Meg lehet-e gyógyulni egy súlyos betegségb?l, amelynek már a puszta neve is sokakat rettegéssel t?lt el? Péceli Rita válasza: igen! S hogy mi kell hozzá? Elszántság, bátorság, bizalom és szeretet. Odafigyelés ?nmagunkra, remek orvosok, barátaink támogatása és nem utolsósorban egy h?séges társ, aki jóban-rosszban kitart mellettünk. Mert a gyógyulás lehetséges, még akkor is, ha a bajban éppen azoktól nem kapunk segítséget, akikre a leginkább számítunk. A t?rténet bizonyítja: a legnehezebb helyzetb?l is megtalálhatjuk a kiutat. Mert a szeretet és a segítség er?t ad. Ennek k?sz?nhet?en Rita felveszi a keszty?t, és a hosszú, gy?trelmes küzdelem végén megtalálja a gyógyulást, a boldogságot és igazi hivatását is. Visszakapja egészségét, normális életét, s?t a szenvedés árán egy sokkal gazdagabb, igazabb életet nyer a régi helyett. ?Hamarosan hozzám is odaj?ttek. – Ni, csak, a vicces kedv? h?lgy. – Engem is átraktak a kórtermi ágyamba. Megint elveszítettem az ?ntudatomat. Amikor végleg felébredtem, úgy éreztem, majd kicsattanok. Az ablaküvegen átfúródó napsugarak táncot jártak a szobában, minden sarokba jutott bel?lük. Az ágynem?k a korábbinál is fehérebben vakítottak. Egy darabka mennyország dicsfénnyel és felh?kkel. Valóságos eufória lett úrrá rajtam. – ?lek, élek, élek! – kiáltottam. – Micsoda boldogság!” A visszakapott élet Rados Virág második regénye, a nagy siker? Bipoláris folytatása, amely szintén igaz t?rténet alapján íródott.

Cartea lui Michael Finkenthal ofer o prim, ptrunztoare, lectur critic mai ampl a scrierilor suprarealiste ale lui Dolfi Trost, unul dintre membrii Grupului suprarealist romn – foarte activ ntre anii 1940 i 1947 la Bucureti –, coautor, alturi de Gherasim Luca, al celebrului manifest Dialectique de la dialectique. E o contribuie valoroas, revelatoare pentru suprarealismul frenetic al bucuretenilor angajai ntr-un ndrzne dialog cu micarea european de avangard. Documente inedite rotunjesc profilul unui spirit nonconformist, pe care interpretul su are grij s-l situeze, atent la nuane, n contextul agitat al epocii. O recuperare, aadar, salutar care mbogete substanial imaginea acestei ultime etape a avangardei istorice romneti.“ – Ion Pop

Dar mai bine las-m pe o strad pustie i privete cum nimic nu se schimb.“ – Laureniu Ion

The Divine Comedy describes Dante's journey through Hell (Inferno), Purgatory (Purgatorio), and Paradise (Paradiso), guided first by the Roman poet Virgil and then by Beatrice, the subject of his love and of another of his works, La Vita Nuova. While the vision of Hell, the Inferno, is vivid for modern readers, the theological niceties presented in the other books require a certain amount of patience and knowledge to appreciate. Purgatorio, the most lyrical and human of the three, also has the most poets in it; Paradiso, the most heavily theological, has the most beautiful and ecstatic mystic passages in which Dante tries to describe what he confesses he is unable to convey (e.g., when Dante looks into the face of God: "all'alta fantasia qui mancò possa" — "at this high moment, ability failed my capacity to describe," Paradiso, XXXIII, 142). "IN the midway of this our mortal life, I found me in a gloomy wood, astray Gone from the path direct: and e'en to tell It were no easy task, how savage wild That forest, how robust and rough its growth, Which to remember only, my dismay Renews, in bitterness not far from death.." (Dante) IN the midway of this our mortal life,I found me in a gloomy wood, astrayGone from the path direct: and e'en to tellIt were no easy task, how savage wildThat forest, how robust and rough its growth,Which to remember only, my dismayRenews, in bitterness not far from death.Yet to discourse of what there good befell,All else will I relate discover'd there.How first I enter'd it I scarce can say,Such sleepy dullness in that instant weigh'dMy senses down, when the true path I left,But when a mountain's foot I reach'd, where clos'dThe valley, that had pierc'd my heart with dread,I look'd aloft, and saw his shoulders broadAlready vested with that planet's beam,Who leads all wanderers safe through every way. Then was a little respite to the fear,That in my heart's recesses deep had lain,All of that night, so pitifully pass'd:And as a man, with difficult short breath,Forespent with toiling, 'scap'd from sea to shore,Turns to the perilous wide waste, and standsAt gaze; e'en so my spirit, that yet fail'dStruggling with terror, turn'd to view the straits,That none hath pass'd and liv'd. My weary frameAfter short pause recomforted, againI journey'd on over that lonely steep,The hinder foot still firmer. Scarce the ascentBegan, when, lo! a panther, nimble, light,And cover'd with a speckled skin, appear'd,Nor, when it saw me, vanish'd, rather stroveTo check my onward going; that ofttimesWith purpose to retrace my steps I turn'd. ? ?About Dante: ? Durante degli Alighieri, simply referred to as Dante (1265–1321), was a major Italian poet of the Middle Ages. His Divine Comedy, originally called La Comedia and later called Divina by Boccaccio, is widely considered the greatest literary work composed in the Italian language and a masterpiece of world literature. In Italy he is known as il Sommo Poeta ("the Supreme Poet") or just il Poeta. He, Petrarch and Boccaccio are also known as "the three fountains" or "the three crowns". Dante is also called the "Father of the Italian language".

„C? Lucia Cuciureanu era nu numai predispus?, dar ?i preg?tit? de zbenguial? liric? se vedea deja din volumul las? apa s? curg?, unde lucrarea principal? era f?cut? de verv? ?i de inteligen??. Nici aici, în noua carte (o sut? de kilometri mai la nord), nu lucreaz? altcineva în locul lor. Textul e un joc de compozi?ie cu regul? de imprevizibilit??i cât mai spontane (pe principiul «s? fie u?or ilogic» totul) ?i cu gândul s? par? fermec?toare. A?a ar ?i p?rea dac? din loc în loc n-ar c?dea, în plin? euforie ludic? (inclusiv intra-textual?, nu doar referen?ial? la tot pasul), câte-un strop de ghea?? sau câte-o imagine de frison (de genul lini?tii «din fereastr?/ca un pumn în plex» ori al «creierului strivit de ?enile» ce «pare o poian? cu brându?e» ?.a.) care magnetizeaz? anxios pulberea de nota?ii existen?iale.“ - Al. Cistelecan

eu rd ca s nu gndesc,tu rzi de mutrele mele,de lustra din tavan,de piciorul mesei.sunt att de mic sub tinenct nu m vede nimeni de pe marte.dac big brother triete,pe tine te observ primul.“

Din nord, dup? o experien?? de dasc?l la ?coala din Ieud, Ioan Es. Pop a naufragiat prin ’88, ?n Capital? ca muncitor pe un ?antier, mai apoi, dup? ’89, ca redactor la Luceaf?rul, izbutind s?-?i transforme naufragiul ?n descoperire esen?ial?, precum eroul lui Defoe. Cu migal?, cu entuziasm, cu r?bdare, cu Vineri, Robinson a f?cut din naufragiul s?u o terapeutic? a oric?rei alien?ri, inclusiv a celei de sine ?nsu?i. Cu talent, cu intui?ie, cu imagina?ie, cu nou?zeci?tii, Ioan Es. Pop ?i-a convertit naufragiul ?ntr-o splendid? revocare dramatic-liric? a neantului zilnic, cum numai poe?ilor de tot li se poate ?nt?mpla. Ieudul f?r? ie?ire este expresia plin? de prospe?ime poetic? a cestei convertiri. Lauren?iu Ulici

n total, 26 de tablete, carevaszic, de dou ori 13. De ce de dou ori Fiindc, pe de-o parte, orice, i mai ales norocul i ghinionul, are nevoie s se repete ca s nu fie ntmpltor. Pe de alta, fiindc feele lui Caragiale sunt cel puin dou, Caragiale tatl i fiul sunt dou efigii adesea puse mpreun..

n aceast carte, scriitorul i jurnalistul timiorean a rspuns ntrebrilor adresate de un cristian, ntrebri despre literatur i lumea literar, despre presa ultimilor 20 de ani, secretele realizrii unui interviu reuit, televiziune i culisele ei, despre copilrie, adolescen, prieteni ori evenimente personale importante. Eu m aprind cam repede, dar nu m ine suprarea, nu se lipete de mine, indiferent despre ce e vorba. Snt un ins senin, mulumesc lui Dumnezeu pentru asta, dar i prinilor care m-au crescut aa, ca pe un om al pcii. Iar dac, totui, aveam ceva care m mcina, care nu-mi ddea tihn, m refugiam n citit. n singurtate. Poate c i asta m-a atras spre literatur: solitudinea de care ai nevoie ca s citeti i s scrii. Din cnd n cnd, mai rar sau mai des, faci pasul napoi din lume i rmi cu crile tale. Am fost i snt biat de gac, om de lume, dar, vorba lui Petre Stoica, doar singurtatea i este fidel. (Robert erban)

Un b?ie?el singuratic ?i f?r? prieteni Un b?rbat secretos care a petrecut ani de zile ?ncerc?nd s? transforme metalele ?n aur Unul dintre cele mai mari genii ale tuturor timpurilor Toate cele de mai sus! ? Afl? mai multe despre adev?ratul Isaac Newton ?n aceast? biografie amuzant? ?i minunat ilustrat?!

n doar opt ani, Peggy Guggenheim a schimbat faa artei secolului XX; iar viaa sa, cea public i cea privat, a fost la fel de radical precum colecia pe care a deinut o. --The IndependentPatroan a artelor nc din anii 1930, Peggy Guggenheim ne ofer, ntr un autoportret plin de sinceritate, o perspectiv din interior asupra nceputului artei moderne, fcnd mrturisiri revelatoare despre familia sa bogat i excentric, despre relaiile sale personale i oferindu ne portrete adesea surprinztoare ale artitilor nii.Confesiunile unei dependente de art imortalizeaz un capitol nsemnat din istoria artei moderne, precum i personalitatea uneia dintre cele mai fervente susintoare a ei.Ar trebui s ne mulumim, deocamdat, cu ceea ce a produs secolul XX — Picasso, Matisse, Mondrian, Kandinsky, Klee, Léger, Braque, Gris, Ernst, Miró, Brncui, Arp, Giacometti, Lipchitz, Calder, Pevsner, Moore i Pollock. Astzi este vremea colecionrii, nu a creaiei.Haidei cel puin s conservm i s le oferim oamenilor toate marile comori pe care le avem. -- Peggy Guggenheimntlnirea cu frumosul ne modific. Arta, n toate formele ei de exprimare, ne vorbete despre frumuseea acestei lumi, indiferent ct de sublim sau atroce este ea.Prin Colecia StArt pe care o inaugureaz odat cu apariia Confesiunilor lui Peggy Guggenheim, Editura Pandora M i propune s familiarizeze cititorii cu arta modern a secolului XX i cu fabuloasa lume din spatele cortinelor care ascund de multe ori poveti extraordinare i viziuni inedite. Colecia StArt este un loc de ntlnire ntre cei care au curiozitatea de a citi viaa prin alt fel de lentile dect cele obinuite i cei mai importani actori ai scenei de art, fie c este vorba despre artiti, curatori, galeriti, colecionari, critici sau istorici.

Amurgul ora?elor este o antologie care reune?te cele mai valoroase poezii scrise de Nichita Danilov de la debutul din anii ‘80 p?n? ?n prezent. De?i este un membru de seam? al optzecismului, prezent ?n toate antologiile importante ale acestui curent literar, Nichita Danilov propune o poezie atemporal?, metaforic?, parabolic?, cu scenarii mitice, al c?rei model este, cum remarca ?i Nicolae Manolescu, Lucian Blaga. Se poate detecta la Nichita Danilov un neoexpresionism mistic ?i vizionar, dublat de o con?tiin?? ironic? vie. Exist?, ?n Amurgul ora?elor, superbe poezii de dragoste, de o clasic? simplitate, c?t ?i poeme alegorice, cu substrat filozofic, dar ?i capodopera Nou? varia?iuni pentru org?.

Critic? literar? Editura Allfa inaugureaz? seria de volume ?Eminescu, poem cu poem” care va cuprinde ?ntreaga oper? poetic? antum? a marelui poet analizat? de scriitorul ?i criticul literar Alex. ?tef?nescu. Lucrarea ?Eminescu, poem cu poem. Luceaf?rul” ne dezva?? de toate vechile obiceiuri de interpretare care au prezentat ?n limbaj de lemn poezia eminescian?. Alex. ?tef?nescu ne face din nou cuno?tin??, de data aceasta ?n cuvinte simple ?i idei proaspete, cu cea mai cunoscut? poezie din literatura rom?n?. Analiza sa cuprinde observa?ii fresh ?i referin?e culturale pe gustul elevilor, tinerilor ?i iubitorilor de literatur? care (re)descoper? ast?zi poezia eminescian?. Numai un scriitor de geniu poate crea un personaj care s? ajung? mai cunoscut dec?t el. A?a cum Hamlet egaleaz? celebritatea lui Shakespeare, iar Don Quijote pe cea a lui Cervantes, ?i Eminescu este concurat ca notorietate de unul dintre personajele sale, luceaf?rul. Mai mult dec?t at?t, poetul a fost numit p?n? la sa?ietate ?luceaf?rul poeziei rom?ne?ti”, sintagm? despre care Alex. ?tef?nescu spune c? este considerat? ?n prezent o expresie uzat? din limba de lemn a omagierii lui Eminescu. Renun??nd la limbajul bombastic ?n care a fost prezentat p?n? acum, criticul literar subliniaz? frumuse?ea literar? a straniului love-story dintre luceaf?r ?i C?t?lina. Este o poveste de neuitat, comparabil? cu alte iubiri irealizabile (sau posibile numai prin sacrificiu) ?ntip?rite ?n memoria noastr? cultural?, precum aceea dintre Zeus, st?p?nitorul cerurilor, ?i Europa, prin?esa fenician?, cea a lui Romeo ?i a Julietei, ?i precum povestea dintre riga Crypto ?i lapona Enigel din poemul lui Ion Barbu. Volumul cuprinde poemul ?Luceaf?rul” ?nso?it de textul critic al lui Alex. ?tef?nescu.

Iubitafizica este ?tiin?a iubirilor imaginare. Toate iubirile ?i iubitele imaginare s?nt excep?ii ce se supun, ?n t?cere, iubitafizicii. Adev?rul care conteaz? pentru iubitafizic? este cel inventat, adev?rul ?nchipuit, adev?rul visat, adev?rul din flori.

Intra?i ?n hora ideilor ?i a sentimentelor! Aceasta este invita?ia lansat? de volumul de versuri C?ntecul, jocul ?i hora ideilor. Sensibilitate ?i inteligen??, dragoste de cunoa?tere, fascina?ie fa?? de muzic? ?i filosofie - aceste matematici ale sufletului -, toate r?zbat din cartea poetului Beniamin Apahidean ?i ne ?ndeamn? s? le recept?m cu inima.

Trebuie spus c ghinga pe nelesul tuturor e i el un volum de construcie. Se vede de la poziionarea la nceput i la final a dou texte pn la capt/ la capt. Nu doar prin abilitatea cu care l structureaz, Coman d impresia unei poete exersate ndelung nainte de a-i propune s debuteze, ci prin modul impecabil n care i concepe fiecare text n parte. Dac vei cuta bjbieli, construcii ntmpltoare, falsete, balast (inerente unui volum de debut), v asigur ca nu le vei gsi aici. Coman reuete s construiasc o lume credibil cu o voce feminin care, dei pare s opteasc, strig. Este o carte care exploateaz jocul de contraste, nuannd: abia dup cel de-al doilea copil al nostru/ am neles ca sunt chestiuni/ perfect distincte – dragostea (am/ putea tri foarte bine/ ca fraii) i plcerea./ pentru amndoi plcerea a venit/ de la corpul strin. n-a mai rmas dect dragostea./ o vom duce cum se cuvine pn la capt. Unei poetici feminine viscerale cu artificii retorice, Coman i opune ceea ce muli ar punea vedea drept o extirpare a afectivitii. Vorbim de dedublare: niciodat n-am ncetat s-mi vorbesc/ altfel dect unei femei/ dar astzi am depit orice nchipuire./ astzi cnd tocmai reuisem/ s-mi adorm trupul/ iar tensiunea dintre mine i el/ aproape c se risipise i de depersonalizare: ntr-un loc n care se aud tot mai tare/ copiii/ cineva m numete nina./ am 40 de ani/ i nu vreau s-mi mai beau cafeaua cu un mort. Vorbim de existen domestica printre oale, robinet, frigider, paa hasan, adjectiv, de hiperchinezie dublat de deficien de concentare, dar i de oboseal cronica (nu m odihnesc niciodat) i acuitate perceptiv, de pnd (ciulesc urechile). O figur care pare c folosete prospecia ca terapie: voi schimba ceva la pr, mi voi/ cumpra ciorapi verzi./ voi zugrvi buctria. mi voi/ face timp s corectez teancurile cu lucrri./ voi mbtrni pentru a cdea, de fapt, imediat n blazare. Pe aceste schimbri brute de direcie, fr a fi disonante, ci perfect muzicale, Coman mizeaz i iese pe deplin ctigtoare.“ – Ioana Dunea

O poezie de o stranietate izbitoare, o lume postapocaliptic cldit pe datele unui imediat nstrinat. O poezie rece, tioas, ritmat (ritmul i aduce aportul formal la respectiva stranietate) care pune n dialog un Eu bntuit de moarte, pe care o citete, o palpeaz n toate detaliile unui univers cvasimitologic pe care-l construiete tocmai pentru a o putea circumscrie. Eul acesta al lui Kemény se afl ntr-o continu stare de asediu pe care o transfer asupra cititorului ideal adoptnd de multe ori structura narativ a mitului, a povestirii legendare (...)Materia are o greutate sufocant n poemele lui Kemény, contrastnd parc cu imaginile aflate n continu micare i transformare. Un vag suprarealism care aduce oarecum, vizual, cu acele videoclipuri ale anilor ’90 trzii, care mizau, pentru a obine stranietatea, pe ocul dat de alternarea dintre accelerarea brusc a micrii i aspectul static al temei mitologice (m gndesc n special la Metallica, clipul de la Until it sleeps)Un volum excelent, un adevrat manual de poezie care sun, datorit lui Andrei Dósa, impecabil.“ – Bogdan Alexandru Stanescu

Cum se vede orbirea. ?ntr-o colec?ie de eseuri ?n care studiul biografic se ?mbin? p?n? la indistinc?ie cu fic?iunea, Julián Fuks face o incursiune puternic subiectiv? ?n via?a ?i opera a trei dintre cei mai cunoscu?i scriitori ai secolului XX. Inova?ia ?n literatur? nu este singurul punct comun al celor trei biografii, cel asupra c?ruia Fucks se va opri fiind orbirea, ca incident care ?i va afecta pe to?i. Trecerea de la lumea perceput? cu toate cele cinci sim?uri la universul ?n care culorile sunt proiec?ii ale min?ii ?i vagi amintiri difer? de la un autor la altul, iar Fucks va descrie ?i completa prin propria imagina?ie creatoare felul ?n care Borges, Jo?o Cabral ?i Joyce – deveni?i personaje – aleg s?-?i gestioneze limitele senzoriale.

ntr-o cultur temeinic articulat, ideile au ecouri. Antinomia lui Turgheniev a fost strlucit confirmat de arta urmtoarelor decenii, ntr-o polarizare tipologic esenial, confirmat anume de neierttorul su oponent. Idiotul“ Mkin, Makar Ivanovici Dolgoruki sau Aleoa Karamazov sunt ipostaze ale unui Don Quijote rusesc, iar n aceleai mprejurri Hamlet are chipul omului din subteran, al lui Raskolnikov, Ippolit, Stavroghin, Versilov, Ivan Karamazov. Hamlet are descendeni sntoi i morbizi. Diagnosticarea celor din urm este obsesia constant a lui Dostoievski. El a surprins genial spiritul analitic dizolvant, egoismul, cinismul, rceala, scepticismul devenit i indiferentism, a prezis profetic pactul unui tip de intelectual din secolul douzeci cu diavolul. Acestui Hamlet bolnav al epocii moderne i-am consacrat cteva lucrri... – Ion Ianoi

Sunt un om modelat mai mult de literatur dect de prini i de coal, aa c practic nu-mi pot imagina cum a fi artat, n alt context social-familial, ce a fi devenit, cum a fi evoluat. Atras de lumea din cri. Poate i pentru c personajele din literatur sunt mai pregnante, mai coerente, mai plauzibile, cu noim i de neles, n ultim instan, iar nu indecise, confuze, lipsite de sens, ca n viaa obinuit. Cnd spun uneori c eu i fr studii superioare, rmas funcionar ori meteugar, a fi fost acelai om, cam la asta m refer. La faptul c pentru formarea mea decisive au fost crile, lecturile, lumea stilizat, nsmnat cu mesaj. Poate c abia prin asta m apropii de ali scribi...Exist suflet, m ntrebam azi, n parc, pe o slab ninsoare, dnd un semiocol lacului. Poate c nu exist, n sensul dat acestui cuvnt de cei care neag transcendentul. ns pentru unul ca mine sufletul exist, el este ceea ce a rmas din prinii mei i mi umple mie viaa, gndurile; ceea ce m face s fiu n comuniune cu ei.“ – Ion Lazu

n parcul acela mare dintr-o suburbie a Chicago-ului am descoperit un col mai prginit, cu un lac plin de ppuri, de ierburi acvatice al cror nume l ignoram, de rae slbatice, ceva cam ca pe la noi. Se pare c, pe ct de mult difer locurile n care omul i face viaa lui civilizat, tot pe att de mult se aseamn ntre ele locurile care i-au pstrat, ca printr-o minune, starea lor de la nceput, netulburat de homo faber. Poate n-o s credei, dar nu ne mai dezlipeam de acel loc, cruia unii i-ar putea spune prloag. M-a impresionat faptul c aceti copii s-au artat receptivi la mesajul natural. nseamn c omul, atunci cnd i se ofer ocazia, alege n modul cel mai firesc un peisaj linitit, odihnitor. La drept vorbind, sunt attea lucruri interesante de vzut aici, la fratele meu Ionel Americanul! i tocmai n momente ca stea, gndul meu se ntoarce la ce-a fost cndva. Se pare ca i sufletul i are ochii lui...“ – Lidia Lazu