Parodicul nu este doar unul dintre modurile comice; el este rezultatul variatelor ncercri pe care literatura le face spre a se rennoi prin autonegare. Asumndu-i acest rol, literatura parodic are luciditatea de a-i etala mecanismul auto-producerii, analizndu-i exagerrile, dar i constitutivele convenii. Aceast ntoarcere spre literaritatea literaturii pe care mizeaz orice demers parodic este camuflat prin aparena orientare spre diferii autori, texte sau stiluri. Orice parodist este, simultan, explorator prin textele altora, dar i autorul ce-i analizeaz lucid teritoriul propriului text. Una dintre aceste dou dimensiuni poate fi dominant ntr-o parodie, oscilaiile fiind generate att de parodist, ct i de contextul estetic cruia acesta i aparine. Dac, n mod normal, principiile critice urmeaz dezvoltrii formelor literare, discursul parodic este un discurs critic contient deghizat n form literar sau un discurs literar cu finalitate critic. Vorbim de parodia studiat estetic i nu de parodia ca simpl deformare, comis din ignoran.“ O fenomenologie a parodicului din Evul Mediu, epoc modern i postmodern, aceast carte ofer i analiza parodicului n operele unor scriitori ca Urmuz, Caragiale, Crtrescu .a.

“Prima edi?ie din Jurnalul lui Lev Tolstoi a ap?rut la Editura Univers, ?n dou? volume (?n anii 1975 ?i 1976 – vol. I: 1847-1895, vol. II: 1896-1910), incluse ?n colec?ia ?Coresponden??, memorii, jurnale“. Traducerea a realizat-o Janina Iano?i; prefa??, tabelul cronologic, notele ?i comentariile – Ion Iano?i. Respectiva edi?ie a reprezentat o selec?ie din textul integral al edi?iei academice ruse?ti Polnoe sobranie socinenii (iubileinoe izdanie), Opere complete (edi?ie jubiliar?). Din volumele 1-90 (Moscova-Leningrad, 1928-1958), am folosit cele treisprezece volume de jurnal, 46-58 (ap?rute ?ntre 1934 ?i 1958). Orientativ, am consultat ?i o edi?ie de Opere ?n dou?zeci de volume (din 1965) – volumele 19 ?i 20. ?n alegerea textelor am urm?rit devenirea ?i dominantele cople?itoarei personalit??i a marelui scriitor, ?in?nd seama ?i de interesele publicului cititor rom?nesc. Edi?ia a II-a i s-a datorat Editurii Elit (tip?rit?, f?r? specificarea datei, ?n 2000). Ea a urmat, cu unele renun??ri ?i c?teva complet?ri, varianta ini?ial?, dar ?i pe baza confrunt?rii textelor cu cele re?inute ?ntr-o selec?ie ruseasc? ulterioar?, ?n dou?zeci ?i dou? de volume, Sobranie socinenii v dvadtati dvux tomah (Moscova, 1985), Opere ?n dou?zeci ?i dou? de volume, volumele 21 ?i 22. Am constatat cu acel prilej coinciden?a ?ntre majoritatea textelor re?inute ini?ial de noi ?i de alc?tuitorul respectivei edi?ii ruse?ti, dar ?i unele deosebiri: sunt acolo prezente fie pasaje ?teoretice“ mai ample, fie altele cu adres? recognoscibil? doar de c?tre cititorii autohtoni familiariza?i cu mediul specific vremii – ?n schimb, sunt omise at?t detalii biografice considerate a fi prea intime (mai ales erotice, ?n genere legate de starea corporal?, de s?n?tate ori boal?), c?t ?i multe accente sociale considerate de editorul rus de atunci ca indezirabile prin ascutisul lor critic (cu deosebire, cele la adresa revolu?iei, marxismului, socialismului). ?n ceea ce ne prive?te, le-am p?strat ?i pe unele, ?i pe celelalte, ?n schimb nu am dorit – cu rare excep?ii – s? ?nc?rcam selec?ia noastr? cu expozeuri lungite, care oricum variaza idei cunoscute. Amintita edi?ie rus? ne-a servit, mai degrab?, pentru suplimentarea acribiei de care am ?ncercat s? d?m dovada ?nc? din anii ?aptezeci ai secolului trecut. Am urmat aceea?i cale ?i la revederea ?i ?mbun?ta?irea textului pentru prezenta edi?ie, a III-a, finalizat?, dup? al?i cinci ani, prin bun?voin?a Editurii Ideea European?.“ (Ion Iano?i)

Un fascinant atelier de crea?ie unde sunt convocate c?r?ile cele mai importante ap?rute ?n perioada postdecembrist?, meritul acestei monografii fiind acela de a aborda un domeniu marginalizat ?n ultimii ani ?i tratat pe nedrept ca o cenu??reas?. Rostul acestui studiu monografic este acela de a informa lectorul asupra poeziei majore scrise ?n Rom?nia, redeschiz?ndu-i apetitul pentru Poezie. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Cartea pe care joac? de la ?nceput D. ?epeneag este aceea a (neo)avangardei. A fost firesc ?i miraculos s? o ?nceap? la Bucure?ti, ?ntr-un moment de straniu, nea?teptat ?i viclean experiment politic ?liberal“-na?ional-comunist, c?nd literatura rom?n? ren??tea, ?n felurite chipuri, din cenu?? realist-socialist?. La Paris, ?n ianuarie 1971, descoperea o lume artistic? diferit?, dar cu dificult??i diferite ?i deloc ?ncur?j?toare. Exemplele lui Tzara, Isou, Ionesco, inimitabile, r?m?n, la o analiz? lucida a ?anselor, doar consolatoare. Nu-i u?or s? convingi o lume pentru care ?nnoirile at?t de frecvente au fost confiscate de tradi?ie. Parisul, Fran?a, limba lui Jarry s-au dezobi?nuit temeinic s? mai a?tepte scandaluri estetice de import. Produc?ia artistic? intern? e suficient?, chiar excedentar?. Sunt timpuri f?r? glorie, grele, pentru avangardi?tii parizieni. (Marian Victor Buciu)

Aura Christi posed numeroase virtui. Fora compoziiei pe multe planuri. Impactul personal ntre lecturi bogate i o viguroas inventivitate. Mijloace suple de caracterizare. O stilistic adaptat nevoilor expresive.” (Ion Ianoi) Corpul romanesc conine originalitate i – cel mai mare ctig – un timbru numai al su. E inclasificabil, n termenii triadei manolesciene doric-ionic-corintic. Dar, spre deosebire de alte scrieri tinere, i face s zvcneasc pe toi trei.” (Nicoleta Slcudeanu)

Nout??ile critice sunt devastatoare: realul realului nu mai poate fi decodat, reinventat etc. dup? ?nt?lnirile sale repetate cu textul, dup? deform?rile sale repetate, dup? transfigur?rile ?i metamorfozele acestuia; cel mult, critica face posibil un real inventat, o inven?ie recombinatorie a ceea ce ar mai fi r?mas din realul realului dup? deform?rile sale repetate ?i multiplele ?ncifr?ri ?n text ale acestuia; o decodare a realului nu este posibil? nici m?car prin textul critic, odat? ce acesta se folose?te de un pattern similar celui literar ?n naiva sa tentativ? de a demola toate barierele ce ?l separ? de lumea realului; textul critic nu (mai) poate nici explica textul literar din perspectiva modului propriu ?n care acesta recombin?, inventeaz? sau numai deformeaz? realul ?i nici opera asupra lumii realului, a c?rei reinventare dup? dramatica ei suferin?? din tr?nta cu textul devine utopic?.Textul critic propune/ instituie un real propriu, un real critic, care nu este dec?t o form? (particular?) inventat? a tuturor ?nt?lnirilor anterioare dintre real ?i texte ca obiecte critice. El este o recompunere, o inven?ie, o masc?, o fantasm? care, spre deosebire de inven?iile literare (care au notorietatea de a deforma realul), mizeaz? pe minciuna cultural? (ori numai naivitatea) de a pretinde c? dispune de instrumente ?tiin?ifice (performante) de recuperare a realului din text ?i c? de?ine ?ntreg inventarul de recuperare a realului din cle?tii prea str?n?i ai corsetelor sale textuale. (Dorin Popescu)

n doar opt ani, Peggy Guggenheim a schimbat faa artei secolului XX; iar viaa sa, cea public i cea privat, a fost la fel de radical precum colecia pe care a deinut o. --The IndependentPatroan a artelor nc din anii 1930, Peggy Guggenheim ne ofer, ntr un autoportret plin de sinceritate, o perspectiv din interior asupra nceputului artei moderne, fcnd mrturisiri revelatoare despre familia sa bogat i excentric, despre relaiile sale personale i oferindu ne portrete adesea surprinztoare ale artitilor nii.Confesiunile unei dependente de art imortalizeaz un capitol nsemnat din istoria artei moderne, precum i personalitatea uneia dintre cele mai fervente susintoare a ei.Ar trebui s ne mulumim, deocamdat, cu ceea ce a produs secolul XX — Picasso, Matisse, Mondrian, Kandinsky, Klee, Léger, Braque, Gris, Ernst, Miró, Brncui, Arp, Giacometti, Lipchitz, Calder, Pevsner, Moore i Pollock. Astzi este vremea colecionrii, nu a creaiei.Haidei cel puin s conservm i s le oferim oamenilor toate marile comori pe care le avem. -- Peggy Guggenheimntlnirea cu frumosul ne modific. Arta, n toate formele ei de exprimare, ne vorbete despre frumuseea acestei lumi, indiferent ct de sublim sau atroce este ea.Prin Colecia StArt pe care o inaugureaz odat cu apariia Confesiunilor lui Peggy Guggenheim, Editura Pandora M i propune s familiarizeze cititorii cu arta modern a secolului XX i cu fabuloasa lume din spatele cortinelor care ascund de multe ori poveti extraordinare i viziuni inedite. Colecia StArt este un loc de ntlnire ntre cei care au curiozitatea de a citi viaa prin alt fel de lentile dect cele obinuite i cei mai importani actori ai scenei de art, fie c este vorba despre artiti, curatori, galeriti, colecionari, critici sau istorici.

Augustin Fr??il? (1953-2010), scriitor ?i cantautor, a fost un apropiat al lui Nichita St?nescu ?i membru al Cenaclului de Luni. A publicat ?n cele mai importante reviste culturale, iar ?ntre 1991 ?i 2010 a fost redactor-?ef al Editurii ALLFA, departamentul de literatur? al Grupului Editorial ALL. C?r?i publicate: Gramatica mor?ii, poezie, 1995 (premiul USR), El-Roi, poezie, 1996, Plaja nudi?tilor, poezie, 1998. Dintre c?r?ile traduse de Augustin Fr??il? din englez?: Legende franceze, Pove?ti japoneze, 1001 de nop?i, Moby Dick, 100 de minuni ale lumii, 100 de ora?e ale lumii, 100 de muzee ale lumii, Islamul ?i Vestul. A tradus poezie din limbile francez?, italian? ?i spaniol?. C?r?ile sale au fost traduse ?n german?, croat?, greac?, spaniol?, englez?. Ca muzician, a ?nregistrat ?i editat discul O recitare, 1982, muzic? original? pe versurile lui Nichita St?nescu, ?i dou? CD-uri ?n 2005: Mai sunt pentru c? el mai este ?i A?a am tr?it. Al treilea CD, Balad? pentru Transilvania, c?ntece originale pe versurile lui A. Fr??il?, a ap?rut ?n 2007. Voce muzical? ?i poetic? unic? ?n literatura rom?n? contemporan?, el declara ?ntr-un tulbur?tor, ultim interviu publicat ?n revista Luceaf?rul: ?N-am f?cut niciodat? nici cel mai mic efort de a cultiva vreo rela?ie, m-am l?sat doar ?n voia valului – asum?ndu-mi riscurile de rigoare, – am l?sat destinul s? lucreze pentru mine, s?-mi arate dac? trebuia s? fiu acolo ori nu. Asta m-a costat, ?ns?: imagine, notorietate, carier?, via?? de familie, via?? social?... n-a fost zi s? nu pl?tesc pre?ul dezordinii, aventurii mele existen?iale.“

Lumin?, ?ncet este o antologie care reune?te cele mai valoroase poeme scrise de Marian Dr?ghici – un poet atipic, greu de integrat ?ntr-o anume genera?ie, de?i, structural, pare s? r?m?n? afiliat unei ontologii postmoderniste. Marian Dr?ghici scrie o poezie cerebral?, fragmentar?, ironic? ?i autoironic?, din care nu lipsesc ?ns? m?rcile unui vizionarism ?bine temperat“. De?i poezia din Lumin?, ?ncet e mai degrab? geometric?, ?n care, totu?i, abund? artele poetice, se poate remarca aici – cum sus?ine ?i criticul literar Dan Cristea – ??mbinarea dintre religia poeziei ?i poezia religiei“.

Selec?ie de Teodor Dun? ?O parte a criticii a socotit c? Mazilescu este un ?poet de limbaj?, elaborat, rafinat, atras de artificiu, nu cu scopul exacerb?rii retorice a limbajului, ci, din contr?, pentru configurarea unui minimalism poetic, prin distorsiuni sintactice, blancuri, omisiuni, ?ntreruperi etc. ce au rolul de a revela o insolitare suplimentar? a limbajului poetic. Eugen Negrici caracteriza lirica lui Mazilescu prin formula fericit?: ?o stilistic? a eschivei?. Virgil Mazilescu trebuie privit, ?ns?, nu doar ca un poet al limbajului, oric?t de ?ncifrat, ci ?i ca un poet al fiin?ei, cu un discurs liric ce are o miz? clar ontologic?, dispus? chiar ?ntr-un registru neoexpresionist, un discurs ce ?ncorporeaz? ?n sine ‘?marile teme? ale modernit??ii: moartea, nebunia, suferin?a, Poezia cu ?majuscul?? ?i care percepe ?mistica poeziei ca instrument de m?ntuire, gravitatea rostirii? (Mircea C?rt?rescu)’.“ – Iulian Boldea

Camil L. A. Camil este un alt nume. Persoana din spatele lui Camil L. A. Camil nu-?i asum? responsabilitatea celor scrise, de?i voi crede?i c? i-ar apar?ine de drept. ?Probabil”, g?nde?te acea persoan?, poeziile scrise de Camil L. A. Camil sunt retu?uri ?n trans?.” Eu nu sunt la?, dar nu mai ?tiu unde ?i c?nd am scris cele ce urmeaz?! S? fie uitarea singurul meu viciu?

O carte pe s?pt?m?n? reprezint? norma decent? pentru un critic de ?nt?mpinare, cu at?t mai mult cu c?t el mai scrie ?i studii sau eseuri, ??i duce copilul la ?coal?, plimb? c?inele pe trasee lungi, dinainte calculate, petrece mult timp printre studen?i la cursuri ?i seminarii, formeaz? oameni tineri ?i ?ncurajeaz? debuturi, fiind prezent c?teva ore zilnic ?i pe Internet, pentru a prelua comenzi de colaborare sau ca s? onoreze unele mai vechi, cu scaden?e ?n general respectate. Cartea de fa?? prezint? jum?tatea pedanta, disciplinat? a celui care a scris, ca un program personal de evaziune, Visul lupului de step?: 52 de texte, dedicate scriitorilor rom?ni, formeaz? aici un ?an ideal“ consacrat literaturii recente, compus din respect pentru munca altora, din admira?ie ?i entuziasm, dar ?i din responsabilitatea critic? a disocierilor lucide, tran?ante, atunci c?nd cazurile o impun. Practic?nd cu pl?cere cronica de ?nt?mpinare de mai bine de 30 de ani, autorul c?r?ii de fa?? ?tie prea bine c? nu laude a?teapt? ?n primul r?nd scriitorul rom?n din partea criticului s?u, ci ?n?elegerea obiectiv? a demersului literar ?i onestitate. ?n consecin??, se prea cuvine ca recenzentul s? r?m?n? un om marginal ?i s? priveasc? vedetele din penumbr?. ?n ultim? instan??, critica de ?nt?mpinare devine stil prin coregrafia subtil? a distan??rilor reciproce: a scriitorului de sine ?nsu?i prin intermediul criticului s?u, ?i a acestuia din urm? de propria sa fixa?ie, prin mijlocirea c?r?ilor mereu noi pe care le cite?te.

O edi?ie aniversar?, dedicat? unuia dintre cei mai mari creatori europeni, realizat? cu participarea unor importante personalit??i ale culturii rom?ne (Nicolae Balota, Eugen Simion, Nicolae Manolescu etc.); edi?ie special? ce con?ine o bogat? iconografie. Textele sunt menite s? omagieze o legend? vie a literaturii rom?ne – ctitor, al?turi de Liviu Rebreanu ?i Hortensia Papadat-Bengescu, al romanului modern.

De ce fr minotaur Fiindc literatura, din perspectiva mea, este un labirint, iar naintarea n ea, una plin de pericole, topite ns n pura iridiscen. Un labirint, dar unul radios, menit s atrag atenia asupra infinitii de jocuri ascunse n textul literar. Jocuri care te prind (mai bine-zis te seduc), doar ca s te poi elibera, s fii vzut n mijloc, schind un salut triumfator – poate spre nite prieteni nevzui. Cu nimic altceva n jur dect pietre ncinse, ncrustate cu nestemate. Nevoit s mergi mereu nainte, lai averea asta altcuiva, n-o poi lua cu tine – sensul e s iei din labirint cu totul nud (neatins de prejudeci ori de cliee), fr cicatrici literare, literatura s fie pentru tine o poart, nu o temni. Ea poart, ntr-adevr, n sine, aceast imens generozitate. Niciun minotaur care s te sfie, doar picurul de miere al bucuriei lecturii, pe lespezile arse de soare: suntem la amiaz, ateni, vigili (minotaurul ar fi doar creaia noastr). Senzaia de deschidere druit de literatur st deci la originea acestei cri, mai degrab un sinuos autoportret de cititor (nu att narcisiac, ct fidel siei) dect o lucrare sistematic. Un chip caleidoscopic, conturat din capricii reunite, firesc, ca rsplata pentru a fi urmrit cu ncredere traiectoria neregulat a lecturii – sinuozitate nelipsit totui de un sim al unitii, tradus n meditaia continu asupra unor noiuni precum familiaritate i alteritate, a relaiona ori a insolita.“ – Simona Grazia Dima

YAKINDA SIRA G?KY?Z?NE DE GELECEK! ? ?ilahi nizama(Yarat?l?? Yasalar?na) g?re, yeryüzünün hi? bir yeri; hi? bir insana ve zümreye ait de?ildir. ?nsani düzene g?re ise ger?ek tamamen farkl? olup yeryüzü parsel, parsel ya?malanm?? olup nehirler, g?ller, denizler ve hatta k?talar bir avu? az?nl??a ya da zümreye hizmet etmektedir. S?z konusu bu az?nl?klar dünyan?n kaynaklar?n? ?e?itli y?ntemlerle dev?irip s?mürmektedirler. ??S?mürü sadece do?al kaynaklarla s?n?rl? olmay?p dünya üzerinde ya?ayan tüm canl?lar? da kapsamaktad?r. Bundan, tek hücreli organizmalar da nasibini almakta ve efendilerinin ahlaks?z ama?lar?na hizmet etmeye mecbur kalmaktad?r. Bu azg?n küresel s?mürgeciler, insanlar?n beden ve beyin gü?lerini s?mürdükleri yetmezmi? gibi ?imdilerde zihinlerini de ele ge?irmeye y?nelik yo?un bir gayret i?indedirler. ??S?mürgeciler, kaynaklardan dev?irdikleri de?erleri ?nce paraya daha sonra ise parayla birlikte bu kaynaklar? da kullanarak gü? dev?irmekte olup ?bu b?yle katlanarak devam etmektedir. Küresel emperyalistler, s?mürü düzenini hepimizin iyi bildi?i yedi(S) arac?l???yla, yani onlar? de?er dev?irmekte kullanarak ger?ekle?tirir. ? Bunlar s?ras?yla: Su (G?da),Sa?l?k, Seks, Silah, Sanat, Spor ve Siyaset olarak s?ralanabilmektedir. S?ra gü? dev?irmeye gelince bu s?ralamada siyaset birinci s?raya ge?mektedir. Sebebine gelince s?mürgeci en ?ok siyaseti ?veya baz? siyaset?iyi, ?baz? siyaset?iler ise bu sayd?klar?m?z?n tümünü birden kullanmaktad?rlar. ??Birde s?mürgecilerin elinde, onlar?n ?ok sevdikleri bir ba?ka (S) olan ad?na Sava? denilen alt?n (S) vard?r. Sava?lar?n ara?lar? ise sizlerin de ?ok iyi bildi?i gibi temel iki unsura dayanmaktad?r. Bunlar, dindarl?k ve kindarl?k olup toplumlar ayr??t?r?l?p dü?man kamplara b?lüne bilmeleri i?in; ya inan? farkl?l?klar?, ya da tarihin bir d?neminde atalar?n?n birbirlerine yapt?klar? yanl?? davran??lar? k?rükleyerek dü?manl?klar? yaratmaktalar. Sonras?nda da dü?manla?t?r?lan toplumlara gaz verirler, onlar sava??rken bunlar bir yandan silah satarken bir yandan da ya?malar?n?(has?latlar?n?) hazinelerine katarlar? ???nsanlar?, insanl???ndan ??karan, herkesi paran?n pe?inden ko?turan; en ac?s? da para i?in her türlü de?erlerinden vazge?ebilmeyi ba?ar? gibi sunan bu ?arp?k sisteme kar??: Bizler akl?m?z? ba??m?za toplamaz ve s?mürgecilerin de?irmenine su ta??maya devam etmeyi sürdürürsek; ?o zaman g?kyüzüne iyi bakal?m! ?ünkü; korkar?m :Torunlar?m?z g?kyüzünü b?yle mavi olarak bir daha zor g?rebilecekler !!! ?SADEKUL ? Y ? Z L E ? M E ( MAN?FESTO ) ?- G ? R ? ? ?TOPLUMSAL PAST?R?ZASYONLAR VE SAKINCALARI "Sosyolojik Past?rizasyon ve Yeni Bir Düzen ?zerine ?zgün Yakla??m" Hepimizin ?ok iyi?bildi?i gibi; kurals?z ya?ayan insan topluluklar? tarih i?erisinde kurall? ya?ama ge?erek; birer düzen toplumlar? haline gelmi?lerdir ??te: Toplumlar?n egemen oldu?u bu topraklar üzerinde ya?ayan bireylerinin hak ve ?zgürlüklerinin s?n?rlar?n? belirleyen bu tek siyasi erkin ad?na devlet denilmektedir. Bu ?rgütün, en temel g?revi yurtta?lar?n?n i? ve d?? güvenli?ini sa?lamak olmakla birlikte; devlet bu sorumlu?unu yerine getirirken ise her zaman herkese kar?? tarafs?z ve e?itlik?i olmak mecburiyetindedir. ?zellikle de i? güvenli?i sa?larken; hem kendisinden yurtta?lar?n?, hem de yurtta?lar?n? yurtta?lar?ndan korumakla yükümlüdür. Ayr?ca bireylerin beden ve ruh sa?l??? da tamamen bu ?rgütün güvencesinde olup devletler her ko?ulda ki?ilerin beden bütünlü?ü ile zihin sa?l???n? da korumaktan da soruludurlar.

Marieta Rdoi Mihi face parte din acea restrns categorie de poei a cror creaie este lipsit de metafora spectaculoas (glgioas!), beneficiind ns de taina cuvintelor, dnd alturrii acestora acea imprevizibilitate, venind parc dinspre Mallarmé sau, i mai aproape de noi, de la Ion Barbu, acest farmec al imprecisului care asigur autoarei o indiscutabil originalitate i esenializare a acestei poetici.“ – Radu Crneci

Cartea v? propune spre lectur? o sum? de eseuri inedite, inspirate de la chestiuni cvasi-cotidiene sau rezultate din c?ut?ri la care ne ducem mai rar cu gândul. În plus, atât pentru condimentarea experien?ei de lectur?, cât mai ales pentru democratizarea conceptului de antropologie (în jurul c?ruia graviteaz? prozele din cuprins), seria de eseuri – fuzionând idei de psihologie, sociologie ori de filosofie – este punctat? (ini?ial, median ?i final) cu câte o proz? fic?ional? din seria interpret?rilor speculativ-antropologice de mituri ?i legende populare (aici fiind vizate baladele "Monastirea Arge?ului" ?i "Miori?a"), serie de autor început? odat? cu cartea "Întoarcerea fratelui risipitor" (Editura Europress, Bucure?ti, 2014). Volumul de fa?? aduce cititorului un amalgam de provoc?ri pentru minte ?i pentru inim?, într-un melanj pastelat, sus?inut pe tot parcursul de împletitura a trei filoane esen?iale: auto-ironie, umilin?? ?i duio?ie. De altfel, ideea de smerenie – atât cea subiectiv? cât ?i cea extins? la întreaga specie – constituie aici o reiterare definitorie. Parcurgerea c?r?ii se poate dovedi o experien?? deosebit? atât pentru cititorul pasionat de beletristic? cât ?i pentru cel atras de eseistica de idei. Profunzimile ?i perspectivele vor surprinde adesea.

n condiiile unei crize a lucrrilor de sintez, monografia marelui crturar Nicolae Balota despre literatura german, constituie un model de analiz a uneia dintre cele mai majore culturi ale lumii. Cartea apare pentru prima dat n colecia Ediii definitive.

Tot ce urmeaz? s? sus?in ?n acest eseu nu poate fi de?monstrat cu precizie. ?ntr?un fel, nu fac altceva dec?t s? m? sabotez singur: sunt critic ?i istoric literar, profesor de lite?ratur? la Facultatea de Litere. Am, cum se spune, o ?cari?er? ?tiin?ific?“. Or, tot ce v? voi povesti ?n cele ce urmeaz? se a?az? contra tradi?iei, care la noi porne?te de la Mihail Dragomirescu, a ??tiin?ei literaturii“. C?linescu ironiza de fi?ecare dat? preten?iile pozitiviste ale unor cercet?tori care au impresia c? pot extrage, eventual cu cianuri, ca pe un mine?reu aurifer, adev?rul din textul literar. Literatura nu se las? disecat? cu instrumente ?tiin?ifice. C? analiza, interpreta?rea, hermeneutica literar? folosesc metode riguroase, fac uz sau caz de erudi?ie, e o alt? poveste. Dar nici o interpretare nu va ajunge la Adev?r. Pentru c? ?adev?rul“ literaturii nu e unul singur, ci o sum? de multe adev?ruri. Fiecare dintre ele depinz?nd de cititor, de inteligen?a lui, de cultura lui ?i, nu ?n ultimul and, de sensibilitatea lui. Bogdan Cre?u

Atunci c?nd Iisus le spune ucenicilor, ?n Evanghelia dup? Matei, 5:14, enun??nd ?fericirile“ (?n Cuv?ntarea de pe munte) c? ?voi sunte?i lumina lumii. O cetate situat? pe un munte nu poate s? r?m?n? ascuns?“, accep?iunea e strict metaforic?, la fel cum se ?nt?mpl? ?i ?n foarte cunoscuta scen? a Schimb?rii la fa??, tot ?n Mat. 17:2, unde se spune c? ?El s-a schimbat la fa?? ?naintea lor; fa?a lui a str?lucit ca Soarele ?i hainele i s-au f?cut albe ca lumina“. ?n Evanghelia dup? Marcu, mai aspr? ?i – dup? cum ?tim – mai veche dec?t aceea a lui Matei, lumina are, de asemenea, o accep?iune metaforic?, fiind asociat? cunoa?terii ezoterice pe care, prin credin??, o vor dob?ndi cre?tinii, spre deosebire de celelalte neamuri, c?rora le este rezervat? doar o cunoa?tere exoteric?. ?tefan Borbély

Halucina?ii, semne ?i prevestiri, psihoze, scindare ?i panic?, abandon, decrepitudine, demen?? entropic?, suicid – iat? tot at?tea nume ale ?v?milor depresiunii”, ?n care sufletul nostru intrasecular se zbate, crucificat ?i, totu?i, cu speran?a m?ntuirii. Este tabloul crizei omului, profetizate de vizionari ai veacului al XIX-lea – Dostoevski, Kierkegaard, Nietzsche, Kafka – oferit acum ?n versiune milenarist? de naratori rom?ni precum Nicolae Breban, Augustin Buzura, Florin ?lapac, Radu Aldulescu, Dumitru ?epeneag, Marius Tupan. (Geo Vasile)