Conservatorismul pragmatic, conservatorismul lui David Hume, Edmund Burke i, n secolul XX, al lui Michael Oakeshott, se deosebete profund de reacionarism i de ultraconservatorismul virulent. Un conservator pragmatic este un om care gndete fr mituri caluzitoare i fr adevruri absolute, ce confisc i paralizeaz inteligena; este un adversar, i nu un adept, al utopiilor inverse, care aspir la restaurarea trecutului. El este un adept al moderaiei i al gradualismului – nu pentru ca ar avea oroare de schimbrile profunde, ci pentru ca tie c nimic important, nrdcinat ntr-o form de via omeneasc, nu poate fi schimbat brusc. Se comite adesea o confuzie ntre conservatorismul pragmatic i radicalismul de dreapta. Dar este vorba de o eroare de neiertat, cci cele doua forme ale Dreptei se opun diametral: Ostilitatea fa de radicalism, ostilitatea nencetat, implacabil, este definiia esenial a conservatorismului (Robert Cecil, Marchiz de Salisbury). Au existat i n Romania figuri celebre apropiate conservatorismului pragmatic, spre exemplu P. P. Carp. ns, din pcate, tradiia autohton este dominat de radicalismul de dreapta, ilustrat (virulent) de Eminescu i (seren) de Maiorescu, iar ulterior de generaia rtcit: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Cioran i Noica.“ (Adrian-Paul Iliescu)

Marele romancier face o incursiune ?n trecutul nu foarte ?ndep?rtat al Rom?niei, trat?nd anii dictaturii ro?ii f?r? p?rtinire, ?ncerc?nd o radiografie crud?, impar?ial? ?i – lucru extrem de rar ?n Balcani – radical? a unei jum?t??i de secol de istorie.Cartea e destinat? studen?ilor, elevilor, profesorilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Cred ?n sensibilitatea publicului fa?? de un teatru al ideilor, dar ?i fa?? de un teatru de ac?iune fidel formelor clasice. Cu riscul de a fi considerat un manierist, accept aceast? etichet?, dac? ?mi aleg drept modele nume ca Montherlant, Camus, Vallejo sau Camil Petrescu. Am ?ncercat s? tratez una dintre marile teme ale dramaturgiei universale, care ?ncepe cu vechii greci ?i se ?mpline?te ?n teatrul clasic francez: conflictul dintre datorie ?i pasiune. Drama apare atunci c?nd cele dou? imperative devin divergen?e ?i ea se poate reg?si ?i azi de la marii lideri politici la oamenii de r?nd. Dar pentru a o ilustra am ales varianta teatrului istoric, deoarece (pentru a-l cita pe Henri Rochefort ) ?viitorul, ?n momentul de fa??, pare at?t de sumbru, ?nc?t am sim?it s? m? hr?nesc o vreme cu trecutul". Drama personajelor mele, fie c? este vorba despre Ugo, fie c? este vorba despre printul Rudolf, este e?ecul ?nregistrat ?n ?ncercarea de a le g?si un liant, de a le ?mp?ca. Am v?zut ?n Rudolf de Habsburg un adev?rat profet al lumii moderne… care a prev?zut toate catastrofele secolului al XX-lea ?i a ?ncercat s? orienteze politica austriaca ?ntr-o alta direc?ie. Dar via?a sa privat?, departe de a fi un model, a dejucat acest plan. El dispare pentru c? nu-?i mai g?se?te locul ?n lumea lui, ?n timp ce Ugo d’Este ??i accept? sf?r?itul din acela?i motiv. (Corneliu ?enchea)

Toate popoarele sunt preocupate de identitatea lor, dar la rom?ni aceast? chestiune a ?mbr?cat forme speciale. Rom?nii, locuitori p?n? ?n epoca modern? ?n dou? principate autonome supuse Por?ii Otomane ?i r?vnite de mul?i al?i vecini, dar tr?itori ?i ?n vaste provincii ocupate de unguri, de austrieci, de ru?i ?i de turci, pierdu?i ?n mijlocul at?tor str?ini rapace, s-au ?ntrebat, parc? mai mult dec?t al?ii, de unde vin ?i cine sunt ei. P?n? la urm? ?ns?, toate popoarele mici, lovite de soart? ?i l?sate la cheremul celor mari, au asemenea preocup?ri, transformate uneori ?n adev?rate obsesii. (Ioan-Aurel Pop)

Imaginea Romaniei prin turism, targuri si expozitii universale, in perioada interbelica, este titlul unei noi carti extrem de interesante, adresata atat specialistilor cat si publicului larg. Lucrarea elaborata de dr. Claudiu-Alexandru Vitanos reprezinta bilantul unor eforturi sistematice ale autorului de cercetare a modului in care a fost elaborata politica nationala privind dezvoltarea turismului si, totodata, politica de promovare a Romaniei prin intermediul targurilor si expozitiilor universale de-a lungul deceniilor interbelice.

Dvadeset godina nakon epohalne promjene 1989., koja je na postjugoslavenski prostor djelovala na posve druk?iji na?in nego na druge prija?nje realsocijalisti?ke europske zemlje, ova studija predstavlja poku?aj analiti?kog osvrta na dva desetlje?a razvoja civilnog dru?tva na zapadnom Balkanu. Njen autor Sr?an Dvornik iz Hrvatske, u to je dobro upu?en. Nije slu?ajno ?to se kroz cijeli sadr?aj i u strukturi ove knjige ispreple?u teorija i praksa te odnosi unutar i izvan “civilnodru?tvenog” razvoja. (...) Ova je studija va?an doprinos, dosad nedostatnim, razmatranjima o mogu?nostima i ograni?enjima akter? civilnog dru?tva u (post)autoritarnim dru?tvima. Istovremeno ona donosi i pouku da instrumenti zapadne politike demokratizacije imaju pred sobom jo? dug put razvoja do to?ke na kojoj ?e posve iscrpsti svoje dosada?nje organizacijske i politi?ke potencijale, da bi potom na nove me?unarodne izazove, koje nam novi svjetski (ne)red postavlja posljednja dva desetlje?a, mogli primjerenije reagirati. dr. Azra D?aji?-Weber

Habsburgi, Windsori, Romanovi, Hohenzollerni, familii regale ale Belgiei, Olandei, Italiei, Iugoslaviei, Bulgariei, Rom?niei sau Greciei – monarhiile europene s-au aflat ?n inima celor dou? R?zboaie Mondiale.?ntr-o incursiune istoric? fascinant?, punctat? de portrete, anecdote, momente-cheie, ?nt?lniri decisive, jocuri de alian?e, Jean des Cars ne introduce ?n culisele cur?ilor europene prinse ?n v?rtejul celor dou? conflagra?ii care au zguduit secolul al XX-lea.?Jean des Cars, eminent specialist al marilor dinastii europene, realizeaz? – ?ar? dup? ?ar?, deceniu dup? deceniu – un expozeu al faptelor istorice marcante, construind o lucrare plin? de vivacitate ?i bine documentata, o lectura cu at?t mai captivanta, cu c?t cele aproape 170 de subcapitole care o compun istorisesc, fiecare ?n parte, o adev?rat? poveste." - Le Figaro Magazine?Una dintre cele mai bune c?r?i ale autorului ?i un succes de libr?rie: urm?rim pe parcursul acestor conflicte comportamentele monarhilor, majoritatea ?nrudi?i ?ntre ei. Un secol de istorie a marilor familii, a destinelor europene, iar pentru Europa de Est, o memorie reg?sit?." - Valeurs Actuelles?n vara lui 1914, Europa este majoritar monarhic?: din dou?zeci ?i dou? de state, nou?sprezece sunt regate, imperii, principate sau mari ducate. Ast?zi, nu au mai r?mas dec?t zece. Primul R?zboi Mondial provoac? pr?bu?irea a patru imperii (Germania, Rusia, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman), iar al Doilea spulber? patru regate (Italia, Iugoslavia, Rom?nia, Bulgaria).Cine erau ace?ti suverani? Dar femeile care le ?mp?rt??eau destinul?De la ambi?ie la orbire, de la curaj la sl?biciune, de la gelozie la abnega?ie, care au fost triumfurile ?i e?ecurile lor? Cum ?i-au tr?it gloria, dramele, cum s-au confruntat cu ascensiunea extremismelor interbelice, cu apari?ia totalitarismelor? Erau con?tien?i de consecin?ele gesturilor lor? Sau au fost incapabili s? stopeze avansul na?ionalismelor? Care au fost vie?ile lor personale, iubirile ?i pasiunile secrete? Ace?ti monarhi, care se vor alia, se vor ?nfrunta ?i uneori tr?da, sunt to?i ?nrudi?i, uni?i prin leg?turi de s?nge ?i matrimoniale. Astfel, ?r?zboiul regilor" va fi o incredibil? reglare de conturi familial? – la scar? continental?, apoi mondial?.

Materialele reunite in acest volum reprezinta o suma de contributii si studii publicate in ultimii ani. Toate materialele au fost selectate pentru a corespunde titlului stabilit: BATALIA PENTRU BASARABIA. Este explicabil de ce, in atare conditii, preocuparile colectivului de autori s-au concentrat asupra epocii celui de-al Doilea Razboi Mondial, cu predilectie tratand sfartecarea teritoriala a Romaniei Mari in 1940 sau rolul si locul Maresalului Ion Antonescu in reluarea luptei nationale pentru eliberarea Basarabiei de sub dominatia Imperiului Rosu stalinist, dupa 1941. Nu au fost neglijate nici anume fapte si consideratii din rastimpul 1945-1989, cand batalia s-a desfasurat indeosebi pe plan politico-diplomatic, dar si ideologic ori istoriografic.

O carte pasionant i minuios documentat.“ – Le Figaro Littéraire Dac exist o dinastie care s ntrupeze Europa, aceea este Casa de Habsburg“, scrie Jean des Cars n debutul acestei cavalcade pasionante prin istoria zbuciumat a Europei. Destinul prodigios al Habsburgilor ncepe, n cheie minor, n secolul al XI-lea, ntr-o fortrea situat n cantonul elveian Aargau, prinde aripi n 1273, odat cu alegerea, cu totul neateptat, a contelui Rudolf de Habsburg ca mprat al Sfntului Imperiu German, i i ncheie epopeea monarhic la Schnbrunn, pe 11 noiembrie 1918, cnd Carol al IV-lea semneaz actul de renunare la coroana imperial a Austriei. Vreme de apte secole, Habsburgii au dominat o mare parte a Europei, a Orientului Apropiat i a Americii de Sud. Cuceritorul Carol Quintul, reformatoarea Maria Tereza, Franz Joseph i legendara sa soie Sisi, Zita, suverana datoriei, sunt doar cteva dintre figurile emblematice ale acestei familii excepionale, care a marcat istoria. Nendoielnic, dispariia lor semnaleaz prbuirea unei lumi, dar numele lor rmne venic sinonim cu nflorirea artelor, grandoarea politic i identitatea european. Pentru alctuirea acestui volum incitant, n care faptul istoric documentat se ntlnete fericit cu excursul jurnalistic profesionist i bine calibrat, dar i cu o anecdotic ncnttoare, Jean des Cars, talentat raconteur i recunoscut cronicar al marilor monarhii europene, a consultat arhive, a vizitat toate locurile-reper ale dinastiei, a realizat interviuri i a cules mrturiile inedite ale mprtesei Zita i ale arhiducelui Otto de Habsburg. Istoria este plin de maiesti individuale, ns Habsburgii ntruchipeaz maiestatea dinastic. [...] A ajunge s nu mai constitui doar o familie, s nu mai reprezini doar o ar, ci un agregat de naiuni, a stpni jumtate din Europa i o mare parte din America, a purta o coroan mai grea chiar dect coroana Imperiului Britanic, dar a te plimba, n acelai timp, prin Prater, cu o umbrel sub bra, iat un spectacol pe care omenirea nul va mai vedea vreodat.“ – Paul Morand n 1919, prbuirea imperiilor i, apoi, o redivizare geografic arbitrar elimin de la conducere familii vechi i puternice, cum ar fi Romanovii, Hohenzollernii i Habsburgii. Dup veacuri de prestigiu i influen, vechile case domnitoare sunt terse de pe hart, asasinate sau surghiunite. Dar, n timp ce familiile imperiale din Rusia i din Germania au fost nevoite, ulterior, s se mulumeasc, dup caz, cu nostalgii discrete, compromisuri regretabile sau reabilitri tardive, Habsburgii au luptat mpotriva anihilrii progresive la care erau supui, ripostnd chiar fa de ostracizarea care le era impus. Nu fr eforturi sau adversiti umilitoare, ei au reuit s triasc, s i refac imaginea, s existe din nou, s impun respect fa de numele lor nainte de anii ’40 i s redobndeasc un loc att n memoria vechii Europe, ct i n noua construcie european, ceea ce este un lucru excepional.“ – Jean des Cars

n iunie 2015 am publicat n revista Permanene” (nr. 6) articolul Vladimir Tismneanu - ieri i azi”, motivat de faptul c Preedintele Comisiei Prezideniale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romnia a devenit brusc un atacator al celor susinute n Raportul Final al Comisiei pe care a prezidat-o. Pn n prezent nu exist niciun fel de opinie a dlui Tismneanu i nici a celor de la Institutul Elie Wiesel” - MCA referitor la acest punct de vedere.

Cartea este rezultatul anchetelor desf??urate ?n paginile revistei Contemporanul – anchete ce au abordat o problema delicat?, ocolit? de nu pu?ini c?rturari: ?Problema evreiasc?". Se pronun?? pe marginea acestei disputate teme actuale personalit??i ca, de pild?, Dumitru ?epeneag, Matei C?linescu, Ion Vianu, Irina Cajal, Ion Iano?i, Nicolae Breban, ?i nu pu?ini al?i importan?i actan?i ai vie?ii sociale, politice ?i culturale din Rom?nia de azi.Un manual indirect de istorie, cartea e destinata studen?ilor, elevilor, profesorilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Vajon van esélye Hanna és Olivér szerelmének?Túlélheti a fiatal lány a végzetesnek hitt balesetet? ?s ha túl is éli, visszaállhat-e az élete a normális kerékvágásba?Mire képes a szerelem, mit bír el a szív? Elfogadni, megbocsátani, elengedni, újrakezdeni. A másik oldalról els? részében megismert szerepl?ké mellett új kapcsolatok alakulását is nyomon k?vethetjük. Együtt sírhatunk és nevethetünk a hétk?znapi h?s?kkel, akikkel végtelen természetességük miatt igazán k?nny? azonosulni. A korábbi k?tethez hasonlóan ezúttal is számtalan komoly téma vet?dik fel, a bonyodalmakkal dúsított, meglep?, néhol megd?bbent? fordulatokban gazdag t?rténet mégis k?nnyed, szórakoztató kikapcsolódást ígér. Papp Csilla legújabb k?nyvében, mely ott kezd?dik, ahol az els? regény véget ér, újra és újra rácsodálkozhatunk a szerelem erejére, mik?zben minden kétséget kizáróan el fogjuk hinni, hogy biztosan nincsenek véletlenek.

Referindu-se la Pesc?ru?ul ?ntr-o scrisoare din octombrie 1895, Cehov nota, ?ntre altele: ?Scriu o pies? pe care probabil nu o voi termina p?n? la sf?r?itul lui noiembrie. O scriu nu f?r? pl?cere, de?i m? tem de conven?iile scenei. E o comedie, exist? trei roluri pentru femei, ?ase pentru b?rba?i, patru acte, peisaje (priveli?tea unui lac), o mul?ime de conversa?ii despre literatur?, pu?in? ac?iune, mult? iubire“. Premiera s-a dovedit dezastruoas?, editorul s?u aduc?ndu-i acuze ca, pild?, la?itatea evident?, caracterul din cale afar? de feminin. Con?tient de geniul s?u, Cehov riposteaz?: ?De ce aceast? calomnie? Dup? reprezenta?ie am luat cina la Romanovi. Pe cuv?ntul meu de onoare. Apoi m-am dus la culcare, am dormit s?n?tos ?i a doua zi am mers acas? f?r? a suspina vreo nemul?umire. Dac? a? fi fost un la?, a? fi alergat de la un editor la altul ?i de la un actor la altul, i-a? fi implorat s? fie ?ng?duitori ?i a? fi petrecut dou? trei s?pt?m?ni ?n Petersburg, agit?ndu-m? cu Pesc?ru?ul meu, cu emo?ie, cu o transpira?ie rece ?n lamenta?ii. Am ac?ionat at?t de rece ?i de responsabil precum un om care a f?cut o ofert? ?i apoi a fost ?nt?mpinat cu un refuz ?i nu mai are nimic altceva de f?cut dec?t s? plece. ?ntr-adev?r, vanitatea mea a fost n?ucit?, dar ?ti?i, nu a fost o lovitur? din senin. A?teptam un e?ec ?i m? preg?tisem pentru el precum te-am prevenit cu o absolut? sinceritate“.

Cartea de fa?? r?spunde unor ?ntreb?ri majore: ce este omul? Cine este omul? De ce este omul?Cartea cuprinde teme subiective de medita?ie, filosofie diletant? ?i analiz? psihologic?, ?n genul unor confesiuni, fiind structurat? pe trei p?r?i. Cuvintele abuzive reprezint? o g?ndire fraged?, haotic?, pueril?, prima descoperire a propriului g?nd ?n contradic?ie cu g?ndirea lumii ?i cu g?ndirea proprie ?n alt? faz? a ei, necesitatea dubl?rii g?ndirii ?n dezacordurile ei.Dialogurile sunt descoperirea min?ii personajului ?n proprie minte, descoperirea personajelor vie?ii ?i amintiri fugare ale unor ?nt?mpl?ri obi?nuite care primesc subiectivism paranoic.A treia parte prime?te obiectivitatea, a?a zis? universal?, a unui anumit Narator, care reinterpreteaz? ?i reintegreaz? g?ndurile unui anumit om, ales la ?nt?mplare, dar decis totu?i de circumstan?ele c?r?ii. Dovedirea c? omul ?i ?nsumeaz? pe to?i, lumea.

De la ?nfiin?area sa, acum o sut? de ani, MI6 a fost ?nconjurat de mister ?i a avut un aer aproape mitic. Pentru opinia public?, no?iunea de ?spion“ a fost modelat? de universurile fic?ionale ale unor scriitori precum Ian Fleming, p?rintele lui James Bond, ?i John le Carré, creatorul cerebralului Smiley. Gordon Corera le ofer? cititorilor s?i ?ansa unic?, f?r? precedent, de a p?trunde ?n aceast? lume secret? ?i de a observa realitatea care a stat la baza fic?iunii. Cartea prezint? pove?ti individuale – mai degrab? dec?t pe cele ale institu?iilor sau descrierea evolu?iei situa?iei politice de-a lungul timpului –, scopul fiind acela de a explora rela?iile unice ?i personale din spatele spionajului – ceea ce Graham Greene numea ?factorul uman“, cu alte cuvinte, ?n cazul de fa??, motiva?iile ?i loialit??ile unui spion sau ale unui tr?d?tor ?i faptele care decurg de aici.De la ?nceputurile R?zboiului Rece p?n? ?n ziua de azi, MI6 a suferit o transformare extraordinar?, devenind dintr-o organiza?ie de diletan?i, cu iz de club select, una modern?, profesionist?, dar nu mai pu?in controversat?. Iar Gordon Corera ?i dezv?luie deopotriv? e?ecurile ?i succesele de-a lungul timpului, ?n contextele politice aferente. Marile drame ale R?zboiului Rece, ridicarea ?i c?derea Zidului Berlinului, Criza Rachetelor Cubaneze, atacurile de la 11 septembrie 2001, r?zboiul din Irak – toate aceste evenimente care au marcat istoria reprezint? fundalul pentru pove?tile adev?rate cu spioni.Corera prezint? cazurile interesante ale celor care au spionat, au min?it, au ?n?elat ?i, ?n unele cazuri, chiar ?i-au pierdut via?a ?n slujba ??rii pe care au servit-o. ?i oric?t de palpitante ar fi c?r?ile sau filmele cu spioni, ve?i vedea c?, cel pu?in aici, via?a bate filmul.

THE Spanish peninsula, separated from France on the north by the Pyrenees, and bounded on the three remaining sides by the Mediterranean Sea and the Atlantic Ocean, con-tains an area of 225,600 square miles, being a little larger than France. Nature has reared a very formidable barrier between Spain and France, for the Pyrenees, extending in a straight line 250 miles in length, from the Bay of Biscay to the Mediterranean, and often rising in peaks more than ten thou-sand feet in height, offer but three defiles which carriages can traverse, though there are more than a hundred passes which may be surmounted by pedestrians or the sure-footed mule. The soil is fertile; the climate genial and salubrious; and the face of the country, diversified with meadows and mountains, presents, in rare combination, the most attractive features both of loveliness and sublimity.?History does not inform us when and how this beautiful peninsula—called Hispania by the Romans—first became in-habited. Whether the earliest emigrants crossed the straits of Gibraltar from Africa, or came from Asia, coasting the shores of the Mediterranean, or descended from France through the defiles of the Pyrenees, can now never be known. The first glimpse we catch of Spain, through the haze of past ages, reveals to us the country inhabited by numerous barbaric tri-bes, fiercely hostile to each other, and constantly engaged in bloody wars. The mountain fastnesses were infested with robber bands, and rapine and violence everywhere reigned. The weapons grasped by these fierce warriors consisted of lances, clubs, and slings, with sabres and hatchets, of rude fashion but of keen edge. Their food was mainly nuts and ro-ots. Their clothing consisted of a single linen garment, girded around the waist; and a woollen tunic, surmounted by a cloth cap, descended to the feet. As in all barbarous nations, the hard work of life was performed by the women.??The names even of most of these tribes have long since perished; a few however have been transmitted to our day, such as the Celts, the Gallicians, the Lusitanians, and the Iberians. Several ages before the foundations of Rome or of Carthage were laid, it is said that the Phoenicians, exploring in their commercial tours the shores of the Mediterranean, established a mercantile colony at Cadiz. The colonists growing rich and strong, extended their dominions and founded the cities of Malaga and Cordova. About 800 years before Christ, a colony from Rhodes settled in the Spanish peninsula, and established the city of Rosas. Other expeditions, from various parts of Greece, also planted colonies and engaged in successful traffic with the Spanish natives.??Four hundred years before Christ, the Carthaginian republic was one of the leading powers, and Carthage was one of the most populous and influential cities on the globe. The Carthaginians crossed the narrow straits which separate Africa from Spain, landed in great strength upon the Spanish peninsula, and, after a short but severe conflict, subdued the foreign colonies there, brought the native Spaniards into subjection, and established their own supremacy over all the southern coast. Cadiz became the central point of Carthaginian power, from whence the invaders constantly extended their conquests. Though many of the interior tribes maintained for a time a sort of rude and ferocious independence, still Carthage gradually assumed dominion over the whole of Spain.??In the year 235 B.C., Hamilcar, the father of the illustrious Hannibal, compelled nearly all the tribes of Spain to ack-nowledge his sway. For eight years Hamilcar waged almost an incessant battle with the Spaniards. Still it was merely a military possession which he held of the country, and he erected Barcelona and several other fortresses, where his soldiers could bid defiance to assaults, and could overawe the surrounding inhabitants.

Maszumé hétk?znapi kamaszlány a 60-as évek Iránjában. Iskolába menet meglát egy fiatalembert, akivel egymásba szeretnek. Maszumé bátyjai megtalálják ártatlan levelezésüket, húgukat megverik, majd máshoz kényszerítik feleségül. A lánynak fel kell adnia álmait, és el kell indulnia egy g?r?ngy?s úton, melyet a sors rendelt neki. Az ?tven évet fel?lel? regény a hazáját jól ismer? szerz? szemével k?veti végig Irán viharos t?rténelmét: a 60-as évek a sah elnyomó uralma alatt, majd az iszlám forradalom, mely visszahozta Iránba a k?zépkort, az iraki–iráni háború. A regényt, mely az utóbbi évtized legnagyobb bestsellere lett Iránban, kétszer is betiltották, azonban nem politikai tartalma miatt, hanem mert egy olyan független és er?s n? sorsát állítja példaképül, aki a sorscsapások és nehézségek ellenére sosem adja fel a reményt, s bár csendesen, mégis határozottan tiltakozik társadalmának elnyomó hagyományai ellen. Parinoush Saniee szociológus és pszichológus, t?bb regény szerz?je. A sors k?nyve els? regénye, melyet t?bb nyelvre fordítottak le, Olaszországban elnyerte a Boccaccio-díjat, Németországban bestseller lett. Az iráni írón? 1949-ben született, férjnél van, két fia külf?ld?n él.

A magyar k?nyvkiadás legnagyobb adósságainak egyike ez a k?nyv. A világ t?bb országában a holokausztirodalom egyik legjelent?sebb remekm?veként tartják számon, Magyarországon 1982-ben jelent meg utoljára.Zsolt Béla, nagyváradi író, újságíró, a zsidót?rvények után nem folytathatta a pályáját. Munkaszolgálatra Ukrajnába került, az út onnan haza, majd a váradi gettóba, kés?bb Bergen-Belsenbe vezetett, egészen a szabadulásig.Zsolt Béla regénye nem artisztikus memoár. Vad, olykor az elviselhet?ség határáig kegyetlen és ?szinte visszaemlékezés, felzaklató olvasmány.Az olykor egymás kínjának is ?rül? társairól. Az elmebajig kegyetlen, egyszersmind a megtorlástól retteg? csend?r?kr?l. ?rulásról, kétségbeesésr?l, az újra és újra feltámadó hamis reményr?l, és mindennek okáról és céljáról: a zsidók kifosztásáról.Aki elolvassa a Kilenc koffert, megérti, miért nem tud a rémálomból eszmélni sok európai ország azóta sem.Zsolt Béla feleségének egész családja odaveszett, k?ztük az a Heyman ?va, akinek gettónaplója megjelent már t?bb nyelven, magyarul Piros bicikli címen.

T?rténik Olivér házában, Frigyes herceg udvarában, valamint az Ardeni-erd?ben – vélhet?leg Franciaországban. Egy nagy erej? vitéz, miként nálunk majd Toldi, legy?z egy bajnokot. Bár testvére ármánya miatt meg kellett volna halnia a párviadalban, mégis az ? homlokára kerül a gy?ztesnek kijáró koszorú. ?s ezzel kezdetét veszi vessz?futása. El?bb csak bátyja, majd uralkodója haragja el?l, utóbb egyenest a szám?zetésbe. Vigaszul csupán egy mosoly, egy fehér lánykézb?l kapott amulett és ?reg szolgája sírig h? ragaszkodása szolgál. ?m az ardeni erd? mélyén további barátokra, igaz szerelemre, és el?z?tt hercegének birodalmára talál.

Mit jelent az, hogy széls?jobboldal? Kikkel szimpatizálnak és mit képviselnek az újhungaristák? Mit jelképez a 88-as szám? Miféle ideológia áll a széls?jobboldali irányzatok hátterében? Mikor és miért válnak sikeressé a radikálisok? K?tetünk ezeken a kérdéseken kívül arra is választ ad, hogy melyek voltak a magyar széls?jobboldali mozgalmak megszületésének hazai el?zményei, külf?ldi szellemi el?képei és testvérmozgalmai. Mindemellett rávilágít a széls?jobboldaliság kritériumaira az irányzat 1919-es születését?l napjainkig, és feltárja a széls?jobboldali szubkultúrák változatos, markáns ismertet?jegyeit. A Jobbik és a Magyar Gárda tevékenységéig ível? áttekintés azt is megmutatja, milyen sokszín? jelenség a magyarországi széls?jobboldal, pontosabban az a radikális politikai mozgalmakat t?m?rít? gy?jt?fogalom, amelyet ma így szokás nevezni. A szerz?, PAKSA RUDOLF 1981-ben született Ajkán, az ELTE-n doktorált t?rténelemb?l és 2009 októberét?l az MTA T?rténettudományi Intézetének a munkatársa. ?rdekl?dési területe a modern kori magyar t?rténelem; kutatásai súlypontja a 19–20. századi historiográfia, a régi E?tv?s Collegium, valamint a Horthy-kori széls?jobboldali irányzatok.

Documentele publicate sub egida Institutului de Istorie ?George Bari?iu“ al Academiei Rom?ne au fost structurate ?n dou? p?r?i: Emigra?ia albgardist? ?i Biserica Rus? din Bucure?ti. Prima parte cuprinde r?spunsul direc?iilor regionale la Ordinul Direc?iei Generale a Securit??ii Statului nr. 354/81558 privind albgardi?tii din raza acestora de competen??, iar cea de a doua – materiale ale Direc?iei Regionale a Securit??ii Bucure?ti despre personalul, emigran?ii ?i refugia?ii care frecventeaz? Biserica Rus?. Sursele relev? destinul, starea de spirit ?i material? a fo?tilor membri ai armatelor ruse ?i ucrainene stabili?i ?n Rom?nia, supravie?uitori ai celor dou? r?zboaie mondiale, liderii fiind deja aresta?i.Din sinteza informativ? a Direc?iei Regionale a Securit??ii Bac?u din 27 octombrie 1951:??n urma ac?iunilor contrarevolu?ionare desf??urate ?n t?n?rul Stat Sovietic de c?tre bandele conduse de Denikin, Kerenski ?i Vranghel, bande ce au fost distruse de c?tre t?n?ra Armat? Ro?ie Sovietic? ?i alungate peste grani?ele Statului Sovietic, ?i ?n ?ar? la noi au venit o serie de elemente ce au f?cut parte din aceste armate, care ?i-au stabilit domiciliul ?n diferite ora?e ale ??rii noastre, unde sub regimul burghezo-mo?ieresc ce se afla ?n acel timp la c?rma ??rii noastre au g?sit azil ?i ocrotire.Astfel ?i ?n regiunea Bac?u din aceste elemente identificate p?n? ?n prezent sunt ?n num?r de 6 persoane, ?i anume: Mateevski Konstantin, ?n prezent domiciliat ?n Piatra-Neam?, de profesie electrician ?i mecanic, angajat ?n aceast? func?ie la Sovromlemn Piatra-Neam?; Petrovski Vasile, fost colonel de artilerie ?i avia?ie ?n armata alb? a lui Vranghel, ?n prezent domiciliat ?n Piatra-Neam?, fiind angajat ca magazioner la fabrica Bistri?a din Piatra-Neam?; Galini?cenko Alexandru, domiciliat ?n Piatra-Neam?, f?r? ocupa?ie, ?n prezent fiind b?tr?n; Kazimirov Mark, de profesie ?ofer angajat ?n aceast? calitate la fabrica ?Reconstruc?ia“ Piatra-Neam?, fost ofi?er ?n Armata Alb? ucrainean?, ?n prezent lucreaz? ca t?mplar, ?i Babici Ifrim, fost ofi?er ?n armata lui Vranghel, actualmente domiciliat ?n comuna Tarc?u, raionul Piatra-Neam?, cu serviciul la Sovromlemn.?n leg?tur? cu susnumi?ii trebuie s? ar?t?m c? dac? ?n trecut existau unele rela?ii de prietenie ?ntre d?n?ii, ?nt?lniri ?n care ??i reaminteau cu pl?cere de trecutul lor, ast?zi, fiind elemente b?tr?ne, nu se mai observ? aceste leg?turi, mai ales c? majoritatea sunt c?s?tori?i cu cet??ence rom?ne ?i parte dintre d?n?ii au chiar ?i copii.De asemeni, din cele cunoscute de noi rezult? c? ace?tia nu ?ntre?in leg?turi prin coresponden?? cu str?in?tatea ?i nici cu elementele dubioase ?i du?m?noase din locurile unde tr?iesc ei. S-a putut constata c? aceste elemente sunt extrem de fricoase ca nu cumva s? vin? o dispozi?ie care s?-i pun? ?n situa?ia s? se ?ntoarc? ?n URSS, obliga?i. Comentarii ?n acest gen au fost extrem de multe ?n r?ndurile lor, ?n special ?ntre anii 1945-1946, c?nd ei credeau sigur c? vor fi evacua?i din ?ara noastr? ?i trimi?i ?n Uniunea Sovietic?. Totu?i ?i ?n prezent, de?i b?tr?ni, exist? ?i ?n r?ndurile lor unele comentarii ?i nemul?umiri, pe care ?ns? ?i le arat? ?n anturajul restr?ns pe care eventual ?l au.“