Júlia 508. (T?bb mint befektetés)

Júlia 506. (Egy ágyban a f?n?kkel)

Júlia 503. (Sziklába zárt szerelem)

Szívhang 436. (Mozaikcsalád)

Júlia 502. (Megsebzett galamb)

Szívhang 435. (Szerelem nélkül nincs házasság)

Michael Faraday (1791 –1867) was an English scientist who contributed to the fields of electromagnetism and electrochemistry. His main discoveries include those of electromagnetic induction, diamagnetism and electrolysis. Although Faraday received little formal education, he was one of the most influential scientists in history. It was by his research on the magnetic field around a conductor carrying a direct current that Faraday established the basis for the concept of the electromagnetic field in physics. Faraday also established that magnetism could affect rays of light and that there was an underlying relationship between the two phenomena. He similarly discovered the principle of electromagnetic induction, diamagnetism, and the laws of electrolysis. His inventions of electromagnetic rotary devices formed the foundation of electric motor technology, and it was largely due to his efforts that electricity became practical for use in technology. As a chemist, Faraday discovered benzene, investigated the clathrate hydrate of chlorine, invented an early form of the Bunsen burner and the system ofoxidation numbers, and popularised terminology such as anode, cathode, electrode, and ion. Faraday ultimately became the first and foremost Fullerian Professor of Chemistry at the Royal Institution of Great Britain, a life-time position.. Faraday was an excellent experimentalist who conveyed his ideas in clear and simple language; his mathematical abilities, however, did not extend as far as trigonometry or any but the simplest algebra. James Clerk Maxwell took the work of Faraday and others, and summarized it in a set of equations that is accepted as the basis of all modern theories of electromagnetic phenomena. On Faraday's uses of the lines of force, Maxwell wrote that they show Faraday "to have been in reality a mathematician of a very high order – one from whom the mathematicians of the future may derive valuable and fertile methods." The SI unit of capacitance is named in his honour: the farad. Albert Einstein kept a picture of Faraday on his study wall, alongside pictures of Isaac Newton and James Clerk Maxwell. Physicist Ernest Rutherford stated; "When we consider the magnitude and extent of his discoveries and their influence on the progress of science and of industry, there is no honour too great to pay to the memory of Faraday, one of the greatest scientific discoverers of all time". ABOUT AUTHOR: John Tyndall (1820 – 1893) was a prominent 19th-century Irish physicist. His initial scientific fame arose in the 1850s from his study of diamagnetism. Later he made discoveries in the realms of infrared radiation and the physical properties of air. Tyndall also published more than a dozen science books which brought state-of-the-art 19th century experimental physics to a wide audience. From 1853 to 1887 he was professor of physics at the Royal Institution of Great Britain in London. Tyndall was born in Leighlinbridge, County Carlow, Ireland. His father was a local police constable, descended from Gloucestershire emigrants who settled in southeast Ireland around 1670. Tyndall attended the local schools in County Carlow until his late teens, and was probably an assistant teacher near the end of his time there. Subjects learned at school notably included technical drawing and mathematics with some applications of those subjects to land surveying. He was hired as a draftsman by the Ordnance Survey of Ireland in his late teens in 1839, and moved to work for the Ordnance Survey for Great Britain in 1842. In the decade of the 1840s, a railroad-building boom was in progress, and Tyndall's land surveying experience was valuable and in demand by the railway companies. Between 1844 and 1847, he was lucratively employed in railway construction planning. In 1847 Tyndall opted to become a mathematics and surveying teacher at a boarding school (Queenwood College) in Hampshire. Recalling this decision later, he wrote: "the desire to grow intellectually did not forsake me; and, when railway work slackened, I accepted in 1847 a post as master in Queenwood College." Another recently arrived young teacher at Queenwood was Edward Frankland, who had previously worked as a chemical laboratory assistant for the British Geological Survey. Frankland and Tyndall became good friends. On the strength of Frankland's prior knowledge, they decided to go to Germany to further their education in science. Among other things, Frankland knew that certain German universities were ahead of any in Britain in expe-rimental chemistry and physics. (British universities were still focused on classics and mathematics and not laboratory science.)The pair moved to Germany in summer 1848 and enrolled at the University of Marburg, where Robert Bunsen was an influential teacher. Tyndall studied under Bunsen for two years.

Tales from the Riverside tells true and unique stories about one man’s struggle with alligators, snakes, killer bees, and hordes of nasty critters on a daily basis in his swamp. Experience the danger without the need for professional medical services. Life in a swamp is not for everyone.

Gerek aklara gerek insanlara yazmtm iirlerimi... Bana pis bir ucubeymiim gibi davranan ucubeye... nsan hi ucubeye iir yazar m demeyin! Benimki gerek bir ak hikayesiydi... yle sandm...Küüktüm.... Aldandm... Hani bize hep anlatlan kurbaa prens hikayesi var ya; Ben hep kurbaann prens olacan düünmütüm, ama nereden bilebilirdim prensimin kurbaa kacan... Kurbaamn da yok olacan... Bu kitabm benim gibi kurbaay prens zanneden gen kzlara, incinmi aldatlm tüm kadnlara, terk edilmi aklara ve ak ararken insann nasl ac ektiini, her eyini kaybetmiliini anlamak isteyen ak hrszlarna gelsin... ve tüm iir dostlarna.... Ben küük bir kzdm, ok incindim... Lütfen siz incinmeyin ve sizi kimsenin incitmesine izin vermeyin... UCUBEYE... Bugün tam on iki sene oldu gidiinin ardndan.. Uzun uzun yolunu gzleyiimle, hala bana bunu nasl yapt deyiimle geen on iki sene... On iki senedir hi grmedim seni... Belki yüzünü bile unuttum; zaten sesini hi hatrlamyorum. Karma ksan tanmam bile. Sadece benden aldn ak, güven, huzur, mutluluk duygularn bulmaya alyorum. Yalnzlm iimde gibi büyürken braktn korkularla adm atmaya ekindim her ak araymda... Ve yllarca yazdm sen bilmesen de sana...

O radiografie hermeneutic? a unor c?r?i-eveniment ce au v?zut lumina tiparului ?n perioada postdecembrist?, accentul fiind pus pe autorii interzi?i sub dictatur?, precum ?i pe c?r?ile poe?ilor ce devin, f?r? voia lor, o rara avis ?n societatea de tranzi?ie. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Prin u?ile l?sate vrai?teDe cei ce nu se mai ?ntorcPrin pere?ii pe care i?i zg?riar?ViseleD? buzna glasul mul?imiiCare se zbateDeja prins? ?ntre fireleIscusitei urzeli a paianjenilorPoliticiThrough the wide-open doorsBy those who never returnThrough the walls on which they’d scratchedTheir dreamsThe voice barges through from a crowdWhich is strugglingAlreadz trappedIn the skillfullz/woven webOf the spiders of politics

Sonetul contondentCelor doi / poe?i de mare soi...(Istrate ?i Murgeanu)Visam c? Marea-?i p?r?sea ghioculCu-al s?u tumult de valuri euxine?i, h?t-departe-n zonele alpine,Ca-n Cretaceu, ??i reg?sise locul...Priveam de-acuma fascinat la joculDe valuri ?n?esate de jivineDin vremuri disp?rute, care-n fine,??i ?ncercau, o dat?-n plus, norocul.Sim?eam o dulce binecuv?ntareC?-n groapa euxinic? ad?nc?O Mare Neagr? nu exist? ?nc?,Nici Casa Scriitorilor la mare;Nici doi poe?i cu barb?, bur?i ?i plete,S?-n?ire contondentele sonete.

Ninge ?n martieNinge ?ntr-un hornDin care iese fumNinge tot mai densCople?itor?i ?ntoarce fumul din drum?l preseaz? ?n horn ca-ntr-un teasc?l ?ndeas? la loc ?n c?rbuniAstup? flac?raRea?az? focul ?nMiezul ?nsu?i al P?m?ntului.

Dvestotu godi?njicu Njego?evog ro?enja 2013. Knji?evna radionica Ra?i? obele?ila je objavljivanjem elektronske knjige pod naslovom Dela Njego?eva. Ova knjiga sadr?i obiman izbor Njego?evih najva?nijih dela: Gorski Vijenac, Lu?a mikrokozma, La?ni car ??epan Mali, Slobodijada, Glas kamen?taka, Pustinjak cetinski, Kula ?uri?i?a -- ?ardak Aleksi?a, Prozni zapisi, No? skuplja vijeka, te Izabrana pisma.

Che cos'è che lo rende un uomo di super successo? Che cosa gli ha permesso di trasformare un'idea in una mega-compagnia che ha cambiato il mondo?? Che cosa, in lui, puoi rivedere in te, e cosa ti manca? Che cosa potresti imparare da lui?Leggi, e scoprilo. Il bisogno di capire coloro che ci circondano e ce l'hanno fatta in modi che superano la nostra immaginazione è insito in tutti noi. Questo desiderio innato è guidato dal nostro bisogno profondo e fondamentale di trovare modi migliori che ci permettano di raggiungere i nostri obiettivi, comprendere i nostri sogni e superare le sfide che ci si presentano. Questo libro parla degli eventi di fondo nella vita di Jeff Bezos e dei modi in cui hanno influenzato la sua vita, del modo in cui ha reagito ad essi e li ha usati a suo vantaggio. Il libro non pretende di conoscere le fibre di cui è composto il suo cuore - nessun uomo può conoscerle. Ma quello che fa è mettere insieme eventi e vedere le ombre che proiettano. Tutto ciò affinché tu possa trovare dentro di te gli elementi che potrebbero essere il seme del tuo successo, della tua realizzazione e grandezza. La storia di Bezos traccia un percorso attraverso la sua vita da giovane e osserva le sue azioni e conquiste, decifrando l'esistenza del suo più grande successo - Amazon - in un modo che riflette il suo carattere, il suo intelletto e la sua educazione. La sua storia è diversa da quella di altre persone di successo nella storia. Il suo marchio di etica del lavoro è familiare ma differente. Non aspettare un altro minuto! Scorri verso l'alto e clicca il pulsante

n lucrarea sa, care a ctigat premiul Pulitzer n 1981, Robert K. Massie prezint detaliat viaa acestui captivant personaj istoric i evideniaz evenimentele cruciale care au transformat un biat ntr-o legend, inclusiv cltoriile sale incognito prin Europa, curiozitatea sa de nepotolit fa de obiceiurile occidentale, obsesia pentru mare i constituirea mreei flote ruseti, modul n care a creat o armat de nenvins i relaiile sale cu cei pe care i-a iubit cel mai mult: Ecaterina, iubita sa tandr, i Menikov, prinul fermector i lipsit de scrupule care a ajuns la putere prin intermediul prieteniei cu Petru. Un loc special n carte l ocup relaia dificil a lui Petru cu fiul su Aleksei, care a fost judecat i condamnat la moarte n 1718. Autorul nu neglijeaz nici viaa politic, social, cultural i religioas din Rusia pe parcursul jumtii secunde a secolului al XVII-lea i primei pri a secolului al XVIII-lea. Astfel, Massie i conduce cititorii n lumea ruseasc medieval i premodern schimbat iremediabil, uneori n mod violent, de reformele iniiate de monarhul autocrat Petru cel Mare. Fie c sunt schimbri care au afectat n primul rnd individul, precum obligativitatea tierii brbilor, sau iniiative care au vizat consolidarea forei statului, de exemplu, nfiinarea marinei ruseti i a Sankt-Petersburgului, reorganizarea administrativ inspirat de modelul occidental, toate acestea au transformat Rusia medieval ntr-un stat modern. n acelai timp, multe dintre reformele din timpul lui Petru au avut o influen ndelungat asupra societii ruseti. Cartea lui Massie nu ofer doar o perspectiv intern a societii ruseti, ci urmrete i aciunile lui Petru n planul politicii externe, la nivel european sau chiar global. Astfel, dou dintre cele cinci seciuni ale lucrrii se ocup de relaiile Rusiei cu celelalte state europene. Poate cel mai important conflict din timpul domniei lui Petru a fost cel mpotriva Suediei. n urma Marelui Rzboi Nordic (1700-1721), Rusia a obinut o serie de teritorii (Estonia, Livonia i Ingria). Totodat, deznodmntul acestui lung rzboi a nsemnat i ascensiunea Rusiei la rangul de putere continental. Pe plan militar, ns, domnia lui Petru nu a fost scutit de eecuri. Campania arului din Moldova, pornit mpotriva Imperiului Otoman, s-a terminat prin nfrngerea de la Stnileti (1711). Nu de puine ori, autorul american i aduce n prim-plan pe actorii politici importani din Europa sfritului secolului al XVIII-lea i nceputului secolului al XVIII-lea. Regi, comandani militari, nobili, toi sunt prezentai cititorilor, care pot astfel nelege mai bine aciunile sau atitudinile lor. arul Aleksei, tatl lui Petru, Ludovic al XIV-lea, Wilhelm de Orania, Carol al XII-lea, Augustus de Saxonia, ducele de Marlborough, prinul Eugeniu de Savoia sau feldmarealul Rehnskild se numr printre figurile ilustre descrise de Massie. De regul, atunci cnd analizeaz anumite perioade, istoricii pun accentul pe rolul proceselor i al fenomenelor de lung durat, lsnd cumva n umbr personalitile excepionale. Tocmai pentru a sugera impactul lui Petru cel Mare asupra istoriei Rusiei, n special, putem face apel la istoria contrafactual i s ne ntrebm: Cum ar fi artat Rusia contemporan dac n-ar fi existat Petru cel Mare

Om politic liberal mai pu?in cunoscut, Gheorghe D. Pallade a l?sat un jurnal care, de?i cuprinde o perioad? destul de scurt? ?n timp, 1 martie 1897 - 8 ianuarie 1898, ne va introduce ?n atmosfera extrem de fr?m?ntat? din interiorul Partidului Na?ional Liberal.S-a n?scut ?n anul 1858 la B?rlad, dintr-o familie ?nst?rit?. ?i-a f?cut studiile secundare ?i universitare ?n ?ar?, lu?ndu-?i licen?a ?n drept la Facultatea de drept a Universit??ii din Bucure?ti ?n anul 1880. Intr? ?n magistratur? p?n? ?n 1884 c?nd, particip?nd la alegeri este ales deputat pe listele Partidului Na?ional Liberal. Din acest moment via?a lui devine public? ?i intr? ?n v?ltoarea luptelor politice. ?n acela?i an, al?turi de C.A. Rosetti a sus?inut colegiul unic ?i libertatea absolut? a presei. De fapt a ?i fost colaborator al ziarului Rom?nul.Paginile de jurnal, de?i nu acoper? nici un an de zile, prezint? una din cele mai zbuciumate perioade al Partidului Na?ional Liberal. Subiective sau nu, paginile r?mase de la Gh.D. Pallade vin s? completeze istoria politic? a Rom?niei de la sf?r?itul secolului al XIX-lea.L?s?m pe seama cititorului s? analizeze jurnalul lui Gh.D. Pallade. Nou? nu ne r?m?ne dec?t s? ar?t?m c? am considerat ca notele s? fie c?t se poate de complete, persoanele ?i locurile fiind foarte numeroase, f?r? de care, chiar un cititor avizat nu s-ar descurca. Iat? de ce am recurs la solu?ia de a desp?r?i notele de indicele de nume. Trebuie, de asemenea, s? atragem aten?ia c? notele sunt a?ezate alfabetic, deoarece tot volumul ar fi fost prea ?nc?rcat de numere ?i cifre. Sper?m c? modesta noastr? contribu?ie prin editarea acestui jurnal s? ?mplineasc? un scurt moment din fr?m?ntata noastr? istorie politic? a Rom?niei de la sf?r?itul secolului al XIX-lea.

Dup? apari?ia monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii rom?ne contemporane, 1941-2000, Alex ?tef?nescu este omul zilei ?n critica literar? rom?neasc?. Admirat sau pizmuit de confra?i, invitat ?i celebrat cu fast ?n ora?ele de provincie, intervievat de superbe ziariste, Alex ?tef?nescu se afl? mereu ?n centrul aten?iei, prezen?a sa ?ntr-un loc este imposibil s? treac? neobservat?. Chiar ?i cei care ??i propun s? ?l ignore ajung p?n? la urm? s? ??i piard? cump?tul, ?ncep s?-l v?neze cu invectivele lor, sporindu-i, indirect, vizibilitatea, notorietatea ?i popularitatea. Alex ?tef?nescu este, ?n lumea literaturii, genul de personaj care nu las? pe nimeni indiferent. Unii ?i sunt prieteni, al?ii du?mani de moarte (cei neinclu?i ?n Istorie ?i cei men?iona?i ?n emisiunea sa TV rezervat? c?r?ilor proaste, Tichia de m?rg?ritar). ?n fine, mai exist? o categorie, a celor care ?l cultiv? cu speran?a secret? c? i-ar putea intra ?n gra?ii ?i c? ?n felul acesta ?i-ar putea asigura un viitor luminos ?n literatura rom?n?. (Tudorel Urian)?Alex. ?tef?nescu este singurul critic rom?n contemporan care, metodic, confer? criticii caracteristicile unui ?act de persuasiune?. El face uz de o veritabil? strategie de seducere a cititorului: limbajul este dezabstractizat, f?r? a-?i pierde ?ns? competen?a ?i precizia conceptual?; expresia critic?, mereu dezinvolt? ?i de multe ori memorabil?, are o anumit? materialitate fraged?, fiind astfel u?or de receptat; pl?cerea lecturii ?i a scrisului, aproape palpabil?, devine contaminant? ?i ?mbie la reverii hedoniste; ?n sf?r?it, discursul e ?mp?nat de compara?ii sugestive ?i cu at?t mai ?ocante cu c?t nu se produc ?n spa?iul livrescului, ci al experien?ei comune, con?in?nd ?i o infuzie de umor gra?ios care ?ntre?ine comuniunea afectiv? cu cititorul.“??n volumul Cum se fabric? o emo?ie autorul adopt? forma dialogal? a discursului (?ntre un eu inocent-iscoditor ?i unul doct, profesoral) d?nd dinamism ?i o concrete?e plin? de substan?? problemelor convocate: stilul aluziv, natura artei, rela?ia artist-public, talentul, valoarea, mecanismul psihologic al crea?iei, succesul etc. Este vorba, de fapt, despre un mic ?tratat“ de educa?ie estetic?, alert, eficient ?i care, ?n mod expres, se adreseaz? unui public concret.“ (Petru Poant?)

i acest volum intr ?n seria celor pregtitoare, anun?nd O istorie politic a literaturii rom?ne postbelice. Nu e vorba de un ?rzboi cu estetismul”, reanim?nd fantoma lui Gherea, ci de reevaluri pe temei estetic, la mai multe m?ini, folosind achiziiile criticii literare; i, firete, de recontextualizri (interog?nd epoca), in?nd cont, ?ns, de fluctuaiile recepiei i de capricioasa meteorologie politic. ?n fond, suntem consecveni cu programul, anunat ?nc de la debut (Orizontul lecturii, 1983), ?neleg?nd c, sociologic judec?nd, nu putem examina fenomenul literar retez?ndu-i ombilicul istoric. Generaia orfelin discut, prin profiluri sintetizatoare, despre o serie creatoare, av?nd drept numitor comun vitregele condiii formative; ea a fost modelat de interdicii (lecturi clandestine, maetri ?ascuni”, biblioteci epurate), provoc?nd o reacie polemic (ruptura) i promov?nd, astfel, la start, un program negativ. Dar, ?n acelai timp, este o generaie auroral, cu rol de verig, redescoperind – euforic – tradiia, definind o stare de spirit, angaj?ndu-se, prin combustie creatoare, la o lucrare comun, recuperatoare, fecund, susinut, prin propulsie adjectival, de o critic solidar, risipind i cronici ?tactice”, cum recunotea Matei Clinescu. Chiar dac noi discutm, ?n acest volum, poeii ei, evident nu poate fi vorba doar despre o generaie de poei, transport?nd legenda Labi, anun?nd, prin voci tinere, o nou epoc de lirism. Nu e vorba, aadar, de o compact ?echip” liric, ci de un buchet de personaliti, cu voci distincte, evolu?nd ?n direcii imprevizibile, isc?nd, ?n timp, disensiuni, controverse ?nfierb?ntate, ierarhizri provizorii. i propun?nd un inventar tematic, hrnind un imaginar, p?n la un punct, comun, definind o fizionomie specific. (Adrian Dinu Rachieru)

Edi?ie bilingv? Veaceslav Samo?kin este rus, corespondent de pres? la Bucure?ti, dar ?n primul r?nd, poet. Universul lui poetic penduleaz? ?ntre tragismul ?nsingur?rii ?i nevoia de confesiune. Elegiac? ?i intimist?, lirica din volumul Po?ta?ul nocturn este strig?tul de am?r?ciune al intelectualului lucid ?n fa?a vicisitudinilor unei istorii contorsionate ?i, totodat?, supapa prin care se revars? preaplinul propriilor drame existen?iale. Poet prin excelen?? citadin, Veaceslav Samo?kin ??i aminte?te cu nostalgie de ora?ul natal ?cu nume bol?evic“, care ?i-a pus amprenta asupra ?ntregii lui vie?i – ?Arhitectura sufletului meu/ e-a str?zilor lui prelungire“–, descrie cu delicate?e ner?bdarea de a ?nt?lni fata drag? –  ?ochii mei ?nverzesc semaforul“ –, identific? ?n triste?ea unei toamne destinul unei iubiri trecute –  ?era acea toamn?/ nu un anotimp, ci/ soarta noastr? doamn?“–, sufer? al?turi de femeile care pl?ng noaptea, cu hohote ?n?bu?ite, ?vie?ile nen?scute ori ucise/ ?n disperate p?ntece de mam?“... Tr?itor de c?teva decenii ?n ?ara noastr?, Veaceslav Samo?kin s-a integrat perfect ?n peisajul d?mbovi?ean: ?l putem ?nt?lni pe str?zile ora?ului sau ?i putem asculta, ?ntr-o cafenea, considera?iile generoase asupra literaturii ?i artei, politicii sau vie?ii, ?n general. C?ci cel pe care prietenii ?l apeleaz? cu diminutivul Slava nu este doar un intelectual de stirpe aleas?, impresionant prin erudi?ie, ci ?i un om de o fermec?toare ?i bl?nd? colocvialitate. ?n c?teva din versurile sale, poetul pentru care Rom?nia a devenit a doua patrie zugr?ve?te imaginea Bucure?tiului sub ar?i?a necru??toare a verii, anotimp ?nscris ?ntr-un ineluctabil ciclu universal. (Dinu Moraru)

Tr?g?nd linie, am spune c? ne afl?m ?n prezen?a unui demers pertinent de mare actualitate, a unui pre?ios instrument de lucru menit s? umple un gol ?n literatura didactico-?tiin?ific? de specialitate, dar totodat? put?nd deveni util ?i unor cercuri intelectuale interesate de evolu?ia fenomenului poetic rusesc ?n secolul XX, situate ?n afara comunit??ii universitare. (Mircea Croitoru) E o bibliotec? umbl?toare. A citit mii de c?r?i ale altora ?i a scris c?teva ale sale. ?l recuno?ti dintr-o mie. Ziarele, revistele, c?r?ile ?i sunt lipite de degete. Merge pe strad? ?i cite?te, a?teapt? lini?tit la o coad? ?i cite?te. Absent pentru lumea aceasta viermuitoare ?i pragmatic?, el s-a retras protector ?n spatele ziarelor ?i c?r?ilor, ?i a rezistat. Cu o ?inut? sobr?, de o ?epeno?enie verde, demn? de ?ara Fagilor de unde-?i trage ob?r?ia, nu-i po?i da anii pe care, incredibil, ?i are. (…) Dac? te duci la el acas?, totul pare sprijinit pe tomuri, iar dac? ai proasta inspira?ie s? clinte?ti ceva, acea ?arhitectur? intelectual?“ ??i poate fi fatal?. Un soi de Manole Anapoda, zidit ?n chip de An? ?ntr-o m?n?stire de c?r?i. Prietenii ?i spun Dima. Am tradus ?mpreun? din Bulat Okudjava volumul de versuri C?ntecul esen?ial ?i, din mul?i al?i poe?i contemporani ru?i, ?n periodice. Metodic, punctual, suferind de acribie ?i, bine?n?eles, scufundat ?ntr-o lectur? atunci c?nd nu lucram ?mpreun?, a dovedit c? nu e doar un consumator de literatur?, ci ?i un excelent cunosc?tor al limbii din care traducea, ?i chiar un creator. ?l invidiez pentru felul sfid?tor ?n care ?tie s? uite de televizor ?i de calculator. Dima cite?te. El e scufundat ?n ecranul unei file de carte, al unei pagini de ziar sau de revist?. ?ntr-o vreme ?n care aceste dou? ustensile subjug? lumea obosind-o, nevroz?nd-o, ?mb?tr?nind-o, f?c?nd abstrac?ie de mirajul lor, el a r?mas ?nc? proasp?t, zdrav?n ?i t?n?r. (Passionaria Stoicescu)