd la alegeri este ales deputat pe listele Partidului Na?ional Liberal. Din acest moment via?a lui devine public? ?i intr? ?n v?ltoarea luptelor politice. ?n acela?i an, al?turi de C.A. Rosetti a sus?inut colegiul unic ?i libertatea absolut? a presei. De fapt a ?i fost colaborator al ziarului Rom?nul.Paginile de jurnal, de?i nu acoper? nici un an de zile, prezint? una din cele mai zbuciumate perioade al Partidului Na?ional Liberal. Subiective sau nu, paginile r?mase de la Gh.D. Pallade vin s? completeze istoria politic? a Rom?niei de la sf?r?itul secolului al XIX-lea.L?s?m pe seama cititorului s? analizeze jurnalul lui Gh.D. Pallade. Nou? nu ne r?m?ne dec?t s? ar?t?m c? am considerat ca notele s? fie c?t se poate de complete, persoanele ?i locurile fiind foarte numeroase, f?r? de care, chiar un cititor avizat nu s-ar descurca. Iat? de ce am recurs la solu?ia de a desp?r?i notele de indicele de nume. Trebuie, de asemenea, s? atragem aten?ia c? notele sunt a?ezate alfabetic, deoarece tot volumul ar fi fost prea ?nc?rcat de numere ?i cifre. Sper?m c? modesta noastr? contribu?ie prin editarea acestui jurnal s? ?mplineasc? un scurt moment din fr?m?ntata noastr? istorie politic? a Rom?niei de la sf?r?itul secolului al XIX-lea.

Cartea de Poezii a poetei confirm? un stil, o atitudine estetic? ?i o capacitate de a dep??i ?ngr?dirile presupuse de reactualizare a vechilor formule poetice. Claudia Voiculescu ??i asum? riscul de a p?rea demodat?, abord?nd ceea ce majoritatea poe?ilor din diverse genera?ii ori promo?ii, a respins, cel mai adesea din neputin??.Cred c? poezia Claudiei Voiculescu merit? aten?ia criticii ?i o mediatizare corespunz?toare. (Liviu Gr?soiu)Claudia Voiculescu ridic? forma fix? a rondelului la ?n?l?imi demne de orice competi?ie.... Este o poet? ?n al c?rei talent cred. (C.D. Zeletin)Poet? de ?nalt? for?? r?scolitoare, talent viguros cu cizel?ri de art? adev?rat? ?n ad?ncul substrat al cuv?ntului, vers pasional ?i cotropitor... (Pan. M. Vizirescu)Claudia Ilie, preoteas? ?ntru poezie... (Tudor George)Delicata poet? Claudia Ilie Voiculescu este o voce liric? de mare sensibilitate... (Dumitru Radu Popa)

Dup? apari?ia monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii rom?ne contemporane, 1941-2000, Alex ?tef?nescu este omul zilei ?n critica literar? rom?neasc?. Admirat sau pizmuit de confra?i, invitat ?i celebrat cu fast ?n ora?ele de provincie, intervievat de superbe ziariste, Alex ?tef?nescu se afl? mereu ?n centrul aten?iei, prezen?a sa ?ntr-un loc este imposibil s? treac? neobservat?. Chiar ?i cei care ??i propun s? ?l ignore ajung p?n? la urm? s? ??i piard? cump?tul, ?ncep s?-l v?neze cu invectivele lor, sporindu-i, indirect, vizibilitatea, notorietatea ?i popularitatea. Alex ?tef?nescu este, ?n lumea literaturii, genul de personaj care nu las? pe nimeni indiferent. Unii ?i sunt prieteni, al?ii du?mani de moarte (cei neinclu?i ?n Istorie ?i cei men?iona?i ?n emisiunea sa TV rezervat? c?r?ilor proaste, Tichia de m?rg?ritar). ?n fine, mai exist? o categorie, a celor care ?l cultiv? cu speran?a secret? c? i-ar putea intra ?n gra?ii ?i c? ?n felul acesta ?i-ar putea asigura un viitor luminos ?n literatura rom?n?. (Tudorel Urian)?Alex. ?tef?nescu este singurul critic rom?n contemporan care, metodic, confer? criticii caracteristicile unui ?act de persuasiune?. El face uz de o veritabil? strategie de seducere a cititorului: limbajul este dezabstractizat, f?r? a-?i pierde ?ns? competen?a ?i precizia conceptual?; expresia critic?, mereu dezinvolt? ?i de multe ori memorabil?, are o anumit? materialitate fraged?, fiind astfel u?or de receptat; pl?cerea lecturii ?i a scrisului, aproape palpabil?, devine contaminant? ?i ?mbie la reverii hedoniste; ?n sf?r?it, discursul e ?mp?nat de compara?ii sugestive ?i cu at?t mai ?ocante cu c?t nu se produc ?n spa?iul livrescului, ci al experien?ei comune, con?in?nd ?i o infuzie de umor gra?ios care ?ntre?ine comuniunea afectiv? cu cititorul.“??n volumul Cum se fabric? o emo?ie autorul adopt? forma dialogal? a discursului (?ntre un eu inocent-iscoditor ?i unul doct, profesoral) d?nd dinamism ?i o concrete?e plin? de substan?? problemelor convocate: stilul aluziv, natura artei, rela?ia artist-public, talentul, valoarea, mecanismul psihologic al crea?iei, succesul etc. Este vorba, de fapt, despre un mic ?tratat“ de educa?ie estetic?, alert, eficient ?i care, ?n mod expres, se adreseaz? unui public concret.“ (Petru Poant?)

Adrian Punescu scrie proz cu degetele arse de miracolul poeziei, i de aici succesul tulburtor, care, n loc s mntuie, nspimnt, oblig i rtcete. Poet al fluenelor de liliac n grle de piatr rar, al brumelor de bronz, al cderii n rnile dorului i n hohote de chihlimbar, grav despicat de neiertare i de rzvrtire, Adrian Punescu intr n hotarele prozei prin vijelia reportajului. (...) Puin i pas dac lumea l aplaud sau l njur, el vrea s rstoarne i s cldeasc, i n-are timp s cpieze stnd ntr-un picior, viaa e scurt i, dac nu vrea s se ndrepte prin cntec (i nu vrea), trebuie rezidit din mers i nvat s cnte. Reportajul lui Punescu e, nainte de toate, unul de atitudine, adevrul sare din pagin ca miezul dintr-o ceap zdrobit cu pumnul (...), fulgerul, aparent liric i aparent hrnit de curcubeie, e un arc al ndoielii, un crlig veninos umblnd prin crpturile pmntului, strigtul doare, suspinul are ghimpi n cretet, gerul frige, apsarea nghea.Durabila for a reporterului Adrian Punescu vine de acolo c el n-are chef, n nici o pagin, s fie ru de but n apte linguri, ci numai fluviu azvrlindu-se n mare, cu toate aluviunile i rzboaiele sufletului.“

Volumul Marianei Damian reconstituie via?a celui mai iubit poet latin, Publius Ovidius Naso, ?n contextul istoric, politic ?i cultural al perioadei lui Augustus. Cartea este o radiografie am?nun?it? a fr?m?nt?rilor poetului roman ?n urma exil?rii sale la marginea imperiului, pe malul M?rii Negre, invit?ndu-i pe cititori la o relectur? a operei ovidiene din perspectiva motivelor ?nstr?in?rii, singur?t??ii ?i nostalgiei.

Un b?iat de ?ase ani care a impresionat-o pe ?mp?r?teasa Austriei cu geniul s?u muzical Un compozitor care a scris peste 600 de concerte, sonate, simfonii ?i opere ?n cei treizeci ?i cinci de ani c?t a tr?it Un muzician serios c?ruia ?i pl?cea s? spun? glume stupide Toate cele de mai sus! ? Afl? mai multe despre adev?ratul Wolfgang Amadeus Mozart ?n aceast? biografie amuzant? ?i minunat ilustrat?!

Aki a s?tétség éveit elfelejti, nem érdemli meg azt a napot, amely ma rásüt. Egy fájón búgó hang valahonnan az ?gb?l. A szívre helyezett parázs perg? hamuja. Akinek lábánál a tenger álmodott. Diz?z és nemzeti intézmény: Karády Katalin. Olyan gyémántragyogású csillag volt, amit itthon és a halált süv?lt? orosz hómez?n ugyanúgy látni lehetett. Mert a legszebb csók volt, amit meg nem adott az élet. ?gve dobták el, mert mindig izzott valami jéghideg forrósággal. Nem volt jó színészn?, csupán elhitet? színészn? volt. Sz?gletes mozgású, tündéri trampli. Mégis talán maga Ady Endre is beleszeretett volna. Dalaival az emberek szívét csókolta meg, hogy tovább tudjanak dobogni... A háta volt zseniális, ahogy elmenni tudott. Elvitte vállán az id?t, a filmjeit, a legendáját... Az ítéletet, a rá mért titokzatos büntetést kutatta, a Labirintus bejáratát. A b?n?s n?, aki elkárhozni nem tud, s ezért a férfiak végzetévé lesz. De ez a végzet mindig k?z?s. Elment, elrohant, mert elégett a szíve. Játszott a t?rténelemmel, játszott és énekelt. Majd odahagyott huszonvalahány filmet, sikert, álmokat, s egy elveszített háborút. ?tkelt az óceánon, hogy kalaposn? legyen. Ne kérdezd, ki voltam, / A csókodat én akartam, / ha majd egyszer megsokalltad, / azt mondom agy?!" Lehullott a parázs a hamvadó cigarettavégr?l. Végigszívták. ? vissza sem nézett, és nem mondhatta senki, hogy AGY?. (Mihalicza Tamás, 1990)

Márton László új regénye, A mi kis k?ztársaságunk a t?kéletes állam megalapításának groteszk-tragikus kísérletét jeleníti meg. 1944 végén, amikor a felszabadító és egyben megszálló szovjet csapatok megérkeztek a Viharsarokba, az ott él? agrárproletárok létrehozták a saját kis k?ztársaságukat. A regényben a t?rténelmi tények és az írói képzelet t?rténetei keverednek – a keser? szatírában tegnapi-mai ?nmagunkra ismerhetünk és saját kisszer?ségünk?n nevethetünk.

A freskó a tarbai református pap vén mindenese, Anzsu házában rejt?zik egy lenvászon leped? alatt a falon. A családját festette meg annak idején rajta Annuska, az esperes lánya. Alakjai a szemünk láttára elevenednek meg. A papné temetésére gy?lnek ?ssze a család tagjai, hazatér Annuska is, aki megsz?k?tt a szül?i házból, hogy fest? lehessen. Megkeseredett apja egyik kezében a Bibliával, a másikban nadrágszíjjal nevelte gyerekeit. A tékozló lány visszatérése felbolydítja a várost és a családot, melynek tagjai magányban, szeretetlenül élnek. Annuska megjelenése arra készteti ?ket, hogy számot vessenek ?nmagukkal. A reggeli és esti harangszó k?z?tt eltel? tizenhárom órában elevenek és holtak hazugságai, álszentsége, képmutatása és ?nzése kerül mérlegre. ?m el?bb vagy utóbb mindenkir?l lehull az álarc.

Ha nem lennének angol kosztüm?s filmek és szürkéskék szemek, a világ is sokkal biztonságosabb hely volna. Legalábbis így vélekedik Mész?ly Dóra, a LEI magazin újságírója, amikor elhatározza, hogy interjút kér a híres angol színészt?l, Edward Yorke-tól. A feladat egyszer?nek t?nik, hiszen a férfi éppen Budapesten forgatja legújabb filmjét, ám a kezdeti biztató jelek után az ügy egyre bonyolultabbá válik… A lány váratlan akadályok sorával találja magát szemk?zt, ám az egyébként is makacs természet? Dóra nem ismer lehetetlent. Minden találékonyságát latba vetve üld?zi tovább a színészt, mik?zben kalandjai hol filmgyári díszletek k?zé, hol egy magánnyomozó irodájába, hol az éjszakai Budapest kocsmáiba, hol egy londoni szállodába sodorják. De vajon sikerül-e rátalálnia Edwardra? M?RK LEON?RA az Elle magazin f?szerkeszt?-helyettese, el?tte évekig a N?k Lapja munkatársaként dolgozott. H?sn?jével, Mész?ly Dórával szemben nem az interjú a kedvenc m?faja, de ha valaki igazán felkelti az érdekl?dését, ? sem adja fel k?nnyen… ?Vágyni, csodára várni, álmodozni: jó. Tudom, mit érezhetett a k?nyv szerz?je, amikor megszületett benne a vágy. Ismerem az érzést, ami a csoda k?zelében meglep, és az álmodozás sem áll távol t?lem. M?rk Leonóra nagyon pontosan és végtelenül ?nironikusan mutatja be a fázisokat. Egyszer én is évekig üld?ztem egy német punkénekest. Aztán, amikor elkaptam, a fülembe csengtek egy kedves versnek a sorai: ?Nem akarok elérni semmit. Nem akarom, hogy ne legyen mire vágynom.? Hogy a k?nyv újságíró f?szerepl?je mit érez a kalandok során, nem árulom el. Járjuk vele végig az utat. K?nnyen magával húz, élvezet k?vetni. A vége meg: maradjon csattanó.” Karafiáth Orsolya

Chronicling the landmark events in Beethoven's life, this book enhances understanding of the composer's character, inspiring a deeper appreciation for his work.?George Alexander Fischer illuminates the composer’s difficult childhood, his struggle to maintain friendships and romances, his ungovernable temper, his obsessive efforts to control his nephew’s life, and the excruciating decline of his hearing. This absorbing narrative provides a comprehensive account of a momentous life, as it takes the reader on a journey from the composer’s birth in Bonn to his death in Vienna.

Cartea reprezint? o minimonografie spectaculoas? despre proza, publicistica ?i poezia unuia dintre cei mai mari poe?i interbelici, Tudor Arghezi. M.V. Buciu are un instrumentar critic adus la zi, ca ?i bibliografia de altfel, aten?ia exegetului fiind focalizat? asupra operei acestui mare scriitor, contestat vehement ?n perioada post-decembrist?. ?n esen??, monografia lui M.V. Buciu, constituie o temeinic? tentativ? de rea?ezare a lui Tudor Arghezi ?n actualitatea literar?, readuc?nd ?n discu?ie, dar nu mai pu?in ?n actualitate, complexitatea personalit??ii argheziene, un urma? al poetului na?ional, Mihai Eminescu.

Volumul reprezint? punctul de finalizare a unor preocup?ri anterioare ale autorului, afirmat ?n c?mpul semioticii ?i al stilisticii prin studii ?i eseuri dedicate cu prec?dere poeziei rom?ne?ti de-a lungul evolu?iei ei. F?r? a-i ignora pe creatorii medii, importan?i pentru c? dau expresie continuit??ii, el ?i-a propus s? explice, cu mijloacele puse la dispozitie de progresul ?nregistrat de disciplinele umaniste ?n ultima jum?tate de secol, ?misterul“ care transforma limba ?n opera. Sunt discuta?i marii poe?i na?ionali, de la Mihai Eminescu la Nichita St?nescu, relev?ndu-i-se fiec?ruia specificitatea, a?a cum se deta?eaz? ea pe fundalul unor constante care definesc ?ns??i esen?a poeticit??ii.