Eram ?n Her?str?u, la parcul de distrac?ii, ?Luna-parc“, cum i se spunea pe atunci, ?ase b?ie?i ?i o fat?: Vintil? Iv?nceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mihai Teclu, George Almosnino, Iulian Neac?u ?i Nora Iuga. Infatua?ii, arogan?ii, scandalagii, cosmopoli?ii – ONIRICII. B?ie?ii trecuser? un pic de dou?zeci, ?fata“ trecuse bini?or de treizeci, important era c? nu se vedea. Ne d?deam ?n ma?inu?e; caramboluri ?i chiote! Pe urm?, la bere, Pur?i – a?a ?i spuneam eu lui Vintil? – se ia de Iulian: ?Da’ neagra ta, cum ?i zice, dactilografa de noapte, te mai viziteaz??“... ?i urechea mea p?lnie se f?cu ?i la dou? noaptea, la ma?ina mea, am b?tut eu mai departe ce-mi dicta ea. (Nora Iuga, iulie 2010)

Cartea aceasta reprezint o confesiune sincer despre tririle, sentimentele, nvmintele i convingerile mele. Am depnat aici amintiri din ntreaga mea via, cu bune i cu mai puin bune, cu frumoase i mai puin frumoase. Dragostea, acest sentiment minunat, este cea care mi-a ghidat destinul, ncepnd cu dragostea pentru prini, apoi cu cea pentru alesul inimii, continund cu dragostea pentru copii, pentru familia toat, pentru oameni n general i, alturi de toate acestea, dragostea pentru cntec.“ Maria Dragomiroiu

Cartea de fa surprinde momente de libertate, arcuiri de libertate, zvcniri libere, explozii spre frumos, notate n fragmente lirice. n esen ei ncape i mulumirea pentru aceste momente, pentru minunea coninut n ele. Iar bucuriei acestei liberti i dau o orientare n sus i spre rsrit, c mrturisire i c recunotina pentru putin de a o fi trit-o.Din punct de vedere muzical, poeziile se acordeaz i cu muzica pe care o interpretez i studiez – muzica psaltic – prelund multe din elementele ntlnite n acest gen muzical. sub aspectul formei, n multe situaii am pstrat varianta cea mai brut, considernd c pstreaz cel mai bine culoarea momentului poeziei.“ –Cristian Boro

Nicolae Breban este stpnit de – i ajunge s stpneasc el nsui – voina de putere creatoare. Creaia este, dup Fr. Nietzsche, adevrata voin de putere. Ct pot crea – att exist“, iat relaia definitorie i poate chiar sensul vieii, raliat adnc unei ontologii a artei literare. Scriitorul se teme cel mai mult de insuficiena voinei. ntotdeauna a fost ngrozit de un succes de mna a doua. Un succes a fost faptul c n Frana i-au fost publicate romane dificile“, ntr-un context literar i istoric defavorabil. (…) Breban triete cu luciditate abisal; vis estetic“. Urmeaz, aadar, i nu contrazice autonomia esteticului. Omul i cultura sunt artificioase, nu naturale. El crede c, n esen, literatura nu s-a schimbat niciodat de la Homer ncoace.“ (Marian Victor Buciu) Un romancier pentru o generaie a literaturii. Nici un prozator romn nu a trit, dup 1960, o evoluie att de rapid. Succesul fulgertor al lui Nicolae Breban nu poate i nici nu trebuie s fie judecat independent de momentul 1965 al literaturii tinere. O generaie de povestitori i de poei avea nevoie de un adevrat romancier pentru a-i consacra, aa cum se cuvine, strlucirea. Nu de un romancier fcut prin aglomerarea povestirilor, strlucitor pe fiecare pagin, spectaculos prin fiecare personaj al su; generaia reclam nu un autor care tie s povesteasc, ci un scriitor nzestrat cu vocaie de romancier: de adevrat constructor.“ (Cornel Ungureanu)

„Bucur?-te de fiecare clip? tr?it?!“ „Principala mea preocupare în via?? a fost s? mi cultiv pl?cerile sim?urilor. Sim?indu-m? n?scut pentru sexul opus, l-am iubit întotdeauna ?i m-am l?sat iubit de el. Mi-a pl?cut la nebunie savoarea meselor bune ?i m-a pasionat tot ceea ce era menit s?-mi incite curiozitatea.“ – Casanova Casanova (n. 1725, Vene?ia), „scandalosul ?i insolitul vene?ian, nu a fost doar ceea ce s-a crezut: un aventurier, escroc ?i libertin. Ci ?i poetul, memorialistul, filosoful, muzicianul ale c?rui Memorii au fost considerate «adev?rata Enciclopedie a secolului al XVIII lea».“ – Blaise Cendrars „Pu?ine persoane îi pot egala cunoa?terea, inteligen?a ?i imagina?ia.“ – Lamberg ?Via?a monden? ?i amoroas? a lui Casanova a fost consemnat? f?r? pudoare în miile de pagini ale Memoriilor sale, intitulate ?i Povestea vie?ii mele, autobiografie lipsit? de complezen??, care traverseaz? Secolul Luminilor. Scris? extrem de savuros, cartea – din care edi?ia de fa?? ofer? o bogat? selec?ie – este considerat? o capodoper? a literaturii, prin picanteria detaliilor, amploarea moravurilor descrise ?i erudi?ia autorului.

Apreciat? la vremea ei pentru angajamentul ?i talentul de a media ?ntre culturi, Regina Elisabeta a Rom?niei (1843-1916) este considerat? p?n? ?n zilele noastre drept una dintre cele mai importante mediatoare ale literaturii ?i culturii rom?ne?ti ?n spa?iul de limb? german? de la sf?r?itul secolului al XIX-lea. Prin apari?ia sa neconven?ional? ca scriitoare, sub pseudonimul literar Carmen Sylva, angajat? ?n prop??irea dinastiei rom?ne, prima regin? a Rom?niei, Elisabeta, a demonstrat ?n fa?a publicului semnifica?ia modern? a ?profesiei“ de so?ie de monarh, un exemplu pe care succesoarea sa, Regina Maria a Rom?niei ?l va des?v?r?i.

Το αν? χε?ρα? βιβλ?ο αναφ?ρεται στη ζω? και τη μακροχρ?νια δρ?ση του Αρχιεπισκ?που Θυατε?ρων και Μεγ?λη? Βρεταν?α? Γρηγορ?ου Θεοχ?ρου? με την ευκαιρ?α συμπλ?ρωση? τρι?ντα χρ?νων αφ’ ?του εξελ?γη ω? Αρχιεπ?σκοπο?. Παρ?λληλα ?μω? δ?δεται και μια συνοπτικ? περιγραφ? τη? ?δια? τη? Ελληνικ?? Ορθ?δοξη? αυτ?? Αρχιεπισκοπ??. Συγκεκριμ?να, στο Ηνωμ?νο Βασ?λειο και τη Δημοκρατ?α τη? Ιρλανδ?α? διαβιο?ν σ?μερα γ?ρω στι? 300 χιλι?δε? ?λληνε? Χριστιανο? Ορθ?δοξοι, οι οπο?οι υπ?γονται εκκλησιαστικ? στο Οικουμενικ? Πατριαρχε?ο Κωνσταντινουπ?λεω?. Για τον σκοπ?, λοιπ?ν, αυτ?ν ιδρ?θηκε ?δη απ? το 1922 η εν λ?γω Αρχιεπισκοπ?, το δε Πατριαρχε?ο εκλ?γει και διορ?ζει ω? εκπρ?σωπ? του ?ναν Αρχιεπ?σκοπο για τι? θρησκευτικ?? αν?γκε? του Ποιμν?ου αυτο?, στο οπο?ο εντ?σσονται αυτοβο?λω? και Ορθ?δοξοι Χριστιανο? απ? ?λλε? εθν?τητε?. Ο νυν Αρχιεπ?σκοπο? Γρηγ?ριο? Θεοχ?ρου? εξελ?γη στι? 16 Απριλ?ου 1988 και ?χει διοικ?σει την Αρχιεπισκοπ? απ? τ?τε με πολ? μεγ?λη επιτυχ?α, ?χοντα? ω? βοηθο?? του τον ?γγλο Μητροπολ?τη Διοκλε?α? Κ?λλιστο Ware, δ?ο Επισκ?που?, του? Κυαν?ων Χρυσ?στομο Μαυρογιανν?πουλο και Τροπα?ου Αθαν?σιο Θεοχ?ρου?, αλλ? και 125 Κληρικο?? και Διακ?νου?, μεταξ? των οπο?ων 40 περ?που ε?ναι ?γγλοι. ?λοι αυτο? υπηρετο?ν σε ισ?ριθμου? Ελληνορθ?δοξου? Ναο?? και οργανωμ?νε? Κοιν?τητε?.

40 éves lettem. Bibliai értelemben – ha egy emberéletet 80 esztend?ben mérünk – eljutottam az élet felére. Ezért a cím: Félélet. 6 k?tet, kisregények sorozata után elgondolkodtam, miért is írok, hogyan jutottam el addig a pontig, amikor tollat vettem a kezembe. Végül ráj?ttem, és magam is meglep?dtem, hogy az els? nyomtatásban megjelent írásom 1996-ból való, ha innen indulok, akkor az életem felében írtam. Mindenfélét: verset, cikket, naplót, t?rténeteket. Ezekb?l állt ?ssze ez, az életem els? felét ?sszegz? k?tet. Nem változtattam a rég leírt szavakon, gondolatokon, akkor és ott jók voltak, ma is megfelelnek. Sokan kísértek az úton. K?sz?net jár mindazoknak, akiket illet, hogy eddig eljutottam. Indulok tovább. 2017. október 13. Csüll?g Ferenc

Το συγγραφικ? αυτ? ?ργο ε?ναι απ?σταγμα των ιδια?τερων συναισθηματικ?ν δεσμ?ν του συγγραφ?α με το εσ?τερο κομμ?τι τη? ψυχ?? του και τον αν?τερο φ?λακα ?γγελ? του, ?που ο ?διο? ο ?γγελο? μιλ? με σαφ?νεια και απαρ?μιλλη αγ?πη προ? αυτ?ν, μεταφ?ροντα? την ευλογ?α που συναντ? κανε?? στα κρυμμ?να καταπρ?σινα λιβ?δια του καρδιακο? πεδ?ου, ?που επ?ση? τα ροζ λουλο?δια επικρατο?ν. Ε?ναι πρ?γματι μια προσωπικ? μελ?τη γεμ?τη με πλο?σια συναισθ?ματα, ?που τι? ιερ?? στιγμ?? τη? σιωπ?? αναδ?ονται τα στοιχε?α του πυρ?να τη? ?παρξη? και αυτ? αντιμ?χονται την κ?λπικη προσωπικ?τητα, με νικηφ?ρα πορε?α την υπ?ρμαχο αγ?πη και τη συμπ?νια για κ?θε τι που υπ?ρχει σ?μερα. ?Μπορε? το σ?μερα να νικ?σει την εμμον? στο παρελθ?ν και το φευγι? στο μ?λλον?? ... Μα δεν υπ?ρχει τ?ποτε ?λλο παρ? μ?νο αυτ? η στιγμ? που διαβ?ζει? αυτ? την απλ? φρ?ση!!!... Υπ?ρχει? τ?ρα!!!...

Mai presus de observaiile strlucite risipite pe parcursul analizelor romanelor lui N. Breban, de siturile pertinente, de sigurana tonului i ingeniozitatea cailor de abordare, ne ispitete n acest studiu figura spiritului creator ntrezrit de M.V. Buciu n atitudinea prozatorului fa de dubla opresiune, a codului ideologic i a scriiturii, deopotriv alienante. Cum autorul este, el nsui, prozator, teza manifest un interes special pentru o anumit specie de luciditate creatoare care recunoate sau cunoate limitele scriiturii i i alege contient forma de alienare. Ea trdeaz admiraia fa de un destin exemplar i, poate, un vis de transvazare, fapt care i explic tensiunea participativ a frazelor.“ – Eugen Negrici.E un rezultat spectaculos al aplicrii unui sistem unitar de interpretare, combinnd n proporii adecvate teoria i analiza. (...) Noiunile-cheie se potrivesc n broasca textului, deschis astfel interpretrii ntr-un mod expert, fr a utiliza peraclul impresionismului.“ – Ion Simu.Refuzndu-i conformarea la tradiiile autohtone ale reveriei impresioniste n marginea textului i a re-citirii rnd cu rnd, n faa publicului, autorul a procedat n maniera unui universitar american: nzuin a randamentului maxim, redundana minim, livrare extrem-modernizat a demersului critic ctre utilizator, o atmosfer de document informatic, cu elaborare asistat de calculator. Abordarea e complet problematizat, iar cartea e contruita n sistem fagure: celulele, odat stabilite prin identificarea i delimitarea problemelor relevante, au fost umplute compact cu pasta informaiei i analizei.“ – Nicolae Brna.Sunt sigur c Marian Victor Buciu va deveni, n urmtorii zece ani, autorul unei opere.“ – Mircea Ciobanu, 1993.mi place judecata Dvs., rapid, adnc, cu acces, a zice instinctiv, la abstract.“ – Nicolae Breban.Subtil, rafinat, erudit, Marian Victor Buciu este probabil cel mai european critic din Romnia.“ – Dumitru epeneag.

Cititorul l rentlnete pe acelai Cezar Ivnescu agitat, polemic, necrutor nainte de toate cu sine nsui, ca s aib ndreptirea de a pretinde i altora rigoare maxim i fr rabat, n judecarea formelor sensibile, de a aprecia, dup normele grele ale destinului scriitoricesc predispoziia confrailor de a se angaja cu toat fiina n aventura fr seamn a creaiei de tip genial. Legea acceptabil i de aur se deduce din preceptul motenit dup textele sacre: muli chemai, dar puini alei. Cezar Ivnescu se dorete a fi printre acetia din urm. i chiar este (!) dac i se identific semnele i rnile. Nu trebuie s ne neliniteasc, prin urmare, cuvintele grele, cu rost n fond, i cu hotrrea omului, la adresa impostorilor, a criticilor de ocazie, a meseriailor de duzin. Pe corabia argonauilor muli s-au ncumetat s urce la plecare, dar puini s-au nvrednicit s poarte cununa de legend la ntoarcere. Urcuul pe scara lui Iacob, pn la ntlnirea cu lumin, ngerii i poezia adevrat, nu-i este accesibil oricui.“ – Petru Ursache

O poezie de o stranietate izbitoare, o lume postapocaliptic cldit pe datele unui imediat nstrinat. O poezie rece, tioas, ritmat (ritmul i aduce aportul formal la respectiva stranietate) care pune n dialog un Eu bntuit de moarte, pe care o citete, o palpeaz n toate detaliile unui univers cvasimitologic pe care-l construiete tocmai pentru a o putea circumscrie. Eul acesta al lui Kemény se afl ntr-o continu stare de asediu pe care o transfer asupra cititorului ideal adoptnd de multe ori structura narativ a mitului, a povestirii legendare (...)Materia are o greutate sufocant n poemele lui Kemény, contrastnd parc cu imaginile aflate n continu micare i transformare. Un vag suprarealism care aduce oarecum, vizual, cu acele videoclipuri ale anilor ’90 trzii, care mizau, pentru a obine stranietatea, pe ocul dat de alternarea dintre accelerarea brusc a micrii i aspectul static al temei mitologice (m gndesc n special la Metallica, clipul de la Until it sleeps)Un volum excelent, un adevrat manual de poezie care sun, datorit lui Andrei Dósa, impecabil.“ – Bogdan Alexandru Stanescu

Aceast carte este o eliberare de Cioran, o desprire de acesta. Dar nu este o rfuial, ci o desprire atent i amiabil i, cred eu, provizorie, pentru ca nu poi scpa definitiv de bolile culturale ale adolescenei i primei tinerei, nici nu ar fi bine s-o poi face, ns le poi mblnzi. i, cred, acesta este efectul pe care l va obine autoarea asupra ei nii n urma scrierii acestei cri, dincolo de excelena lucrrii ca atare – pentru ca este o carte foarte bine gndit i scris – i trecnd peste debutul n volum. i este foarte bine aa! Cioran cu care va avea de-a face de acum nainte, nu mai poate fi un autor devastator, cotropitor, care-i reduce propria personalitate, ncercnd s-o paraziteze“, s-o vampirizeze“ pe a ta. Efectul sau nu va mai fi, n termeni blagieni, unul modelator, ci unul catalitic, deci autoarea – ca i oricare alt ins care a trit o asemenea experien – va merge mai departe pe propriile picioare, ns beneficiind i de plus cunoaterea cptat n urma frecventrii operei sale, a disecrii gndirii sale oximoronice i paradoxale.“ – Liviu Antonesei

A ncerca experiena rentoarcerii ctre firescul ce a fost nainte, adic o recuperare n registru postmodernist, o sprtur n cuirasa metatextului, spre o reevaluare a resurselor poetice, o revigorare natural, fr acea automacerare sisific, a te elibera de capcanele pe care i le-ai ntins singur n desiul textului, a evada din ngrdire zidindu-i alt cas a poeziei, iat direcia derulat contient de Rodica Braga, cu o implicare tonifiant […]. Contribuia poetic a Rodici Braga n aceast carte este fundamental, ntruct intrrile ei (s-ar putea scrie un studiu aparte despre organizarea muzical programatic a acestui Commentarius perpetuus..., organizare ce ar pune n eviden mai exact principiul tonal care st la baza ntregii construcii poetice) umplu material un spaiu rarefiat de eul autoscopic al lui Mircea Ivnescu…“. (Marin Mincu)Rodica Braga este o scriitoare deplin, cu acces egal la mai multe modaliti ale expresiei literare. […] Poemele cresc paralel cu proza nvluie concentric acelai miez tare al analizei: trecerea. Proza vibreaz nu de puíne ori poematic, iar poemele au o poveste discret n fundal.[…] Poezia Rodici Braga are un timbru propriu, modulat volum dup volum, cu un elegant echilibru ntre cntecul nalt-reflexiv al modernitii i frngerile de ritm ale postmodernitii dezvrjite“. (Irina Patra)Rodica Braga scrie o literatur oarecum special, cu sonoriti dramatice vtuite, cu vibraii de afectivitate […] ce se practic puin la noi i pe care am numi-o, mprumutnd termenii muzicali, de camer. O poezie de interior, dar un interior al fiinei, al sufletului ce reverbereaz n sine, profund, la zgomotul tumultuos din afar, capabil a nregistra, cu finee, ns cu fineea unui seismograf sentimental, seismele produse n omenescul vital de scurgerea implacabil a timpului...“. (Constantin Cublean)

Iat?, ?n cuvintele Aurei Christi, curg?nd abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, s? nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii. (Nicolae Balota).Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextului postindustrial ?i nici tendin?ele destructurante ale postmodernilor nu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esen?ial?, organic?, refractar? modelor, n?zuind spre reinterpretarea semnelor ?i universaliilor; ?ntreb?rile pe care ?i le pune ea au fost ?i ale inainta?ilor, iar r?spunsurile transcend achizi?iile, relev?nd evolu?ia con?tiin?ei ?n mers, relev?nd evolu?ia unei creatoare de m?na ?nt?i, cu totul personal?. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice (2002) ?i altele confirma consecven?a cu sine a unei con?tiin?e exemplare. (Constantin Ciopraga)M? auzi tu, oare, ?nstr?inato? Am citit poeziile tale la ceas de sear?, pe o teras?, av?nd ?n fa?? colinele Ierusalimului. Eu nu sunt un bun comentator de poezie, cei care au scris despre poezia ta te-au “prins“ foarte bine, ai for??, un sim? rar al tragicului ?i antene pentru transcenden??, f?r? s? cazi (din fericire) ?n ceea ce se cheam? “poezie religioas?“. E un instinct p?g?n care te fere?te de o excesiva “cre?tinare“ a poeziei chiar ?i ?n Psalmi. (Leon Volovici). (fragment dintr-o scrisoare)E simplu: ?l vad pe Dumnezeu ca pe un partener de dialog, cu care ma cert nu rareori. Citesc adesea serile din Noul Testament mai ales; ei, ?i atunci ?ncepe fierberea... Nu prea merg la biseric? dec?t atunci c?nd simt imperios nevoia – adev?r pentru care Mama de pilda m? ceart? c?teodat?. Duc biserica mea cu mine; a?a pot s? m? rog oriunde, oric?nd. Spre deosebire de Cioran, eu cred ca nu Diavolul a f?cut lumea, ci Dumnezeu; doar c? spre sf?r?itul Facerii a obosit un pic; se ?nt?mpl? ?ntruc?tva c? ?ntr-o proza a lui Rilke, ?n care cele doua m?ini ale Domnului se iau la ?ntrecere ?i se pare ca st?nga profit? de oboseala dreptei... M? ?i ?ntreb uneori, pe urmele lui Unamuno: cine sunt eu s?-i cer socoteala lui Dumnezeu pentru ca lumea ?n care tr?im e a?a cum e? (Are dreptul, oare, o g?nganie s?-?i aroge obr?znicia de a se ciond?ni cu El, cu nimeni altcineva dec?t cu El?!!) ?i tot ca Unamuno, invoc?ndu-l pe Oberman, ?mi r?spund: da, c?ci pentru lume, pentru univers eu sunt nimeni, nu ?nsemn nimic, pentru mine ?ns? sunt totul.Gr?dini austere a stat – da, incredibil – ?n sertarele c?torva edituri circa ?apte ani; ani de izolare atroce, de singur?tate dorit?, iubit?, hulit? ?i, iar ?i iar, iubit?... E un volum publicat dup? o perioada de secet?, c?nd mi se p?rea – p?n? la o neagr? m?nie! – ca nu voi mai scrie niciodat? poezie... Nici cartea de debut n-am a?teptat-o at?tea... secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimi??ndu-mi mesaje, scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea de psalmi ?n r?sp?r. (Aura Christi)Faptul c? Gr?dinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuit o bucurie, o tulburare de zile aurorale. Nu m-am putut ab?ine ?i am citit c?teva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mana. M-a ?nv?luit ?i m-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vital? care str?bate versurile. Asta nu mi se ?nt?mpl? prea des, citind poezie contemporan?. (Zoltan Terner)Mignona ?i b?t?ioas?, cheltuind pasionalitate, r?zboinic? ?n pofida fragilit??ii, ?mpr??tiind texte curajoase pe care amicii internau?i nu ezit? a le califica “dinamit? curat?“, sup?r?nd pe mul?i, scriind febril, asum?ndu-?i riscurile Balcaniei (“lin?at?“, pedepsit?, izolat? etc.), Aura Christi, cit?nd “vorbele atroce“ ale iubitului Nietzsche, vrea s? devin? ceea ce este: poet?. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incanta?ie adumbrit?, celebr?nd “via?a de vis“, test?nd – prin “poemele de iubire“ – temele grave (rela?ia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide c?, doar povestit?, via?a e tr?it?. Mul?i dintre exege?ii Aurei Christi au subliniat “fulminant? ascensiune“ a poetei. Penetrant?, Aura Christi a avut ?ansa de a fi fost v?zut? ?n mediile bucure?tene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau ?i ?n tenacitatea autoconstruc?iei, promov?nd – programatic – “ruptura“. (Adrian Dinu Rachieru)

Poeta, eseista ?i prozatoarea Aura Christi propune o radiografie a vie?ii literare ?i a celor mai interesante c?r?i ap?rute ?n ultimul deceniu literar. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Cosmos I Go search the ?ons an you willWhere withered leaves of Doubt are whirled,And who hath solved this riddle, Life,Or Death - that moves with sails unfurled,Beyond the straining eyes of manMarooned upon an unknown world. II Nor tongue hath told, nor vision caughtThat paradox. Primeval Cause;Each age has had some parableEach age succeeding marked the flaws;While shifted, with the calendar,What men have termed generic laws. III Creed after creed behold them nowLike Etna on Vesuvius piled;Till, scaled to earth by drifting sandsThey lie in later days reviled,And pushed aside by Time's rough handAs toys are, by a peevish child.

La zece ani de la moartea lui Emil Cioran – un studiu aplicat ?i incitant despre viata ?i opera sa, rela?ia filosofului de la R??inari cu marii g?nditori ai lumii, dar ?i cu ?ara ce l-a d?ruit lumii, cu care parisianul nu ?nceteaz? niciodat? controversele. Un studiu de teorie ?i istorie literar? extrem de interesant ?i util ce se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Volumul de versuri Elegii parisiene este scris ?n anii 1986-1987, la Paris, reprezent?nd – conform confesiunii autorului – ?alcoolul unei veri“. Este un volum dens, scris ?n siajul Elegiilor… rilkeene, de factur? expresionist?, volumul fiind menit sa ne aduc? ?n fa?? o alt? posibil? imagine a romancierului Nicolae Breban.

De la fulminantul s?u debut ca poet ?i teoretician al futurismului, Vladimir Maiakovski s-a dovedit a fi un n?valnic emanator de energii artistice, ideatice, un generos creator de metafore surprinz?toare, ?nc?t cople?ea, hipnotiza o parte a publicului; las? cu gura cascat? sute ?i sute de in?i… Era un adev?rat retor (cu ?glas de arhidiacon“, cum scria Pasternak) al noii literaturi, al futurismului rus; retor clam?nd ?n gura mare!… Acest poem tot Pasternak l-a definit ca fiind un ?nemuritor document din preclipele mor?ii“… Vladimir Maiakovski face parte din spi?a nu prea numero?ilor poe?i c?rora li se potrive?te calificativul de uria?. (Leo Butnaru)

Un roman textualist, un roman-experiment propus de o scriitoare care are un stil aparte, abrupt, dens, av?nd for?a de a recurge la mari desf??ur?ri epice, situate ?n siajul textuali?tilor europeni. ?Hidrapulper este o metafor? terifiant?, o bolgie ?n care se f?r?m?, se topesc deopotriv? destine, cuvinte, c?r?i, momente istorice, natura ?ns??i... toate trec?nd ?ntr-o past? inform?. Un roman "negru", unic, al adev?ratei atmosfere de “fabric?““. (Christian Cr?ciun)Cartea este destinat? unui public larg, iubitorilor de romane ce fac parte din onorabila tradi?ie a romanelor de citit ?n tren.