Packed with anecdotes, sparkling insights into the changing nature of show business and the turbulent world of the BBC, and boasting a glittering cast-list, Double Bill is a fascinating read, unashamedly nostalgic and often hilarious. Double Bill is the revealing story of the legendary band leader, Billy Cotton and his namesake son, Bill Cotton Jnr who became Managing Director of BBC Television. One, a star performer who for decades was a national institution, the other, a talent spotter, TV producer and impresario who introduced to television many of Britain’s biggest stars and best loved shows. In his hugely entertaining autobiography, Bill Cotton not only looks back on these golden years, but on the loving relationship with another Bill – his father, the enormously popular and much loved band leader Billy Cotton. For it was during his childhood that Bill Jnr first experienced the thrill of showbiz, and encountered, in the heyday of variety, such stars as Will Hay, Max Miller, Tommy Trinder and Laurel and Hardy. And it was the charismatic Bill Sr who introduced his son to Tin Pan Alley and the music business, starting him out on a career that would later see him producing hit TV shows Six Five Special and Juke Box Jury and creating Top of the Pops. A high point of his producing career was being responsible for the Billy Cotton Band Show, he even took over the band for theatrical appearances when his father fell ill – despite not being able to read a note of music.

An extraordinary, passionate and personal journey into Africa’s past. ‘The most enthralling account out of Africa for years.’ Daily Mail. ‘“Livingstone’s Tribe” is excellent…Taylor is an intelligent and stimulating companion.’ Financial Times ‘At the book’s heart is a riveting examination of Livingstone’s tribe…the whites of post-independence Africa.’ Independent on Sunday ‘Taylor’s expedition into the interior of the continent’s colonial past has got everything that such a book should have.’ Guardian ‘Stephen Taylor, a third-generation émigré of British descent, finds a melancholy collection of white misfits and failures…as well as a heroic, dwindling clutch of missionaries still holding the line. The catalogue of theft, corruption, murder and superstition that Taylor chronicles makes appalling, fascinating reading. Yet Taylor is no Colonel Blimp, rather an anti-apartheid liberal who fled the old South Africa and welcomed independence for Mugabe’s Zimbabwe.’ Daily Mail ‘Sights and travel experiences are vividly described and people both from Livingstone’s and from the other tribes are handled particularly well.’ Sunday Times

A witty and self-deprecating memoir about headbanging your way through growing up. Seb Hunter was a Heavy Metal fan and he's not proud. This is the story of his misguided 15-year Heavy Metal mission: from the first guitar (his dad's), to the first gig (conquering Winchester with his riffs), on through groupies and girlfriends and too many drugs to a faltering career in London, where outrageous egos, artistic differences and the dreaded arrival of Grunge (and a much needed haircut) kill the Heavy Metal dream. Along the way Seb imparts the important distinctions between Thrash Metal and Glam and casts his connoisseur’s eye over the Metal guitar. You’ll learn when to play a drum solo, the correct way to wear Spandex and exactly what to do when you're in the middle of a field at the Donington Festival and you desperately need a piss. Affectionate, irreverent, and very funny, Hell Bent For Leather is a moving story about growing up, of playing air guitar in your bedroom, of living with parental disapproval and of struggling with the laughter of your friends. It is a memoir about the glorious adolescent obsessions everybody has but no-one will admit to. Featuring music from: AC/DC, Iron Maiden, Led Zeppelin, Judas Priest, Black Sabbath, Slayer, Kiss, W.A.S.P., Aerosmith The Scorpians and Guns ‘n’ Roses.

　　《麦克白》由英国剧作家威廉•莎士比亚创作，根据古英格兰史学家拉斐尔•霍林献特的《苏格兰编年史》中的古老故事改编而成。戏剧讲述了利欲熏心的国王和贪婪的王后被推翻的过程。《麦克白》同《哈姆雷特》《奥赛罗》《李尔王》被公认为莎士比亚的“四大悲剧”。

　　李尔王年老之际，算把国家分给三个女儿。为了满足虚荣心，他让女儿们表达如何爱戴他的。大女儿和二女儿刻意讨好，只有三女儿朴实而真诚地表达了感情，却遭到李尔王的误解而被驱逐出宫。然而得到王国后，两个女儿态度大变，把李尔王和随从葛罗斯特赶出宫。李尔王伤心的时候遇到了一个圣徒并向她倾诉了对小女儿的歉意和想念，不想圣徒正是小女儿，她早已原谅了父亲。葛罗斯特之前听信了小儿子爱德蒙的谗言，赶走了大儿子爱德伽。为了得到王位，爱德蒙不惜陷害自己的父亲和哥哥。与此同时，李尔王的大女儿和小女儿都爱上了为了得到王位陷害父亲与哥哥的爱德蒙。*终，李尔王等人被抓，爱德蒙发布秘密处死的口令。爱德伽与爱德蒙决斗并杀死了埃德蒙。而高纳里尔与里根也已经死去。李尔王崩溃了......

O confesiune ?i o medita?ie despre mediul evreiesc din Rom?nia de dup? al doilea r?zboi mondial, pornind de la propria experien?? ?i biografie a autorului, ?n prezent conferen?iar la Universitatea Ebraic? din Ierusalim. Av?nd ca nucleu un dialog cu t?n?rul filozof Sandu Frunz?, de la Universitatea din Cluj, cartea reconstituie via?a evreilor din Ia?i (ora?ul natal al autorului), de dup? r?zboi, adolescen?a ?n perioada stalinist?, dilemele ?i reflec?iile stimulate de op?iunile mediului evreiesc din Rom?nia ?n noile condi?ii de dup? r?zboi, av?nd de ales ?ntre integrarea ?n viata social? ?i intelectual? rom?neasc? marcat? de tenta?ia ?i pervertirea comunist? sau, dimpotriv?, alternativa stabilirii ?n Israel. O semnificativ? parte a c?r?ii se concentreaz? asupra evolu?iei acelor intelectuali evrei care au p?r?sit Rom?nia ?n perioada ceau?ist?, dificult??ile ?i dramele adapt?rii la o noua ambian?? cultural?, ca ?i complexa rela?ie cu mediul ?i cultura ?n care s-au format. Pe parcursul a c?teva decenii, amintirile ?i reflec?iile autorului reconstituie, dintr-un unghi inedit ?i foarte personal, mediul universitar ie?ean, ca ?i universul spiritual al intelectualilor israelieni originari din Rom?nia.O medita?ie despre comunism ?i antisemitism, despre dramele dublei apartenen?e culturale, despre emigra?ie, despre tensiuni ?i interferen?e rom?no-evreie?ti, despre lumea v?zut? de la Ia?i ?i de la Ierusalim.

Aceast crticic nu reprezint pariul unor mari ambiii auctoriale, nu urmrete s revoluioneze “filosofia iubirii“, nici s deschid vreun drum nou. Nu este nici un manual, un “ghid“ al relaiei de cuplu, cum au nceput sa apar attea, ca i cum ai putea da sfaturi n ceea ce privete iubirea! Scopul su este infinit mai modest – i anume de a depune mrturie despre un fenomen esenial cum este dragostea, n funcie de experiena proprie, de lecturile ce fac i ele parte din aceasta experien i de meditaia, cat s-a putut de onest, n jurul propriilor mele triri. Dac o singura pereche va nelege ce miracol i se ntmpl, dac un singur solitar ce sufer din dragoste va depi criza, dac un mare dezamgit va cpta puterea i curajul de a mai ncerca o dat, voi crede c n-am scris-o aiurea, c n-am nfruntat n zdar temperaturile unei veri incendiare. Pe deasupra, am crezut, cred i voi crede, pn la extincie, c se mai poate nc scrie despre dragoste i altfel dect n romanele “roz“, n filmele de serie X ori n celebrele telenovele. Dragostea este mult prea importanta pentru a fi abandonata complet i definitiv melodramei, vulgaritii, prostului gust. Un subiect vechi de cnd lumea, frecventat de pene ilustre, compromis de scribi mediocri, te poate solicita s-i ncerci puterile nelegerii, precum i pe cele expresive. M ntreb ct de sincer am reuit s fiu. Dar nu mai este, de-acum, problema mea, ci a eventualilor cititori. Ca niciodat, probabil, oricum nu n aceste proporii, m ncearc emoia. n cele din urm, nu te poi prezenta oricum fa n fa cu dragostea.“ (Liviu Antonesei)

Proza rural“ ajunsese s nsemne, n percepia obteasc, o proz conservatoare, desuet, presupus simplist, schematic, dnd seam cu mijloace artistice modeste de o realitate uman mai degrab rudimentar, lipsit de rafinament, subtilitate ori profunzime sufleteasc. I se opunea, ntr-o viziune cvasi-maniheist, proz urban, presupus a fi n mod automat purttoarea complexitii, a nnoirii i rafinamentului, a valorii. n practic, ns, respectiva prejudecat a fost, de fapt, tot mai viguros contrazis de ivirea unor opere de proz rural“ nzestrate cu caracteristicile literaturii moderne de calitate. Acest studiu caut s depisteze, s reliefeze i expliciteze succint trei dintre etapele semnificative ale afirmrii unei proze efectiv moderne, cu tematic rural“, survenite de-a lungul ultimelor dou treimi ale secolului trecut i marcate de contribuia a trei scriitori reprezentativi: Pavel Dan, Marin Preda i Sorin Titel.

Planeta Rilke. Planeta uria?ului Rilke. Totul irumpe ?nl?untru cu for?e neb?nuite, ?mplinindu-se sub semnul ?noii fiin?e“, al unui ?nceput formidabil de puternic, sugestiv, inspirat, ?n raza presim?irii unei ?noi mari str?luciri, care d? for?? ?i o abunden?? de imagini limbii mele“, a?a ?nc?t ?ma surprind c?teodat? c?t de mult ?mi sunt mie ?nsumi receptiv ?i c?t de mult ?nv??, ?ntr-o uimitoare venera?ie, din propriile mele dialoguri. R?sun? ceva ?n ad?ncul meu, ce vrea s? ajung? la oameni, trec?nd peste aceste pagini, peste dragele mele c?ntece ?i peste toate planurile de viitoare fapte“.?nsemn?rile jubilatorii se transform?, sub ochii no?tri, ?n prelungirea ?ncinselor lecturi de sine, ?n exces de for??, deci, ?ntr-o iubire at?t de plin? ?i de puternic?, ?nc?t elibereaz? numaidec?t din grelele lan?uri ale fricii, devenind o laud? fiin?ei, o laud? f?cut? ?mplinirii ?i viului con?inut ?n exces: ?M? simt de parc? ar trebui s? vorbesc acum, ?n clipe de for?? ?i claritate, c?nd din mine vorbe?te mai mult dec?t eu ?nsumi: sufletul meu. M? simt de parc? ar trebui s?-i convertesc pe to?i cei care ezit? ?i care se ?ndoiesc; c?ci am mai mult? putere ?n mine dec?t pot re?ine ?n cuvinte ?i vreau s? o folosesc pentru a elibera oamenii de str?ina fric?, din care eu ?nsumi am venit“.

Demersul exegetic al lui Constantin Cuble?an vine ?ntr-o perioad? ?n care scriitorii nu sunt trata?i a?a cum se cuvine ?n societatea actuala. Cartea include eseuri docte, ample, axate pe crea?ia unor importan?i scriitori ca, bun?oara, Valeriu Anania, Ioan Alexandru, Ion Barbu, Ana Blandiana, Nicolae Breban, Emil Brumaru, Augustin Buzura s.a. Un fragment important, sugestiv, din peisajul literaturii de dup? 1989. ?i nu numai.

Aceste Stampe din Germania se datoresc unui poet român de o ascu?it? sensibilitate. Este, de fapt, un jurnal personal, în parte – dar numai în parte – echivalent cu ceea ce în veacul al XIX-lea s-au dovedit a fi Confesiunile unui copil al secolului . Totul, îns?, se cere a fi privit mutatis mutandis, ?inând seama de spiritul diametral opus al veacului nostru. Dumitru Stancu este un sensibil, dar nu un sentimental în genul lui Musset . În rest, ni se înf??i?eaz? ca un intens f?uritor de atmosfer?, îndeosebi dramatic?. ?i aici iar??i trebuie s? accentu?m o anumit? distinc?ie fa?? de trecut. Ceea ce era atmosfer? liric?, în veacul al XIX-lea, cap?t? intensitatea tensionat? de atmosfer? dramatic? în veacul nostru cutreierat de cataclisme istorice f?r? precedent.

Cea mai inconfortabil? carte a anului editorial 2009. (?tefan Borbely)Tr?darea criticii este o excelent? nara?iune eseistic?, o nara?iune subiectiv?, inevitabil iritant? (fiind vorba de via?a literar? ?i de opiniile radicale ale unui prozator care nu ezit? s? scrie ceea ce crede despre colegii s?i), cu portrete ce se ?in minte, uneori foarte crude, alteori luminoase, dominate de superlative… Meritul ei, dincolo de calit??ile literare, este acela de a deschide o dezbatere real? despre via?a noastr? literar? ?n care grupurile se confrunt? ?i ??i confec?ioneaz? propria istorie ?i propria mitologie. Nicolae Breban vine ?i tulbur? apele, enerv?nd, probabil, pe mul?i, dac? nu pe to?i. (Eugen Simion)Cartea lui Breban e una puternic?, neconcesiv?, sulfuroas?, emo?ionant? prin miza ei optimist?, prin militantismul ei pa?optist ?i prin dorin?a autorului de a ?nfrunta prejudec??ile ?i ridicolul ?n numele idealului tinere?ii lui, care era idealul autonomiei esteticului, ?n numele marii crea?ii – spre care a aspirat continuu – ?i ?n numele na?iunii romane, de care nu ?i e ru?ine s? vorbeasc?. Dar e o carte greu de clasat. Surprinz?toare prin oralitatea ei debordant?, prin colocvialitatea ei dezl?n?uit?. (…) Seam?n? cu un aeropag al destinelor tr?date, preschimbat ?n pledoarie ?i discurs de ?mb?rb?tare. ?i, totu?i, ceva, ?n ?inuta de condotier a autorului m? ?ndeamn? s? asociez discursul acestei c?r?i cu acela al unui general rom?n dup? o b?t?lie pierdut? sau indecis?, undeva ?n Nordul germanic, sau ?n fa?a altei b?talii care ar trebui cu orice pre? c??tigat?. (…) ?ntregul discurs se ?ntemeiaz? pe ideea de dec?dere a spiritului ofensiv, pe ideea de pierdere a vechilor virtu?i; ?i aser?iunile par a veni din partea celui care a cunoscut ?n tinere?e o glorie ?i o m?re?ie greu de egalat. (…) Enun?ul patetic, ?nvolburat, al discursului lui Breban – marcat de furie, de candoare, de dezn?dejde ?i de speran?? – este capabil s? absoarb? portrete, minunatele lui portrete, ?nso?ite de celebrele jerbe de epitete brebaniene. ?n aparteu sunt limpezite situa?ii literare (de exemplu, rolul Europei Libere ?i al Grupului de Dialog Social este foarte atent ?i nemilos analizat); ne sunt oferite amintiri nepre?uite pentru istoria literar?, cu nu pu?ine idei. Pe unele dintre ele le-am adoptat deja pentru c? m-au convins. (Eugen Negrici)Crea?ia literar?, spiritul critic au fost profund afectate de polarizarea etica ?i politic?, dup? sf?r?itul comunismului rom?nesc. Etica ?i politica ?i-au dep??it limitele, chiar f?r? ca ele s? ajung? la o reala putere ?i autonomie. Publicul literar, sub?iat de noile interese proprii unei lumi deschise, s-a risipit ?i asist?nd la luptele fratricide ale scriitorilor ?i criticilor care, sub tiranie, fraternizaser? ?n numele impunerii sau cel pu?in al men?inerii criteriilor de art? ?i valoare. Prozatorul scrie o carte de cunosc?tor, g?ndit? cu o ?n?elegere vie, o carte necesar? realit??ii noastre literare, de ultima or?, dar ?i pentru un timp foarte larg, despre o literatur? ?i o critic? ?tr?date“ ?i mai pu?in traduse. Pentru c? ?tr?dare“ a fost, o ?tim bine, doar nu e vreun secret fer(m)ecat. (Marian Victor Buciu)

O ilustrare elocvent a poziiei pe care poetul Vasko Popa o ocup, la ora actual, pe plan mondial, este faptul c Barack Obama, n campania sa electoral pentru preedenia SUA (pe care a i ctigat-o), a afirmat, n 27 octombrie 2008, pe blogul Fundaiei internaionale Harriet, c poetul su preferat este Vasko Popa cu volumul Cutia mic, fiindc Vasko Popa: Este contient i responsabil de lumea n care triete i de propriul sine“. Nici John McCain nu s-a dus prea departe, preferndu-l pe confratele lui Vasko i, pn la un punct, modelul su – Henri Michaux. Aceasta este partea bun i frumoas a lucrurilor, care se datoreaz celor doi stlpi de susinere internaional a lui Vasko Popa, de aducere permanent a poeziei lui Popa n spaiul vast, universal, al limbii engleze: Anne Pennington, traductoarea i prietena familiei Popa (ale crei traduceri, i dup moartea ei, sunt, n continuare publicate), dar mai ales Charles Simic, unul din poeii americani de frunte, de origine srb (a emigrat n SUA la aisprezece ani), ctigtorul Premiului Pulitzer n anul 1991, i care n-a ncetat nici o clip s susin destinul de poet universal al lui Vasko Popa. De cealalt parte ns, politicul a jucat i n cazul lui Popa, ca i n cazul altor lideri, fie ei i formatori de opinie poetica, un rol nefast...“Liubia Raichici

Megfizethetetlen cím? k?nyvében Robert K. Wittman, az FBI M?kincsvédelmi Egységének alapítója el?sz?r rántja le a leplet figyelemre méltó karrierjér?l, A Thomas Crown-üggyel verseng?, ám a valós életben is megt?rtént nemzetk?zi thrillert kínálva. A The Wall Street Journal ?él? legendának” nevezte. A The London Times szerint ? ?a világ leghíresebb m?kincsnyomozója”. Wittman a megfizethetetlen m?kincsek és régiségek visszaszerzése m?g?tt rejl? t?rténetekkel kápráztatja el az olvasót. Beépített ügyn?kként általában fegyvertelenül szeg?d?tt m?kincstolvajok, csalók és feketepiaci keresked?k nyomába. Zsákmányainak változatossága egyedülálló. K?rbeutazta a világot, hogy megmentse Rockwell és Rembrandt, Pissarro, Monet és Picasso festményeit, gyakran titokban, a tengerentúli, külf?ldi kormányok szeszélyeire is tekintettel dolgozva. A Wittman által elfogott m?kincstolvajok és csalók k?z?tt van gazdag és szegény, eszes és ostoba, szervezett b?n?z? és kétségbeesett magányos farkas. Arról a csempészr?l, aki egy 6. századi, elrabolt kincset hozott neki, kiderült, hogy magas rangú diplomata. Az értékbecsl?, aki háborús h?s?k leszármazottjaitól lopta el azok családi ?r?kségét, egy ügyes, arisztokrata szélhámos volt. A múzeumi gondnok, aki George Washington hajfürtjeit tulajdonította el, csak egy kis pluszpénzt szeretett volna keresni. Az FBI számításai szerint Wittman t?bb száz millió dollár érték? m?kincset és régiséget mentett meg. Szerinte azonban a statisztika nem fontos, hiszen ki tudná eld?nteni, hogy mi ér t?bbet: egy Rembrandt-?narckép vagy egy a hadat megjárt amerikai zászló? Mindkett? megfizethetetlen.

Két férfi les egy ablakot, felbukkan-e ott Mengele. ?znak-fáznak a hajnali harmatban, étlen-szomjan. Egyikük fogával tépné szét az anyja gyilkosát. A másik azt gondolja, nem érdemes elfogni egy rémalakot.?Isten Igéje elavult, az ?rd?g nyilvánította ki az új tízparancsolatot. Ahol az állt, hogy szeresd felebarátodat, ahogy akarnád, hogy téged szeressenek, ott ezt írta: Mit tehetsz felebarátoddal? Használd, vagy ?ld meg. ?s a parancs megfert?zte a világot.??gy valójában nem egy eszement orvost, hanem légiónyi ?rd?g?t kellene elfogniuk. Nincs választásuk, egyet tehetnek: megpróbálhatják egymást szeretni.Er?teljes, szuggesztív, remek Mengele-regény. - F?ldes Anna, ?let és IrodalomEgyszer? eszk?z?kkel, vaslogikával építkez? regény. - Berkes Erzsébet, Múlt és J?v?Kivételesen becses és szép k?nyv. - Vári Gy?rgyMik?zben olvastam, nem ment ki a fejemb?l, hogy Auschwitzra az els? atombomba válaszolt, így hát[] azzal a tudással kell élnünk, hogy néhány gombnyomással az egész F?ld Auschwitzcá alakítható át. - E?rsi István ?

Ezek a versek azoknak szólnak, akik úgy érzik, hogy életük felett a gondok hullámai készülnek ?sszecsapni. Szürke hétk?znapokban k?nnyen keseredünk el, vagy csüggedünk, ha nehezen j?nnek a sikerek, ha kevés a pozitív visszajelzés. Legyen szó pénzr?l, egészségr?l, kapcsolatokról, vagy a boldogságról. Néhány lélekemel? gondolat segíthet felfedezni a benned rejl? er?t, a kiaknázatlan er?forrásokat, amik képesek éreztetni veled, hogy olyan életet élsz, amilyet szeretnél és hogy senkivel nem cserélnél! M?nich Krisztina tapasztalta, hogy a szeretetnek és a hitnek hatalmas ereje van. Meger?sít benne, hogy a helyes úton jársz, gyógyít, inspirál és felemel. Verseivel és az Angyalokkal együtt szeretne biztatást, reményt nyújtani.

Culorile r?scolite ale oceanului, ce se arunc? furibund spre ??rm, nu cu puterea insuportabil? a unei M?ri, ci cu ?nmiita putere a Oceanului Suprem...; valuri translucide sau verzi, ca ?n Aivazovski, care ?i el trebuie s? fi sim?it Oceanul. Un schifist, siluet? neagr?, de-o grafie subtil?, ?nfrunt?nd coamele ?nspumate. Algele sofisticate de pe plaja cu pietri? foarte m?runt ?i viu colorat (?n locul tradi?ionalului nisip), st?ncile negre, vuietul autoritar al Oceanului, cel mai mare ?i puternic din lume. Extaz f?r? seam?n ?i f?r? cuvinte. Lidia c?nt?. Desc?tu?at?, leg?n?nd ?n m?n? o alg? supl?, coco?at? pe-o st?nc?, ?n cel mai v?dit gen romantic, ?n vreme ce ?iruri de valuri se n?pustesc spre ??rm, explod?nd, readun?ndu-se ?n evantaie de spum?. Ileana ?i Jerry se ?ndep?rteaz? c?teva zeci de pa?i, apoi revin, trec pe l?ng? mine, ?n timp ce filmez, vr?jit, hipnotizat. ?not?torul cu schif a ie?it din valuri, ?l percep cu coada ochiului, ??i adun? sc?ndura, ?ncepe s? urce treptele de lemn din buza falezei, cele pe care am cobor?t ?i noi, acum zece minute. Sau c?nd??i totu?i, ce mi se ?nt?mpl? de-am ame?it a?a? Mi?c infinitezimal aparatul, ?i tot ce intr? ?n cadru mi se pare de domeniul miraculosului. Nu vreau s? pierd nimic. Panoramez, trec de st?nci, spre cealalt? parte a plajei, unde se deschide un golfule? ?i unde coamele de valuri se r?stoarn? sacadat. La o mic? distan??, un ?ir de insuli?e negre, ca ni?te piloni lustrui?i, ?nfrunt?nd hula cea mare. Pelicani pe sus, trec?nd ?ntins spre nord. Extaz ?i sf??iere...

Pentru c? jurnalul de scriitor al Aurei Christi – o parte a acestuia ap?rut ini?ial ?n dou? volume (Trei mii de semne ?i Foamea de a fi) – are circa o mie de pagini, la sugestia editorului, acestea au fost redistribuite ?n volume. Titlul Trei mii de semne (Editura Ideea European?, 2007) – edi?ie rev?zut? ?i ad?ugit? – a r?mas intact, pe c?nd Foamea de a fi (ed. I-a: Editura Contemporanul, 2010) apare cu titlul Coasta lui Apollo. Publicistica polemic? a fost organizat? ?ntr-un volum separat.?Am trecut pe l?ng? Academie, ?n a c?rei gr?din? am admirat ni?te castani b?tr?ni ?i at?t de m?ndri, Doamne, ?n solitudinea lor, dezvelit? ?n plin? urbe. Am urm?rit felul ?n care – ezit?nd parc? sau nu e dec?t o prejudecat? – c?deau ni?te castane; auzind pocnetul acela copil?ros ?i grav, care m-a dus cu g?ndul la o ?mplinire, apoi la un sf?r?it de drum, m-am oprit locului. Era o zi senin?; sufla un v?nt u?or ?i greu, de septembrie t?rziu, cu ochi ?ntuneca?i. Un septembrie cu cearc?ne de b?tr?n ?nsingurat. Dup? ce c?dea, straniu, nici o castan? parc? nu mai mi?ca; fiecare fruct r?m?nea pe locul desemnat parc? ?n timpul c?derii; da, fiecare castan? avea locul ei, ?tiut parc? ?nainte de a fi slobozit? pe asfaltul aleilor asimetrice sau pe p?m?ntul ?mp?nzit de frunze de un galben putred, uitat, ruginit. Privind acele castane, mi-am dorit ca poemele, eseurile ?i prozele mele s? se bucure de aceea?i, minunat?, ?nt?mplare: fiecare cuv?nt s? cad? ?n pagin? ca un fruct greu, copt, imposibil de urnit, fiecare cuv?nt s? r?m?n? ?n textura frazei, ca ?i cum ar fi acolo dintotdeauna.Prin urmare, rolul meu const? ?n dexteritatea r?bd?toare de a asista cuvintele, a?a cum Iosif – copilul f?nt?nii ?i al norocului – ajuta v?ntul ?n gr?dina de palmieri a prietenului faraonului, Putifar. (Aura Christi)

Lucrarea de fa?? are ?n vedere tratarea unei adev?rate realit??i europene ?nc? nerezolvat?: migra?ia. Ea este un fenomen cu care se confrunt? aproape toate popoarele lumii, efectele ei marc?nd societatea, fie din perspectiva celor care pleac? dintr-o ?ar? (a emigran?ilor), fie din perspectiva celor care vin ?ntr-o ?ar? (a imigran?ilor). Personal eu am sim?it emigra?ia ca pe o tr?ire pe un interval ?n care omul vie?uie?te ?ntre dou? lumi, lumi ca dou? p?r?i din sine pe care nu poate s? le mai uneasc? pentru a fi un ?ntreg. Lectura acestei lucr?ri este o incursiune ?n via?a emigrantului, cu motiva?ia lui, cu lumea lui din ?ara de unde pleac?, cu lumea lui ?n ?ara unde se a?az?, cu efectele ?i schimb?rile pe care le provoac? acest fenomen la nivel individual ?i social. Este o incursiune ?n apropierea unor realit??i occidentale unde emigran?ii ?ncearc? s? supravie?uiasc? discrimin?rilor ?i umilin?elor. Este tr?irea re?ntoarcerii acas?, ?n apropierea anotimpurilor ?i a eternit??ilor rom?ne?ti.

Se poate comunica i e necesar sǎ se comunice cu valorile literaturii universale, pǎstrandu-se o perspectivǎ istoricǎ, citindu-l pe Sofocle ca pe contemporanul lui Pericle. Dar, am nceput sǎ nelegem, spre deosebire de secolul trecut, istoricist, cǎ tot att de necesarǎ, ba poate chiar mai fecundǎ, e o comunicare cu trecutul, adoptndu-se o perspectivǎ actualizatoare, citindu-l pe Sofocle ca pe contemporanul nostru. Dincolo de aceastǎ perspectivǎ care, n cele din urmǎ, e i ea oarecum istoricistǎ, doar cǎ istoria e localizatǎ n actualitate, se deschide o perspectivǎ a sincroniei literare care dispune sǎ-l citim pe Sofocle ca pe contemporanul nimǎnui ori al tuturor, ca pe un martor al esenialitǎii umane i nu numai al unei existene istoric cantonate. ncercare ambiioasǎ, ce nǎzuiete sǎ derelativizeze valorile literar-artistice, pǎstrnd totodatǎ contiina unei relativitǎi a formelor i figurilor pe care o hermeneuticǎ a textelor se cuvine sǎ o punǎ n luminǎ. Relativitate impusǎ chiar de prezena autorului, a cititorului interpret, a scriitorului i hermeneutului n comentariile sale. n cartea aceasta a attor cǎri, scribul interpret apare n textele sale ca i pictorul ce se zugrǎvete pictnd n propriile sale tablouri. Sǎ-i fie iertatǎ aceastǎ ultimǎ deertǎciune.” (Nicolae Balot)

Vd n Aura Christi scriitoarea romnc exponenial la nivel nalt pentru era globalismului (mondialismului), pentru europenismul multinaional, ntruct, asemenea unui arbore simbolic, axial, are rdcinile n Basarabia (fost component a Uniunii Sovietice, actual Republica Moldova) i coroana n Romnia, ar membr a Uniunii Europene din 2007.Scrisul su integral devine n mod constant o expresie a unui dramatic destin personal i colectiv. Prin identitatea sa creatoare, acest scris dobndete o inconfundabil expresivitate literar. El poart marca cert a anvergurii canonice.“ (Marian Victor Buciu) Aura Christi a gsit limbajul n care s toarne experiene ce preau s se afle dincolo de posibilitatea articulrii discursive: prbuirea umanitii pn la nivelul la care cineva ucide cu aprobarea deplin a contiinei n numele unei idei, procesul de nlocuire a omului din om printr-un monstru. Nu statistica crimei, impresionant aa cum e ea, o intereseaz pe Aura Christi. Ea l toarn pe Dostoievski n Nietzsche pentru a face anatomia rului absolut. Rul din inima omului. Titlurile crilor sale sunt gritoare n privina geografiei lor morale: Casa din ntuneric, Sfera frigului, Cercul slbatic. n Vest, filosoful Nietzsche a fost cel care a influenat epistemologia postmodern prin deconstrucia logocentrismului. n Romnia, Nietzsche al moralei demistificate e cel care a influenat dou mini strlucite ale literaturii contemporane: Nicolae Breban i Aura Christi. Romancierul Nicolae Breban l-a ales pe un Nietzsche masculin, al voinei de putere i al sufletelor de stpni. Aura Christi a fost atras de Nietzsche al aporiilor, cel care, n Ecce homo, i suprapune pe Christ i Dionisos. Dup cum spune Aura Christi, blndeea sfrind n gheare“. Ea este o scriitoare a unui Est czut, care i mai include pe Ismail Kundera, Bashkim Shehu, sau pe Fraii Strugatski, deoarece la toi o realitate comaresc e redat prin frnturi de suflet omenesc.“ (Maria-Ana Tupan)