Al igual que la mayor parte de las novelas de Unamuno, y a diferencia de las novelas realistas al uso en la época, Abel Sánchez carece de indicaciones cronológicas y geográficas concretas se sitúa así en un "tiempo sin tiempo". Por otro lado, en esta novela Unamuno refleja una lucha interior del protagonista, acosado por sus miedos, por sus celos y por sus concepciones encontradas, su religiosidad sin dogmas y la eterna historia bíblica que se repite, en los caínes y abeles.

Aurora Award Finalist Think of human emotion as a geography, with peaks of pleasure and valleys of pain. Imagine a drug that flips the valleys and makes them peaks, too. You react now to an event based not on the pleasure or pain it brings, but solely on the intensity of the emotion created. Pain brings pleasure, grief gives joy, horror renders ecstasy. Now give this drug to a soldier. Tell them to kill. Not in the historically acceptable murder of war, but in a systematic corporate strategy--of xenocide. They will kill. And they will revel in it. Welcome to the world of Scream. Jarrod is a Scream-addicted soldier forced to take part in the destruction of entire races. But when his unit encounters the Be’nan, aliens who hold the secret to true enlightenment, no one is prepared for the result. "…reaches far past the muddled mediocrity of swashbuckling tales forgotten before the page is turned to the next story. I enjoyed the alien anthropology and the details are tremendous…in this tale of tremendous sacrifice" —Tangent Online "My favourite of the selection was 'Enlightenment' by Douglas Smith. A strange story indeed about Earth people engaged in strip-mining planets and relocating indigenous populations. ... The end is horrific in many respects but it's also thought-provoking." —SF Crowsnest Reviews "…[tells of] a spiritual undertaking by a member of a brutal planetary occupation force who "goes native" in which Douglas Smith provides a riff on Ray Bradbury's famous rationale of space travel: for Man to find God in the cosmos. A science fictional depiction of the mistreatment of "aliens" to subvertly criticize the atrocities of imperialist colonization." —SF Site "... unexpected twists and a superb ending; the story is as powerful as any in the [Chimerascope] collection (A++)" —Fantasy Book Critic "Douglas Smith…succeeds in evoking an alien society with mythic/religious overtones in his moving tale ‘Enlightenment’." —New Hope International Review Online "Another strong story, looking at humanity's treatment of indigenous people." —Best SF "...oppressed inhabitants of distant worlds making the ultimate sacrifice in order to bring mankind back to the realisation of what right and wrong truly mean." —Whispers of Wickedness reviews "Nicely judged depictions of alien customs…" —SF Site "...was my favourite of the issue. ‘Enlightenment’ went exactly where I expected it to, but that was where I wanted it to go--I was there for the ride" "Stories [were] great, particularly ‘Enlightenment.’ [I] was just engrossed in the whole thing...and applaud it thoroughly!" "…just blew me away…I was taken away by the lovely prose." "...provoked some really interesting ideas…" "…mind-blowing…" —InterZone readers forum

Roudine est admis dans le salon de Daria Lassounska. Il brille par son éloquence, séduit les ?mes, s'installe comme interlocuteur privilégié de la ma?tresse de maison, ravissant jusqu'au coeur de Natalie, la fille de Daria. Est-ce un tartuffe ? Un beau parleur ? Qui peut dire si Roudine, homme de paroles et d'idées, est capable d'éprouver une passion véritable ? Dimitri Roudine, publié en 1856, marque durablement Henry James, qui déclare Tourguéniev premier romancier de son temps.

A la même époque, il y avait à Ferrare une jeune damoiselle du nom de Valéria. Elle passait pour être l'une des plus grandes beautés de la ville, encore qu'on ne la v?t guère, car elle menait un genre de vie fort retiré et ne sortait de chez elle que pour se rendre à l'église, ou à la promenade, les jours de fête. Elle habitait avec sa mère, une veuve noble, mais peu fortunée, dont elle était l'unique enfant. Quiconque la croisait dans la rue, éprouvait aussit?t un sentiment d'involontaire surprise, due à sa beauté, et de tendre respect, inspiré par sa modestie : la jeune fille semblait ne pas se rendre compte du charme qui émanait de toute sa personne.

Assez ! me disais-je à moi-même, en gravissant péniblement le flanc d’une montagne escarpée qui s’élevait depuis les rives d’un fleuve paisible. Assez ! me répétai-je, en humant l’haleine résineuse d’un bosquet de sapins, particulièrement odorante dans la fracheur du crépuscule… Assez ! me dis-je de nouveau en m’asseyant sur un tertre moussu qui surplombait le fleuve, les yeux fixés sur les vagues sombres et paresseuses que dominaient les tiges vert clair des joncs… Assez,assez remué, assez erré : il est temps de rentrer en soi-même, de se prendre la tête à deux mains, et d’ordonner à son cur de ne plus battre.

Je voulus discerner les traits de la femme mystérieuse, mais un tremblement involontaire me parcourut tout entier et une bouffée d'air glacé me frappa au visage. Je n'étais plus couché, mais assis sur mon séant, et, à l'endroit où j'avais cru apercevoir la vision, il n'y avait plus qu'une longue raie de lumière blanche, projetée par la lune.

A woman tries in vain to convince those around her that the world is ending. Is she right…or is she losing her mind?

When a young graduate returns home he is accompanied, much to his father and uncle's discomfort, by a strange friend "who doesn't acknowledge any authorities, who doesn't accept a single principle on faith." Turgenev's masterpiece of generational conflict shocked Russian society when it was published in 1862 and continues today to seem as fresh and outspoken as it did to those who first encountered its nihilistic hero.

Aurora Award Finalist.? The colony ship, The Last Chance, has fled a plague-poisoned Earth with the remnants of the human race. Launched before completion of its biosphere, the ship is only partly self-sustaining. Humanity has to find a new home—and time is running out. It isn’t called The Last Chance for nothing. When they find the planet, it seems a dream come true. Earth-like, breathable atmosphere, unpopulated. They name it Aurora, for the beauty that dances in its skies. At least, it had seemed beautiful at the time. Now they aren’t so sure. Now people are dying. Gar Franck is the ship’s communication expert. When signs point to a non-human intelligence on the planet, Gar becomes the key to communicating with it. But how can he communicate with an alien being when he can’t even talk to his autistic son, Anton, or his increasingly distant wife, Clara? "There are two stories in "Symphony"...both converge in a spectacular, explosive finale. Smith's prose is poetic and evocative. He creates an intricate fabric of light, color, and sound with effortless flair. The story’s fluid style and the abundance of complex, wrenching emotions [make this] another recommended story in this issue." —Eugie Foster and Marsha Sisolak, Tangent Online "A strong SF-nal story about a 'sentient light symphony' that objects to humans colonizing 'its planet.' How would you communicate with such and how would it react to a baby who lacks all 'human baggage' are some of the issues addressed here. (A+)" —Fantasy Book Critic

Aurora Award Finalist.? Alexander King has everything--wealth, power, a business empire over which he rules. But lately, the corporate game in which he excels has lost its thrill for him. He needs a new game. And then, on the crowded streets of Toronto, in the dead cold of winter, she appears before him. The Dancer. Achingly beautiful, half-naked, and dancing to a song that only she and King seem to hear, she becomes King’s new obsession, an obsession that draws him into a journey through a secret world hidden within the city he thought he knew…and to a very special club. "'The Dancer at the Red Door,' with its mix of oblique horror, urban fantasy, and monsters ... recalls British horror novelist Clive Barker at his most disturbingly fanciful." —Quill and Quire "An excellent story … urban fantasy at its best." —Fantasy Book Critic "...intriguing meditation on escapism...evoking Gaiman's Neverwhere, the obligatory helping of Lovecraft, plus a touch of something like Kubrick's Eyes Wide Shut" —Strange Horizons "Just as the song of the city leads King throughout his journey, so too does it lead the reader throughout Douglas Smith's beautifully crafted 'The Dancer at the Red Door.' The writing is lean and evocative; every element of the story works double-time as setting informs character, action creates mood, and nothing is superfluous. The song becomes a living, breathing creature which, more so than hearing, I could feel viscerally as I read Doug's wonderful story. Highly, highly recommended." —Rainbow Dragon Recommends

Un productor neobosit de surprize, n spaiul nostru literar, este Nicolae Breban…“ (Gabriel Dimisianu, Romnia literar“, nr. 42, 2009) Nicolae Breban este stpnit de – i ajunge sa stpneasc el nsui – voina de putere creatoare. Creaia este, dup Fr. Nietzsche, adevrata voina de putere. Ct pot crea – att exist“, iat relaia definitorie i poate chiar sensul vieii, raliat adnc unei ontologii a artei literare. Scriitorul se teme cel mai mult de insuficiena voinei. ntotdeauna a fost ngrozit de un succes de mna a doua. Un succes a fost faptul ca n Frana i-au fost publicate romane dificile“, ntr-un context literar i istoric defavorabil. (…) Breban triete cu luciditate abisal un vis estetic“. Urmeaz, aadar, i nu contrazice autonomia esteticului. Omul i cultura sunt artificioase, nu naturale. El crede c, n esen, literatura nu s-a schimbat niciodat de la Homer ncoace.“ (Marian Victor Buciu) Un romancier pentru o generaie a literaturii. Nici un prozator roman nu a trit, dup 1960, o evoluie att de rapid. Succesul fulgertor al lui Nicolae Breban nu poate i nici nu trebuie s fie judecat independent de momentul 1965 al literaturii tinere. O generaie de povestitori i de poei avea nevoie de un adevrat romancier pentru a-i consacra, aa cum se cuvine, strlucirea. Nu de un romancier fcut prin aglomerarea povestirilor, strlucitor pe fiecare pagina, spectaculos prin fiecare personaj al sau; generaia reclama nu un autor care tie sa povesteasc, ci un scriitor nzestrat cu vocaie de romancier: de adevrat constructor.“ (Cornel Ungureanu)

Bestseller New York TimesUn roman din seria inspectorul Guido BrunettiCelebra c?nt?rea?? de oper? Flavia Petrelli reapare cu totul nea?teptat ?n via?a inspectorului de poli?ie Guido Brunetti.Flavia, care o interpreteaz? acum pe Floria Tosca din faimoasa oper? a lui Puccini, ?i m?rturise?te c? un admirator necunoscut a urmat-o de la Londra la Sankt Petersburg ?i la Vene?ia, cople?ind-o cu buchete imense de trandafiri galbeni. Pe m?sur? ce admiratorul invadeaz? via?a c?nt?re?ei, Brunetti ?ncearc? s? afle identitatea acestuia. Inspectorul ??i d? seama c? Flavia e ?n pericol c?nd un coleg de-al ei este r?nit grav.Va reu?i Brunetti s? intre ?n mintea admiratorului psihopat ?nainte ca Flavia sau altcineva din preajma ei s? p??easc? ceva r?u?"Un roman care are grandoarea unui spectacol de oper?… Seria Inspectorul Brunetti nu ?i-a pierdut deloc prospe?imea. Acesta e talentul extraordinar al Donnei Leon. Scriitura ei are exuberan?a unei opere de Puccini." - Independent (UK)"C?r?ile Donnei Leon se remarc? prin pitorescul locurilor unde se petrece ac?iunea ?i farmecul personajelor." - New York Times Book ReReview"Reapari?ia Flaviei ?i ofer? autoarei Donna Leon ocazia de a-?i exprima profunda dragoste pentru muzic? ?i de a construi o scen? magnific? ?ntre Flavia ?i admiratorul ei, scena ce reia finalul operei Tosca." - Booklist"Stilul elegant ?i expresiv al romanelor Donnei Leon face pentru Vene?ia ceea ce a f?cut Canaletto cu pensula ?i paleta de culori pentru cel mai seren dintre ora?e." - Daily Express

Vrnd s fac un dar poeilor romni – de la care n tineree am primit inestimabile daruri, Nichita, Cezar, Grigore – am ndrznit o versiune romneasc a intraductibilelor i abstruselor poeme rilkeene. Mostre supreme ale unui discurs poetic somnambulic, desfidnd nu numai logica i sintaxa curent dar i cea poetic, aceste Elegii… sunt, cred eu, un vrf dac nu un monument al spiritualitii moderne europene. Sunt fericit ca limba romn a strmoilor mei i a marilor poei romni a primit i a putut cuprinde arta poetului austriac, ce se clatin i cuvnt ntr-un aer de o tensiune insuportabil, ntre Pindar i Holderlin, un monument de vrf inegalabil, cu siguran, al creaiei europene.“ (Nicolae Breban)

Educa?ia poate fi relaxant? ?i distractiv? at?t pentru copil c?t ?i pentru p?rinte, odat? ce de?inem bagajul minim necesar de cuno?tin?e despre etapele dezvolt?rii copilului ?i un set de metode simple ?i eficiente pentru a ie?i din ?ncurc?turi precum crizele de furie ?ntr-un magazin aglomerat sau manifest?rile de gelozie ?ntre fra?i.Interactiv?, clar? ?i instructiv?, aceast? carte ne arat? cum putem stimula imagina?ia, creativitatea, vorbirea sau abilit??ile practice ale copiilor ?ntr-un mod juc?u?, cum ?i de ce s? select?m din noianul de juc?rii de pe pia?? ?i, pe scurt, la ce s? ne a?tept?m ?i cum s? interac?ion?m cu copilul ?n func?ie de v?rsta ?i de pragul s?u de dezvoltare.

Cartea asta e inteligent. i amuzant. Nu, n-am dreptate. E genial i demenial. Dar avei grij: tocmai cnd o s v prpdii de rs, uluii i ngrozii de sinceritatea dezarmant a lui Alex, va schimba brusc tonul ntr-unul tandru i plin de compasiune.“ – Lawrence Cohen, PhD autorul crilor Reete de jocuri, Arta hrjonelii, Reete mpotriva ngrijorrii (ed. Trei).

Un roman tulbur?tor despre via??, iubire ?i moarte.Unde se afl? via?a noastr? con?tient?? E posibil s? o transfer?m altcuiva? S? o p?str?m intact??Hope, Josh ?i Luke sunt trei studen?i la neuro?tiin?e, lega?i inseparabil printr-o priete?nie necondi?ionat? ?i o idee genial?.C?nd unul dintre ei ajunge pe moarte, hot?r?sc s? ?ncerce imposibilul ?i s?-?i pun? ?n practic? proiectul lor ie?it din comun.Emo?ionant, misterios ?i ?n acela?i timp plin de umor, Orizontul r?sturnat e o poveste de dragoste etern? cu un dez?nod?m?nt uluitor."Cea mai bun? carte a lui Marc Levy! Teribil de captivant?!" - Le Parisien

Pe Nicolae Breban l-am citit, din primul an de facultate, a?a cum i-am citit pe marii scriitori: de la primul la ultimul titlu. ?n cazul s?u, mai mult poate dec?t ?n al oric?rui alt romancier postbelic, acest exerci?iu de fidelitate este obligatoriu. Romanele sale nu sunt indiferente unul fa?? de altul, ci comunic?, toate, ?ntre ele, alc?tuind un sistem omogen, ?n care fiecare pies? este necesar? ?i contribuie la armonia ?ntregului. De altfel, Breban a avut ?nc? de la primele c?r?i ambi?ia operei monumentale, displ?c?ndu-i fragmentarismul ?i proiectele care ?ncep ambi?ios, dar sucomba levantin. Romanele care au ap?rut p?n? ?n 1990, dup? care cititorii s?i fideli de p?n? atunci ?nc? mai suspin? nostalgic, ?n care marile sale teme sunt clar delimitate, reprezint? un reper nu doar pentru literatura rom?n? a ultimei jum?t??i de secol, ci ?i pentru opera ulterioara a scriitorului. C?r?ile publicate ?n ultimii dou?zeci ?i ceva de ani pierd mult dac? sunt citite ??n sine“, f?r? a fi raportate la ?ntregul operei brebaniene. Mai mult dec?t ?nainte, scriitorul a ?nceput s? se ?ntoarc? din ce ?n ce mai des la propriile crea?ii, s? le lege ?ntr-un silogism epic nu ?ntotdeauna facil de sesizat. Cine nu proiecteaz? ?ns? personajele, cazurile contorsionate, ac?iunile din ultimele ispr?vi epice ale autorului la vechile sale realiz?ri pierde imaginea de ansamblu, pierde poate chiar ?i ?calea de acces“ c?tre nucleul acestei opere majore. (Bogdan Cre?u).Ai o imens? ?tabl? de ?ah“, care se ?nt?mpl? s? fie lumea, manevrat? de dou? sisteme aparent antagonice (dar care se ?n?eleg foarte bine, fiindc? au fost de aceea?i parte a frontului ?n r?zboi), c?rora li se subsumeaz? unele subsisteme cu interese colaterale (cum a fost Lumea a treia sau alian?a ??rilor nealiniate). Dincolo de milioanele de mici episoade locale sau regionale care coloreaza jocul, unde se consuma nevroze f?r? num?r ?i mistific?ri extrem de sofisticate, dou? mize profunde r?m?n mereu pe tabl?, estompate ca relevan?? sau voit obscurizate, pentru a nu le vedea adversarul: planetarizarea surselor de energie ?i necesitatea cre?rii unui sistem inovator de control informa?ional, din care va ie?i, ?n cele din urm?, lumea Internetului de azi. Adic?, daca ne g?ndim bine, chiar cele dou? domenii ?n care comuni?tii au fost pu?i s? piard? partida, intr?nd apoi ?n colaps sistemic ?i ?n insolven??. Aminti?i-v? de ce se spunea dup? '89: c? Ceau?escu a fost mefient fa?? de computere. N-a fost singurul, din lumea comunista. Q.e.d. (?tefan Borbely)

Cartea lui Dan Dungaciu se individualizeaza prin originalitatea metodei sale: logistica. Sociologia este, prin excelenta, o "stiinta de spate", cum ar spune logisticienii, adica o stiinta care serveste marilor incordari colective (ofensive sau defensive) pe o durata anumita. Dan Dungaciu propune, in acest sens, cel putin trei procedee de cercetare a sociologiei la scara unei epoci si a unei arii de civilizatie, cea europeana in acest caz: a) "centrele logistice ale gandirii sociale" (care sustin retelele sociologiei); b). "Harta logistica a sociologiei" (romanesti in acest caz); c). Seria teoriilor reprezentative pentru cateva dintre temele dominante ale sociologiei interbelice. Modelul lecturii dezvaluie o fata surprinzatoare a uneia dintre cele mai spectaculoase manifestari ale sociologiei in secolul XX: sociologia romaneasca interbelica. Istoria logistica a sociologiei romanesti reconstituie astfel una dintre secventele de mare tensiune creatoare ale dramei neamului romanesc in secolul al XX-lea, ceea ce face din cartea lui Dan Dungaciu una de exceptie.

Titlul se refer? la ceea ce autorul c?r?ii consider? esen?a mitului faustic: surmontarea limitelor cunoa?terii ?i tenta?ia spre ceea ce exist? dincolo, necunoscutul sau imposibilul ?n ordinea normal? a lumii. Tenta?ia limitei ?i limita tenta?iei este o investigare critic? a ideilor ?i motivelor din perspectiva unui comparatism orientat spre filosofie ?i estetic?, pe care profesorul universitar clujean, Vasile Voia, l-a practicat consecvent ?n cariera sa.

Drept cadru general al discu?iei noastre propun o poetic? a traducerii. Dup? p?rerea mea, aceast? disciplin? – al c?rei teritoriu ?nc?lca (ba chiar ??nc?leca“) domeniile lingvisticii teoretice ?i aplicate, teoriei literaturii ?i crea?iei literare – se pliaz? pe modelul actului comunic?rii. Dup? cum se ?tie, actul respectiv implic? un produc?tor de mesaje, mesajul sau textul produs ?i un receptor sau lector (care arareori e unul cu totul pasiv; cel mai adesea el exercit? func?ia de interpret al mesajului ori textului).S? observ?m acum c? procesul traducerii este compus de fapt din dou? acte de comunicare ?nl?n?uite, dintre care primul se desf??oara ?n spa?iul limbii ?i culturii de plecare, adica al Limbii sursa, iar cel?lalt ?n sfera limbii ?i culturii de destina?ie, altfel spus a Limbii ?int?. Traduc?torul reprezint? veriga de leg?tura dintre cele dou? segmente, c?ci lui ?i incumb? at?t lectura ?i interpretarea textului surs?, c?t ?i producerea textului ?int?.

Om politic liberal mai pu?in cunoscut, Gheorghe D. Pallade a l?sat un jurnal care, de?i cuprinde o perioad? destul de scurt? ?n timp, 1 martie 1897 - 8 ianuarie 1898, ne va introduce ?n atmosfera extrem de fr?m?ntat? din interiorul Partidului Na?ional Liberal.S-a n?scut ?n anul 1858 la B?rlad, dintr-o familie ?nst?rit?. ?i-a f?cut studiile secundare ?i universitare ?n ?ar?, lu?ndu-?i licen?a ?n drept la Facultatea de drept a Universit??ii din Bucure?ti ?n anul 1880. Intr? ?n magistratur? p?n? ?n 1884 c?nd, particip?nd la alegeri este ales deputat pe listele Partidului Na?ional Liberal. Din acest moment via?a lui devine public? ?i intr? ?n v?ltoarea luptelor politice. ?n acela?i an, al?turi de C.A. Rosetti a sus?inut colegiul unic ?i libertatea absolut? a presei. De fapt a ?i fost colaborator al ziarului Rom?nul.Paginile de jurnal, de?i nu acoper? nici un an de zile, prezint? una din cele mai zbuciumate perioade al Partidului Na?ional Liberal. Subiective sau nu, paginile r?mase de la Gh.D. Pallade vin s? completeze istoria politic? a Rom?niei de la sf?r?itul secolului al XIX-lea.L?s?m pe seama cititorului s? analizeze jurnalul lui Gh.D. Pallade. Nou? nu ne r?m?ne dec?t s? ar?t?m c? am considerat ca notele s? fie c?t se poate de complete, persoanele ?i locurile fiind foarte numeroase, f?r? de care, chiar un cititor avizat nu s-ar descurca. Iat? de ce am recurs la solu?ia de a desp?r?i notele de indicele de nume. Trebuie, de asemenea, s? atragem aten?ia c? notele sunt a?ezate alfabetic, deoarece tot volumul ar fi fost prea ?nc?rcat de numere ?i cifre. Sper?m c? modesta noastr? contribu?ie prin editarea acestui jurnal s? ?mplineasc? un scurt moment din fr?m?ntata noastr? istorie politic? a Rom?niei de la sf?r?itul secolului al XIX-lea.