Aproape c? nu a existat epoc?, de la primele texte scrise p?n? azi, ?n care s? nu se vorbeasc? despre o criz? a literaturii. Periodic, fie regimul politic, fie situa?ia economic? ori exuberan?ele filozofarde au f?cut s? fie puse semne de ?ntrebare dup? cuv?ntul ?literatur?“. Timp de cinci ani, o serie de ?nt?lniri organizate ?n spa?ii neconven?ionale la Bucure?ti (?i, de c?teva ori, ?n afara Rom?niei) a ?ncercat s? adune scriitori de toate v?rstele pentru a-i pune fa?? ?n fa?? cu publicul lor. Nici acum, dic?ionarul limbii rom?ne nu include termenul ?performare“, dar, dac? ?n cazul artelor spectacolului traducerea ?interpretare“ poate s? func?ioneze, atunci c?nd este vorba despre literatur?, limba rom?n? nu ofer? dec?t termenul ?lectur?“. Acest cuv?nt nu acoper? complexitatea unei prezent?ri ce implic? ?i publicul ?n calitate de participant activ la ?nt?lnirea cu scriitorul, ?i cu textul acestuia. Ini?iat ca un proiect de promovare a literaturii contemporane pentru un public larg, ?Poeticile cotidianului“ s-a transformat, dup? ani de ?nt?lniri s?pt?m?nale, ?ntr-un eveniment literar cu propria sa concep?ie despre literatur?: poetica rela?ional?.

Un b?iat care a tr?it ?n Italia, la Vene?ia, acum ?apte sute de ani. Un adolescent care a c?l?torit ?n China - ?i s-a ?ntors dup? dou?zeci ?i patru de ani. Autorul unei c?r?i de c?l?torii care l-a inspirat pe Cristofor Columb. Iat? o biografie ilustrat? despre Marco Polo ?i lumea ?n care a tr?it!

Un volum de istorie a ideilor, o istorie a Rusiei prin literatur? ?i scrierea memorialistic?, semnat de unul dintre cei mai rafina?i ?i mai profunzi esei?ti rom?ni din ultimul deceniu. ? Cuprins Partea I. Ideea rus? Pu?kin sau sfinxul Porcii T?n?rul Dostoievski Poseda?ii: reac?iune ?i mesianism Crepusculul. Recitindu?l pe Turgheniev Agonia ?n penumbr?: ?nsemn?ri despre Cehov Pr?bu?irea Casei Golovliov Gorki: pr?bu?irea Casei Kolomii?ev Feodor Sologub – siluete ?n cea?? Leonid Andreev sau cea?a Petersburg: demoni ?i umbre ? Partea a II?a. Sub c?lc?i: zorii sovietici Bulgakov sau testamentul Maestrului Ilf ?i Petrov sau ?eherezada sovietic? Mandel?tam: poetul ?i tiranul Caietul de poezii al lui Iuri Jivago Tiranul ?i umbra Ilya Ehrenburg ?i veacul comunist Mihail Zo?cenko: jocul cu via?a, jocul cu cuvintele ?alamov: Kol?ma, scrisori de la cap?tul lumii Soljeni??n ?i secolul comunist ? Partea a III?a. Exilul ?i arta ?ndep?rt?rii Gaito Gazdanov: c?l?re?ul ?i moartea Romanul cocainei Ignatievii – o poveste rus? Nabokov: chipul din oglind? ? Partea a IV?a. De pe cel?lalt ??rm Enigma rus? Herzen ?i condi?ia rus? Intelighen?ia ?i pasiunea ideilor Libertatea rus? ?i ap?r?torii ei Nefericirea rus? Revolu?ionarul ?i c?l?ul Leninismul ?i gramatica revolu?iei 1991/1917: Martin Malia ?i orbirea leninist? De la gangster la demiurg: tinere?ea lui Stalin ?C?l?re?ul de aram?“

Am nceput s scriu pentru c aa am simit chemarea. E la fel ca preoia: devii pstor de suflete pentru c ai trimitere de sus, de la Tata. Aa s-a croit i destinul meu. Probabil c obria mea flticenean e de vin. n acest loc binecuvntat am crescut i am primit educaie. colile, dasclii, istoria literar a oraului – nesat de nume mari i sonore, care au trecut i trit pe aici – mi-au creat creuzetul. Mai departe a trebuit s muncesc singur, ca un rob, pe aceast plantaie plin ochi de litere, cuvinte i fraze. Aa am fost, sunt i voi rmne: un ego ce intersecteaz anii pe orizontal i vertical, aducndu-mi i eu, la rndul meu, contribuia pe care un ora minunat, numit Flticeni, mi-o cere. Mark Twain spunea: Dou zile sunt importante n viaa unui om: ziua n care s-a nscut i ziua n care a aflat de ce. Tu, cititorule, ai aflat” (Romulus Andriescu)

ntunericul (noaptea i nebunia), abisul (mormntul) i focul (sngele) se ntreptrund, cele trei constituind treptat o adncire n infern, trei bolgii care se continu la nesfrit. Poetul i, odat cu el, cititorul, este obligat s le parcurg pe toate trei. Din infernul lui Bolea nu exist scpare… (Cristina Nemerovschi) Tocmai excesul de recuzit transform poemele din volum ntr-o parodie a reportajului mizerabilist cultivat de poeii promoiei 2000, lsnd n cele din urm sentimentul mistificrii, al farsei enorme, n timp ce poetul pare a da n permanen cu tifla unui cititor tot mai derutat, care nu mai tie dac autorul glumete sau vorbete serios, dac are de-a face cu un nihilist autentic sau cu un parodist care demonteaz mecanismele liricii autenticiste, i-i caricaturizeaz cu verv locurile comune. (Octavian Soviany) Rzboi civil mi amintete de black metal i de nordul fioros i ngheat. (iQ 666) Poemele lui tefan Bolea sunt o oglind n care se reflect luciul mizeriei contemporane, sunt un colaj de ridicol i neimportant”, de beie i metafizic, de sublim i grotesc, de ncruntare i de (ne)linite. Poate de aceea versurile lui au prospeimea (edenic) a celui care spune lucrurilor pe nume.(Petrior Militaru) Rzboi civil este, cu siguran, cartea resureciei, à rebours. Prin atitudinea ironic-demolatoare, debutul lui Stefan Bolea este unul ct se poate de interesant, l aeaz pe autor, n mod meritat, n rndurile din fa ale noii generaii. (Silviu Gongonea) Ghidul turistic, care este tefan Bolea, st la malul existenei noastre i ne ndeamn s intrm i noi, de fapt, s deschidem ochii i s vedem c suntem deja acolo, unii pn la glezne, alii pn la genunchi, unii mai norocoi pn la nas, unde mirosul aburind al noroiului se mperecheaz cu suflul nostru vital, contaminndu-se reciproc. (Drago Fabian) Pentru c nici un poet nu poate exista fr o poezie-manifest, care s-i defineasc crezul literar, Bolea are ca art poetic: Imn pentru generaia 2000+. Bolea devine un postmodernist extrem sau neo-avangardist n acest moment. (Marcela Iuga) Referindu-ne la concepia postmodern de chirurgie cosmetic, Bolea folosete aceast metod ntr-un mod manierist, efectund operaii cosmetice asupra textelor sale, jucndu-se constant cu dimensiunile i perspectiva, cu deformarea i hiperbola… (Eva Theodora)

Aceste cinci eseuri pot constitui un (incomplet) tratat de literatur? comparat? care are ?n vedere ca termen de referin?? deschiderile teoretice diversificate din ultimul deceniu al secolului trecut ?i ?nceputul noului secol. Caracterul fluid al no?iunii face din comparatism o mitologie plural? at?ta vreme c?t lipse?te o teorie general unificatoare. Imposibilitatea de a-i legitima pe deplin obiectul, indeterminat ?i imprecis, l-a f?cut pe Charles Bernheimer s? defineasc? literatura comparat? drept o ??tiin?? anxiogenic?“. Este literatura comparat? o disciplin? autonom? sau, dimpotriv?, una anexat? studiilor culturale care nu dispun de o justificare teoretic?? Direct sau indirect, cartea lui Vasile Voia, profesor la Facultatea de Litere a Universit??ii Babe?-Bolyai, a luat forma unui discurs polemic. Comparatismul modern maximalist, renun??nd la rigorile anacronice ale comparatismului francez, p?n? la a uita de text ca obiect estetic, a devenit domeniul predilect al tuturor diletantismelor ?i formelor estetice ?n care dispare orice rigoare. Vasile Voia se situeaz? principial de partea pozi?iei ferme exprimate de Adrian Marino, ?n descenden?a lui René Wellek ?i René Etiemble, a profesorilor de la Yale, Harold Bloom ?i Peter Brooks, care au militat pentru men?inerea canonului tradi?ional occidental ?i a esteticului ca valoare primordial? a operei literare.

Jurnalul de fa?? este relatarea captivant? a expedi?iei lui Fridtjof Nansen c?tre Polul Nord. Autorul alterneaz? observa?iile ?tiin?ifice ?i notele de jurnal cu fotografii ?i desene, dar ?i cu ?nregistrarea celor mai profunde tr?iri care l-au b?ntuit pe t?n?rul explorator pe t?r?murile temute ale Nordului ?nghe?at. Dup? ce primul volum a prezentat ?nceputul expedi?iei ?i aventurile navei Fram, cel de-al doilea volum descrie palpitanta c?l?torie de cincisprezece luni cu s?niile, ?ntreprins? de Friedtjof Nansen ?i de locotenentul Johansen. Ace?tia au pornit la drum pe un teren necunoscut, ajung?nd mai aproape de Polul Nord dec?t orice explorator de p?n? atunci. Istorisirea aventurilor lor se ?ncheie cu deriva navei Fram ?i revenirea ?n Norvegia, ?n august 1896.

Volumul de fa?? din seria Eminescu, poem cu poem ne dezva?? de toate vechile obiceiuri de interpretare care au prezentat ?n limbaj de lemn poeziile eminesciene. Alex. ?tef?nescu ne face din nou cuno?tin??, de data aceasta ?n cuvinte simple ?i idei proaspete, cu unele dintre cele mai cunoscute poezii din literatura rom?n?. Analiza sa cuprinde observa?ii fresh ?i referin?e culturale pe gustul elevilor, tinerilor ?i iubitorilor de literatur? care (re)descoper? ast?zi crea?ia eminescian?.

Volumul de fa?? din seria Eminescu, poem cu poem ne dezva?? de toate vechile obiceiuri de interpretare care au prezentat ?n limbaj de lemn poeziile eminesciene. Alex. ?tef?nescu ne face din nou cuno?tin??, de data aceasta ?n cuvinte simple ?i idei proaspete, cu unele dintre cele mai cunoscute poezii din literatura rom?n?. Analiza sa cuprinde observa?ii fresh ?i referin?e culturale pe gustul elevilor, tinerilor ?i iubitorilor de literatur? care (re)descoper? ast?zi crea?ia eminescian?.

Discursul poetic preios i limpede, lipsit de dramatism nvluie tragismul existenial, sugernd, peste fragmentarismul unei existene, viziunea izbvitoare, ascensional, pur, emanat de raza logosului integrator. Poezia fr evenimente pe care o scrie Liviu Antonesei aspir spre perfeciune formal...“ – Cezar IvnescuDac n-ar fi existat teroarea cenzurii, dac n-ar fi existat ceaushima, dac n-ar fi existat teama redactorilor de carte, dac n-ar fi existat delatorii, aa ar fi artat cartea aprut n 1989 la Cartea Romneasc, sub titlul Pharmakon. Dar, dac toate acestea n-ar fi existat, ar mai fi fost ea oare scris Imposibil de rspuns. Nu-mi rmne, deci, dect s m bucur c toate cele care au existat – i nc multe altele – nu mai exist i, pn la urm, cartea (bun sau rea, asta vor decide cititorii i criticii) apare aa cum am gndit-o, aa cum s-a scris de-a lungul a zece sau cincisprezece ani. Nici eu nu tiu de cnd dateaz cel mai vechi poem din volum. mi amintesc numai c o prim versiune a acestui manuscris a fost depus prima dat la o editur n 1979-1980. De-atunci, manuscrisul a tot fost modificat pn a ajuns la aceast form definitivat n primvara anului 1988, depus la editur i aprut n anul urmtor mai mult dect njumtit. Aa a fi vrut s apar atunci. Aa o voi lsa, deci, s fie tiprit acum, indiferent de imperfeciunile ce le voi fi observat ntre timp. Este limpede c, din acest moment, volumul de debut n poezie Pharmakon nu mai exist.“ – Liviu Antonesei

Un b?ie?el c?ruia ?i pl?cea s? colec?ioneze insecte mult mai mult dec?t s? mearg? la ?coal? Un pasager (cu r?u de mare) care a c?l?torit ?n jurul lumii ?ntr-un voiaj ce a durat cinci ani Savantul care, formul?nd teoria evolu?ionist?, a declan?at o ?revolu?ie a g?ndirii" Toate cele de mai sus!Afl? mai multe despre adev?ratul Charles Darwin din aceast? biografie amuzant? ?i minunat ilustrat?!

Cea mai mare dintre Marile Piramide e una dintre cele mai impresionante construc?ii din lumeDintre cele ?apte minuni ale lumii antice, piramidele sunt singurele care ?nc? mai exist?Nimeni nu ?tie sigur cum le-au construit egipteniiToate cele de mai sus!Afl? mai multe despre Marile Piramide din aceast? carte amuzant? ?i minunat ilustrat?!

Gerek aklara gerek insanlara yazmtm iirlerimi... Bana pis bir ucubeymiim gibi davranan ucubeye... nsan hi ucubeye iir yazar m demeyin! Benimki gerek bir ak hikayesiydi... yle sandm...Küüktüm.... Aldandm... Hani bize hep anlatlan kurbaa prens hikayesi var ya; Ben hep kurbaann prens olacan düünmütüm, ama nereden bilebilirdim prensimin kurbaa kacan... Kurbaamn da yok olacan... Bu kitabm benim gibi kurbaay prens zanneden gen kzlara, incinmi aldatlm tüm kadnlara, terk edilmi aklara ve ak ararken insann nasl ac ektiini, her eyini kaybetmiliini anlamak isteyen ak hrszlarna gelsin... ve tüm iir dostlarna.... Ben küük bir kzdm, ok incindim... Lütfen siz incinmeyin ve sizi kimsenin incitmesine izin vermeyin... UCUBEYE... Bugün tam on iki sene oldu gidiinin ardndan.. Uzun uzun yolunu gzleyiimle, hala bana bunu nasl yapt deyiimle geen on iki sene... On iki senedir hi grmedim seni... Belki yüzünü bile unuttum; zaten sesini hi hatrlamyorum. Karma ksan tanmam bile. Sadece benden aldn ak, güven, huzur, mutluluk duygularn bulmaya alyorum. Yalnzlm iimde gibi büyürken braktn korkularla adm atmaya ekindim her ak araymda... Ve yllarca yazdm sen bilmesen de sana...

Michael Faraday (1791 –1867) was an English scientist who contributed to the fields of electromagnetism and electrochemistry. His main discoveries include those of electromagnetic induction, diamagnetism and electrolysis. Although Faraday received little formal education, he was one of the most influential scientists in history. It was by his research on the magnetic field around a conductor carrying a direct current that Faraday established the basis for the concept of the electromagnetic field in physics. Faraday also established that magnetism could affect rays of light and that there was an underlying relationship between the two phenomena. He similarly discovered the principle of electromagnetic induction, diamagnetism, and the laws of electrolysis. His inventions of electromagnetic rotary devices formed the foundation of electric motor technology, and it was largely due to his efforts that electricity became practical for use in technology. As a chemist, Faraday discovered benzene, investigated the clathrate hydrate of chlorine, invented an early form of the Bunsen burner and the system ofoxidation numbers, and popularised terminology such as anode, cathode, electrode, and ion. Faraday ultimately became the first and foremost Fullerian Professor of Chemistry at the Royal Institution of Great Britain, a life-time position.. Faraday was an excellent experimentalist who conveyed his ideas in clear and simple language; his mathematical abilities, however, did not extend as far as trigonometry or any but the simplest algebra. James Clerk Maxwell took the work of Faraday and others, and summarized it in a set of equations that is accepted as the basis of all modern theories of electromagnetic phenomena. On Faraday's uses of the lines of force, Maxwell wrote that they show Faraday "to have been in reality a mathematician of a very high order – one from whom the mathematicians of the future may derive valuable and fertile methods." The SI unit of capacitance is named in his honour: the farad. Albert Einstein kept a picture of Faraday on his study wall, alongside pictures of Isaac Newton and James Clerk Maxwell. Physicist Ernest Rutherford stated; "When we consider the magnitude and extent of his discoveries and their influence on the progress of science and of industry, there is no honour too great to pay to the memory of Faraday, one of the greatest scientific discoverers of all time". ABOUT AUTHOR: John Tyndall (1820 – 1893) was a prominent 19th-century Irish physicist. His initial scientific fame arose in the 1850s from his study of diamagnetism. Later he made discoveries in the realms of infrared radiation and the physical properties of air. Tyndall also published more than a dozen science books which brought state-of-the-art 19th century experimental physics to a wide audience. From 1853 to 1887 he was professor of physics at the Royal Institution of Great Britain in London. Tyndall was born in Leighlinbridge, County Carlow, Ireland. His father was a local police constable, descended from Gloucestershire emigrants who settled in southeast Ireland around 1670. Tyndall attended the local schools in County Carlow until his late teens, and was probably an assistant teacher near the end of his time there. Subjects learned at school notably included technical drawing and mathematics with some applications of those subjects to land surveying. He was hired as a draftsman by the Ordnance Survey of Ireland in his late teens in 1839, and moved to work for the Ordnance Survey for Great Britain in 1842. In the decade of the 1840s, a railroad-building boom was in progress, and Tyndall's land surveying experience was valuable and in demand by the railway companies. Between 1844 and 1847, he was lucratively employed in railway construction planning. In 1847 Tyndall opted to become a mathematics and surveying teacher at a boarding school (Queenwood College) in Hampshire. Recalling this decision later, he wrote: "the desire to grow intellectually did not forsake me; and, when railway work slackened, I accepted in 1847 a post as master in Queenwood College." Another recently arrived young teacher at Queenwood was Edward Frankland, who had previously worked as a chemical laboratory assistant for the British Geological Survey. Frankland and Tyndall became good friends. On the strength of Frankland's prior knowledge, they decided to go to Germany to further their education in science. Among other things, Frankland knew that certain German universities were ahead of any in Britain in expe-rimental chemistry and physics. (British universities were still focused on classics and mathematics and not laboratory science.)The pair moved to Germany in summer 1848 and enrolled at the University of Marburg, where Robert Bunsen was an influential teacher. Tyndall studied under Bunsen for two years.

Che cos'è che lo rende un uomo di super successo? Che cosa gli ha permesso di trasformare un'idea in una mega-compagnia che ha cambiato il mondo?? Che cosa, in lui, puoi rivedere in te, e cosa ti manca? Che cosa potresti imparare da lui?Leggi, e scoprilo. Il bisogno di capire coloro che ci circondano e ce l'hanno fatta in modi che superano la nostra immaginazione è insito in tutti noi. Questo desiderio innato è guidato dal nostro bisogno profondo e fondamentale di trovare modi migliori che ci permettano di raggiungere i nostri obiettivi, comprendere i nostri sogni e superare le sfide che ci si presentano. Questo libro parla degli eventi di fondo nella vita di Jeff Bezos e dei modi in cui hanno influenzato la sua vita, del modo in cui ha reagito ad essi e li ha usati a suo vantaggio. Il libro non pretende di conoscere le fibre di cui è composto il suo cuore - nessun uomo può conoscerle. Ma quello che fa è mettere insieme eventi e vedere le ombre che proiettano. Tutto ciò affinché tu possa trovare dentro di te gli elementi che potrebbero essere il seme del tuo successo, della tua realizzazione e grandezza. La storia di Bezos traccia un percorso attraverso la sua vita da giovane e osserva le sue azioni e conquiste, decifrando l'esistenza del suo più grande successo - Amazon - in un modo che riflette il suo carattere, il suo intelletto e la sua educazione. La sua storia è diversa da quella di altre persone di successo nella storia. Il suo marchio di etica del lavoro è familiare ma differente. Non aspettare un altro minuto! Scorri verso l'alto e clicca il pulsante

Romanul e captivant, bine scris, n ciuda unor efuziuni retorice prea lungi pe alocuri, care puteau fi scurtate. Un text elaborat de ctre un crturar, cu lecturi din Schopenhauer, Nietzsche, Jung sau Dostoievski fcute n profunzime, temeinic. n consecin, e un roman n care simbolurile apar la tot pasul, incifrate n text, n tehnica unui modernism hermeneutic care nu poate fi scos din ecuaie (…). Strict tehnic, ne aflm n faa unui Bildungsroman construit pe un scenariu clasic, de iniiere: tnrul Matei (toate numele sunt luate din Biblie…) interiorizeaz sfietor, dramatic moartea prematur a tatlui su, David, pierdut ntr-un accident de main pe Valea Oltului, se afl n conflict deschis cu mama sa, Riri, femeie pragmatic, dar intrat n faza unui deficit de cldura uman, mascat prin nervozitate, i i fixeaz ntreaga afeciune pe fiina compensativ a bunicului, Grig, mort i el spre sfritul romanului, i pe aceea a profesorului universitar Semion Ruda, stilat, elevat, aristorcatic, un concitadin de ocazie i tat-surogat, cruia, n cele din urm, protagonistul romanului i datoreaz relansarea intelectuala – viitor student n filosofie – i formarea literar, ca romancier, talentul compensativ al scrisului descoperindu-i-l oarecum fr premeditare sau ndemnuri din afar, ca pe o efervescen intern a propriei sale fiine. (tefan Borbély)Viaa cotidian este transferat n interioritate, iar tensiunile generatoare de suspans sunt direcionate ctre aceeai nevoie urgent de a deveni. Eroii Aurei Christi sunt fpturi aflate ntre lumi, ntre vrste, ntre maluri. (Irina Ciobotaru)Intenia vdit a autoarei este aceea de a explora personajele pn n adncul firii lor, astfel nct nu aciunea s stea n prim-plan, ci caracterele. (Bogdan Mihai Dasclu)

Aceasta nu este o arc? a salv?rii, a speran?ei, a regener?rii suflete?ti, nici locul ?n care personaje-kamikaze arunc? ?n jur ?n timpul sacrificiului lor, bun?tate, generozitate, bl?nde?e, ?n?elepciune, cump?tare. E o arc? simbolic?. Fictiv?, sau e chiar lumea noastr? condamnat? s? pluteasc? ?n deriv? pe un ocean sub care p?nde?te un tzunami apocaliptic? Da, ?ntr-adev?r, Breban nu neglijeaz? nici o specie, sunt toate conservate aici, e destul s? ?nl?turi dificila, fragila ?i totu?i rezistenta perdea ?esut? din mii de pagini de carte, ca s? descoperi o umanitate crud?, pe care mul?i dintre noi, dintre cititori sau autori avem tendin?a de a o evita, tendin?a de a o machia, de a-i face opera?ii estetice… Arca are capaciatatea de a re?nvia din cenu?a ?i de a ne propune o c?l?torie imaginar? spre o alt? dimensiune, ?ncerc?nd s?-i salveze deopotriv? pe credincio?i ?i pe atei, pe puternici ?i pe cei slabi, pe victime ?i pe c?l?i, pe mae?tri ?i pe discipoli, pe slugi ?i pe st?p?ni. Tu alegi de care parte vrei s? te afli, ?n afara arcei, pe arc? sau ?n structura ei intim? fragil? ?i totu?i rezistent?, capabil? s? te duc? spre cele mai insolite teritorii care ?nc? nu au fost inventate ?i pe care doar acul busolei lui Breban le indic? ?i le plaseaz? pe o hart? altfel inaccesibil?.

Edi?ia de fa?? o reproduce ?ntocmai pe cea din 1966 care a v?zut lumina tiparului la Editura pentru literatura ?i este menit? s? repun? – laolalt? cu alte titluri editate de noi – ?n circula?ie numele ?i opera unui mare profesor de filosofie ?i a unui important om de cultur? din perioada interbelice. Edi?ia este structurat? pe c?teva capitole, cum ar fi bun?oar? ?Amintiri din copil?rie ?i tinere?e“, ?Amintiri culturale, didactice ?i politice“, cuprinz?nd, ?ntre altele, ?i coresponden?a cu Titu Maiorescu, conferin?e ?i cursuri ?inute la Viena, Paris, Geneva, Praga, Oslo ?i Bruxelles. ?Petrovici a avut o via?? fracturat?. ?ntr-o vreme, a urcat n? pe Everestul performan?ei ?i al recunoa?terii publice, de unde, atunci c?nd istoria s-a virusat de o ideologie apocaliptic?, s-a pr?bu?it direct ?n groapa Marianelor, b?ntuit? de tot felul de silnicii ?i nes?buin?e. Mult? vreme s-a am?git cu in?elesul m?ng?ietor al filosofiei, a?a cum i-l h?r?zise cei vechi, dar s-a ?i ?nfiorat de mizeriile ei, atunci c?nd a v?zut-o dec?zut? ?n condi?ia de surogat ideologic. Oare trebuia, dup? ce a privit lumea prin sp?rtura pe?terii lui Platon, s-o p?ndeasc? ?i din spatele gra?iilor ?i ale z?voarelor trase? Vremurile noi, rascolnice, l-au g?sit total nepreg?tit. Glasul s?u, obi?nuit s? peroreze ?n aule universitare, ?n Camera, ?n Academie, ?n cadrul unor fastuoase reuniuni interna?ionale a fost, pentru multe decenii, obligat la t?cere.“ (Ionel Necula)

Un fast spectacol despre feminitate, moarte ?i alte teme eterne, ne ofer? de ast? dat? redutabilul eseist, istoric ?i critic literar Irina Petra?, despre care Marin Mincu scria c? este ?cel mai “b?rbat“ critic al nostru“. ?Demersul constituie o modalitate de a-?i apropia moartea, propria moarte, de a o studia sub lupa m?ritoare, de a o ?ine deliberat, zi de zi, ceas de ceas, al?turi, ?n imediata proximitate, pentru a te impulsiona s? fii c?t mai mult, c?t mai decis ?n spirit, pentru a te determina s? te investe?ti ?n toate cu ?ntreaga-?i fiin??, una dintre limitele c?reia e moartea-cea-cotidian?, pentru a te remodela, sim?ind atingerea botului mor?ii, pentru a recurge la travaliul dep??irii de sine prin crea?ie. A nu te obi?nui cu vecin?tatea mor?ii, obi?nuindu-te ?n acela?i timp, a realiza eficienta ei, adun?ndu-te, sporindu-?i eficien?a, a fi, ?n pofida con?tiin?ei tragice a finitudinii umane – iat? o piatr? de ?ncercare, iat? un examen major, la care au c?zut nu pu?ini. Cei ce-au rezistat constituie pentru Irina Petra? un fast obiect de studiu, care, fiind cercetat cu acribia unui colec?ionar, nelipsit de o redutabil? experien?? ?n domeniu, alc?tuiesc o galerie acoperit? cu oglinzi, ?n care, v?z?nd reflectat propriul univers, propriile spaime, frici, angoase, nelini?ti, autorul se supune, el ?nsu?i, din spirit de fair play, dar ?i dintr-un subtil, rafinat amestec de sado-masochism intelectual, unui examen: ?i va rezista co?ul pieptului? va ?ti sa r?spund?? dar s? reziste? Ei, mon?trii sacri… au rezistat, descriind modul ?n care se men?in pe muchia abisului, ?n care ?i-au v?zut propriul chip, contemplat de cineva…“ (Aura Christi)

Editorul, criticul ?i istoricul literar clujean Irina Petra? propune lectorilor un studiu despre locurile favorite din literatura rom?n? ?i cea universal?, paginile de teorie literar? oferind nu pu?ine repere asupra predilec?iilor clasicilor autohtoni de la Eminescu ?i Creang? p?n? la Norman Manea ?i Marta Petreu. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Lidia Lazu semneaz? o poezie delicat-confesiv?, parcelat? pe momente distincte, cu o structur? de jurnal. De?i termenul structur? e oarecum inadecvat acestei materii de fr?gezimi ce se transcriu ca atare, f?r? grija unei osaturi, a unui tipar ce i-ar st?njeni fluiditatea, evanescent?. Fiin?a respir? neconstr?ns? de nimic, supus? doar clipei, ?nc?nta?iei tranzitoriului. A?tept?rile sale sunt naiv-fabuloase, ?n continuitatea unei copil?rii care nu s-a epuizat, care-?i tr?ie?te intens uimirile, dezvolt?ndu-le fin imaginativ... O atare autoscopie fantezista este rodul unei virtuozit??i a simplit??ii. Coeziunea textului se produce ?n jurul acestei neputin?e de a accepta ordinea pragmatic?, meschin?ria, ?n numele unei candori funciare. La polul opus criticismului luciferic, poeta se d?ruie lumii nu doar prin contempla?ie, ci ?i printr-un soi de automatism existen?ial, l?s?ndu-se ?n voia lui, sublim lipsit? de voin??. Ceea ce e o moral? a extazului. (Gheorghe Grigurcu)