Volumul lui Cornel Mihai Ungureanu cuprinde interesante interviuri cu mari personalit??i ale culturii rom?ne?ti, din sfere multiple. Printre al?ii, Ana Blandiana, Gabriel Andreescu, Liviu Antonesei, Gellu Dorian, Bogdan Suceav?, Lucian Dan Teodorovici sau Daniel Cristea?Enache. Cititorul va g?si ?n paginile c?r?ii comentarii provocatoare privind operele ?i biografiile intervieva?ilor, precum ?i pagini din istoria tulbure din perioada comunist? ?i din cea contemporan?.

n lirica decadent a lui Pierre Lous (18701925), actul erotic are valene mistice i chiar religioase. Poemele sale reproduc un adevrat ritual de adoraie.Pierre Lous ncepe ca secesionist (plin de langori i crnuri fezandate) i/sau ca prerafaelit, ca s continue,n lo stile floreale, ca n, bunoar, celebrele Chansons de Bilitis, scriere apocrif a unei aazise discipole din vechea Grecie a Sapphidei, transpus muzical de civa mari compozitori (printre acetia, Debussy) i tradus, de muli ani, i n romn, ca una ce, antic fiind, devine acceptabil cum este, printre altele, Ars amatoria a surghiunitului la Tomis“ – erban Foar.

ntre crile de poezie ale autoarei, Inima ca un pumn de boxeur este una dintre cele mai interesante deveniri“, una dintre multiplele sale viei“ artistice. Prima via a acestei cri a nceput n 1982 prin publicarea volumului la Editura Cartea Romneasc, constituind mpreun cu Scrisori neexpediate i Opinii despre durere revenirea n literatur a Norei Iuga dup aproape un deceniu n care poeta a avut interdicie de publicare. (Cezar Gheorghe)

"Volumul Picaj al Ioanei Miron e de fapt un poem amplu scris parc? sub imperiul aceleia?i st?ri, una a dezordinii interioare, a hausului existen?ial. Poezia ?ncearc? s? pun? ordine ?ntr-o lume dezmembrat? ?i schizoid?. Spa?iile psihice sunt ?n acord cu toate acele lucruri dezlocuite de sens. Cea care a decis s? dep??easc? un oarecare prag existen?ial are nevoie de o propulsare spre altceva cu adev?rat autentic ?i plin de con?inut. De aici, un r?zboi interior, o tenta?ie a punctului zero, un picaj. Cartea nu descrie traiectoria descendent? a unui spirit din ce ?n ce mai lucid. Nu e vorba aici de o probu?ire, dup? cum ar putea sugera titlul. Confruntarea cu limita (suportabilit??ii?) stimuleaz? ?nfiriparea unei dimensiuni material-spiritual?. Materialitatea dur?, abraziv?, t?ioas? poate fi ?n?eleas? ?n dou? feluri: ca nevoie de echilibru, de fixitate ?i, mai plauzibil, ca o ?ngreunare a spiritului dornic de libertate. Dincolo de toate acestea, timpul cunoa?te reprezent?ri clar delimitate:? ?ncet ?ncet ne facem loc aici/ o s? ne aciu?m mai bine/ cine ne spune cu adev?rat cine suntem cine o s? ne descopere/ de ce s? taci ?ine-m? bine minte/ ?mpreun? am scotocit prin d?rm?turi/ ?i cu toate astea n-ai dat impresia de nesiguran??/ s?-mi poveste?ti ce ?i c?nd/ cum ?i de ce se ?nt?mpl? s? mai ?i uit?m/ ?n lipsa concentr?rii aerul devine ?ngust/ & str?zile cu tot restul/ bitimul cald ?mp?ienjenit privirile ?ntinse/ un loc sigur ?n care te infiltrezi”." (?erban Axinte) "Poezia Ioanei Miron face chiar lucrurile pe care teoriile literare au ?ncercat mereu f?r? succes s? le explice. Alege diferite scenarii existen?iale ?i decupeaz? secven?ele relevante pentru circula?ia unei energii speciale. Face acest lucru chiar ?i atunci c?nd reformuleaz? mizele t?cerii: "am ?nv??at s? mim?m t?cerea/ despre noi ?i despre al?ii am ?nv??at/ s? fim o singur? gur? din care iese orice imbold orice/ striden??". Arta Ioanei Miron ?ine mai ales de injectarea cu for?? a unor expresii al c?ror sunet pare str?in de ceea ce ?tim deja c? este poezie ?i totul se ?nt?mpl? contur?nd circuite controlate poetic. Dintre variantele de titlu pe care Ioana Miron mi le-a ar?tat, "Blocaje tactile" era sintagma care mie mi se p?rea c? sugereaz? linia investiga?iei poetice din acest volum: "schimb?ri comune gesturi banale/ facem corp comun cu obiectele/ am stat pe iarb? important e s? fim ?n locuri cunoscute ?i/ sigur te-a? convinge/ s? ne ?nt?lnim la ?nt?mplare s? ?nlocuim/ aerul cu sufl?rile tale tactile/". S-ar putea s? m? fi ?n?elat, ?ns? picajul este numai cadrul acestui demers ?n care se ?nc?p???neaz? Ioana Miron, ?n ciuda tuturor celor care ?in s? rezume poezia la fluctua?iile ipocriziei militante." (R?zvan ?upa)

Ce e un manechin? Un om-p?pu??, unu’ care se las? ?mbr?cat ?i dezbr?cat ?n v?zul lumii, o f?ptur? derutant?, un fel de paralitic ?ntr-un spital; nu mi?c?, nu vorbe?te dec?t ?nl?untrul s?u, ca ?ntr-un joc de-a v-a?i ascunselea: ?observi cum ??i fur vorbele cum ??i mut patul c?nd eram t?n?r? m? ?ndr?gosteam ?n mai acum m? ?ndr?gostesc ?n octombrie soarele meu bostanul meu doldora de semin?e orice ascunz?toare e o m?rturisire“. (Nora Iuga, iulie 2010)

La Zürich, c?nd intri ?ntr-un magazin, spui ?Grüetzi“, la Berlin, ?Hallo“, la Buenos Aires, ?Ola“, un ?Hallo“ ?ntors pe dos, poate unde-i pe emisfera cealalt?, la Viena, ?Grüss Gott“, dar ?i la Sibiu, acum 60 de ani, se spunea tot ?Grüss Gott“. Timi?oara nu cred c? f?cea opinie separat?, c? unde-i unu’ nu-i putere, o ?tie tot rom?nu’, dar nici Budapesta n-avea de ce s? fac? mofturi, de vreme ce Sisi, superba ?mp?r?teas? a Austriei, devenise regina Ungariei, datorit? unui foarte cool conte maghiar... cam a?a se ?ncruci?eaz? ?i limbile. ?Grüss Gott“ ?nseamn?: ?Salut?-l pe Dumnezeu“ sau ?Domnul s? te aibe ?n paz?“. Din binecuv?ntare a ajuns marcaj de grani?? a fostului imperiu habsburgic. Gata. Mi-am f?cut intrarea ?n scen?. De fapt n-am vrut dec?t s? v? spun ?Bun? ziua“. (Nora Iuga 29 decembrie 2009)

Iubitafizica este ?tiin?a iubirilor imaginare. Toate iubirile ?i iubitele imaginare s?nt excep?ii ce se supun, ?n t?cere, iubitafizicii. Adev?rul care conteaz? pentru iubitafizic? este cel inventat, adev?rul ?nchipuit, adev?rul visat, adev?rul din flori.

Aceast? carte de interviuri, pe care le-am realizat ?n timp, reprezint?, pentru mine, portrete scrise ?i vorbite ale unor scriitori de valoare cu care am avut ?ansa s? m? ?nt?lnesc. Dar ele nu au numai o valoare literar?, ci ?i una afectiv?.

Fluturele este o insect din ordinul Lepidoptera, termen ce provine din termenii grecesti lepis (coaj) si pteron (arip). Mai mult coaj dect miez. Acest ordin are aproximativ 165.000 de specii cunoscute care, n ciuda unei mari varieti de forme si culori, au o structur similar, mai toi fiind nscrii n uniunile scriitoriceti de pretutindeni. Printre azteci, fluturii sunt un simbol al sufletului sau ultima suflare a unui muribund. Un fluture care zboar printre flori reprezint sufletul unui rzboinic czut pe un cmp de lupt. ntr-adevr, rzboinicii se ntorc pe pmnt sub form de colibri sau fluturi care, de data aceasta, se apuc imediat de scris i nu mai suport vederea armelor. Eventual sapa o mai tolereaz, pentru a-i spa pe cei care nu le laud culorile, stilul i fandoselile. Curcanul, ns, este o pasre de talie mare, originar din America, domesticit cu premii literare nc din timpul aztecilor. n timpul mperecherii n vederea formrii gtilor literare, culoarea pielii capului i gtului devine albastru i rou aprins, masculul desfurnd coada n form de evantai. Femelele desfoar doar sunete guturale: glu-glu-glu! i recit cu gravitate ce le vine la ndemn, pe sub aripi. Specie hipersensibil, curcanii pot s sufere atacuri de cord sau de panic. n timpul unor teste ale avioanelor U.S. Air Force s-a constatat decesul a mai multor curcani din zon din cauza atacurilor cardiace. Remediul este aplicarea de laude i aplauze n zonele tumefiate. Fluturele-curcan este o specie ncruciat ce, paradoxal, nu tolereaz fluturii i curcanii pur-snge. Exist zvonuri c unele exemplare modificate genetic pot rezista fr s scrie chiar i 6 luni. Timp n care clocesc citind pe rupte. (tiri despre fluturi, curcani i hibrizi/stirileprotv.ro)“

Cucamonga este o carte de avangard?, experimental?, care cuprinde texte din zonele poeziei, prozei ?i filozofiei. Cele cinci capitole ale c?r?ii s?nt urm?toarele:1) Best Sailor. Este un poem ?n proz?, polemic ?i critic la adresa societ??ii de consum ?i a pie?ei de carte dominate de bestselleruri. Arm?tura fiec?ruia dintre cele ?apte capitole ale acestui poem este alc?tuit? din scurte descrieri ale c?r?ilor prezente ?n topurile de v?nz?ri din Statele Unite ale Americii, topuri publicate ?n revista The New York Times Book Review (nr. 11 din 24 martie 2008). Unul dintre personajele cele mai sonore care apar ?n acest text este Barack Obama.Best Sailor este probabil singurul poem din lume cu bibliografie (lista cuprinde ?n jur de 100 de c?r?i).2) 19 pove?ti despre orice. Este un capitol care cuprinde 19 poeme scrise ?n registre diferite, fiecare fiind despre ceva anume: Despre visele unora pl?tite de al?ii; Despre importan?a ficu?ilor ?n via?a c?l?torilor; Despre pas?rea care ??i ia zborul din om; Despre pescuitul alternativ; Despre cum se pleac? ?n luna de miere; Despre cum ajunge privirea s? vad?; Despre orbirea vorbirii; Despre pompierul care ??i incendia ?ig?rile; Despre rolul menghinei ?n deprinderea tehnicii zborului; Despre legile rescrise ale ospitalit??ii termodinamice; Despre c?l?toria p?m?ntului ?n jurul omului; Despre mor?i numai de bine; Despre teorema pesc?ru?ului cu cap de lup; Despre fatalitatea de a urm?ri ?tirile la televizor; Despre anatomia valurilor; Despre garderoba incandescent? a lui Dumnezeu; Despre con?inutul de metal al picioarelor; Despre lumina care ne calc? pe urme; Despre categoriile aristotelice ale liniei orizontului. Ultimele cinci poeme-pove?ti au la baz? c?te o ipotez? ?tiin?ific? ?i s?nt scrise ?ntr-o manier? inovatoare.3) Iubita mea vitreg? ?i 4) Unul dintre domni?oara W ?i doamna Kuttare s?nt dou? poeme ?n proz?, cu personaje ?i ?nt?mpl?ri stranii. (Aceste poeme s?nt relu?ri din c?r?i mai vechi, ap?rute ?n urm? cu 8-9 ani.)5) Demonadologia este o lucrare de filozofie, o scurt? introducere ?n metafizica r?ului, alc?tuit? din 90 de paragrafe, care parodiaz? Monadologia, celebrul tratat de metafizic? al lui G. W. Leibniz. Monadei leibniziene i-a fost aici substituit? demonada, ?n locul lui Dumnezeu apare Demonezeu, iar cea mai bun? dintre lumile posibile a fost ?nlocuit? de cea mai rea dintre lumile posibile. De?i trateaz? despre principiile care stau la baza r?ului din lume, Demonadologia se ?ncheie ?ntr-o not? optimist?, cu happy-end.

n doar civa ani, tefan Manasia a devenit una dintre cele mai importante figuri ale poeziei noastre de azi. i nu m refer aici doar la activitatea lui poetic propriu-zis (dac lsm la o parte plachetele underground, autorul a publicat deja trei volume), ci i la prezena pregnant n spaiul public(istic).“ – Alex Golditefan Manasia dispune – i n noul volum se vede cu ochiul liber – de o capacitate enorm de a experimenta. De altfel, poetul este cunoscut nc de la Amazon ca un mptimit al stilisticii glam. Poezia luxuriant, baroc, domolit i mprosptat de o estetic a onestitii discursului definesc, acum la al patrulea volum, anarhismul livresc al autorului.“ – tefan Baghiu

Aceast? carte este ?n limba englez?.?In My Loved Japan, [...] the Romanian poet Clelia Ifrim offers a very fine imaginative response to the tragedy that overtook northeast Japan earlier this year.As far as I know the writer has never visited Japan, though she has long connections with it through haiku, and haiku poets.“A river of tears — to whom belongs this silence after the earthquake?“; “Not a voice or sound but this moon path on the waves — fishermen's village“;“Hobby horse sinking in the depth of the ocean to make its farewell.“?From David Burleigh, Best Books of 2011: Close-up on a People’s Disaster, in Japan Times, at http://www.japantimes.co.jp/text/fb20111225a5.html.

Discursul poetic preios i limpede, lipsit de dramatism nvluie tragismul existenial, sugernd, peste fragmentarismul unei existene, viziunea izbvitoare, ascensional, pur, emanat de raza logosului integrator. Poezia fr evenimente pe care o scrie Liviu Antonesei aspir spre perfeciune formal...“ – Cezar IvnescuDac n-ar fi existat teroarea cenzurii, dac n-ar fi existat ceaushima, dac n-ar fi existat teama redactorilor de carte, dac n-ar fi existat delatorii, aa ar fi artat cartea aprut n 1989 la Cartea Romneasc, sub titlul Pharmakon. Dar, dac toate acestea n-ar fi existat, ar mai fi fost ea oare scris Imposibil de rspuns. Nu-mi rmne, deci, dect s m bucur c toate cele care au existat – i nc multe altele – nu mai exist i, pn la urm, cartea (bun sau rea, asta vor decide cititorii i criticii) apare aa cum am gndit-o, aa cum s-a scris de-a lungul a zece sau cincisprezece ani. Nici eu nu tiu de cnd dateaz cel mai vechi poem din volum. mi amintesc numai c o prim versiune a acestui manuscris a fost depus prima dat la o editur n 1979-1980. De-atunci, manuscrisul a tot fost modificat pn a ajuns la aceast form definitivat n primvara anului 1988, depus la editur i aprut n anul urmtor mai mult dect njumtit. Aa a fi vrut s apar atunci. Aa o voi lsa, deci, s fie tiprit acum, indiferent de imperfeciunile ce le voi fi observat ntre timp. Este limpede c, din acest moment, volumul de debut n poezie Pharmakon nu mai exist.“ – Liviu Antonesei

Poemele lui Marius Aldea sunt inteligent-fanteziste i dau o senzaie de prospeime, dei refolosete, frecvent, i mijloace de seducie inventate de Nichita Stnescu, Emil Brumaru, Mircea Dinescu. Marius Aldea are o plcere de a scrie care face ca tot ce mprumut s devin al lui.“ – Alex tefnescu Marius tefan Aldea face parte din plutonul tinerilor poei crora li se flfie de generaia imediat anterioar, ns nu li se deloc de generaiile vechi. Vd i prevd o promoie de poei lucizi i cultivai printre care compozitorul Simfoniei frnei va strluci. Pentru c are umor, deci i permite s fie cinic, i pentru c izbutete nite metafore trsnite, dar fluente, nu rscutate. Apoi ochiul su este flmnd i precis, nu hoinrete pe firmament pn se ntoarce cu albul n sus. Viteza, claritatea i subtilitatea artei lui monteaz un spectacol inteligent – un deliciu pentru durii ca el, care, de fapt, ascund un suflet sensibil n spatele rictusului sceptic. Un romantic de factur excelent este Marius, adic dintre aceia cu witz, care muc tot, iar apoi se muc pe ei nii. Irezistibil poezia asta ca un roman scris la col de strad de un designer care tie exact ce vrea de la manechinele lui.“ – Felix Nicolau Marius tefan Aldea are atta energie poetic, nct exist riscul s supratensioneze Sistemul Naional de Distribuie a Literaturii. Dar cum SNDL nu exist dect n imaginaia noastr, nu v rmne, dragi cititori, dect s v conectai singuri la aceast surs de energie. E simplu: deschidei cartea lui Marius i citii puin. Dac nu suntei purttori de mnui izolante i cizme de cauciuc, ar trebui ca n secunda a doua s fii scuturai zdravn, iar minile s vi se ncleteze pe carte. E doar unul dintre efectele pe care l are poezia bun asupra omului.“ – Robert erban

Az igazság cím? k?nyvben Damu Roland d?bbenetes ?szinteséggel és részletességgel mesélte el életét egészen addig a pillanatig, amíg a bíróság ki nem mondta rá a joger?s ítéletet: négy és fél év szabadságvesztést. T?rténete azonban ezzel korántsem ért véget. 2012. április 19-én (egy héttel a hivatalos behívó el?tt) váratlanul szembesült azzal a visszavonhatatlan d?ntéssel, hogy azonnali hatállyal meg kell kezdenie a b?rt?nbüntetését. ?s ez még csak az els? olyan jogtalan d?ntés volt a sorban, amelyet nem volt egyszer? megemésztenie... Miért vitték el egy héttel korábban? Miért került egy, az otthonától 320 kilométerre lév? b?rt?nbe? Miért kellett t?bbet bizonyítania másoknál? Szakadatlan igazságkeresése a b?rt?nbe vonulása után semmit sem vesztett lendületéb?l. Második k?nyvében a t?le megszokott részletességgel számol be a három b?rt?nben t?lt?tt év pokláról, az ottani mindennapokról, megaláztatásokról... ?s persze a számára oly fontos emberi kapcsolatokról, a megtalált igaz szerelemr?l. "A második k?nyvem szorosan kapcsolódik az els?h?z, de ez már a b?rt?nben t?lt?tt évekr?l szól. Olyan dolgokért ültem három évet, amit nem k?vettem el. Ez a k?nyv rólam, a feleségemr?l szerelmünkr?l és a b?rt?nben megélt dolgokról szól az én szemsz?gemb?l. Továbbra is ragaszkodom ahhoz, hogy csak az igazságot írjam le. Pontosan tudom, hogy a feleségem szeretete, h?sége, kitartása nélkül nem éltem volna túl a b?rt?néletet. Most tele vagyok ?tletekkel, tervekkel. A legfontosabb pedig: T?L?LTEM!" (Damu Roland)

O poezie de o stranietate izbitoare, o lume postapocaliptic cldit pe datele unui imediat nstrinat. O poezie rece, tioas, ritmat (ritmul i aduce aportul formal la respectiva stranietate) care pune n dialog un Eu bntuit de moarte, pe care o citete, o palpeaz n toate detaliile unui univers cvasimitologic pe care-l construiete tocmai pentru a o putea circumscrie. Eul acesta al lui Kemény se afl ntr-o continu stare de asediu pe care o transfer asupra cititorului ideal adoptnd de multe ori structura narativ a mitului, a povestirii legendare (...)Materia are o greutate sufocant n poemele lui Kemény, contrastnd parc cu imaginile aflate n continu micare i transformare. Un vag suprarealism care aduce oarecum, vizual, cu acele videoclipuri ale anilor ’90 trzii, care mizau, pentru a obine stranietatea, pe ocul dat de alternarea dintre accelerarea brusc a micrii i aspectul static al temei mitologice (m gndesc n special la Metallica, clipul de la Until it sleeps)Un volum excelent, un adevrat manual de poezie care sun, datorit lui Andrei Dósa, impecabil.“ – Bogdan Alexandru Stanescu

Riduri deschide colec?ia ?Falanga basarabean?“ (coordonator Dumitru Crudu). Un volum al tinere?ii vitaliste care ?ncepe s? se obi?nuiasc? treptat ?i sigur cu ridurile societ??ii cu o speran?? de via?? din ce ?n ce mai exact stabilit?. Un volum de versuri care sfideaz? moartea prin chiar urmele pe care le las? ?n urm?, ca ni?te tatuaje, amintirea poeziei vie?ii celor dragi.

Da. E despre mine. E despre tine. E despre noi. Din toate p?r?ile ?i toate direc?iile. Despre falimentul moral ?i trezirea spiritului. Despre cum e s? ui?i ?i c?t de bine e s? ??i reaminte?ti. (Beatrice, activist) Un volum de poezii despre poezia ?i nepoezia vie?ii. Mai degrab? despre ce omoar? poezia vie?ii. De citit dac? sunte?i odihni?i ?i cu chef de introspec?ie. Aten?ie, poate s? doar?. (Mihaela, manager) Am frunz?rit-o cu trufia c? nu e despre mine. Am citit-o cu teama c? ar putea fi despre mine. Am recitit-o cu ambi?ia s? nu devin? despre mine. (Ioana, manager formare) Am deschis cartea, am r?sfoit, am citit. Apoi am ?nchis Outlook-ul ?i m-am g?ndit la lucruri simple: prieteni, muzic?, sine. (Andrei, copywriter) Am avut permanent senza?ia c? navighez pe valuri, fel de fel de valuri, valuri peste valuri de via??, valuri cu gloata mijlocie, prins? ?n caden?a asta a noastr?, modern? ?i golit? de rost personal. (Carmen, strategic planner) O oglind? care reflect? ?n cuvinte propria via?? – care via??? – multiplicat? ?n mii de alte trupuri, care tr?iesc aceea?i nesf?r?it? ?zi a c?rti?ei“. (Sylvia, marketing manager) Mi-a transmis impresia de oper? rock, sau, m? rog, cum s-ar putea numi a?a ceva pe muzic? de Parov Stelar, Nicholas Jarr ?i al?ii mai de acum. (?tefan, student) ?Auzi, de ce nu scrie nimeni poezie despre corporati?ti?“ m-a ?ntrebat un prieten acum vreo cinci ani. La vremea aceea am pufnit ?n r?s de mi-a dat ?pri?ul pe nas, dar, anul trecut, mi-am dat seama c? se poate. Tocmai terminasem Saga – bilete la clasa din mijloc, un poem epic, ironic ?i ?ntins pe vreo 30 de pagini. Despre iubirea dintre doi corporati?ti, desp?r?i?i ?n adolescen?? ?i reg?si?i la disperare, pe la 30 de ani ?i ceva, cu ocazia unui infarct. L-am rugat pe Paul Hitter, ale c?rui desene cu miz? social? ?i tu?e cinice m? atr?geau demult, s? ilustreze c?teva scene din istoria celor doi eroi ai poemului. Au ie?it 7 desene care nu doar ajut? textul, ci duc povestea mai departe, o cresc ?i o dezvolt?. Din vagonul de accelerat Timi?oara-Bucure?ti p?n? pe malul m?rii, Paul a transcris vizual o hart? a nelini?tilor, fricilor, la?it??ilor ?i speran?elor unei genera?ii care a ?mb?tr?nit ?nainte de vreme, dar care ?nc? sper? la evadare. Saga – bilete la clasa din mijloc este o carte-album despre noi ?i despre voi, despre cei ce umplu sta?ia Pipera la 7 diminea?? ?i despre cei care r?d de ei ?ntorc?ndu-se din club, despre cei adu?i la nebunie de creditul ipotecar ?i cei ?ntor?i victorio?i ?i ar?i din Goa sau de la festivaluri. Este poezie pentru c? sunte?i poezie, este scris? pentru c? trebuia scris? ?i este desenat? ca s? nu mai existe niciun dubiu.“ (T?u?ance)

Aer ?n iarb? este o poezie a ciclicit??ii. Anotimpuri ?i anotimpuri ale inimii. Toposuri ?i loca?uri ale refugiului ?n bucurii simple. Regenerarea prin elemente g?site ?n col?urile altor inimi. O poezie filmic?. O dinamic? cinematic? a cuvintelor ?i a surprizelor prinse de suflet ?i redate ?n pixelii colora?i ai fericirilor nea?teptate. Aer ?n iarb? este ?i ?n ?note de mare“ ?i ?n ?prim?vara la cheie“ un ciclu care mimeaz? numai aparent dicteul automat. Aer ?n iarb? este momentul c?nd treci pe strad? ?i scapi de lume, este spa?iul gol dintre cuvintele care ??i rostesc via?a ca s? dea propulsie maxim?.?Cu totul remarcabil? este, ?n poemele lui Mihai Vieru, capacitatea autorului de a descoperi, ?n spatele spectacolului cotidian, prezen?a miraculosului, a misterului, c?teodat? feeric, alt?dat? terifiant. Poetul e un spirit fantast, ?nzestrat cu ni?te antene extrem de sensibile la partea de umbr? a existen?ei, ?i un vizionar apt s? surprind? spectacularul banalului ?i s? transforme, a?a cum ??i dorea pe vremuri Rimbaud, o fabric? oarecare ?ntr-o moschee.“ (Octavian Soviany)

Un caleidoscop ?n care se rotesc ?ncet imagini din copil?ria cu mineri, decantoare ?i benzi care transport? c?rbunele sau din adolescen?a ?ntr-o uniform? albastr?. Textele astea spun, ?n fond, pove?ti despre oameni dragi. (Ana Pu?ca?u)Ce-?i r?m?ne de f?cut atunci c?nd e?ti num?rat ?dup? gloan?e“, c?nd ajungi s? asociezi cele mai bune vremuri cu ?primele defil?ri“, prin fa?a ochilor ?i se deruleaz? ?toate marile filme ale indiferen?ei“, iar ?n loc de cer nu mai reu?e?ti s? vezi dec?t ?sute/de mii de c?m??i albastre cu epole?i“? Nu-?i r?m?ne altceva dec?t s? ratezi ?tot ce se putea rata“, asta e lec?ia pe care o ?nva?? at?t de bine ?i o pred?, iat?, mai departe, f?r? gre?eal?, fosta elev? a L(iceului) M(ilitar). De?i pare imprimat pe o band? magnetic?, iar limbajul este ?n esen?? unul sever, discursul ?pedagogic“ din te a?tept ca pe un glonte las? s? se strecoare printre r?nduri suficient din emo?iile, respira?iile sau ezit?rile instan?ei emitente, astfel ?nc?t abilitatea celei aflate la pupitru s? devin? de necontestat. Pentru c?, da, Ana Pu?ca?u convinge f?r? probleme, indiferent dac? scrie despre identit??i furate, manevre sterile, r?zboi, iubire sau ratare. (Cristina Ispas)Un spa?iu disciplinar, depresiv, amenin?at de gloan?e, p?ndit de moarte – o zon? biografic? marcat? de absolvirea LM-ului. Prezen?a semnificativ? a conjunctivelor ?i condi?ional-optativelor m? face s? cred c? totul ar putea fi ?ntocmai, iar rezultatul, exact cel b?nuit, c? oricine poate juca rolul principal propus de Ana Pu?ca?u. Concrete?ea spa?iilor nu se dezminte nici un moment, poeta r?m?n?nd fidel? geografiei ?i istoriei imediate, realiz?nd astfel un sumbru decor al lumii la ?nceput de mileniu; cu fabrici dezafectate, baruri, camioane ?i, de ce nu, cu Bosnia sau Basarabia. Teama care str?bate volumul, ca o ven? sub?ire, tr?deaz? fragilitatea de care literatura ultimelor decenii are at?ta nevoie. Debutul poetic al Anei Pu?ca?u este – probabil – cel mai a?teptat (?i mai reu?it) din zona Timi?oarei, ?n ultima vreme. (Moni St?nil?)

Nihilismul lui tefan Bolea este o masc n spatele creia se ascunde o inocen perpetuu incandescent. Revolta blasfematorie a poetului marcheaz un ritual de trecere spre iniiere, degajnd, n mod paradoxal, o nemrginit sete de via. Muzicalitatea incantatorie a textelor n limbile german, englez i romn plonjeaz cititorul n viziunea lumii reale.“ (Basarab Nicolescu)