Dar mai bine las-m pe o strad pustie i privete cum nimic nu se schimb.“ – Laureniu Ion

ntr-o cultur temeinic articulat, ideile au ecouri. Antinomia lui Turgheniev a fost strlucit confirmat de arta urmtoarelor decenii, ntr-o polarizare tipologic esenial, confirmat anume de neierttorul su oponent. Idiotul“ Mkin, Makar Ivanovici Dolgoruki sau Aleoa Karamazov sunt ipostaze ale unui Don Quijote rusesc, iar n aceleai mprejurri Hamlet are chipul omului din subteran, al lui Raskolnikov, Ippolit, Stavroghin, Versilov, Ivan Karamazov. Hamlet are descendeni sntoi i morbizi. Diagnosticarea celor din urm este obsesia constant a lui Dostoievski. El a surprins genial spiritul analitic dizolvant, egoismul, cinismul, rceala, scepticismul devenit i indiferentism, a prezis profetic pactul unui tip de intelectual din secolul douzeci cu diavolul. Acestui Hamlet bolnav al epocii moderne i-am consacrat cteva lucrri... – Ion Ianoi

Sunt un om modelat mai mult de literatur dect de prini i de coal, aa c practic nu-mi pot imagina cum a fi artat, n alt context social-familial, ce a fi devenit, cum a fi evoluat. Atras de lumea din cri. Poate i pentru c personajele din literatur sunt mai pregnante, mai coerente, mai plauzibile, cu noim i de neles, n ultim instan, iar nu indecise, confuze, lipsite de sens, ca n viaa obinuit. Cnd spun uneori c eu i fr studii superioare, rmas funcionar ori meteugar, a fi fost acelai om, cam la asta m refer. La faptul c pentru formarea mea decisive au fost crile, lecturile, lumea stilizat, nsmnat cu mesaj. Poate c abia prin asta m apropii de ali scribi...Exist suflet, m ntrebam azi, n parc, pe o slab ninsoare, dnd un semiocol lacului. Poate c nu exist, n sensul dat acestui cuvnt de cei care neag transcendentul. ns pentru unul ca mine sufletul exist, el este ceea ce a rmas din prinii mei i mi umple mie viaa, gndurile; ceea ce m face s fiu n comuniune cu ei.“ – Ion Lazu

n parcul acela mare dintr-o suburbie a Chicago-ului am descoperit un col mai prginit, cu un lac plin de ppuri, de ierburi acvatice al cror nume l ignoram, de rae slbatice, ceva cam ca pe la noi. Se pare c, pe ct de mult difer locurile n care omul i face viaa lui civilizat, tot pe att de mult se aseamn ntre ele locurile care i-au pstrat, ca printr-o minune, starea lor de la nceput, netulburat de homo faber. Poate n-o s credei, dar nu ne mai dezlipeam de acel loc, cruia unii i-ar putea spune prloag. M-a impresionat faptul c aceti copii s-au artat receptivi la mesajul natural. nseamn c omul, atunci cnd i se ofer ocazia, alege n modul cel mai firesc un peisaj linitit, odihnitor. La drept vorbind, sunt attea lucruri interesante de vzut aici, la fratele meu Ionel Americanul! i tocmai n momente ca stea, gndul meu se ntoarce la ce-a fost cndva. Se pare ca i sufletul i are ochii lui...“ – Lidia Lazu

Un demers hermeneutic grav, efectuat ?n profunzimile operei ionesciene, ?i demonstr?nd cu asupra de m?sur? c? ??n prima pies? a lui Ionesco, Engleze?te f?r? profesor, comunicarea este repetitiv? ?i alienant?. Recurenta cli?eelor limbii de lemn burgheze este efectul (cauz?) unei existen?e osificate. Alienarea ?ncepe prin a fi pa?nic? ?i sf?r?e?te ?n agresiune. La ?nceput, b?tr?nii so?i Smith se afund? ?n banalitatea comunic?rii. Tinerii so?i Martin fac la fel, potrivit psihologiei v?rstei lor. Primii au o ?n?elepciune senil?. Ultimii, o vitalitate copil?reasc?. Pe parcurs (in)comunicarea se ad?nce?te, cuvintele ??i ?ndep?rteaz? tot mai mult sensurile, p?n? la a le abandona ori livra unei anamneze enun?iative. Sensul, p?r?nd genetic absent, ??i caut? identitatea ontologic? fictiv?, ?ntr-o deriv? total?. Noile contexte generate de un astfel de tip de enun?are creeaz? spa?ii retorice ale (?n)comunic?rii, inabitual proliferante, sf?r?ind adesea, cum s-a observat, ?ntr-un joc de-a masacrul logocratic, rupt de comandamentele – instan?ele – enun??rii. Personajele rostesc replicile automat, ?ntr-un ritm tot mai accentuat“.

Poemele dense, pline de miez ale lui Andrei Fischof curg unul dup altul. Fr ostentaie. Firesc, aa cum ploaia se scurge din orbitele zeilor fr nume, aa cum iarba poate fi numit iarb numai dac este pscut, din timp in timp, de pegaii morilor tineri. nfurat n toga marelui frig, poetul refuz zgomotul, nvlmeala, furtunile agitaiilor zadarnice, optnd mereu pentru ipostaza martorului tcut, marcat de o sensibilitate atent, ochiul su, da, cel triunghiular, din frunte, nregistrnd totul, aproape totul. Poemele-peisaje contureaz o lume a sfritului ntunecat, a degenerescentei, a decadenei i pierderii reperelor. E o lume de comar, o lume nurubat n albia apocalipsei care se inventa, clipa de clipa, provocnd martorul – adunat, strns n el nsui, atent la forurile-i luntrice i la vocea creia i se supune necondiionat – s imagineze discret, evaziv, surpat n uimirea de a fi el nsui: o ans de salvare. i martorul rspunde provocrii, aa cum un copil, fiind, pe malul mrii, harponat spre orizonturile mirabile ale dorinei de a fi, deseneaz, cu un beior, pe nisip, o uria corabie fantastic...“ – Aura Christi.

Simpatia fa de Legiune a fost indirect, prin Nae Ionescu, i n-a avut nici o influen n gndirea i scrierile mele“ (Mircea Eliade, 1978).Mircea Eliade. Anii tulburi: 1932-1938, iat o carte care te ndeamn s-o citeti nc de la lectura titlului. [...] ncearc s pun punctele pe toate i-urile n ceea ce privete relaiile lui Eliade cu micarea legionar. Obiectul de studiu sunt ndeosebi cele 17 articole evident legionare ale viitorului mare istoric al religiilor“ – Liviu Antonesei.Culpa lui Eliade rmne, ns nu trebuie s pierdem din vedere istovitoarea munc pe care a realizat-o pn la sfritul vieii sale i nici faptul c o ntreag coala de istorie a religiilor se revendic pornind de la cercetrile lui“ – Mihaela Gligor.

Selecia prozatorilor din comunism se cere ceva mai struitor argumentat dect cea a prozatorilor interbelici (termen uzual, dar neacoperitor, pentru c includem n aceast perioad i vremurile de rzboi). Exemplaritatea, aici, e motivat de valoarea, originalitatea, insolitul, atipicitatea (stranietatea, cu termenul lui Harold Bloom) epicii. Urmresc – o spun riscnd simplificarea – fondul autohton i forma universal. Dau prioritate experimentului, dac nnoirea este substanial, se integreaz n – i face sau ncearc diferena de – epica occidental. Fac o concesie cu M. Preda, prozatorul emblematic al unei epoci istorice ntunecate (cu toate nuanele de ntuneric i rarele ei strfulgerri de lumin). Previn uor reproul de a ocoli n selecie prozatori care abia dac debutau sau publicau primele cri pn n 1989.“ – Marian Victor Buciu

...Lng zid sttea btrnul, demnul btrn al dimineilor mele. Zidul se continua neted dintr-o cldire, a unui spital poate, cci printr-o ferestruic de la subsol, zbrelit, zream n etajere maldre de cearafuri i de-acolo venea un abur sur i uneori barbotarea unor voci. ns btrnul sttea mai ncolo, lng zid: scund, destul de bine mbrcat pentru o asemenea vreme, cu palton i cciul cu margini, ca la vreo aptezeci de ani, nu mai mult, totdeauna n picioare, foarte lng zi, cu minile n buzunare. Am spus c btrnul era scund, ns lat n umeri, dar aa mi se prea mie, pentru c dura mult timp pn ce treceam de el. Uneori i ddeam un leu. Alteori nu. Plecam de acas i tiam c btrnul va fi acolo, lng zid – rareori se ntmpla s lipseasc, l-am vzut acolo doi ani la rnd, adic dou ierni la rnd, cci numai iarna i fcea apariia, n zori, niciodat dup ce se lumina bine de ziu – i niciodat nu tiam, pn n ultimul moment, dac am s-i dau sau nu moneda. Numai n ultima clip scoteam mna din buzunar (era mai mult o aciune pe cont propriu a braului), iar el, atent i prompt, ntindea mna i i strecuram n palm bnuul.“

Agasat de o doamn? care gira rubrica monden? a unui ziar newyorkez, cu privire la preferin?ele sale, la ?ntrebarea care este obiectul s?u favorit din natur?, Mark Twain a r?spuns, ?n maniera sa unic?: ?O frumoas? mut?!“Ziarist, traduc?tor, autor de c?r?i, Irina Airinei ?ndepline?te doar una dintre condi?ii. Fiind universitar – doctor ?n filologie -, pred?nd cursuri, ?in?nd seminarii, preg?tind studen?i, nu prea are cum s? fie mut?. ?i, cu at?t mai mult, ca ziarist de pres? scris? ?i de radio. Urm?rind ?ns? transcrierile interviurilor luate de ea unor personalit??i din aproape toate domeniile, ??i dai seama c?, departe de a fi t?citurn?, Irina Airinei are o mare calitate: ?tie nu numai s? ?ntrebe, ci mai ales s? asculte. Este perfect con?tient? c? rolul reporterului, dincolo de a descoperi oameni cu vie?i ?i personalit??i interesante, nu este s? se pun? ?n valoare pe sine cu ?ntreb?ri ?inteligente“ p?n? la narcisism sau incisive p?n? la obr?znicie, dimpotriv?, ci s? se apropie de partenerul de discu?ie cu discre?ie, ?ncerc?nd s? scoat? din mintea ?i sufletul s?u tot ceea ce este mai semnificativ ?i mai interesant. Pentru c? oamenilor care au fost ?sorti?i s? vad?“ nu le prea place s? vorbeasc? despre ei ?n?i?i. Multe dintre interviurile sale aduc aminte de tehnicile arheologice, de migala dezgrop?rii cu delicate?e a frumosului ascuns ?n eul interlocutorului, ref?c?nd din cuvinte ceea ce, poate, altfel nu ar fi fost spus niciodat?. (Dorin Suciu)

Dan Ioan Nistor ??i intituleaz? volumul de versuri C?ntul clipei dup? una din poeziile din volumul de debut editorial, Pelerin pe drumul m?slinilor (Editura Metafora, Constan?a, 1996). O selec?ie din poeziile ap?rute ?n volume, dar ?i ?n alte publica?ii la sugestia scriitorilor Geo Vasile ?i Florentin Popescu sunt cuprinse ?n aceast? lucrare. Un prim capitol din C?ntul clipei – Dezgr?diri – ?l prezint? pe autorul aflat ?n peregrin?ri ?n mirificul spa?iu dobrogean. Capitolele T?cerea ta-mi gr?ie?te, Psaltice, Incanta?ii, Imne, glose, Filocalice daruri sunt cele ?n care poetul ??i m?rturise?te permanenta preocupare de a-?i g?si ?mp?carea cu sine, slujirea aproapelui ?i dorin?a apropierii de divinitate ?i de lauda adus? Creatorului.

O panoram? edificatoare a poeziei rom?ne?ti, un dosar de critic ?i poet realizat pe ?ntinderea anilor, aceast? carte cuprinde texte critice publicate ?n revistele Contemporanul, Luceaf?rul, Ramuri ?.a.

Nici avangardi?tii cei mai radicali n-au putut ignora total tradi?ia, de?i, la modul teoretic, au pretins c? au aruncat-o la co?ul de gunoi. Un Urmuz a valorificat absurdul care nu lipse?te din folclor, dar nici din Caragiale. ?Constructivi?tii” au sim?it tenta?ia s?-l asimileze pe Br?ncu?i la avangard? etc. Iat? ?ns? c? postmoderni?tii au ajuns la ??n?elepciunea” c? lumea contemporan? ?ncepe doar cu d?n?ii. Am auzit voci spun?nd c? Liviu Rebreanu este at?t de ??nvechit”, ?nc?t nu mai are ce c?uta ?n programele de ?nv???m?nt. Nu mai vorbim de Eminescu. Acesta n-ar fi dec?t un scriitor ?istoricizat”, interesant, cel mult, prin c?teva poeme cu tent? parodic-textualist?, cum sus?ine un eminent istoric literar, care consider? c? locul ?n ?canonul literar” rom?nesc trebuie cedat postmodernistului Mircea C?rt?rescu, cu detronarea ?poetului na?ional”, sintagm? complet ?dep??it?”. Captatio benevolentiae din conferin?a Aurei Crhisti ?ncepe cu o astfel de provocare: ?M-am ?ntrebat nu o dat?, pe ?ntinderea ultimilor ani, ce s-ar ?nt?mpla dac?, ?ntr-o bun? zi, ne-am pomeni fa?? ?n fa?? cu Mihai (sau Mihail, cum ?i spunea Nichita St?nescu) Eminescu, cu Lucian Blaga sau Nicolae Iorga, cu George C?linescu sau Liviu Rebreanu, cu Titu Maiorescu sau cu una dintre marile doamne ale literaturii rom?ne, Hortensia Papadat-Bengescu? S-ar sim?i acas?? Aici, printre noi, scriitorii rom?ni… Aceste ?ntreb?ri ar st?rni, f?r? ?ndoial?, ironiile sau comentariile sarcastice ale multor postmoderni?ti, textuali?ti, dou?mii?ti sau post-post-moderni?ti, care ?i-au ?ntocmit, ?ntr-o grab? suspect?, precipitat?, o ?nou? tabl? de valori acceptate?, fiindc? no?iunea de cultur? e... ?suspect? din punct de vedere politic!? Desigur, ace?ti mari scriitori nu s-ar mai sim?i acas?, ci abandona?i, cu patria lor cu tot, ?n numele alteia, obscur?, fudul?, ?n vulgaritatea ei, hibrid? din punct de vedere nu numai cultural, a?a cum o prevedea, alarmat, Mircea Eliade ?n celebra lui conferin?? din 1953, Destinul culturii rom?ne?ti. (Theodor Codreanu)

Alian?ele, studiul filosofiei ?i psihologiei, cunoa?terea intim? a literaturii, muzicii ?i artelor plastice de la noi ?i de altundeva au completat p?n? la rafinare forma?ia Hortensiei Papadat-Bengescu. ?n alt mod dec?t compatrioatele Dora D’Istria, Elena V?c?rescu, Martha Bibescu, Anna de Noailles. Sensibil? la inova?ii, ?n ton cu timpul ?i cu noile cerin?e, elec?iunea spiritului european, acestea i-au ?ntre?inut voca?ia originar?. Cum se spune cu formularea devenit? loc comun: un scriitor f?r? frontiere. Un alt mod de a fi european.

„Bagdad, capitala devastat? a Irakului. ?i «Bagdad» – capitala unei combustii ontologice care pare a urm?ri, prin arheologia poeziei, ipostazierea întro stare de maxim? vulnerabilitate, splendoare ?i vinov??ie a acelor lucruri care sunt la limita vizibilit??ii, amalgamând realit??ile (sociale, istorice, existen?iale, memoriale etc.) întrun nod al autodemol?rilor ?i al infrarealit??ilor beligerante. Index de ecouri instinctive: tropismele lui Nathalie Sarraute ?i antiescapismul via Aktionsgruppe Banat. Iulia Modiga debuteaz? puternic ?i tran?ant, cu transfigur?ri germanice pe linie experimental?, cu rigoare lingvistic? ?i cu o atitudine imagistic? cu totul extrateritorial? în contextul actualelor poetici române?ti.“ (Liviu G. Stan) „Miar fi greu s? detectez motivele care au conduso pe Iulia Modiga spre poezie. Datele ei oficiale – doctorand? în sociologie, ma?tera unui site unionist ?i mama unui b?iat crescut frumos – nu l?sau loc b?nuielii c? Iulia ar avea ?i preocup?ri lirice. Uite îns? c? un sâmbure, ascuns bine pân? acum, a irumpt întrun volum de poezie care, sunt convins, va stârni interesul criticilor literari, pe care, îns?, îi desfid de pe acum dac? vor accesa tagul «poezie feminin?» ?i nu vor recunoa?te c? în «Bagdad» e poezie pur? ?i simpl?, scris? nu din ambi?ia de a încropi vreun manifest sau de a promova, în subsidiar, cine mai ?tie ce idei, ci din pl?cerea de a imagina ?i a formula tot cei trece prin minte Iuliei. Au f?cut vreodat? poe?ii altceva?“ (Dumitru B?di?a) „Poezia Iuliei Modiga din acest volum se na?te din nota?ii frânte ?i rapide, din înregistr?ri neutre ale unor st?ri acute de disperare ?i revolt?, din jocuri lingvistice, din ambiguit??i c?utate, din ciocnirea unei sensibilit??i exacerbate cu un cotidian agresiv, dintro luciditate sentimental? ie?it? din comun, din mici ilumin?ri personale, dar ?i din fel de fel de expresii scânteietoare memorabile, precum «u?ile se deschid în exterior»; «oameni în c?ma?? alb? de z?pad?»; «respir?m ca sub ap?»; «din cre?tet în t?lpi sârm? ghimpat?»; «deatunci ritmul cardiac î?i strânge genunchii la piept în slow motion/ precum troleele care trec pe bd. ?tefan cel Mare când efectueaz? o vizit? Merkel sau Biden»; «m? a?ez în praf întro prelungire de mesteac?n/ alt?dat? ai fi suflat ?i ar fi disp?rut tot». Dac? ar fi s?i caut un nume acestei poezii r?scolitoare, ia? spune c? e o poezie a a?tept?rii dup? ce nu mai ai niciun fel de a?tept?ri.“ (Dumitru Crudu) „Iulia Modiga scrie o poezie în care detaliile cotidiene primesc profiluri ferme, fundamentale, privind mereu spre un cel?lalt absent. Dar acest cel?lalt din volumul «Bagdad» este pentru poem o ocazie de a contura deopotriv? st?ri politice ?i personale. Uneori cel?lalt este poezia («copiii etnobotanici ?i masca?ii o conduc pe ultimul drum»), alteori cel?lalt este partenerul unei plastice discu?ii despre putere ?i istorie (unde «pe?ti?orii înoat? cu ciocane s? sparg?», iar «Bruce Lee plânge pentru c? ?i regii plâng câteodat?»). Versurile Iuliei nu cunosc ambiguitatea: «m?car am crescut un câine/ care nu te cunoa?te/ care tear sfâ?ia/ la o simpl? comand?». Reu?ita cea mai de seam? în «Bagdad» ?ine de claritatea cu care este decupat un spa?iu personal între atâtea detalii care au preten?ia c? sunt mai importante decât noi. ?i, de acolo, poezia Iuliei Modiga organizeaz? ap?rarea f?r? s? cedeze.“ (R?zvan ?upa)

Paul Arva schi?eaz? fr?nturi dintr-un prezent-trecut ale c?rui grani?e imaginare se ?ntrep?trund cu cele ale realului. Amintirile ies la lumin? dintr-un subteran ad?nc (o ?min?“) sub forma unor poeme ?n proz? scrise cu sinceritate ?i sensibilitate.

Exerting influence: A Political Primer for Millennials, Even Those Too Young to Vote

Scalpen is leuk!: Vier boeken in één

Bitcoin Trading ＆ Investing: Understanding Bitcoin Trading, Technical Analysis ＆ 7 Trading Tips

Investing Basics

Dealing With Women: The Lack of Reason