Dou? vie?i, dou? iubiri, o singur? alegere.O poveste cople?itor de frumoas? ." – Kirkus Reviews?Cartea unei genera?ii ?i o viitoare lectur? clasic?." - The SunLucy ?i Gabe s-au ?nt?lnit ?n studen?ie, la Columbia University, ?ntr-o zi care le-a schimbat am?ndurora cursul vie?ii: 11 septembrie 2001. Au decis atunci ca existen?ele lor s? ?nsemne ceva pentru oamenii din jur.?Un an mai t?rziu, soarta ?i aduce laolalt? din nou, dar dup? o frumoas? poveste de dragoste, drumurile lor se despart. Gabe devine fotoreporter ?n Orientul Mijlociu, iar Lucy face carier? ?n televiziune, la New York.?Urmeaz? treisprezece ani de visuri, dorin?e, gelozii, tr?d?ri, iubire absolut?, ?n care ei sunt desp?r?i?i de continente, dar nu ?i suflete?te. Lucy trebuie s? ia, ?n final, o hot?r?re extrem de dificil?, sf??ietoare."Lumina pe care am pierdut-o?ne pune ?n fa?a unor ?ntreb?ri tulbur?toare: vie?ile ne sunt modelate de propriile noastre alegeri sau de ni?te for?e pe care nu le putem controla? Prima dragoste dureaz? pentru totdeauna? ?i merit? s? ne risc?m stabilitatea ?i siguran?a pentru o dragoste exploziv?, imprevizibil??" - Kirkus Reviews"Un montagne russe al emo?iilor." – US Weekly"Genul de carte pe care o cite?ti dintr-o r?suflare." - Stylist Magazine "Jill Santopolo?a scris o poveste de iubire care-?i va fr?nge inima." - Irish Independent? ?

Un gangster, un recep?ioner ?i un vicar intr? ?ntr-un bar…?Johan Andersson, un b?rbat certat cu legea ?i cam be?iv, se ?ntov?r??e?te cu dou? personaje cel pu?in la fel de pitore?ti ca el. Recep?ionerul de la un hotel ieftin de la periferia Stockholmului ?i o fost? preoteas? c?zut? ?n dizgra?ie ?i propun mai multe scheme de afaceri care s? le rotunjeasc? lor veniturile, f?r? prea mult? b?taie de cap.?Astfel, Johan Andersson, supranumit ?i Asasinul Anders, devine pe r?nd b?t?u? pl?tit, pastor al unei biserici cu metode pu?in spus neortodoxe, ?i, nici mai mult nici mai pu?in, Mo? Cr?ciun.?n cele din urm?, eroii no?tri par s? fi g?sit echilibrul perfect ?ntre a da ?i a lua de la via?? at?t c?t trebuie pentru ca aceasta s? capete un sens.?“Asasinul Anders ?i lumea pe ?n?elesul tuturor?este o poveste de un comic nebun.” - The Times“O aventur? extrem de captivant?.” - Financial Times“Jonas Jonasson?este, f?r? ?ndoial?, un geniu al comicului.” - express.co.uk“Pentru aceast? carte, a? fi putut alege un instructor auto care nu ?tie s? ?ofeze sau un economist care nu ?tie s? socoteasc?. ?n schimb, am ales un preot care nu crede ?n Dumnezeu.” -?Jonas Jonasson

Un thriller psihologic ambi?ios ?i plin de adrenalin?, ?n care nimic nu este ceea ce pare.Ted McKay are tot ce ??i dore?te: o so?ie frumoas?, dou? fete minunate ?i o slujb? foarte bine pl?tit?. C?nd este diagnosticat cu tumoare cerebral? ?n faz? terminal?, hot?r??te s?-?i trag? un glon? ?n cap. Dar e ?ntrerupt de soneria de la intrare.Justin Lynch ??i face apari?ia la u?a lui, cu o propunere ciudat?. S? ucid? dou? persoane: un criminal ?i un om bolnav de cancer ?n faz? terminal?, care, asemenea lui Ted, vrea s? moar?. ?n schimb, cineva ?l va omor? pe Ted. Familia lui va fi astfel cru?at? de consecin?ele psihologice devastatoare provocate de sinuciderea sa.??n timp ce Ted comite crimele, unele situa?ii i se par stranii. Victimele ?i ?tiu numele ?i evoc? secven?e ce-i sunt familiare. ?i mai ciudat, Ted recunoa?te locuri ?i oameni de care n-ar trebui s? aib? habar. Pe m?sur? ce o ia razna, ?i revin ?n minte secrete ?ntunecate din trecut."Viziuni de co?mar, r?sturn?ri de situa?ie halucinante ?i un stil narativ caleidoscopic fac din povestea lui Axat una trepidant?, dar la baza acestei aventuri literare pe alocuri ?nfrico??toare se afl? un roman poli?ist ingenios construit, care uime?te, tulbur? ?i ?nc?nt? ?n egal? m?sur?." - Publishers Weekly"Adev?rul ?i iluzia se ?mpletesc ?ntr-o ?es?tur? invizibil? ?n aceast? poveste uluitoare. Federico Axat este genul de scriitor hipnotic pe care adori s?-l cite?ti, dar pe care nu-l po?i crede ?n totalitate." - The New York Times"?n romanul lui Federico Axat se ?nt?lnesc elemente din Hitchock, P. D. James sau Ruth Rendell, dar el duce suspansul mult mai departe." - New York Journal of Books"Un thriller psihologic ?n care totul e ?n?el?tor, inclusiv ?n mintea protagonistului, iar piesele se mi?c? exact ca ?ntr-o partid? de ?ah." - El Mundo?

La limita extrem? este un roman de scandal nu numai literar, o capodoper? ?n care se lupt? cu prejudec??ile morale, sexuale, sociale. O carte scris? ?n bun? tradi?ie inaugurat? de D.H. Lawrence ?i Henri Miller. Mihail Ar??ba?ev, romancier, prozator rus, este contemporan cu Nabokov ?i al?i scriitori care se formeaz? ?i se lanseaz? ?la r?scrucea“ secolelor XIX ?i XX. Moare t?n?r. Sanin, capodopera d-sale ap?ruta ?n 1907, i-a adus autorului o celebritate scandaloas?. La ini?iativa Bisericii ortodoxe ruse, lui Ar??ba?ev i s-a intentat un proces, scriitorul fiind ?nvinuit de propagarea pornografiei. ?n consecin??, Sanin ?i alte scrieri ale lui Ar??ba?ev au fost interzise ?n patria autorului r?stimp de decenii.

Sunt convins c aceast carte va intra n istoria literaturii, aa cum este ea, minunat. Nu cunosc n literatura romn un mai frumos omagiu adus mamei...“ (Ana Blandiana)Titlul unui roman care ar trebui s intre n manualele de literatur: Veneticii de Ion Lazu. Acest roman nseamn anexarea unui nou domeniu pentru literatura noastr, dar mai nseamn i un pas pentru proza romneasc de dup razboi, n-a spune doar pentru cea de dup ’89. El se detaeaz prin virtui stilistice cu totul remarcabile. Aceast oper literar condenseaz n ea att un proiect autobiografic, ct i o experien extraordinar n domeniul romanescului. Este un roman emblematic pentru secolul XX, cci figura refugiatului este ea nsi emblematic pentru acest secol… Cred c cele mai bune pagini din Veneticii pot concura cu pagini memorabile din Donul linitit, pentru c bntuie peste tot acel suflu de mare proz realist.“ (Radu Voinescu)

O culegere edific?toare de aforisme ?i pamflete, din care nu lipsesc umorul, inteligen?a vie, ascu?it?.

Prima mea plimbare ?n peisaj hispanic am f?cut o cu ochii ?nchi?i. Dar trebuie s? ?ncep cu ?nceputul.Am ?tiut c? m? angajez la o c?l?torie prea lung? pentru rezisten?a mea fizic? ?i a?a a fost. Mai int?i trenul Ia?i Bucure?ti. Dup? amiaza, canicul?… ??i imaginezi. Dar au fost ?i probleme ?n plus. ?n prima gar? au urcat ni?te zilieri petrec?re?i, a?a mi s a p?rut ?n primul moment. Erau foarte bronza?i, tatua?i ?i se ?ntorceau de la munc?, am presupus eu, dar asta nu i-a ajutat cu nimic, nu le a temperat agresivitatea. S-au sim?it din primul moment ca acas?. Au deschis un casetofon cu manele, au ?nceput s? fumeze ?i s? bea, pigment?nd totul cu ni?te ?njur?turi ?adev?rate“.O carte captivant?. O incursiune unic? ?n lumea tranzi?iei.

Romanul Prin? ?i spadasin (Volumul I) face parte din ciclul de romane istorice denumit de autor Romanul secolului XIII rom?nesc. Prin? ?i spadasin ?l poart? pe cititor ?n lumea fascinanta ?i cutez?toare a unuia din cei mai ?nsemna?i domni din dinastia Basarabilor, Petru Cercel, domn al ??rii Rom?ne?ti (1583-1585), fiu al lui P?tra?cu cel Bun ?i frate mai mare al lui Mihai Viteazul. Domn de o aleas? cultur?, spirit renascentist, prin reformele realizate ?n timpul scurtei domnii, a contribuit la progresul ??rii sale ?i, prin vastul orizont al g?ndirii ?i crea?iei, a contribuit, al?turi de Nicolae Olahul, Dimitrie Cantemir ?i domnul martir Constantin Br?ncoveanu, ori, mai t?rziu Nicolae Iorga, la sporirea prestigiului rom?nesc peste hotare.

Volumul 2 din ?Centurionii“, numit ?Lovitura“, este de fapt, ducerea la ?ndeplinire a planului pus la punct ?n primul volum.Un plan ?ndeplinit cu acurate?e, eficient, chirurgical. Atunci c?nd o lovitur? de stat are la baz? un plan bun, realist, realizabil ?i detaliat ?i este dat? de profesioni?ti dota?i cu tehnica necesar?, nu este nevoie de masacre, de desf??ur?ri masive de for?e ?i nici de pierderi colaterale numeroase. Moare numai cine trebuie s? moar? ?i oamenii de pe strad? afl? c? s-a ?nt?mplat ceva abia dup? ce totul s-a terminat ?i ac?iunea s-a ?ncheiat. O astfel de ac?iune are loc ?n insula Hernandina, republic? aleas? pentru experien??. ?i lovitura este ?ncununat? de succes. Dar astfel de lovituri ??i au totu?i pre?ul lor. Explozii ?nt?rziate ?i valuri tsunami au loc ?i dup? consumarea evenimentelor. Iar ?n astfel de momente este bine sa ai prieteni de ?ncredere pe care s? te po?i baza ?ntotdeauna…?Centurionii“ nu este doar povestea unei lovituri de stat. Este ?i povestea prieteniei ?i camaraderiei care se cimenteaz? ?ntre solda?i ?i profesioni?ti dispu?i ?ntotdeauna s? se al?ture unei cauze ?i s?-?i ri?te via?a pentru ea. Pentru cei mai multi profesioni?ti de acest gen, banii, de?i aprecia?i la justa lor valoare, sunt totu?i doar un mijloc… ?i niciodat? un scop ?n sine…

De sorginte autobiografic?, acest roman ?ocant constituie un document al vie?ii ?n Vestul Imperiului Sovietic. Scris ?ntr-un stil extrem de viu, articula?ia frazei fiind de o simplitate tu?ant?, Leo Butnaru, unul dintre cei mai importan?i scriitori rom?ni din Basarabia, ne ofer? o oper? literar? de prim raft.

Centurionii“ este radiografia unei lovituri de stat ntr-o insul din Marea Caraibelor. Este un roman alert i documentat, bazat pe informaii reale i existente, n care tehnica militar i cea de informaii este cea din realitatea care ne nconjoar, dar care nu ne este ntotdeauna direct accesibil tuturor, din raiuni practice.n aciunea crii vei descoperi o lume ascuns, trepidant, colorat. Este lumea plin de un farmec ciudat i pervers, lumea secret i fr mil a spionajului, a politicii duplicitare la cel mai nalt nivel, a manipulatorilor de bani i de informaii clasificate, a mercenarilor provenii din cele mai de top trupe pentru operaiuni speciale, a tehnicienilor informaticieni care descoper, urmresc i devalizeaz conturi bancare secrete, a traficanilor de armament i nu n ultima instan, a tiraniilor acceptate i protejate de politicile oscilante i interesate ale marilor puteri, alturi de lupttori pentru libertate, rebeli cu o cauz dreapt... i cu conturi bancare alimentate periodic n schimbul informaiilor i al aciunilor comandate i executate.Personajele sunt oameni normali n aceast lume ascuns privirilor indiscrete. Brbti antrenai, curajoi i gata oricnd s-i vnd priceperea i s-i ncerce norocul sub un nou steag strin, femei frumoase, inteligente i fr scrupule sau mil, politicieni corupi i interesai mai mult de buzunarul propriu dect de binele naiunii pe care o reprezint, manipulatori de informaii dispui oricnd s le schimbe contra unui un pre corect... O lume a profesionitilor, n care amatorii nu triesc destul pentru a-i numra banii. O lume n care supravieuiesc numai cei care sunt fcui s supravieuiasc.

Romanul Prin? ?i spadasin (Volumul II) face parte din ciclul de romane istorice denumit de autor Romanul secolului XIII rom?nesc. Prin? ?i spadasin ?l poart? pe cititor ?n lumea fascinanta ?i cutez?toare a unuia din cei mai ?nsemna?i domni din dinastia Basarabilor, Petru Cercel, domn al ??rii Rom?ne?ti (1583-1585), fiu al lui P?tra?cu cel Bun ?i frate mai mare al lui Mihai Viteazul. Domn de o aleas? cultur?, spirit renascentist, prin reformele realizate ?n timpul scurtei domnii, a contribuit la progresul ??rii sale ?i, prin vastul orizont al g?ndirii ?i crea?iei, a contribuit, al?turi de Nicolae Olahul, Dimitrie Cantemir ?i domnul martir Constantin Br?ncoveanu, ori, mai t?rziu Nicolae Iorga, la sporirea prestigiului rom?nesc peste hotare.

"Eugene Witla, wilt thou have this woman to thy wedded wife, to live together after God's ordinance in the holy estate of matrimony? Wilt thou love her, comfort her, honour her, and keep her in sickness and in health; and forsaking all others, keep thee only unto her, so long as ye both shall live?""I will." This story has its beginnings in the town of Alexandria, Illinois, between 1884 and 1889, at the time when the place had a population of somewhere near ten thousand. There was about it just enough of the air of a city to relieve it of the sense of rural life. It had one street-car line, a theatre,—or rather, an opera house, so-called (why no one might say, for no opera was ever performed there)—two railroads, with their stations, and a business district, composed of four brisk sides to a public square. In the square were the county court-house and four newspapers. These two morning and two evening papers made the population fairly aware of the fact that life was full of issues, local and national, and that there were many interesting and varied things to do. On the edge of town, several lakes and a pretty stream—perhaps Alexandria's most pleasant feature—gave it an atmosphere not unakin to that of a moderate-priced summer resort. Architecturally the town was not new. It was mostly built of wood, as all American towns were at this time, but laid out prettily in some sections, with houses that sat back in great yards, far from the streets, with flower beds, brick walks, and green trees as concomitants of a comfortable home life. Alexandria was a city of young Americans. Its spirit was young. Life was all before almost everybody. It was really good to be alive.In one part of this city there lived a family which in its character and composition might well have been considered typically American and middle western. It was not by any means poor—or, at least, did not consider itself so; it was in no sense rich. Thomas Jefferson Witla, the father, was a sewing machine agent with the general agency in that county of one of the best known and best selling machines made. From each twenty, thirty-five or sixty-dollar machine which he sold, he took a profit of thirty-five per cent. The sale of machines was not great, but it was enough to yield him nearly two thousand dollars a year; and on that he had managed to buy a house and lot, to furnish it comfortably, to send his children to school, and to maintain a local store on the public square where the latest styles of machines were displayed. He also took old machines of other makes in exchange, allowing ten to fifteen dollars on the purchase price of a new machine. He also repaired machines,—and with that peculiar energy of the American mind, he tried to do a little insurance business in addition. His first idea was that his son, Eugene Tennyson Witla, might take charge of this latter work, once he became old enough and the insurance trade had developed sufficiently. He was a quick, wiry, active man of no great stature, sandy-haired, with blue eyes with noticeable eye-brows, an eagle nose, and a rather radiant and ingratiating smile. Service as a canvassing salesman, endeavoring to persuade recalcitrant wives and indifferent or conservative husbands to realize that they really needed a new machine in their home, had taught him caution, tact, savoir faire. He knew how to approach people pleasantly. His wife thought too much so.Certainly he was honest, hard working, and thrifty. They had been waiting a long time for the day when they could say they owned their own home and had a little something laid away for emergencies. That day had come, and life was not half bad. Their house was neat,—white with green shutters, surrounded by a yard with well kept flower beds, a smooth lawn, and some few shapely and broad spreading trees. There was a front porch with rockers, a swing under one tree, a hammock under another, a buggy and several canvassing wagons in a nearby stable.

The "Times."?"For its rapid action, in fact, we have seldom read a better story, or one which is more full of incidents, sanguinary, trenchant, and robust."??The "Daily Telegraph."?"A true and a wonderfully well-sustained piece of Oriental life and striking history."??The "Spectator."?"This is a very remarkable book. It is a determined attempt to bring the interior Hindoo and Mussulman life of a great Mahratta province during the most exciting times home to the hearts and understandings of Englishmen, to interest them in people with whom they have nothing except human nature in common."??"Morning Post."?"'Tara' is a unique work. There is nothing like it in the English literature of fiction. No other writer has ever attempted the portrayal of Indian life, society, and interests, entirely free from any European admixture of character or incident. The author himself now does so for the first time. 'The Confessions of a Thug' related to British jurisdiction in India. 'Tippoo Sultan' dealt with the gallant struggles of that monarch against the encroaching British power, but 'Tara' is all Indian."??"Saturday Review."?"It is seldom that we meet with a work of fiction executed with anything like the conscientious care and minute elaboration of Captain Meadows Taylor's Indian Tale. His characters have mostly the clearness and individuality of portraits, and his scenery exhibits all the marked and decisive features of photographs taken on the spot. The work throughout is evidently that of a master of Oriental life and character in love with his subject, to whom nothing appears trivial or beneath notice that can illustrate the peculiar traits of Asiatic nature, or kindle an enthusiasm for knowing more of the history, manners, and usages of our fellow-subjects in the east."??The "Standard."?"In no one part of the work has Captain Taylor shown more thorough art than in those pages in which he details the features of the Hindoo and Ma-homedan family life. He never overloads; his characters are not lay figures attired in triple folds of gorgeous robes to hide their nakedness. With a few subtle touches he shows us the interior life of each household, and the morning springs of every character, and he leaves us to fill in the obvious details for ourselves."???My Lord,?The scenes and characters which i have endeavoured to depict in these volumes will be necessarily new and strange to you; but if they excite interest in the native annals of a country of which i find but little real knowledge existing, the object of the work will have been attained; while, by the kind courtesy which permits me to dedicate it to you, your excellency confers upon me a very sincere gratification.??I have the honour to be,?Your Lordship's very faithful servant,??MEADOWS TAYLOR.

Un productor neobosit de surprize, n spaiul nostru literar, este Nicolae Breban…“ (Gabriel Dimisianu, Romnia literar“, nr. 42, 2009) Nicolae Breban este stpnit de – i ajunge sa stpneasc el nsui – voina de putere creatoare. Creaia este, dup Fr. Nietzsche, adevrata voina de putere. Ct pot crea – att exist“, iat relaia definitorie i poate chiar sensul vieii, raliat adnc unei ontologii a artei literare. Scriitorul se teme cel mai mult de insuficiena voinei. ntotdeauna a fost ngrozit de un succes de mna a doua. Un succes a fost faptul ca n Frana i-au fost publicate romane dificile“, ntr-un context literar i istoric defavorabil. (…) Breban triete cu luciditate abisal un vis estetic“. Urmeaz, aadar, i nu contrazice autonomia esteticului. Omul i cultura sunt artificioase, nu naturale. El crede c, n esen, literatura nu s-a schimbat niciodat de la Homer ncoace.“ (Marian Victor Buciu) Un romancier pentru o generaie a literaturii. Nici un prozator roman nu a trit, dup 1960, o evoluie att de rapid. Succesul fulgertor al lui Nicolae Breban nu poate i nici nu trebuie s fie judecat independent de momentul 1965 al literaturii tinere. O generaie de povestitori i de poei avea nevoie de un adevrat romancier pentru a-i consacra, aa cum se cuvine, strlucirea. Nu de un romancier fcut prin aglomerarea povestirilor, strlucitor pe fiecare pagina, spectaculos prin fiecare personaj al sau; generaia reclama nu un autor care tie sa povesteasc, ci un scriitor nzestrat cu vocaie de romancier: de adevrat constructor.“ (Cornel Ungureanu)

O carte pentru copiii ?i adolescen?ii de la trei la nou?zeci ?i trei de ani. ?n fiecare sear?, ?nainte de a se duce ?n p?tu?ul lui, micu?ul Andrei se strecur? l?ng? mine ?n pat, “ca s?-i dau c?lduric?“, obicei mai vechi, dar la care nu voia sa renun?e nici acum, ?n toiul verii; a?a c? se strecura l?ng? mine, mi se cuib?rea la piept ?i, pref?c?ndu-se c? a?teapt? s?-?i primeasc? por?ia de c?lduric? – un fel de-a zice, c?ci de fapt el era cel care ma ?nc?lzea pe mine! – ?l auzeam ?optind deodat?, exact ?n clipa c?nd eu sim?eam c? ?ntrebarea nu poate sa mai ?nt?rzie: -Tat?, nu-mi poveste?ti ce s-a mai ?nt?mplat ?n p?durea pentru copii?

Povestirea de fa??, Bezna sub soare, de?i este relatat? ?ntr-un plan oarecum alternativ, opera?iunile propriu-zise privind evenimentele declan?ate ?n Rom?nia ?n dramaticul decembrie 1989 (expuse sub forma amintirilor), au o desf??urare succesiv? preced?nd ?n timp organizarea atentatului ?mpotriva lui Fidel Castro, iar liantul comun ?l constituie implicarea acelora?i agen?i K.G.B. Confruntarea s?ngeroas? a acestora cu echipa comandoului palestinian sau z?d?rnicirea tentativei de r?pire a cadavrelor Ceau?e?tilor de pe aeroportul Otopeni de c?tre agen?ii chinezi de sub conducerea lui Li Sian confer? ac?iunii dinamism ?i suspans, caracteristice tuturor romanelor lui Abdullaev.Cuv?ntul unui protagonist al evenimentelor din Rom?nia (General (r) Victor St?nculescu)...Romanul, care se vrea un interesant episod al ac?iunilor K.G.B. dup? ?nceperea destr?m?rii sistemului socialist post ?n?elegerea de la Malta ?ntre Pre?edintele S.U.A. Bush ?i Gorbaciov are ca principala ac?iune ?ncercarea de a scoate din joc un ultim bastion comunist monitorizat p?n? atunci de U.R.S.S.–Cuba, ?n perioada anilor ’90.Principalii actori ai romanului sunt fo?ti membri ai serviciilor secrete, ?n principal ai K.G.B., printre care ?i autorul romanului care descrie ac?iunile, locurile, momentele ?i personajele care se intersecteaz? ?ntr-o lupt? surd? (r?zboiul subteran) a serviciilor secrete din mai multe ??ri pe teritoriile unor ??ri europene, sud-americane ?i ?n final ?n Cuba unde se petrece ultima parte a ac?iunii romanului.Pentru noi, cititorii din Rom?nia sunt deosebit de interesante interferen?ele, cu dezv?luiri care ajut? la aflarea altor fe?e ale ?Adev?rului“, pe care neini?ia?ii la ac?iunile din decembrie 1989 le cer cu insisten?? ?i azi, dup? 18 ani!Romanul, din primele pagini, scoate la lumin?, sub forma unor descrieri ale unor documente denumite ?Dosarul de agentur? 8796“, cu actori de prim plan ca ?Domnitorul“, ?Marchizul“ sau ?Func?ionarul“ care sunt nume de acoperire ale unor spioni, ?n principal ai K.G.B., serviciul secret al Rusiei, sau G.R.U., serviciul secret al armatei ruse ?n reorganizare ?n perioada ’89-’90, c?nd, a?a cum descrie autorul, ?i el membru activ al G.R.U., se schimbau ca dup? un cutremur, vechi rela?ii cu altele noi pe principiul ?actualii prieteni sunt fo?tii adversari, iar fo?tii adversari ne-au devenit prieteni“!...Dialogul ?ntre unii din cei ce ac?ionau ?n Rom?nia cuprinde ?i fraze de genul ?presupune?i c? poate avea loc ?i eliminarea fizic? a so?ilor Ceau?escu“ ?i ?anali?tii no?tri nu exclud ?i o asemenea posibilitate“.Finalul se petrece ?n Cuba cu un specific de ?happy end“ de film american, ce ?ncheie ?n mod spectaculos ac?iunile reale ?i fictive ale unui roman ce se cite?te cu sufletul la gur? ?i un titlu ?Bezna sub soare“ care se pare c? era codul secret al opera?iunii grupului K.G.B. care a ac?ionat ?n 1989 ?n Rom?nia ?i din care este posibil s? fi f?cut parte ?i autorul.Cred c? cei care au tr?it perioada istoric? ce cuprinde romanul, precum ?i tineretul de azi vor ?n?elege mai bine c? ?Alia?ii de ieri devin poten?iali adversari iar adversarii de ieri noi parteneri“.Personal mul?umesc autorului, pe care nu-l cunosc, pentru referirile f?cute la Rom?nia, ?n special decembrie 1989 ?i la persoana mea.General (r) Victor St?nculescu

ntr-un mic ora, undeva la marginea de nord a rii, un copil de zece ani este martorul ultimelor zvcniri ale comunismului. Prin ochii lui, defileaz, rnd pe rnd, fantomatic, cele din urm siluete ale Epocii de Aur. n absurdul i grotescul colii, n marile fapte petrecute n spatele blocului, n vieile mbibate de alcool ale vecinilor, n personaje memorabile precum profesorul de latin B. sau trfa oficiala a trgului, n evenimentele explicabile i inexplicabile – pretutindeni, memoria lui decupeaz, cinematografic, cadre, secvene, dovezi vesele despre tragedia de fiecare zi a unor oameni care nu neleg ce li se ntmpl.Un Nic al comunismului aruncat ntre dou lumi, cutndu-se pe sine ntre roul cravatei de pionieri i ireala culoare a portocalelor, ntre marea depresie de dinainte i bacantica bucurie de dup.Un roman ca un hohot de rs, izbvitor i nostalgic, cu personaje i fapte reale.Un roman despre realitatea de ieri, o privire aruncat peste umr, ca ntr-o revedere, ca ntr-un Adio…

Cu primul volum al romanului Dragonii apocalipsului, Charles d'Arzac ?ncepe o saga ?n care oamenii, dragonii ?i vampirii tr?iesc ?mpreun?. O saga care se va termina cu Omul Dragon. Lor ?i dragonul Nitaa au un sigur suflet. Este mai mult ca o fr??ie, este cea mai sf?nt? uniune care poate exista. Autorul reu?e?te sa creeze o atmosfer? care deschide por?ile imaginare ale unei lumi ?n care cititorul intr? f?r? s? simt? ?i ?n care r?m?ne, ?ntr-un fel, prizonier.Deschide?i u?a ?i intra?i ?ntr-o lume nou?, diferit? de ceea ce cunoa?te?i ?i de tot ce v-a?i imaginat. ?ncet, ?ncet, o s? recunoa?te?i locurile unde ?ncepe aventura.

M? numesc Gicu ?i sunt poli?ist. Mama crede c? a?a mi-a fost scris ?n marea carte a vie?ii, s? fiu poli?ist, ?i c?, de?i totul pare ?mpotriva mea, Dumnezeu are compasiune pentru mine ?i m? va ajuta. Sunt poli?ist la sec?ia 66 din Bucure?ti, la ordine public?. Acum sunt ?n ?nt?rziere la o ?nt?lnire conspirativ?. Eram decis s? nu m? las impresionat de ceea ce urma s? v?d.De la Universitate o iau pe jos. Ajung t?rziu la ?nt?lnire. Discu?iile introductive au durat mai mult dec?t ar fi fost necesar ?i pentru o clip? m-am ?ntrebat dac? nu era o ?nscenare, ?ns? am respins ideea.

Debutul n roman – n spaiul literar romnesc – al unui tnr prozator italian, liceniat n jurnalistic i tiine politice, ne propune o scriitur dens, laborioas, mai aproape, credem noi, nu de maetrii italieni ai genului, ci de cei francezi i germani. O psihologie ciudat, uneori, la limita raionalului, dar i a prozei fantastice, ce duce nu rareori la formidabile dezvluiri de contiin, ne fac s pariem pe acest nume nou – Philippe Palini – i pe fervoarea sa creatoare, de o cert i elegant originalitate.“ (Nicolae Breban)