„Bucur?-te de fiecare clip? tr?it?!“ „Principala mea preocupare în via?? a fost s? mi cultiv pl?cerile sim?urilor. Sim?indu-m? n?scut pentru sexul opus, l-am iubit întotdeauna ?i m-am l?sat iubit de el. Mi-a pl?cut la nebunie savoarea meselor bune ?i m-a pasionat tot ceea ce era menit s?-mi incite curiozitatea.“ – Casanova Casanova (n. 1725, Vene?ia), „scandalosul ?i insolitul vene?ian, nu a fost doar ceea ce s-a crezut: un aventurier, escroc ?i libertin. Ci ?i poetul, memorialistul, filosoful, muzicianul ale c?rui Memorii au fost considerate «adev?rata Enciclopedie a secolului al XVIII lea».“ – Blaise Cendrars „Pu?ine persoane îi pot egala cunoa?terea, inteligen?a ?i imagina?ia.“ – Lamberg ?Via?a monden? ?i amoroas? a lui Casanova a fost consemnat? f?r? pudoare în miile de pagini ale Memoriilor sale, intitulate ?i Povestea vie?ii mele, autobiografie lipsit? de complezen??, care traverseaz? Secolul Luminilor. Scris? extrem de savuros, cartea – din care edi?ia de fa?? ofer? o bogat? selec?ie – este considerat? o capodoper? a literaturii, prin picanteria detaliilor, amploarea moravurilor descrise ?i erudi?ia autorului.

i acest volum intr ?n seria celor pregtitoare, anun?nd O istorie politic a literaturii rom?ne postbelice. Nu e vorba de un ?rzboi cu estetismul”, reanim?nd fantoma lui Gherea, ci de reevaluri pe temei estetic, la mai multe m?ini, folosind achiziiile criticii literare; i, firete, de recontextualizri (interog?nd epoca), in?nd cont, ?ns, de fluctuaiile recepiei i de capricioasa meteorologie politic. ?n fond, suntem consecveni cu programul, anunat ?nc de la debut (Orizontul lecturii, 1983), ?neleg?nd c, sociologic judec?nd, nu putem examina fenomenul literar retez?ndu-i ombilicul istoric. Generaia orfelin discut, prin profiluri sintetizatoare, despre o serie creatoare, av?nd drept numitor comun vitregele condiii formative; ea a fost modelat de interdicii (lecturi clandestine, maetri ?ascuni”, biblioteci epurate), provoc?nd o reacie polemic (ruptura) i promov?nd, astfel, la start, un program negativ. Dar, ?n acelai timp, este o generaie auroral, cu rol de verig, redescoperind – euforic – tradiia, definind o stare de spirit, angaj?ndu-se, prin combustie creatoare, la o lucrare comun, recuperatoare, fecund, susinut, prin propulsie adjectival, de o critic solidar, risipind i cronici ?tactice”, cum recunotea Matei Clinescu. Chiar dac noi discutm, ?n acest volum, poeii ei, evident nu poate fi vorba doar despre o generaie de poei, transport?nd legenda Labi, anun?nd, prin voci tinere, o nou epoc de lirism. Nu e vorba, aadar, de o compact ?echip” liric, ci de un buchet de personaliti, cu voci distincte, evolu?nd ?n direcii imprevizibile, isc?nd, ?n timp, disensiuni, controverse ?nfierb?ntate, ierarhizri provizorii. i propun?nd un inventar tematic, hrnind un imaginar, p?n la un punct, comun, definind o fizionomie specific. (Adrian Dinu Rachieru)

Aura Christi posed numeroase virtui. Fora compoziiei pe multe planuri. Impactul personal ntre lecturi bogate i o viguroas inventivitate. Mijloace suple de caracterizare. O stilistic adaptat nevoilor expresive.” (Ion Ianoi) Corpul romanesc conine originalitate i – cel mai mare ctig – un timbru numai al su. E inclasificabil, n termenii triadei manolesciene doric-ionic-corintic. Dar, spre deosebire de alte scrieri tinere, i face s zvcneasc pe toi trei.” (Nicoleta Slcudeanu)

Lidia Lazu a scris aceste poeme. i pe urm a uitat c le-a scris. Le-a gsit pe marginea unei ferestre, ciugulite de psrile cerului, cu frumuseea pierdut pentru totdeauna – c toate lucrurile sortite s ntrein miracolul existenei. Acesta este mitul n jurul cruia ar putea s se consolideze o ntreag oper poetic. Eu cred c nici unul dintre poeii romni nu a reuit s construiasc o asemenea imagine, care ntr-adevr s ne reprezinte ntr-un asemenea chip i ntr-o asemenea msur. Lidia Lazu scrie din preaplinul firii sale. (...) Ea face parte dintre acei oameni care nu scriu din pricina slbiciunilor lor, ci din pricina prea multelor daruri cu care a fost nzestrat de Dumnezeu.“ – Mircea Ciobanu

Se poate comunica i e necesar sǎ se comunice cu valorile literaturii universale, pǎstrandu-se o perspectivǎ istoricǎ, citindu-l pe Sofocle ca pe contemporanul lui Pericle. Dar, am nceput sǎ nelegem, spre deosebire de secolul trecut, istoricist, cǎ tot att de necesarǎ, ba poate chiar mai fecundǎ, e o comunicare cu trecutul, adoptndu-se o perspectivǎ actualizatoare, citindu-l pe Sofocle ca pe contemporanul nostru. Dincolo de aceastǎ perspectivǎ care, n cele din urmǎ, e i ea oarecum istoricistǎ, doar cǎ istoria e localizatǎ n actualitate, se deschide o perspectivǎ a sincroniei literare care dispune sǎ-l citim pe Sofocle ca pe contemporanul nimǎnui ori al tuturor, ca pe un martor al esenialitǎii umane i nu numai al unei existene istoric cantonate. ncercare ambiioasǎ, ce nǎzuiete sǎ derelativizeze valorile literar-artistice, pǎstrnd totodatǎ contiina unei relativitǎi a formelor i figurilor pe care o hermeneuticǎ a textelor se cuvine sǎ o punǎ n luminǎ. Relativitate impusǎ chiar de prezena autorului, a cititorului interpret, a scriitorului i hermeneutului n comentariile sale. n cartea aceasta a attor cǎri, scribul interpret apare n textele sale ca i pictorul ce se zugrǎvete pictnd n propriile sale tablouri. Sǎ-i fie iertatǎ aceastǎ ultimǎ deertǎciune.” (Nicolae Balot)

Am c?utat timp s? citesc cartea ta cu aten?ie, de?i unele dintre fragmente mi-erau cunoscute. Te exprim? foarte bine: este polemic?, are energia de care am mai zis ?i pe care ai contestat-o, este o asumare sincer? ?i urmând chemarea ta, felul t?u de a vedea lucrurile, de a fi al?turi de „oamenii mari” ?i de a duce împreun? lupta pentru valorile în care crezi. Este vital? ?i, ca la Marino, repeti?ia este motivat? de (?i exprim?) intensitate. A o citi în afara caracterului ei polemic ?i a sensului de afirmare a solidarit??ii cu comunitatea de care te sim?i ata?at? înseamn? a o rata. Cred c? a fost foarte bine s? începi cu cazul Marino, c?ci este exponen?ial, dar ?i mai clar decât altele. (Gabriel Andreescu) Concluzia central? care ascunde chiar miza întregii c?r?i: „Nu cred c? fenomenul globaliz?rii, r?spândit pe mapamond, a cl?tinat identitatea francezilor, a nem?ilor, spaniolilor sau r?d?cinile altor na?iuni. Oricât de straniu ori deplasat ar suna pentru urechile unor comentatori români, adep?i ai politicii corecte, voi spune un adev?r familiar na?iunilor mari ale lumii. Exist? lucruri ce nu pot fi negociate. Între acestea sunt ?ara, familia, limba, identitatea ?i neamul”. Or, în România aceste dimensiuni ale fiin??rii noastre se „negociaz?” de peste dou? decenii, în condi?ii mistificatorii de intimidare, amenin?are c? nu po?i fi „în rândul lumii”, „european” ?i globalist, dac? nu renun?i la propria identitate, la propriile resurse umane, naturale, spirituale. Or, scriitorul român, de la cronicari la ?coala Ardelean?, pa?opti?ti, marii clasici, genera?ia Marii Uniri, cea interbelic? au fost p?zitori ai fiin?ei române?ti prin for?a crea?iei ?i a ethosului lor, cu întrerupere în deceniul proletcultist, pentru a se revigora cu genera?iile lui Nicolae Labi?, a lui Nichita St?nescu, a lui Nicolae Breban, Ioan Alexandru, a lui Cezar Iv?nescu ?i a Aurei Christi, de îndat? ce o parte dintre optzeci?ti s-a trezit din torpoarea simulacrelor postmoderniste. Sintagma din expresia tr?darea scriitorului are, acum, o dubl? trimitere: scriitorul român a fost tr?dat de elitele politice postdecembriste, dup? cum scriitorul, la rându-i, ?i-a uitat menirea de p?zitor al fiin?ei na?ionale. Solu?ia, crede Aura Christi, este, pe de o parte, heideggeriana p?zire a fiin?ei de c?tre poe?i, pe de alta, întoarcerea la vechea tabl? a valorilor europene ?i române?ti, toate abandonate de mentalitatea postmodernist?. (Theodor Codreanu) Ce sunt aceste polemice? O seam? de arabescuri excesive, radiografia patetic? ?i lucid? a unei sfâ?ieri, o serie de tentative de a în?elege, e?uate în neîn?elegere, reportajul unor revolte aneantizate în albia dezn?dejdii ?i a refuzului de a accepta s? asi?ti – redus la mu?enie, deci, vinovat din start – la comercializarea, trivializarea infernului comunist. Proces culminat, incredibil, cu un masacru al inocen?ilor regizat într?un stil de extrac?ie neostalinist?. Cum s? califici altfel vân?toarea de oameni mari, prin care s?a perpetuat europenitatea culturii române în anii dictaturii stalinisto?dejiste? Vân?toare organizat? sub ochii no?tri, în s?rmana noastr? democra?ie. Ce sunt aceste polemice? Poate, un semn al speran?ei c? nu e vândut chiar totul. Nu e terfelit chiar totul. Nu e pierdut chiar totul. (Aura Christi)

n ultimii ani Uniunea Scriitorilor a iniiat cteva proiecte specifice de anvergur, considerate n stare s sparg zidul indiferenei generalizate de care atta ne plngem, m refer desigur la dezinteresul flagrant pentru literatur, pentru cultura scris i implicit pentru creatorii acesteia, scriitorii. Zis i fcut – ceea ce nu e puin lucru pentru un scriitor evazionist, nu Oricum am lua lucrurile, la sfritul anului 2007 aveam confecionate i inscripionate nu mai puin de 124 plci memoriale, pe care figureaz numele a 167 scriitori; aceast cifra, impresionant prin ea nsi, nu poate da ns o idee corect privind amploarea aciunii despre care tocmai aminteam dect dac o raportm la cifra de circa 60 de plci memoriale pe care Uniunea noastr (USR) le-a pus n ultimii 60 de ani. Am considerat c marii notri scriitori, furitori de cultur, merit pn la urm, dup o via de privaiuni, umiline i eecuri (ignorai de semenii lor, dispreuii de rude i cunoscui, nenelei de familie, obstrucionai de birocraia nemiloas, invidiai de confraii fr har), binemerita de la aceast naiune mcar neuitarea pe care o confer, simbolic n definitiv, o plac de marmor alb pe locul ptimirii lor ntru Art, Frumos i Adevr. O binevenit atenionare pentru insul trector pe strzile capitalei: Aici a trit i a creat ntre anii... scriitorul...“ Dar va fi sesizat cinstitul nostru concetean apariia acestor plci memoriale

gata! Mito? Micleu?anu (n. 1972), pictor, scriitor, muzician. Cofondator al proiectului ?Planeta Moldova“.

Nout??ile critice sunt devastatoare: realul realului nu mai poate fi decodat, reinventat etc. dup? ?nt?lnirile sale repetate cu textul, dup? deform?rile sale repetate, dup? transfigur?rile ?i metamorfozele acestuia; cel mult, critica face posibil un real inventat, o inven?ie recombinatorie a ceea ce ar mai fi r?mas din realul realului dup? deform?rile sale repetate ?i multiplele ?ncifr?ri ?n text ale acestuia; o decodare a realului nu este posibil? nici m?car prin textul critic, odat? ce acesta se folose?te de un pattern similar celui literar ?n naiva sa tentativ? de a demola toate barierele ce ?l separ? de lumea realului; textul critic nu (mai) poate nici explica textul literar din perspectiva modului propriu ?n care acesta recombin?, inventeaz? sau numai deformeaz? realul ?i nici opera asupra lumii realului, a c?rei reinventare dup? dramatica ei suferin?? din tr?nta cu textul devine utopic?.Textul critic propune/ instituie un real propriu, un real critic, care nu este dec?t o form? (particular?) inventat? a tuturor ?nt?lnirilor anterioare dintre real ?i texte ca obiecte critice. El este o recompunere, o inven?ie, o masc?, o fantasm? care, spre deosebire de inven?iile literare (care au notorietatea de a deforma realul), mizeaz? pe minciuna cultural? (ori numai naivitatea) de a pretinde c? dispune de instrumente ?tiin?ifice (performante) de recuperare a realului din text ?i c? de?ine ?ntreg inventarul de recuperare a realului din cle?tii prea str?n?i ai corsetelor sale textuale. (Dorin Popescu)

Culorile r?scolite ale oceanului, ce se arunc? furibund spre ??rm, nu cu puterea insuportabil? a unei M?ri, ci cu ?nmiita putere a Oceanului Suprem...; valuri translucide sau verzi, ca ?n Aivazovski, care ?i el trebuie s? fi sim?it Oceanul. Un schifist, siluet? neagr?, de-o grafie subtil?, ?nfrunt?nd coamele ?nspumate. Algele sofisticate de pe plaja cu pietri? foarte m?runt ?i viu colorat (?n locul tradi?ionalului nisip), st?ncile negre, vuietul autoritar al Oceanului, cel mai mare ?i puternic din lume. Extaz f?r? seam?n ?i f?r? cuvinte. Lidia c?nt?. Desc?tu?at?, leg?n?nd ?n m?n? o alg? supl?, coco?at? pe-o st?nc?, ?n cel mai v?dit gen romantic, ?n vreme ce ?iruri de valuri se n?pustesc spre ??rm, explod?nd, readun?ndu-se ?n evantaie de spum?. Ileana ?i Jerry se ?ndep?rteaz? c?teva zeci de pa?i, apoi revin, trec pe l?ng? mine, ?n timp ce filmez, vr?jit, hipnotizat. ?not?torul cu schif a ie?it din valuri, ?l percep cu coada ochiului, ??i adun? sc?ndura, ?ncepe s? urce treptele de lemn din buza falezei, cele pe care am cobor?t ?i noi, acum zece minute. Sau c?nd??i totu?i, ce mi se ?nt?mpl? de-am ame?it a?a? Mi?c infinitezimal aparatul, ?i tot ce intr? ?n cadru mi se pare de domeniul miraculosului. Nu vreau s? pierd nimic. Panoramez, trec de st?nci, spre cealalt? parte a plajei, unde se deschide un golfule? ?i unde coamele de valuri se r?stoarn? sacadat. La o mic? distan??, un ?ir de insuli?e negre, ca ni?te piloni lustrui?i, ?nfrunt?nd hula cea mare. Pelicani pe sus, trec?nd ?ntins spre nord. Extaz ?i sf??iere...

Este Leopardi un poet pesimist, aa cum l-a clasat tradiia Nu. Din perspectiva zilei de azi, el apare mai degrab ca un poet tragic, ca un exponent al categoriilor existeniale fundamentale. Nu moartea ca atare l sperie pe Leopardi, ci murirea, adic manifestarea ei procesual. Tot astfel viaa leopardian este vieuire. Desfurarea acestora e inversat: trirea vieii (vieuirea) e retrospectiv, iar trirea morii (murirea) e perspectiv. Inversiunea ontologic este temeiul mitopo(i)eticii leopardiene. Cartea ne propune un Leopardi modern i postmodern, un spirit intercultural i multicultural n siajul integrrii europene. Nu lipsete, bineneles, odiseea receptrii lui n spaiul cultural romnesc, ca pattern al lirismului arhetipal, alturi de Eminescu.” (Mihai Cimpoi)Un studiu incitant despre unul dintre cei mai mari poei ai lumii.

Am mplinit, la 3 martie anul acesta, 81 de ani. O via de om, cu bune i mai puin bune. Am fost martor i actor al multor evenimente, dintre care unele au schimbat cursul istoriei. n cteva dintre aceste schimbri se poate gsi i contribuia mea.[…] Trecerea n revist a istoriei celor 21 de ani de la Revoluia din Decembrie 1989, cu reuite i nereuite, cu experiene pozitive i negative, cu bune i cu rele, trebuie s fie prilej de nvminte pentru toi, s ne inspire pentru a gsi cile cele mai potrivite de redresare i de cuplare a Romniei la procesul n curs de construcie european, n condiiile adncirii procesului amplu de globalizare a economiei i a vieii sociale, n beneficiul tuturor cetenilor rii.“Sunt un om de stnga, nu neg i nu-mi reneg trecutul. Mi-l asum, cu toate ale lui. Dar nimeni nu-mi poate reproa lipsa bunei-credine n ceea ce am fcut. i nici faptul c nu a fi evoluat, c nu a fi nvat din leciile pe care viaa i oamenii mi le-au dat.[…] Nu m-a interesat puterea n sine i nu am folosit puterea pe care am avut-o pentru a face ru sau n interes personal. Puterea devine interesant doar n momentul n care ai un proiect, i ea devine un instrument pentru materializarea lui.Nimic nu corupe mai mult dect puterea. i trebuie s fii, moral vorbind, extrem de puternic pentru a nu te lsa corupt de putere. mi place s cred c pe mine puterea nu m-a corupt. Muli au fost uimii de modul firesc n care s-a fcut transferul de putere n 1996, dup ce domnul Emil Constantinescu a ctigat alegerile prezideniale. Cei care se ateptau la altceva nu m cunosc. Nu mi-am dorit puterea, n 1989, ci mi-am asumat o responsabilitate. Era normal s fiu primul care s respecte regulile la structurarea crora lucrase.[…] Formal, suntem o ar cu toate instituiile i mecanismele unei ri europene, membr a Uniunii Europene. n realitate, lucrurile sunt departe de a fi normale. Am fost i sunt contient de faptul c acestea sunt marile noastre slbiciuni, cele care ne mpiedic s progresm. Nu tiu s existe o soluie miraculoas care s ne vindece de aceste pcate. Cred doar c libertatea de circulaie i dreptul romnilor de a munci n Europa vor permite, n timp, schimbarea profund a Romniei.“

Nu cred c trebuie s interpretm altfel referirile lui Clinescu la vechimea poporului romn dect ca o proiecie mitic a unor date istorice i, mai ales, a unor intuiii i ambiii personale. Dar chiar i aa, aceste idei meritau s fie formulate i ncarnate n imagini, aceste pagini meritau s fie scrise, fie i numai pentru clipele de reverie istoric i de mobilizare afectiv pe care ni le produc, pentru ficiunile verosimile pe care ni le propun cu atta trie i n care suntem liberi s credem cu propria noastr trie ca ntr-un alt posibil destin.“ – Mircea Martin

La attea pricini care-mi ntresc convingerea c avem de-a face cu un poet remarcabil, a aduga i pe acela, deloc secundar, c n ciuda unui anumit nomadism al strilor de spirit ale poetului, el gsete mijloace foarte variate de a pune n scen sentimentul su, ceea ce face ca poemele s capete individualitate.“ – Cornel Regman

Selec?ie de Teodor Dun? ?O parte a criticii a socotit c? Mazilescu este un ?poet de limbaj?, elaborat, rafinat, atras de artificiu, nu cu scopul exacerb?rii retorice a limbajului, ci, din contr?, pentru configurarea unui minimalism poetic, prin distorsiuni sintactice, blancuri, omisiuni, ?ntreruperi etc. ce au rolul de a revela o insolitare suplimentar? a limbajului poetic. Eugen Negrici caracteriza lirica lui Mazilescu prin formula fericit?: ?o stilistic? a eschivei?. Virgil Mazilescu trebuie privit, ?ns?, nu doar ca un poet al limbajului, oric?t de ?ncifrat, ci ?i ca un poet al fiin?ei, cu un discurs liric ce are o miz? clar ontologic?, dispus? chiar ?ntr-un registru neoexpresionist, un discurs ce ?ncorporeaz? ?n sine ‘?marile teme? ale modernit??ii: moartea, nebunia, suferin?a, Poezia cu ?majuscul?? ?i care percepe ?mistica poeziei ca instrument de m?ntuire, gravitatea rostirii? (Mircea C?rt?rescu)’.“ – Iulian Boldea

De ce fr minotaur Fiindc literatura, din perspectiva mea, este un labirint, iar naintarea n ea, una plin de pericole, topite ns n pura iridiscen. Un labirint, dar unul radios, menit s atrag atenia asupra infinitii de jocuri ascunse n textul literar. Jocuri care te prind (mai bine-zis te seduc), doar ca s te poi elibera, s fii vzut n mijloc, schind un salut triumfator – poate spre nite prieteni nevzui. Cu nimic altceva n jur dect pietre ncinse, ncrustate cu nestemate. Nevoit s mergi mereu nainte, lai averea asta altcuiva, n-o poi lua cu tine – sensul e s iei din labirint cu totul nud (neatins de prejudeci ori de cliee), fr cicatrici literare, literatura s fie pentru tine o poart, nu o temni. Ea poart, ntr-adevr, n sine, aceast imens generozitate. Niciun minotaur care s te sfie, doar picurul de miere al bucuriei lecturii, pe lespezile arse de soare: suntem la amiaz, ateni, vigili (minotaurul ar fi doar creaia noastr). Senzaia de deschidere druit de literatur st deci la originea acestei cri, mai degrab un sinuos autoportret de cititor (nu att narcisiac, ct fidel siei) dect o lucrare sistematic. Un chip caleidoscopic, conturat din capricii reunite, firesc, ca rsplata pentru a fi urmrit cu ncredere traiectoria neregulat a lecturii – sinuozitate nelipsit totui de un sim al unitii, tradus n meditaia continu asupra unor noiuni precum familiaritate i alteritate, a relaiona ori a insolita.“ – Simona Grazia Dima

O radiografie hermeneutic? a unor c?r?i-eveniment ce au v?zut lumina tiparului ?n perioada postdecembrist?, accentul fiind pus pe autorii interzi?i sub dictatur?, precum ?i pe c?r?ile poe?ilor ce devin, f?r? voia lor, o rara avis ?n societatea de tranzi?ie. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Firul alb Un om t?n?rVorbind singur pe strad?Gesticul?nd gata s?Te ating? din gre?eal?. O femeie ?ntre dou? v?rste fardat?U?or nedormit? vorbindsingur? la casa de bileteapoi ?n metrou O fat? care spune tareUnui perete: ?uime?te-m?“ Un fir alb sub?ire desparte lumea ?n dou?.

P?rintele Dimitrie Bejan a r?mas ?n con?tiin?a posterit??ii drept unul din pu?inii martori p?timitori ai holocaustului comunist care a l?sat ?n urma sa o m?rturie scris? ce poart? amprenta unei autentice valori literare. Ca ?i celelalte c?r?i ale P?rintelui Bejan, Hotarul cu cet??i r?m?ne ?n cadrul memorialisticii, ?ns?, ?n paginile sale nu mai ?nt?lnim cutremur?toarele relat?ri zugr?vite ?n Oranki – Amintiri din captivitate. Aceast? carte este jurnalul c?l?toriei t?n?rului Dimitrie, membru al echipelor de cercetare sociologic? ale reputatului Dimitrie Gusti, trimis ?n Basarabia pentru a observa ?i consemna specificul locurilor. Mai mult dec?t simple ?nsemn?ri zilnice, Hotarul cu cet??i prezint? secven?e istorico-memorialistice, impresii de c?l?torie, observa?ii sociologice despre Basarabia perioadei interbelice.

Sonetul contondentCelor doi / poe?i de mare soi...(Istrate ?i Murgeanu)Visam c? Marea-?i p?r?sea ghioculCu-al s?u tumult de valuri euxine?i, h?t-departe-n zonele alpine,Ca-n Cretaceu, ??i reg?sise locul...Priveam de-acuma fascinat la joculDe valuri ?n?esate de jivineDin vremuri disp?rute, care-n fine,??i ?ncercau, o dat?-n plus, norocul.Sim?eam o dulce binecuv?ntareC?-n groapa euxinic? ad?nc?O Mare Neagr? nu exist? ?nc?,Nici Casa Scriitorilor la mare;Nici doi poe?i cu barb?, bur?i ?i plete,S?-n?ire contondentele sonete.

[11 elegii este] debutul meu ... . Debutul meu este, evident, ntr-o criz de timp. A fost ntr-o criz de timp ... , debutul s-a produs ntr-o criz de timp interior, dar ... dar ntr-o maxim contemplare exterioar. 11 elegii, cel puin pentru mine, snt dovada nceputului poeziei mele.“ – Nichita Stnescu