Cugetarea ascu?it?? ?i pu?intel sceptic?? pe care o g??sim ?n proverbe expresia colorat?? ?i plastic?? alternan?a de z?mbet ?i triste??? tot sufletul poporului variat ca o prim??var?? de la noi le g??sim ?n cel dint??i povestitor artist al nostru Ion Neculce - care nu e un mare c??rturar cum au fost Costine?tii ?i care vorbe?te ca un r??z??? sf??tos de odinioar??. N??cazurile s??racei Moldove Neculce le-a avut scrise ?n inima lui cum spune ?nsu?i. ?n marginile limbii simple ?i ?n?elepte a adunat ?n cronica lui comori de frumuse?i artistice. Letopise?ul s??u mi-i carte de c??p??t?i - ?i de c?te ori ?l deschid mi se umple sufletul de pl??ceri rare. [...] De la Ion Neculce ?i p?n?? la Creang?? a curs vreme ?ndelungat??: aproape dou?? veacuri. ??i ?n unul ?i ?n altul sim?esc ?ns?? sufletul cel ve?nic al neamului. ??i la unul ?i la altul g??sesc caracterele specifice ale poporului nostru. ??i unul ?i altul au ?nflorit pe aceste plaiuri ?i au scos la soare vechile comori. Am?ndoi au f??cut parte din acea familie de oameni rari ?i ciuda?i care ies din c?nd ?n c?nd de pe drumurile ob?te?ti ?i se r??zle?esc c?nt?nd cu ochii spre cer. Ca ?i ei odinioar?? c?te un p??stor nec??rturar se ?n??l?a pe aripi de g?nduri ?i de visuri c?nt?nd sfios frumuse?a ve?nic schimb??toarelor lucruri ?i jalea scurtei ?i trec??toarei vie?i. Aici e panteonul meu literar simplu ?i rustic f??r?? podoabe ca natura ?ns?? m??re? ca ?i d?nsa. Sim?indu-m?? al acestui popor ?i al trecutului ?i ucenic al acestor mari ?nainta?i le ?nchin lor clipa solemn?? de acum ?n care o adunare a?a de aleas?? pe ei ?i cinste?te ?n umila mea oper??. Mihail SADOVEANU Poezia popular??

Iubite cititor. Multe prostii vei citit, de cnd eti. Citete, rogute, i aceste i pe undei vedea c nui vin la socoteal, ia pana n mn i d i tu altceva mai bun la iveal, cci eu atta mam priceput i atta am fcut." Autorul

Franta avu multi fabulisti nici unul insa nu ajunse pe La Fontaine si sa va spun eu pentru ce? Pentru ca fabula nu sufera secatura si umplutura; ea cere pe langa talent o armonie un stil simplu; ea e datoare sa spuna numai ce trebuie nici o silaba mai mult. Si cine avea mai multa armonie decat Donici! In bordei ca si in palat fabulele lui sunt citite si intelese. – Costache Negruzzi

In ampla structura a vitalului dincolo si mai adanc decat omul marunt si decat cel elementar Garleanu gaseste o noua forma a vietii sprijinind si incluzand pe toate celelalte mai inaintate si mai complexe forma umila a vitalitatii expresia ei cea mai simpla si cea mai generala. Povestitorul ii imbratiseaza destinul cu pietate panteista si inveselindu-se sau varsand o lacrima pe seama ei plange si rade de sine insusi de toti oamenii laolalta si poate chiar de zei. Este aci o atitudine tipica a naturalismului modern adica a acelei indrumari literare formate in scoala interpretarii stiintifice a vietii care se calauzeste de convingerea ca umanul se rezolva in biologie si ca spiritul nu are alte legi decat acele ale vietii in general. Unitatea vietii permite aflarea talcurilor ei generale in acele din formele ei care fiind mai simple sunt in acelasi timp mai limpezi...“ – Tudor Vianu Arta prozatorilor romani

Biblioteca colarului“ cuprinde cele mai preuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romne din programa colar. Crile de neuitat ale copilriei sunt disponibile astzi si in format e-book.

Dup D. Cantemir, a doua mare personalitate a literaturii romne este fr ndoial I. Eliade Rdulescu, scriitor cu suflet ardent, creator pretutindeni, desfurat deopotriv n via i n art, nzestrat cu mari nsuiri i cu tot att de mari cusururi. […] Eliade e un mistic la modul dantesc, cu uriae viziuni profetice. Anatolida sau Omul i forele ar fi fost adevrata biblic, poemul n 20 de cnturi al omului, de la creaie pn la victoria asupra Forei, amestec de soteriologie i program social, soluiunea n veac a problemei sociale fiind totdeodat cheia mntuirii spiritului, a cetii eterne.“ – George Clinescu, Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent

Afar? de talent, bine?n?eles, ?i de faptul c? opera sa este prima fereastr? deschis? ?n Occident asupra unui original aspect al vie?ii europene – cauze care nu mai au nevoie de nici o dezvoltare – cred c? pricina hot?r?toare a succesului lui Istrati e naturalul operei sale, care trebuie s? fie foarte pre?uit ?ntr-o lume at?t de cultivat?, de rafinat?, obi?nuit? ?i poate blazat? cu o literatur? ?n care via?a e de obicei mai mult un material pentru probleme, pentru procedee de art? ?i pentru stil. Ceea ce ?n adev?r este deosebit de exotic la Panait Istrati este impresia de adev?r ce o d? opera sa, de lucru tr?it, de lucru adev?rat. Stilul s?u clasic, datorat ?i lipsei de literaturism, se datore?te ?i vie?ii – care domina de – aproape stilul s?u, ?l preseaz?, nu-i da r?gaz s? se l??easc? verbal – vie?ii intense ?i pline, care d? acestui stil ceva de metal sub?ire, dens ?i elastic.

Cele cuprinse-n cartea aceasta au fost scrise si publicate in deosebite timpuri la deosebite ocaziuni si-n urma unor deosebite indemnuri sunt deci in ele pe ici pe colo fie repetitiuni fie complectari care vor fi suparand pe unii dintre cititori. Le cer acestora iertare; am socotit insa ca buna credinta literara imi impune sa le reproduc toate asa cum au fost publicate fara de nici o scadere si fara de nici un adaos. (Ioan Slavici)

Capacitatea narativ excepional a lui Agrbiceanu o probeaz mai cu seam marile lui povestiri: Popa Man, Pascalierul, Faraonii, Jandarmu… Aventura, humorul, pitorescul i gsesc locul propice dezvoltrii, ntr-o literatura ce se complace n a fi ea nsi, nu fr impulsuri romantice care provin din experiena sensibil a lui Walter Scott ca i a lui Prosper Merimee. Totul se desfoara aici vital, dramatic, “frumos“, veridic i incitant, calitatea narativ a acestor povestiri situndu-le pe culmile genului nuvelistic autohton. Mai fin dect Slavici, pe care l-a continuat, mai poet dect Rebreanu, pe care l-a premers, n divor permanent cu criticii contemporani, Agrbiceanu a scris fr s oboseasc, mnat de o fantezie epic unic n cadrul literelor romane.“Ion Negoiescu

Locul pe care-l ocup? un scriitor ?n ierarhia istoriei literare a unei na?iuni e condi?ionat de cel pu?in trei factori: personalitatea sa opera sa ?i in???uen?a acestei opere ?n primul r?nd asupra contemporanilor s?i ?i implicit dup? aceea asupra urma?ilor; a?adar ecoul prelungit ?i durabil cu care aceast? oper? ancoreaz? ?n posteritate. Perpessicius

Ne?ndestul?tor comentat, poemul lui Ion Caraion tinde s? ocupe, f?r? s? ?ntrebe pe cineva, cu ori f?r? consim??m?ntul care ne apar?ine, locul pe care-l merit?. ?n firea s? cea mai ad?nc? pulseaz? un amar trufie, ?ns? ?i o stranie, ?nd?rjit?, vigoare (?n r?zboi cu oboseala ori n?scut? din d?nsa), care-i dicteaz? s? procedeze a?a ?i nu altfel. Suprafa?? sa doar at?t de abrupt?, nesimetric?, t?ioas? ?i dispre?uitoare e f?cut? mai cur?nd s? resping?, dec?t, dup? normele obi?nuite ale confortului sentimental, s? atrag? ?i, s? ademeneasc?. ?ns? exterioritatea de at?tea ori rebarabativ? ascunde un miez contrariant, o sensibilitate mult prea vie. Structural, prezenta poezie e tensionat? ?i de o anumit? sensibilitate de a fi ?n contratimp, o sensibilitate ?nn?scut?, care o face s? mearg? contra modei, s? ?ocheze ?i s? displac?.

Ei desc?lecar? atunci am?ndoi??i se iau la lupt? ca doi juni eroi.Ochii tuturora cat? cu mirareLa Buzescu Preda ?i t?tarul mare.Ei se bat la raza stelei cei de foc Flac?rile-i albe pe-a lor zale joc.V?ntul r?core?te fruntea lor udat???i m?nia dulce sufletul le-mbat?. Ei se bat ?n spade – spadele se fr?ng;??i se iau la bra?e – se smucesc se str?ng.C?nd t?tarul scoate o secure mic?Si lovind pe Preda pav?za ?i stric?.Dar el cu m?ciuca astfel ?l loviInc?t deodat? c?zu ?i muri. Iar dup? aceasta oastea rom?neasc?Pleac? ?i ?nvinge horda t?t?rasc?. Dimitrie Bolintineanu - Preda Buzescu

Ct privete poeziile dlui Stamati dei un critic posomort ar putea gsi n ele oarecare neglijri de rime mrturisesc c eu le-am cetit cu mult interes [...] i [...] snt dispus a descoperi multe frumusei n poeziile sale.“ – V. Alecsandri

Talentat traduc?tor, autor a zeci de articole ?i studii (de folcloristic?, ?n primul r?nd), culeg?tor de folclor, Al. Mateevici s-a impus ?n literatura rom?n? prin poeziile sale originale, mai ales prin acelea ?n care dragostea fa?? de ?ar? ?i de cei umili?i e preponderent?. Armonia versurilor, c?ldura, patosul ?i prospe?imea lor, caracterul militant al poeziei ?l apropie de Co?buc ?i Iorga, iar G. C?linescu, entuziasmat, ?l cita ?ntr-un context al?turi de Eminescu. Creator al unor versuri antologice, Al. Mateevici, de?i a tr?it numai 29 de ani ?i nu s-a putut defini ?ntru totul, ar fi r?mas ?n literatura rom?n? chiar dac? ar fi scris numai Umbra noastr?, acest imn ?n?l??tor, f?r? pereche, o podoab? rar?, cea mai valoroas? od? ?nchinat? limbii neamului.

Proza literar? a lui Eminescu reprezint?, cercet?nd-o mai ad?nc ?i ?n toat? ?ntinderea ei, expresia unui moment important din dezvoltarea romantismului romanesc: momentul structuraliz?rii estetice, al dimension?rii lui spirituale. Eminescu las? deschise, prin epica sa, cel pu?in dou? drumuri ?n literatura rom?n?: drumul prozei fantastice ?i cel al epicii filozofice, d?nd el ?nsu?i modele ?n aceasta privin??. "S?rmanul Dionis" ?i "Avatarii faraonului Tla" r?m?n dou? prototipuri de literatur?, ?n care se ?nt?lnesc ?i se unific? reprezent?rile unui liric vizionar ?i incertitudinile unei firi meditative, d?rze ?n aspira?ia ei de a g?si, cu pre?ul unor dureroase ?nfr?ngeri, solu?ii ?n problemele esen?iale ale existen?ei.

Exist? ?n activitatea publicistic? a lui Eminescu trei perioade distincte ?n cadrul c?rora putem fixa ?i c?teva momente mai semnificative pentru o problem? sau alta. Criteriul de baz? pe care ne ?ntemeiem ?n periodizarea noastr? ?l constituie schimb?rile intervenite ?n statutul personal al poetului ?n cursul activit??ii sale scriitorice?ti, schimb?ri care hot?r?sc ?n fond orientarea ?i caracterul ei. Publicistica eminescian? din prima perioad? se circumscrie ?ntre ianuarie 1870, c?nd public? primul articol, O scriere critic? ?n Albina din Pesta ?i mai 1876, c?nd intr? ?n redac?ia Curierului de Ia?i, foaia ie?ean?. Vom distinge aici o publicistic? a epocii studiilor universitare la Viena, c?nd Eminescu colaboreaz? la publica?iile rom?nilor din Imperiul austro-ungar ?i se situeaz? pe pozi?iile acestora ?n ap?rarea institu?iilor culturale, critic? dualismul ?i se afirm? ca un exponent al "tinerilor" ?n lupta pentru ?nf?ptuirea idealului de unitate na?ional? a poporului rom?n. Eminescu se manifest? ?n direc?ii multiple, de la articolul pe teme culturale la editorialul de orientare politic? ?i lansarea de apeluri c?tre public pentru solidaritatea na?ional?. Pozi?ia sa este a t?n?rului intelectual rom?n, ?nsufle?it de lupta poporului s?u ?i acest av?nt tineresc se reflect? ?i ?n publicistica sa. Acestei prime perioade se impune s?-i al?tur?m ?i un al doilea moment care coincide cu activitatea de bibliotecar la Biblioteca Central? din Ia?i. Activitatea publicistic? de acum este redus? ca extindere ?i are, ?n chip evident, caracter c?rtur?resc. Eminescu ?ine, tot acum, ?i conferin?a Influen?a austriac? asupra rom?nilor din Principate, ?n care sintetizeaz? ideile din articolele anterioare ?i din ?nsemn?rile din manuscrise ?i schi?eaz? un program pentru viitoarea sa activitate publicistic?. Perioada a doua a gazet?riei lui Eminescu o ?nscriem ?ntre 19 mai 1876, c?nd avem date sigure c? poetul intr? ca redactor la Curierul de Ia?i, ?i ultima s?pt?m?n? din octombrie 1877, c?nd p?r?se?te redac?ia foii ie?ene. Se produce acum o schimbare fundamental? ?n statutul personal al poetului, ?n sensul c? devine ziarist profesionist. Foaia ie?ean? era, pe de alt? parte, o publica?ie oficial?, cu o apari?ie de trei ori pe s?pt?m?n? ?i care rezerv? p?r?ii neoficiale, din cele patru pagini, una singur?. Concep?ia lui Eminescu despre menirea ziarelor este cea a ?nainta?ilor s?i Asachi, Kog?lniceanu, Alecsandri, Negruzzi, care f?ceau din publica?iile lor organe de pres? cu caracter enciclopedic. Pe acest drum merge ?i Eminescu ?i ?n acea singur? pagin? o unei foi oficiale face cronic? de politic? extern?, cronic? de politic? intern?, cronic? cultural?, cronic? dramatic? ?i artistic?. Nic?ieri ?n gazet?ria lui Eminescu nu se vede mai bine ca la Curierul de Ia?i ce poate realiza geniul cu mijloace materiale reduse ?i ?ntr-un spa?iu tipografic restr?ns. Activitatea publicistic? a poetului surprinde prin diversitatea problemelor abordate, prin seriozitatea ?i buna informare ?i prin modul de-a polemiza ?n chestiunile controversate. Aici, la Curierul de Ia?i – ?i nu la Timpul – ?l g?sim pe Eminescu cronicarul de politic? extern?, cronicarul cultural ?i cronicarul dramatic. Perioada a treia a gazet?riei lui Eminescu este cuprins? ?ntre octombrie 1877, data intr?rii ?n redac?ia Timpului, cotidianul bucure?tean, ?i iunie 1883, pr?bu?irea sa intelectual?. Aparent nu se schimb? nimic ?n statutul personal al poetului, de vreme ce trece ca ziarist profesionist de la foaia ie?ean? la cotidianul bucure?tean. ?i totu?i situa?ia nu se prezint? a?a. Poetul intr? ?n redac?ia Timpului, ca simplu redactor, cum era ?i I. Slavici, la chemarea c?ruia p?r?se?te foaia ie?ean?, trece apoi ?n fruntea ziarului, ca redactor-?ef, ca s? ocupe, ?n final, postul de prim-redactor. Eminescu ??i asum? sarcina, la intrarea ?n redac?ia Timpului, s? fac? cronica de politic? intern? ?i se ocup? cu intermiten?e de evenimentele interna?ionale ?i de mi?carea cultural?. Publicistica sa cunoa?te, sub aspectul diversit??ii, o ?ngustare evident? ?n raport cu cea de la foaia ie?ean?. Dar dac? la cotidianul bucure?tean nu ne ?nt?mpin? peisajul caleidoscopic din foaia ie?ean?, se impune aten?iei ?nc? din primele articole amplificarea discursului critic ?i verva polemic?. Publicistica eminescian? cunoa?te desf??urarea cea mai larg? ?ntre februarie 1880 ?i decembrie 1881. Acum Eminescu este redactor-?ef al cotidianului bucure?tean ?i ?l transform? ?n organ de pres? al orient?rii sale politice. Poetul sus?ine, ?n zeci de articole, primatul muncii ?n promovarea ?n ierarhia social?, ia ap?rarea "claselor pozitive" ?i critic? ?n termeni necru??tori "p?tura superpus?" ?i demagogia din via?a politic?. Eminescu p?r?se?te conducerea Timpului ?n ianuarie 1882, ca urmare a apropierii "sincerilor conservatori" de "sincerii liberali" ?i a form?rii "opozi?iei coalizate". Poetul trece r?spunderea conducerii ziarului lui Grigore G. P?ucescu, membru marcant al "opozi?iei coalizate" ?i r?m?ne prim-redac

Caragiale e mai viu ca niciodat? ?i schi?ele lui se potrivesc timpurilor noastre a?a cum o f?ceau ?i pe la 1900. Ne-a fost ?nc? o dat? demonstrat c? ce a ie?it din mintea sarcastic? a pamfletarului din Haimanale ?nc? se aplic? ?n societatea rom?neasc? ?i c? tot ce ?ine de politic?, stil de via?? ?i cultura din prezent e la fel de actual ca relat?rile lui Caragiale de acum aproape 100 de ani.

Cu aceast?? sintagm? poporul rom?n ?i-a numit ?n Evul mediu o parte mare a crea?iei sale folclorice ?nso?it?? de melodie dar nefiind de ritual ?i anume – subiectele epice epico-lirice ?i lirico-epice ori ?i lirice dar cu elemente narative caracter explicit sau implicit povestitor ?i fiind diferen?iate dup?? criteriul temporal (apar?in trecutului ?ndep??rtat ?i mai rar celui apropiat). Termenul c?ntece b??tr?ne?ti r??m?ne totu?i ?n temei plauzibil ?i ?n uz teoretico-practic pentru a denumi (desemna) un domeniu larg de poezie c?ntat?? popular?? pe care am mo?tenit-o de la str??buni ?i care reflect?? trecutul glorios de lupt?? faptele m??re?e evenimentele istorice reale ?i cazurile de via??? cotidian?? ie?ite din comun purt?nd o coloratur?? legendar?? istoric?? nuvelistic?? (?n sens de noutate) etc. ?i un suflu inegal al patosului epicnarativ dar nefiind dominate dec?t mai rar de suflul liricului expus de la persoana ?nt?i la timpul prezent.

O comoar? antic?. Un sacrificiu suprem.Un secret pentru care merit? s? ucizi. Alexandria, Egipt, 1977. ?n timpul unei scufund?ri ?n c?utarea unei epave, arheologul Isabella Warnock descoper? un artefact care nu seam?n? cu nimic din ceea ce ea a v?zut vreodat?: un astrarium, un instrument misterios, despre care se spune c? ar fi avut puterea de a hot?r? destinele faraonilor ?i regilor ?nc? de la ?nceputurile istoriei.Isabella pl?te?te ?ns? pre?ul suprem pentru descoperirea sa, ?i misiunea p?str?rii ?n siguran?? a acestui obiect de o valoare inestimabil? ?i revine so?ului ei, Oliver. ?n lupta cu un adversar necunoscut ?i cu o sect? puternic?, preg?tit? s? fac? orice pentru a pune m?na pe astrarium, Oliver se treze?te prins ?ntr-un v?rtej de evenimente, o curs? nebuneasc? pentru a proteja un secret de veacuri ?n lumea plin? de primejdii ?i comploturi a egiptologilor, ?n care vr?jile str?vechi ?i legendele intr? ?n conflict violent cu ambi?iile moderne. Alert ?i fascinant, acest thriller constituie o lectur? obligatorie pentru fanii lui Kate Mosse ?i ai lui Dan Brown.

Martie 1997. O t?n?r? femeie e g?sit? moart? ?n spatele unui bar din or??elul Carter Crossing, Mississippi, nu departe de o mare baz? militar?. Criminalul este un localnic sau un soldat? Maiorul Jack Reacher din poli?ia militar? prime?te misiunea de a supraveghea, sub acoperire, activitatea poli?iei locale. Folosindu-?i intui?ia ?nn?scut?, dar ?i abilit??ile dob?ndite ?n lunga sa experien?? ca militar, maiorul pune cap la cap indiciile, descoperind o conspira?ie a t?cerii ce pare s? urce p?n? la cel mai ?nalt nivel. Prins ?ntre datoria militar? ?i dorin?a de a face dreptate, Jack Reacher ??i risc? viitorul profesional pentru aflarea adev?rului. Iar farmecele ?erifului Elizabeth Deveraux, o femeie uimitor de frumoas?, fost ofi?er ?n infanteria marin?, nu fac dec?t s?-i complice sarcina.?Jack Reacher i-ar putea bate pe Bond, Dirty Harry, Jason Bourne ?i Ethan Hunt cu ambele m?ini legate la spate. Apoi, s-ar culca cu iubitele lor, c?te dou? deodat?, ?nainte de a p?r?si ora?ul cu ultimul autobuz.“ – The Sun?Cea mai bun? carte a lui Child de p?n? acum… Reacher este deopotriv? un mare lupt?tor ?i un g?nditor, deopotriv? Schwarzenegger ?i Socrate. Crezul s?u va fi ?ntotdeauna ?make love and war?.“ – The Independent ?Jack Reacher ?i-a c??tigat de mult un loc de seam? ?n panteonul eroilor americani formidabili…“ – The New York TimesC?r?ile lui Lee Child sunt traduse ?n 40 de limbi, ?n aproape 100 de ??ri ale lumii.

„În anii ‘75-‘80, nu am putut trece de cenzur? cu romanul Oameni de nic?ieri – o fresc? a anilor ‘55-’60 despre via?a or??elului meu (Alexandria) – poveste?te Marin Radu Mocanu – din cauza caricaturiz?rii unor activit??i de partid, iar când era aproape s? trec (la Editura Cartea Româneasc?) cu sprijinul marelui prozator Marin Preda (teleorm?nean ?i el), acesta a decedat (în mai ‘80), r?mânând s?-l editez ulteior“. (Marin Radu Mocanu)