Cin? cu langustine, ap?rut ini?ial ?n anul 1987 (Editura Cartea Rom?neasc?), se constituie dintr-o suit? de schi?e ?i povestiri av?nd, ca numitor comun, spa?iul geografic al Peninsulei Iberice. Stilul prozelor este alert, cu nota?ii scurte, imprim?nd un ritm viu lecturii. Este o proz? care angajeaz? subtil interesul cititorului, provoc?ndu-l ?ntr-un registru discret la reflec?ie ?i coresponden?e de tr?iri. Povestirile iberice ar putea fi ?i un posibil vestibul de p?trundere ?n lumea uneori fabuloas? a celuilalt cap?t de orizont al Europei. Mihai Giugariu (n. 1929), este autorul unei literaturi beletristice variate, cu predilec?ie romane, proz? scurt?, dar ?i eseuri ?i traduceri. Din portofoliul activit??ii sale literare pot fi re?inute romanele: Condotierul, O vacan?? at?t de lung?, Magdalena, Spre sear?, C?l?uza, precum ?i volumul de eseuri M?rul lui Paris. Romanul Destine, editat ?n 1990 ?i reeditat ?n 2003 a fost distins (ex aequo) cu premiul pentru proz? din anul 1992 al Academiei Rom?ne.

Te voi lua totu?i cu mine, M?iastro… Te voi ascunde ?n inim?, ?n g?nd, ?n vis…. Te voi oglindi ?n treizeci ?i trei de chipuri – ?n marmor? alb?, sur? ?i neagr?, ?n bronz lustruit ca aurul, ?n aur ?nsu?i… Te voi sculpta ?n lumin?, dincolo de lut ?i carne, ??i voi face cu m?inile mele de ??ran din Gorj aripi ?nalte de piatr? sau metal, ?i cu ele te vei ?n?l?a ?i vei zbura ca ?i aci, str?b?t?nd P?m?ntul, de la un cap la altul… (?ncet de tot.) ?i vei c?nta… c?ntecul t?u… ?i al meu…O carte pentru copii antrenant?, pentru pu?tii de toate v?rstele.

Cu-acelea?i sentimente, ?n schimb, ?i autorii,Dac? le cade piesa, sus?in ca-s pro?ti actorii.Al.O. (P?storel) Teodoreanu (1894-1964)din poezia "Speech"?nt?lnirea surpriz?, dup? 50 de ani, dintre doi fo?ti prieteni, redeschide o ran?, pe care o credeau ?nchis?. Aceast? reg?sire are loc ?ntr-un spital, unde cei doi sunt interna?i ?i obliga?i s? ?mpart? aceea?i camer?. Sentimentele se transform? ?n urma evenimentelor care au loc.S?rb?torirea celor 26 de ani scur?i de la fuga din Rom?nia la via?a ref?cut? ?n occident este tulburat? de r?t?cirea fiului lor de 17 ani, Chris, cel mai t?n?r din familie. Acesta devine sub influen?a unui imam, musulman, care dore?te s? lupte ?n a?a-zisul stat islamic.?Iubirea este un lucru foarte mare“ scria o feti?? ?n jurnalul ei intim. Dar, c?teodat?, ea este at?t de mare, ?nc?t inima devine cheia fericirii, din calea c?reia trebuie eliminat? orice piedic?. Elibereaz? crima, oare, orice obstacol?Pater noster, rug?ciunea noastr? cea de toate zilele, poate deveni, pentru un renumit scriitor, baza succeselor sale. Reunind al?turi de el pe cei doi fii ai s?i, el organizeaz? mai multe afaceri, care se dovedesc rentabile. Interviul luat de o redactoare de la televiziune confirm? aceste succese… care se dovedesc c? nu erau cele mai literare.

Cavalerii Pardaillan - Vol. 1. Intrigi, comploturi, pove?ti pline de suspans ?i r?sturn?ri spectaculoase de situa?ie. Fran?a, 1553. Într-o ?ar? sfâ?iat? de r?zboaie civile nemiloase, Jeanne de Piennes ?i François, fiul cel mare al conetabilului de Montmorency, se c?s?toresc în secret, pentru a preîntâmpina opozi?ia familiilor lor, care se du?m?nesc. Tân?rul cuplu este curând nevoit s? se despart?, din cauza r?zboiului contra lui Carol Quintul. R?mas? singur?, Jeanne aduce pe lume o feti??, Loïse. Dar Henri, fratele lui François, este îndr?gostit la rândul lui de Jeanne ?i, înnebunit de gelozie, pune la cale o r?zbunare groaznic?.

Cavalerii Pardaillan - Vol. 4. Intrigi, comploturi, pove?ti pline de suspans ?i r?sturn?ri spectaculoase de situa?ie. În 1573, Léonore de Montaigues, fiic? de hughenot ?i amanta lui Jean de Kervilliers, monseniorul episcop prin? Farnese, este arestat? ?i condamnat? la moarte pentru sacrilegiul de a se fi declarat iubita unui om al Bisericii. În timp ce c?l?ul îi trece funia pe dup? gât, ea d? na?tere unei feti?e. Gra?iat?, este dus? din nou la închisoare, iar episcopul vede cum copilul lor, Violetta, este luat de c?tre c?l?ul Claude. Peste ani, Violetta ?i cavalerul de Pardaillan vor avea de înfruntat pe cel mai însp?imânt?tor dintre du?mani, nemiloasa prin?es? Fausta.

Cavalerii Pardaillan - Vol. 11. Intrigi, comploturi, pove?ti pline de suspans ?i r?sturn?ri spectaculoase de situa?ie. Pardaillan reg?se?te un vechi prieten, dar, din p?cate, ei nu se mai afl? de aceea?i parte a baricadei; ducele d’Angoulême este acum aliatul Faustei, care îl sus?ine în lupta pentru a ob?ine tronul Fran?ei. În confruntarea sa cu Fausta ?i cu oamenii acesteia, Pardaillan îl are al?turi pe contele de Valver. Împreun?, reu?esc s? o salveze pe iubita contelui ?i s? o redea pe micu?a Loïse, nepoata lui Pardaillan, p?rin?ilor acesteia. V?zându-?i toate planurile spulberate de temutul ei adversar, mintea tenebroas? a Faustei urze?te pentru acesta o capcan? mortal?. Oare va supravie?ui bravul cavaler ultimei încle?t?ri explozive cu funesta prin?es??

Am citit putine romane mai impregnate de senzualitate decat Adela. Uimit de acest caracter bine mascat de precautul autor mi-am intitulat capitolul pe care i l-am consacrat in Arca lui Noe Jurnalul seducatorului“. Titlul mi l-a sugerat filosoful danez Kierkegaard cu care doctorul Codrescu are destule asemanari mai ales in masura in care amandoi cred intr-o mistica a iubirii fara ca ea si in pofida lor insisi sa excluda o puternica senzualitate. Cititorul de azi poate avea dificultati in a o recunoaste. Dar daca face efortul sa renunte la prejudecata scenelor tari“ de sex din romanele ultimelor decenii va descoperi de pilda ce incarcatura emotionala si fizica deopotriva are in Adela un sarut pus pe incheietura unei maini delicate de tanara femeie acolo unde dantela manecii se sfarseste.“ – Nicolae Manolescu

C??tig?tor al Concursului de Debut ?Adenium START”, edi?ia a treia, sec?iunea Proz?, romanul Vrum-vrum o are ?n centrul s?u pe Clara B., care, din empatie pentru p?l?riatul artist ratat Poeteski, pleac? spre Hollywood pentru a-i recupera acestuia Muza care ?l p?r?sise. O c?l?torie donquijotesc? spre nic?ieri, condimentat? cu tot ce a putut re?ine mai bun literatura absurdului de la Jarry ?i Harms ?ncoace.

Renumiții autori ruși Turgheniev și Gogol au descris cu măiastra lor pană vastele stepe ale patriei lor Turgheniev în Memoriile unui vânător și Gogol în Taras Bulba. Aceste admirabile opuri ce le‑am citit încă în tinerețile mele m‑au îndemnat să scriu și eu impresiunile unei vânătoare săvârșite de mine în tovărășie cu mai mulți amici ai mei prin Basarabia patria mea mai restrânsă începând de la Chișinău și cutreierând stepele bătrânului Bugeac până la gurile Dunării. Constantin Stamati

Cea mai original?? ?i deci cea mai valoroas?? pies?? na?ional?? este S?nziana ?i Pepelea feerie din care se trag viitoarele basme dramatizate din literatura rom?n??... Ultimele lucr??ri dramatice ale poetului aduc un progres de ad?ncime nea?teptat. Pe l?ng?? maturitatea tehnic?? apare facultatea crea?iei de oameni. Desigur c?? Despot-Vod?? se nutre?te din teatrul lui Victor Hugo cu toate acestea drama lui Alecsandri e original?? ?i dac?? e vorba de vreo ?nr?urire ea e din parte mai degrab?? a piesei lui Hasdeu R??zvan ?i Vidra pe care Alecsandri o numea ?n deriziune ?dramul“ de?i aceea deschidea seria dramelor istorice rom?ne. Marele patos be?ia liric?? ?i retoric?? din teatrul lui Hugo n-au trecut la Alecsandri ?nlocuite prin dizerta?ii poetice de ton minor cu prea mult?? frunz?? de cuvinte ?i prea pu?ine mari imagini. ?n schimb viziunea lumii e mai pozitiv??. Se contureaz?? de la ?nceput conflictul fundamental ?i tradi?ional din teatrul istoric rom?nesc care este nu ?ntre indivizi ci ?ntre ambi?ia voievodului pe de o parte ?i rezisten?a obiceiurilor ?i a corpurilor constituite pe de alta... George C??LNESCU. Istoria literaturii rom?ne de la origini p?n?? ?n prezent.

Om foarte bine inzestrat in ce priveste largimea cercului sau de vedere energia in exprimarea sentimentelor mladierea in tratarea temelor celor mai deosebite entuziasmul unei forme de un idealism inalt in sfarsit bogatia de cuvinte si usurinta de vers el scrie in acesti ani (pana la 1848 n. n.) cari sunt si cei mai buni ai talentului sau o intreaga opera poetica. […]Bolliac e fireste – asa cerea vremea si asa cerea si firea sa – poetul libertatii dusmanul privilegiilor osanditorul boierilor… N. IORGA Istoria literaturii romane in veacul al XIX (de la 1821 inainte)

Paul Cernat: ?Optzecist? prin v?rst? ?i background, prozatoarea Doina Popescu are o inteligen?? vie, mobil?, robuste?e dezinvolt? a nara?iei ?i, fapt deloc la ?ndem?na oricui, o bun? priz? la umanitatea personajelor. Scrise alert, americ?ne?te, cu prospe?ime stilistic? ?i o predilec?ie special? pentru relatarea la prezent proiectat? ?n trecut, cele opt povestiri din Vipia amiezii surprind, ?n registre diferite, scene de via?? cotidian? cu miez atroce. Dincolo de cotidianul consumerist al scenelor de cuplu sau al feliilor de actualitate social?, textele developeaz?, prin filtre livre?ti sau existen?iale abil montate, imagini ale degrad?rii biologice, secrete inavuabile, derive f?r? ie?ire ale unor personaje ?n conflict cu lumea. Amestecul de vitalitate ?i morbid e con?inut, de altfel, chiar ?n titlu. Cel pu?in trei nara?iuni sunt antologice: ?Bimbu?ca? (despre m?rirea ?i dec?derea postdecembrist? a unei sp?l?torese care, ?n anii ’80, ?inea singur? ?n fr?u infernul unei gr?dini?e de copii cu dizabilit??i), ?Reka, un frison galactic de demult? (istoria cu substrat psihanalitic a unei rela?ii tulburi din studen?ie, dintre naratoare ?i o stranie, deviant? coleg? de c?min unguroaic?) ?i piesa-titlu (o devastatoare diagram? clinic? ?n care cancerul galopant, brusc descoperit, al unui sexagenar ?i destabilizeaz? via?a so?iei, proiect?nd-o din realitatea medical? ?ntr-o irealitate hipnotic?). U?oara tendin?? demonstrativ?, prezent? mai ales ?n dialogul dramatic mam?-fiic? din ?Un pian pentru concert? ?i ?n ekfrastic-melodramatica ?Tabloul?, e compensat? de vitalitatea povestirii, de pregnan?a personajelor ?i acuitatea observa?iei realiste. O carte de proz? matur?, la temperaturi interioare ?nalte”.

Fic?iunea a fost blând? cu mine: mi-a ar?tat cum traversau ora?ele crupe de dame, pe când boschetarii dormeau, mi-a ar?tat cum un om poate s? fie luat din genunchi ?i a?ezat într-un pat de femeie, a?ezat acolo ca un semn de întrebare. ?i tot ea mi-a ar?tat ce r?mâne când secunda se termin? ?i cum se poate racorda timpul la ritmul b?t?ilor inimii unei necunoscute dup? o criz? de astm, ?i cum s? supravie?uiesc tr?ind singur ca un Dumnezeu bolnav, ?i cum se pot ridica scriitorii, ca ni?te duhuri, din ma?inile lor de scris – în vremea vi?eilor de aur. În povestiri am d?râmat temple, aici am fost înjunghiat la o r?scruce de t?ceri, aici am fost cel mai bun. Toate aceste texte m-au vindecat atât cât puteam fi vindecat de mine însumi. Andrei Cr?ciun

Dup D. Cantemir, a doua mare personalitate a literaturii romne este fr ndoial I. Eliade Rdulescu, scriitor cu suflet ardent, creator pretutindeni, desfurat deopotriv n via i n art, nzestrat cu mari nsuiri i cu tot att de mari cusururi. […] Eliade e un mistic la modul dantesc, cu uriae viziuni profetice. Anatolida sau Omul i forele ar fi fost adevrata biblic, poemul n 20 de cnturi al omului, de la creaie pn la victoria asupra Forei, amestec de soteriologie i program social, soluiunea n veac a problemei sociale fiind totdeodat cheia mntuirii spiritului, a cetii eterne.“ – George Clinescu, Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent

Mi s-a cerut o biografie, dar dac? citi?i cartea ve?i avea parte de una. Mai bine v? spun pe scurt povestea c?r?ii, care n-a fost carte de la început. Au fost zilele ?i nop?ile mele, a?a cum le-am tr?it eu ?i-ai mei. Printre sârme ?i portocali. A fost o perioad? în care a? fi vrut s? uit unele întâmpl?ri, apoi am în?eles c? nu le voi putea ?terge din amintire ?i c? de fapt nici nu vreau. Le-am povestit, la început cu îndoiala c? cineva ar în?elege impactul pe care le-au avut pentru noi, apoi cu mirarea c? pe cineva intereseaz? aceast? poveste. M-au uimit reac?iile, am început s? scormonesc în memorie ?i m-am trezit scriind ceva despre care n-am crezut c? va fi o carte. Va fi, totu?i, va avea coper?i frumoase ?i câteva file din care, dac? le ve?i citi, ve?i ?ti c? sârmele aveau ghimpi, iar portocalii erau plini de culoare ?i parfum. În carte apare familia mea ?i vreau s? le mul?umesc pentru îng?duin?a de-a folosi amintirile lor în cuprinsul acestor pagini.

Ultimul volum al trilogiei Ultima vr?jitoare din Transilvania. Revenit? ?n Bucure?ti dup? povestea dramatic? tr?it? ?n satul V., Alexandra observ? treptat c? acele lucruri pe care le credea r?mase ?n trecut o urm?resc. Via?a ei este pe cale s? se schimbe din temelii. Tot ce crezuse a fi doar legend? pare acum mai real ca niciodat?. Singura care poate l?muri misterul este Aneke, care nu ?nt?rzie s? reapar? ?n via?a Alexandrei, iar secretul tulbur?tor pe care-l va afla adolescenta va fi punctul culminant al ?ntregii ei aventuri ?n lumea fascinantei contese. O poveste complicat? ?i captivant? despre nemurire, iubire, prietenie, iertare, alegeri, sacrificii, ?n care personajele dezv?luie tr?s?turi total nea?teptate. Finalul trilogiei ?Ultima vr?jitoare din Transilvania“ te va ?ine cu sufletul la gur? p?n? la ultima pagin?. Dou? lumi distincte se ?ntrep?trund: lumea ado- lescen?ilor de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje ?i pierce-uri, ?i lumea contesei disp?rute, cu intrigi de curte ?i pove?ti uitate. Un mistery romance ?n tonuri ?ntunecate despre incest, supersti?ii, tr?d?ri, secrete, legende transmise peste veacuri.

Simea pdurea vie, alchimic, pulsnd, i, dei nu credea n fantome i alte bazaconii, i plcea s vorbeasc cu ea n minte, s se lase descoperit de ceva aparte, ceva deasupra sa i de neneles ntru totul, ca-n Her. Iar pdurea putea s-i fac simit prezena n attea feluri, putea s poarte attea chipuri i attea voci. Iar el putea s intre i s ias din ea, s uite de el de attea i attea ori. Aici singurtatea devenea intimitate, devenea linite, devenea ap, devenea o min strbtut de infuziile proteice ale pmntului; o subteran n care plictiseala conferinelor de pres, momentele de stnjeneal i de blbial erau absorbite de muchi, de ciuperci, de licheni. Aici devenea polen purtat de vnt. O pdure precum o planet extraterestr studiindu-l n tcere. Realitatea sa era irealitatea altor umbre, visele sale erau comarurile altor montri.“

E diminea??, Abiscruda ?i poveste?te lui Altiulius despre un cercet?tor al somnului, pe nume Dement, pe care ea l-a visat. Palev ?i Abisa aud ?ntreaga discu?ie dintr-o camer? al?turat?, ?i sur?d.– Acest Dement, ?n visul meu, cerceta somnul oamenilor ?i oamenii aveau somnul tulbure ?i cercet?torul Dement le privea somnul ?n ochi ?i z?mbea. Eu eram treaz? ?n visul meu ?i cercet?torul a venit la mine ?i mi-a zis: ?La ?aptezeci de ani, oamenii viseaz? de opt ori mai pu?in dec?t nou-n?scu?ii“.Altiulius o ascult? pe Abiscruda, ?i spune:– P?i, da, b?tr?nii nu mai au de ce s? viseze, C?ND E?TI B?TR?N ?I SE TERMIN? VISELE.– Nu, Altiulius, B?TR?NII VISEAZ? MAI PU?IN FIINDC? LI SE USUC? PLEOAPELE, de aia. NOU-N?SCU?II VISEAZ? MULT PENTRU C? PLEOAPELE LOR MIROS A LAPTE.– Asta ?i-a zis-o cercet?torul?– Nu. Asta i-am zis-o eu lui.– Copiii ??tia parc? s?nt de pe alt? lume, spune Abisa ?n ?oapt?.– ?i nu s?nt de pe alt? lume? spune Palev, cu voce sc?zut?.

Ei desc?lecar? atunci am?ndoi??i se iau la lupt? ca doi juni eroi.Ochii tuturora cat? cu mirareLa Buzescu Preda ?i t?tarul mare.Ei se bat la raza stelei cei de foc Flac?rile-i albe pe-a lor zale joc.V?ntul r?core?te fruntea lor udat???i m?nia dulce sufletul le-mbat?. Ei se bat ?n spade – spadele se fr?ng;??i se iau la bra?e – se smucesc se str?ng.C?nd t?tarul scoate o secure mic?Si lovind pe Preda pav?za ?i stric?.Dar el cu m?ciuca astfel ?l loviInc?t deodat? c?zu ?i muri. Iar dup? aceasta oastea rom?neasc?Pleac? ?i ?nvinge horda t?t?rasc?. Dimitrie Bolintineanu - Preda Buzescu

Exist? ?n activitatea publicistic? a lui Eminescu trei perioade distincte ?n cadrul c?rora putem fixa ?i c?teva momente mai semnificative pentru o problem? sau alta. Criteriul de baz? pe care ne ?ntemeiem ?n periodizarea noastr? ?l constituie schimb?rile intervenite ?n statutul personal al poetului ?n cursul activit??ii sale scriitorice?ti, schimb?ri care hot?r?sc ?n fond orientarea ?i caracterul ei. Publicistica eminescian? din prima perioad? se circumscrie ?ntre ianuarie 1870, c?nd public? primul articol, O scriere critic? ?n Albina din Pesta ?i mai 1876, c?nd intr? ?n redac?ia Curierului de Ia?i, foaia ie?ean?. Vom distinge aici o publicistic? a epocii studiilor universitare la Viena, c?nd Eminescu colaboreaz? la publica?iile rom?nilor din Imperiul austro-ungar ?i se situeaz? pe pozi?iile acestora ?n ap?rarea institu?iilor culturale, critic? dualismul ?i se afirm? ca un exponent al "tinerilor" ?n lupta pentru ?nf?ptuirea idealului de unitate na?ional? a poporului rom?n. Eminescu se manifest? ?n direc?ii multiple, de la articolul pe teme culturale la editorialul de orientare politic? ?i lansarea de apeluri c?tre public pentru solidaritatea na?ional?. Pozi?ia sa este a t?n?rului intelectual rom?n, ?nsufle?it de lupta poporului s?u ?i acest av?nt tineresc se reflect? ?i ?n publicistica sa. Acestei prime perioade se impune s?-i al?tur?m ?i un al doilea moment care coincide cu activitatea de bibliotecar la Biblioteca Central? din Ia?i. Activitatea publicistic? de acum este redus? ca extindere ?i are, ?n chip evident, caracter c?rtur?resc. Eminescu ?ine, tot acum, ?i conferin?a Influen?a austriac? asupra rom?nilor din Principate, ?n care sintetizeaz? ideile din articolele anterioare ?i din ?nsemn?rile din manuscrise ?i schi?eaz? un program pentru viitoarea sa activitate publicistic?. Perioada a doua a gazet?riei lui Eminescu o ?nscriem ?ntre 19 mai 1876, c?nd avem date sigure c? poetul intr? ca redactor la Curierul de Ia?i, ?i ultima s?pt?m?n? din octombrie 1877, c?nd p?r?se?te redac?ia foii ie?ene. Se produce acum o schimbare fundamental? ?n statutul personal al poetului, ?n sensul c? devine ziarist profesionist. Foaia ie?ean? era, pe de alt? parte, o publica?ie oficial?, cu o apari?ie de trei ori pe s?pt?m?n? ?i care rezerv? p?r?ii neoficiale, din cele patru pagini, una singur?. Concep?ia lui Eminescu despre menirea ziarelor este cea a ?nainta?ilor s?i Asachi, Kog?lniceanu, Alecsandri, Negruzzi, care f?ceau din publica?iile lor organe de pres? cu caracter enciclopedic. Pe acest drum merge ?i Eminescu ?i ?n acea singur? pagin? o unei foi oficiale face cronic? de politic? extern?, cronic? de politic? intern?, cronic? cultural?, cronic? dramatic? ?i artistic?. Nic?ieri ?n gazet?ria lui Eminescu nu se vede mai bine ca la Curierul de Ia?i ce poate realiza geniul cu mijloace materiale reduse ?i ?ntr-un spa?iu tipografic restr?ns. Activitatea publicistic? a poetului surprinde prin diversitatea problemelor abordate, prin seriozitatea ?i buna informare ?i prin modul de-a polemiza ?n chestiunile controversate. Aici, la Curierul de Ia?i – ?i nu la Timpul – ?l g?sim pe Eminescu cronicarul de politic? extern?, cronicarul cultural ?i cronicarul dramatic. Perioada a treia a gazet?riei lui Eminescu este cuprins? ?ntre octombrie 1877, data intr?rii ?n redac?ia Timpului, cotidianul bucure?tean, ?i iunie 1883, pr?bu?irea sa intelectual?. Aparent nu se schimb? nimic ?n statutul personal al poetului, de vreme ce trece ca ziarist profesionist de la foaia ie?ean? la cotidianul bucure?tean. ?i totu?i situa?ia nu se prezint? a?a. Poetul intr? ?n redac?ia Timpului, ca simplu redactor, cum era ?i I. Slavici, la chemarea c?ruia p?r?se?te foaia ie?ean?, trece apoi ?n fruntea ziarului, ca redactor-?ef, ca s? ocupe, ?n final, postul de prim-redactor. Eminescu ??i asum? sarcina, la intrarea ?n redac?ia Timpului, s? fac? cronica de politic? intern? ?i se ocup? cu intermiten?e de evenimentele interna?ionale ?i de mi?carea cultural?. Publicistica sa cunoa?te, sub aspectul diversit??ii, o ?ngustare evident? ?n raport cu cea de la foaia ie?ean?. Dar dac? la cotidianul bucure?tean nu ne ?nt?mpin? peisajul caleidoscopic din foaia ie?ean?, se impune aten?iei ?nc? din primele articole amplificarea discursului critic ?i verva polemic?. Publicistica eminescian? cunoa?te desf??urarea cea mai larg? ?ntre februarie 1880 ?i decembrie 1881. Acum Eminescu este redactor-?ef al cotidianului bucure?tean ?i ?l transform? ?n organ de pres? al orient?rii sale politice. Poetul sus?ine, ?n zeci de articole, primatul muncii ?n promovarea ?n ierarhia social?, ia ap?rarea "claselor pozitive" ?i critic? ?n termeni necru??tori "p?tura superpus?" ?i demagogia din via?a politic?. Eminescu p?r?se?te conducerea Timpului ?n ianuarie 1882, ca urmare a apropierii "sincerilor conservatori" de "sincerii liberali" ?i a form?rii "opozi?iei coalizate". Poetul trece r?spunderea conducerii ziarului lui Grigore G. P?ucescu, membru marcant al "opozi?iei coalizate" ?i r?m?ne prim-redac

Cu totul nea?teptat, Susan Morrow prime?te manuscrisul unui roman scris de Edward, so?ul de care a divor?at ?n urm? cu dou?zeci ?i cinci de ani. Pe m?sur? ce cite?te, Susan ?i, odat? cu ea, cititorul ?nsu?i p?trund din ce ?n ce mai ad?nc ?n via?a personajului principal al romanului din roman, profesorul de matematic? Tony Hastings, care c?l?tore?te ?mpreun? cu so?ia ?i fiica lui spre casa lor de vacan??. ?n vreme ce via?a obi?nuit?, civilizat?, a familiei Hastings cade prada violen?ei ?i crimei, o sumedenie de amintiri tulbur?toare o arunc? pe Susan ?napoi ?n trecut, provoc?nd-o s? se confrunte cu tenebrele propriei vie?i ?i cu teama care ?i amenin?? viitorul. Un thriller cutremur?tor se ?mbin? astfel cu o poveste despre team? ?i regret, despre r?zbunare ?i ?mb?tr?nire, despre c?s?torie ?i creativitate.Cu un talent literar unic, Austin Wright ilustreaz? fascinant? experien?? a lecturii, prin rela?iile pe care le creeaz? at?t ?ntre cititor ?i oper?, c?t ?i ?ntre autor ?i cititor, ?ntr-o scriere surprinz?toare ?i pasionant?.