Atunci c?nd Iisus le spune ucenicilor, ?n Evanghelia dup? Matei, 5:14, enun??nd ?fericirile“ (?n Cuv?ntarea de pe munte) c? ?voi sunte?i lumina lumii. O cetate situat? pe un munte nu poate s? r?m?n? ascuns?“, accep?iunea e strict metaforic?, la fel cum se ?nt?mpl? ?i ?n foarte cunoscuta scen? a Schimb?rii la fa??, tot ?n Mat. 17:2, unde se spune c? ?El s-a schimbat la fa?? ?naintea lor; fa?a lui a str?lucit ca Soarele ?i hainele i s-au f?cut albe ca lumina“. ?n Evanghelia dup? Marcu, mai aspr? ?i – dup? cum ?tim – mai veche dec?t aceea a lui Matei, lumina are, de asemenea, o accep?iune metaforic?, fiind asociat? cunoa?terii ezoterice pe care, prin credin??, o vor dob?ndi cre?tinii, spre deosebire de celelalte neamuri, c?rora le este rezervat? doar o cunoa?tere exoteric?. ?tefan Borbély

ntr-o cultur temeinic articulat, ideile au ecouri. Antinomia lui Turgheniev a fost strlucit confirmat de arta urmtoarelor decenii, ntr-o polarizare tipologic esenial, confirmat anume de neierttorul su oponent. Idiotul“ Mkin, Makar Ivanovici Dolgoruki sau Aleoa Karamazov sunt ipostaze ale unui Don Quijote rusesc, iar n aceleai mprejurri Hamlet are chipul omului din subteran, al lui Raskolnikov, Ippolit, Stavroghin, Versilov, Ivan Karamazov. Hamlet are descendeni sntoi i morbizi. Diagnosticarea celor din urm este obsesia constant a lui Dostoievski. El a surprins genial spiritul analitic dizolvant, egoismul, cinismul, rceala, scepticismul devenit i indiferentism, a prezis profetic pactul unui tip de intelectual din secolul douzeci cu diavolul. Acestui Hamlet bolnav al epocii moderne i-am consacrat cteva lucrri... – Ion Ianoi

Sunt un om modelat mai mult de literatur dect de prini i de coal, aa c practic nu-mi pot imagina cum a fi artat, n alt context social-familial, ce a fi devenit, cum a fi evoluat. Atras de lumea din cri. Poate i pentru c personajele din literatur sunt mai pregnante, mai coerente, mai plauzibile, cu noim i de neles, n ultim instan, iar nu indecise, confuze, lipsite de sens, ca n viaa obinuit. Cnd spun uneori c eu i fr studii superioare, rmas funcionar ori meteugar, a fi fost acelai om, cam la asta m refer. La faptul c pentru formarea mea decisive au fost crile, lecturile, lumea stilizat, nsmnat cu mesaj. Poate c abia prin asta m apropii de ali scribi...Exist suflet, m ntrebam azi, n parc, pe o slab ninsoare, dnd un semiocol lacului. Poate c nu exist, n sensul dat acestui cuvnt de cei care neag transcendentul. ns pentru unul ca mine sufletul exist, el este ceea ce a rmas din prinii mei i mi umple mie viaa, gndurile; ceea ce m face s fiu n comuniune cu ei.“ – Ion Lazu

n parcul acela mare dintr-o suburbie a Chicago-ului am descoperit un col mai prginit, cu un lac plin de ppuri, de ierburi acvatice al cror nume l ignoram, de rae slbatice, ceva cam ca pe la noi. Se pare c, pe ct de mult difer locurile n care omul i face viaa lui civilizat, tot pe att de mult se aseamn ntre ele locurile care i-au pstrat, ca printr-o minune, starea lor de la nceput, netulburat de homo faber. Poate n-o s credei, dar nu ne mai dezlipeam de acel loc, cruia unii i-ar putea spune prloag. M-a impresionat faptul c aceti copii s-au artat receptivi la mesajul natural. nseamn c omul, atunci cnd i se ofer ocazia, alege n modul cel mai firesc un peisaj linitit, odihnitor. La drept vorbind, sunt attea lucruri interesante de vzut aici, la fratele meu Ionel Americanul! i tocmai n momente ca stea, gndul meu se ntoarce la ce-a fost cndva. Se pare ca i sufletul i are ochii lui...“ – Lidia Lazu

Un demers hermeneutic grav, efectuat ?n profunzimile operei ionesciene, ?i demonstr?nd cu asupra de m?sur? c? ??n prima pies? a lui Ionesco, Engleze?te f?r? profesor, comunicarea este repetitiv? ?i alienant?. Recurenta cli?eelor limbii de lemn burgheze este efectul (cauz?) unei existen?e osificate. Alienarea ?ncepe prin a fi pa?nic? ?i sf?r?e?te ?n agresiune. La ?nceput, b?tr?nii so?i Smith se afund? ?n banalitatea comunic?rii. Tinerii so?i Martin fac la fel, potrivit psihologiei v?rstei lor. Primii au o ?n?elepciune senil?. Ultimii, o vitalitate copil?reasc?. Pe parcurs (in)comunicarea se ad?nce?te, cuvintele ??i ?ndep?rteaz? tot mai mult sensurile, p?n? la a le abandona ori livra unei anamneze enun?iative. Sensul, p?r?nd genetic absent, ??i caut? identitatea ontologic? fictiv?, ?ntr-o deriv? total?. Noile contexte generate de un astfel de tip de enun?are creeaz? spa?ii retorice ale (?n)comunic?rii, inabitual proliferante, sf?r?ind adesea, cum s-a observat, ?ntr-un joc de-a masacrul logocratic, rupt de comandamentele – instan?ele – enun??rii. Personajele rostesc replicile automat, ?ntr-un ritm tot mai accentuat“.

Poemele dense, pline de miez ale lui Andrei Fischof curg unul dup altul. Fr ostentaie. Firesc, aa cum ploaia se scurge din orbitele zeilor fr nume, aa cum iarba poate fi numit iarb numai dac este pscut, din timp in timp, de pegaii morilor tineri. nfurat n toga marelui frig, poetul refuz zgomotul, nvlmeala, furtunile agitaiilor zadarnice, optnd mereu pentru ipostaza martorului tcut, marcat de o sensibilitate atent, ochiul su, da, cel triunghiular, din frunte, nregistrnd totul, aproape totul. Poemele-peisaje contureaz o lume a sfritului ntunecat, a degenerescentei, a decadenei i pierderii reperelor. E o lume de comar, o lume nurubat n albia apocalipsei care se inventa, clipa de clipa, provocnd martorul – adunat, strns n el nsui, atent la forurile-i luntrice i la vocea creia i se supune necondiionat – s imagineze discret, evaziv, surpat n uimirea de a fi el nsui: o ans de salvare. i martorul rspunde provocrii, aa cum un copil, fiind, pe malul mrii, harponat spre orizonturile mirabile ale dorinei de a fi, deseneaz, cu un beior, pe nisip, o uria corabie fantastic...“ – Aura Christi.

...Lng zid sttea btrnul, demnul btrn al dimineilor mele. Zidul se continua neted dintr-o cldire, a unui spital poate, cci printr-o ferestruic de la subsol, zbrelit, zream n etajere maldre de cearafuri i de-acolo venea un abur sur i uneori barbotarea unor voci. ns btrnul sttea mai ncolo, lng zid: scund, destul de bine mbrcat pentru o asemenea vreme, cu palton i cciul cu margini, ca la vreo aptezeci de ani, nu mai mult, totdeauna n picioare, foarte lng zi, cu minile n buzunare. Am spus c btrnul era scund, ns lat n umeri, dar aa mi se prea mie, pentru c dura mult timp pn ce treceam de el. Uneori i ddeam un leu. Alteori nu. Plecam de acas i tiam c btrnul va fi acolo, lng zid – rareori se ntmpla s lipseasc, l-am vzut acolo doi ani la rnd, adic dou ierni la rnd, cci numai iarna i fcea apariia, n zori, niciodat dup ce se lumina bine de ziu – i niciodat nu tiam, pn n ultimul moment, dac am s-i dau sau nu moneda. Numai n ultima clip scoteam mna din buzunar (era mai mult o aciune pe cont propriu a braului), iar el, atent i prompt, ntindea mna i i strecuram n palm bnuul.“

Agasat de o doamn? care gira rubrica monden? a unui ziar newyorkez, cu privire la preferin?ele sale, la ?ntrebarea care este obiectul s?u favorit din natur?, Mark Twain a r?spuns, ?n maniera sa unic?: ?O frumoas? mut?!“Ziarist, traduc?tor, autor de c?r?i, Irina Airinei ?ndepline?te doar una dintre condi?ii. Fiind universitar – doctor ?n filologie -, pred?nd cursuri, ?in?nd seminarii, preg?tind studen?i, nu prea are cum s? fie mut?. ?i, cu at?t mai mult, ca ziarist de pres? scris? ?i de radio. Urm?rind ?ns? transcrierile interviurilor luate de ea unor personalit??i din aproape toate domeniile, ??i dai seama c?, departe de a fi t?citurn?, Irina Airinei are o mare calitate: ?tie nu numai s? ?ntrebe, ci mai ales s? asculte. Este perfect con?tient? c? rolul reporterului, dincolo de a descoperi oameni cu vie?i ?i personalit??i interesante, nu este s? se pun? ?n valoare pe sine cu ?ntreb?ri ?inteligente“ p?n? la narcisism sau incisive p?n? la obr?znicie, dimpotriv?, ci s? se apropie de partenerul de discu?ie cu discre?ie, ?ncerc?nd s? scoat? din mintea ?i sufletul s?u tot ceea ce este mai semnificativ ?i mai interesant. Pentru c? oamenilor care au fost ?sorti?i s? vad?“ nu le prea place s? vorbeasc? despre ei ?n?i?i. Multe dintre interviurile sale aduc aminte de tehnicile arheologice, de migala dezgrop?rii cu delicate?e a frumosului ascuns ?n eul interlocutorului, ref?c?nd din cuvinte ceea ce, poate, altfel nu ar fi fost spus niciodat?. (Dorin Suciu)

Dan Ioan Nistor ??i intituleaz? volumul de versuri C?ntul clipei dup? una din poeziile din volumul de debut editorial, Pelerin pe drumul m?slinilor (Editura Metafora, Constan?a, 1996). O selec?ie din poeziile ap?rute ?n volume, dar ?i ?n alte publica?ii la sugestia scriitorilor Geo Vasile ?i Florentin Popescu sunt cuprinse ?n aceast? lucrare. Un prim capitol din C?ntul clipei – Dezgr?diri – ?l prezint? pe autorul aflat ?n peregrin?ri ?n mirificul spa?iu dobrogean. Capitolele T?cerea ta-mi gr?ie?te, Psaltice, Incanta?ii, Imne, glose, Filocalice daruri sunt cele ?n care poetul ??i m?rturise?te permanenta preocupare de a-?i g?si ?mp?carea cu sine, slujirea aproapelui ?i dorin?a apropierii de divinitate ?i de lauda adus? Creatorului.

Mai presus de observaiile strlucite risipite pe parcursul analizelor romanelor lui N. Breban, de siturile pertinente, de sigurana tonului i ingeniozitatea cailor de abordare, ne ispitete n acest studiu figura spiritului creator ntrezrit de M.V. Buciu n atitudinea prozatorului fa de dubla opresiune, a codului ideologic i a scriiturii, deopotriv alienante. Cum autorul este, el nsui, prozator, teza manifest un interes special pentru o anumit specie de luciditate creatoare care recunoate sau cunoate limitele scriiturii i i alege contient forma de alienare. Ea trdeaz admiraia fa de un destin exemplar i, poate, un vis de transvazare, fapt care i explic tensiunea participativ a frazelor.“ – Eugen Negrici.E un rezultat spectaculos al aplicrii unui sistem unitar de interpretare, combinnd n proporii adecvate teoria i analiza. (...) Noiunile-cheie se potrivesc n broasca textului, deschis astfel interpretrii ntr-un mod expert, fr a utiliza peraclul impresionismului.“ – Ion Simu.Refuzndu-i conformarea la tradiiile autohtone ale reveriei impresioniste n marginea textului i a re-citirii rnd cu rnd, n faa publicului, autorul a procedat n maniera unui universitar american: nzuin a randamentului maxim, redundana minim, livrare extrem-modernizat a demersului critic ctre utilizator, o atmosfer de document informatic, cu elaborare asistat de calculator. Abordarea e complet problematizat, iar cartea e contruita n sistem fagure: celulele, odat stabilite prin identificarea i delimitarea problemelor relevante, au fost umplute compact cu pasta informaiei i analizei.“ – Nicolae Brna.Sunt sigur c Marian Victor Buciu va deveni, n urmtorii zece ani, autorul unei opere.“ – Mircea Ciobanu, 1993.mi place judecata Dvs., rapid, adnc, cu acces, a zice instinctiv, la abstract.“ – Nicolae Breban.Subtil, rafinat, erudit, Marian Victor Buciu este probabil cel mai european critic din Romnia.“ – Dumitru epeneag.

Cititorul l rentlnete pe acelai Cezar Ivnescu agitat, polemic, necrutor nainte de toate cu sine nsui, ca s aib ndreptirea de a pretinde i altora rigoare maxim i fr rabat, n judecarea formelor sensibile, de a aprecia, dup normele grele ale destinului scriitoricesc predispoziia confrailor de a se angaja cu toat fiina n aventura fr seamn a creaiei de tip genial. Legea acceptabil i de aur se deduce din preceptul motenit dup textele sacre: muli chemai, dar puini alei. Cezar Ivnescu se dorete a fi printre acetia din urm. i chiar este (!) dac i se identific semnele i rnile. Nu trebuie s ne neliniteasc, prin urmare, cuvintele grele, cu rost n fond, i cu hotrrea omului, la adresa impostorilor, a criticilor de ocazie, a meseriailor de duzin. Pe corabia argonauilor muli s-au ncumetat s urce la plecare, dar puini s-au nvrednicit s poarte cununa de legend la ntoarcere. Urcuul pe scara lui Iacob, pn la ntlnirea cu lumin, ngerii i poezia adevrat, nu-i este accesibil oricui.“ – Petru Ursache

Again and again, in Denver Welte's exquisite Dew Drops, poems startle us into awareness of the understated, the nearly always invisible and the marvelous; those aspects of life that come under the rubrics of loneliness and joy. Welte combines a light lyricism with a postmodern sensibility for life. This collection was gathered from a one time weekly blog that appeared over four years. They are arranged in date order rather than by theme, so that you may witness the poet's growth.

Poruke radosti i vedrine neophodne svakom novom pokoljenju -- pesme bez kojih se ne mo?e odrasti. S originalnim ilustracijama iz ?asopisa Neven.

Bu kitapta Türkiye Cumhuriyeti'nin Atatürk'ten sonra gelen en ba?ar?l? lideri Recep Tayyip Erdo?an'?n siyasi hayat? ve ?zellikle icraat?n ba??nda oldu?u Ba?bakanl?k d?nemi yer almaktad?r. Ba?bakanl?k d?neminde ya?anan siyasi ve gündemi olu?turan olaylar kronolojik olarak s?ralanm??t?r. Bu eserde "Ba?ar?l? bir siyaset?i nas?l olunur?" sorusunun cevab?, 13 y?ll?k Ba?bakanl?k yapt??? g?revinde nas?l ba?ar?l? oldu?unun yan?t?, Recep Tayyip Erdo?an'?n hayat?ndan kesitler ve Recep Tayyip Erdo?an'?n farkl? konulardaki de?erlendirmeleri ve g?rü?leri vard?r. Ayr?ca Recep Tayyip Erdo?an'?n karakteri, ald??? ?düller ve yabanc?lar?n g?zünden Recep Tayyip Erdo?an hakk?nda yorumlar yer almaktad?r. "Yeni Türkiye" olarak tan?mlad??? Recep Tayyip Erdo?an'?n Türkiye'sinden bizim almam?z gereken dersler de elbette vard?r...Recep Tayyip Erdo?an, 26 ?ubat 1954'te ?stanbul'un Kas?mpa?a semtinde ailesinin ü?üncü ?ocu?u olarak do?du. Ahmet Erdo?an'?n Tenzile Erdo?an'la olan ikinci evlili?inden bir erkek ?ocu?u, Recep Tayyip dünyaya geldi. Babas?n?n, bir ?nceki evlili?inden iki ?ocu?u daha vard?. Recep Tayyip Erdo?an'?n biri k?z d?rt karde?i vard?. Deniz Hatlar?'nda k?y? kaptan? olarak ?al??an "Reis Kaptan" lakapl? baba Ahmet Erdo?an, o?luna babas?n?n ad? olan Tayyip ad?n? koydu. Eski takvime g?re Recep ay?nda do?an bebe?e Recep ad? da verildi. Recep Tayyip Erdo?an'?n ailesi, Recep Tayyip Erdo?an 13 ya??ndayken Rize'nin eski ad?yla Potamya yeni ad?yla Güneysu il?esinden, yokluk ve i?sizlik nedeniyle ?stanbul'un Kas?mpa?a semtine g?? etti. Recep Tayyip Erdo?an'?n babas? Sahil Güvenlik Te?kilat?nda g?revli oldu?u i?in ?ocuklu?u Rize'de ge?ti. Babas?, o d?nemin “?irket-i Hayriye”si günümüzün Denizyollar?'nda kaptanl?k yapt? ve ve k?y? kaptanl???ndan emekli oldu. Recep Tayyip Erdo?an, o günleri anlat?rken babas?n?n ?stanbul'un varo?lar?nda ko?turdu?unu belirterek, gelecekte nas?l bir ya?am olmas? gerekti?ini ?u s?zlerle ifade ediyordu:“O ?ilelerin i?erisinden geldik. Onlar da oralarda b?yle merdiven altlar?nda odalarda ya?ad?lar. Bunlar? bana a?layarak anlat?rd? rahmetli babam. Biz oralardan geldik. Ama oralarda kalamay?z. Gelecek ku?aklar?m?za da biz oralar? ?rnek olarak veririz ama ‘Orada kal.’ diyemeyiz. Bunlar? ya?ad???m?za g?re gelecek ku?aklara biz ?ok daha farkl? bir Türkiye b?rakmak zorunday?z. O yavrular?m?z ?ok daha farkl? yeti?mek durumunda. E?er ben o?lumu, torunumu bilimde, sanatta her alanda ?ok daha ileri g?türebiliyorsam kendimi ?ok daha ba?ar?l? bir baba ve dede olarak g?rebilirim. E?er g?türemiyorsam o zaman ba?ar?s?z?m, olaya b?yle bakaca??z. Onun i?in bizim bir günümüz di?erine e?it olmamal?. Dün bugünden geri kalmal?. Yar?n bugünden ?ok daha ileri olmal?. Mevlana diyor ya ’Dün dünde kald? canca??z?m yeni bir ?eyler yapmak, s?ylemek laz?m.’ … ??te biz bunu ba?armak durumunday?z.”

Deniz fenerinin ki gibidir: Ayd?n?n da ?????. Birisi gemileri, di?eri insanlar? ayd?nlat?r. Onlar?n sayesinde: Gemiler ve toplumlar yollar?n? bulabilirler."Batmaktan" kurtulup ayakta kalabilirler. Yeter ki: I??klar? söndürülmesin. Hiçbir fener, hiçbir ko?ulda; bir geminin tonaj?n? ve band?ras?n? sormaz. Gerçek bir ayd?n da öyle: Ayd?nl???n?n bilgisini sunarken; insanlar?n hiçbirine, ne ?rk?n? ve cinsiyetini ne de inanç tercihini sormaz. Ayd?n dedi?in; ayn? zamanda gerçekçidir. Gördü?ü: Hiçbir kötü rüyay? da hayra yormaz!...Her ikisi de; ?ss?z ve sessiz geceler boyu çal??arak; ayd?nlatmaya çabalar karanl?klar?. Ayd?nlar da fenerler gibidirler: Ortakt?r yaln?zl?klar?!..Özetle:"Ben de;Küçük bir "burunda"Küçük bir deniz feneriyim,Hümanizmin ise; sad?k bir neferiyim.I????m? hep çakar?m, Her durumda.Ya?am benim kutsal?m:Ya?ayan her canl? benim umurumda.Fenerler, kimseleri aramazlar;Arayanlar, mutlaka onlar? bulurlar:Ço?u kez de zor durumda.Ben her daim i?ime bakar,Sürekli ?????m? çakar?m.Hiç y?lmam; bunu hep yapar?m!...FELSEFE ???RLER? tüm bu duygular? ifade etmek için, yeni bir ?iir türü olarak yaz?ld?..

Marieta Rdoi Mihi face parte din acea restrns categorie de poei a cror creaie este lipsit de metafora spectaculoas (glgioas!), beneficiind ns de taina cuvintelor, dnd alturrii acestora acea imprevizibilitate, venind parc dinspre Mallarmé sau, i mai aproape de noi, de la Ion Barbu, acest farmec al imprecisului care asigur autoarei o indiscutabil originalitate i esenializare a acestei poetici.“ – Radu Crneci

Cartea v? propune spre lectur? o sum? de eseuri inedite, inspirate de la chestiuni cvasi-cotidiene sau rezultate din c?ut?ri la care ne ducem mai rar cu gândul. În plus, atât pentru condimentarea experien?ei de lectur?, cât mai ales pentru democratizarea conceptului de antropologie (în jurul c?ruia graviteaz? prozele din cuprins), seria de eseuri – fuzionând idei de psihologie, sociologie ori de filosofie – este punctat? (ini?ial, median ?i final) cu câte o proz? fic?ional? din seria interpret?rilor speculativ-antropologice de mituri ?i legende populare (aici fiind vizate baladele "Monastirea Arge?ului" ?i "Miori?a"), serie de autor început? odat? cu cartea "Întoarcerea fratelui risipitor" (Editura Europress, Bucure?ti, 2014). Volumul de fa?? aduce cititorului un amalgam de provoc?ri pentru minte ?i pentru inim?, într-un melanj pastelat, sus?inut pe tot parcursul de împletitura a trei filoane esen?iale: auto-ironie, umilin?? ?i duio?ie. De altfel, ideea de smerenie – atât cea subiectiv? cât ?i cea extins? la întreaga specie – constituie aici o reiterare definitorie. Parcurgerea c?r?ii se poate dovedi o experien?? deosebit? atât pentru cititorul pasionat de beletristic? cât ?i pentru cel atras de eseistica de idei. Profunzimile ?i perspectivele vor surprinde adesea.

n condiiile unei crize a lucrrilor de sintez, monografia marelui crturar Nicolae Balota despre literatura german, constituie un model de analiz a uneia dintre cele mai majore culturi ale lumii. Cartea apare pentru prima dat n colecia Ediii definitive.

Dar mai bine las-m pe o strad pustie i privete cum nimic nu se schimb.“ – Laureniu Ion

Tot ce urmeaz? s? sus?in ?n acest eseu nu poate fi de?monstrat cu precizie. ?ntr?un fel, nu fac altceva dec?t s? m? sabotez singur: sunt critic ?i istoric literar, profesor de lite?ratur? la Facultatea de Litere. Am, cum se spune, o ?cari?er? ?tiin?ific?“. Or, tot ce v? voi povesti ?n cele ce urmeaz? se a?az? contra tradi?iei, care la noi porne?te de la Mihail Dragomirescu, a ??tiin?ei literaturii“. C?linescu ironiza de fi?ecare dat? preten?iile pozitiviste ale unor cercet?tori care au impresia c? pot extrage, eventual cu cianuri, ca pe un mine?reu aurifer, adev?rul din textul literar. Literatura nu se las? disecat? cu instrumente ?tiin?ifice. C? analiza, interpreta?rea, hermeneutica literar? folosesc metode riguroase, fac uz sau caz de erudi?ie, e o alt? poveste. Dar nici o interpretare nu va ajunge la Adev?r. Pentru c? ?adev?rul“ literaturii nu e unul singur, ci o sum? de multe adev?ruri. Fiecare dintre ele depinz?nd de cititor, de inteligen?a lui, de cultura lui ?i, nu ?n ultimul and, de sensibilitatea lui. Bogdan Cre?u

Simpatia fa de Legiune a fost indirect, prin Nae Ionescu, i n-a avut nici o influen n gndirea i scrierile mele“ (Mircea Eliade, 1978).Mircea Eliade. Anii tulburi: 1932-1938, iat o carte care te ndeamn s-o citeti nc de la lectura titlului. [...] ncearc s pun punctele pe toate i-urile n ceea ce privete relaiile lui Eliade cu micarea legionar. Obiectul de studiu sunt ndeosebi cele 17 articole evident legionare ale viitorului mare istoric al religiilor“ – Liviu Antonesei.Culpa lui Eliade rmne, ns nu trebuie s pierdem din vedere istovitoarea munc pe care a realizat-o pn la sfritul vieii sale i nici faptul c o ntreag coala de istorie a religiilor se revendic pornind de la cercetrile lui“ – Mihaela Gligor.