Confucius believed that the welfare of a country depended on the moral cultivation of its people, beginning from the nation's leadership. He believed that individuals could begin to cultivate an all-encompassing sense of virtue through ren, and that the most basic step to cultivating ren was devotion to one's parents and older siblings. He taught that one's individual desires do not need to be suppressed, but that people should be educated to reconcile their desires via rituals and forms of propriety, through which people could demonstrate their respect for others and their responsible roles in society.

On Interpretation is among the earliest surviving philosophical works in the Western tradition to deal with the relationship between language and logic in a comprehensive, explicit, and formal way.

The reasons for some animals being long-lived and others short-lived, and, in a word, causes of the length and brevity of life.

Cartea de fa??, pe care cititorul o ?ine acum ?n m?n?, reprezint? o form? – literar vorbind, foarte complex?, fiindc? ea evolueaz? pe mai multe voci narative, dintre care doar unele ?i apar?in ?n mod direct autoarei – de exorcism. Geniul inimii e r?spunsul unui poet la o experien?? personal? plenitudinar?, ?n care bucuria ?i suferin?a se ?ntrep?trund reciproc pentru a exprima, ?mpreun? ?i tensionat, starea de gra?ie. Exist? o voce a experien?ei biografice ?n aceast? carte scris? febril, o alta de martor sau de participant la istorie, tot a?a cum exist? o voce a puterii ?i una a victimei. Deasupra tuturor st?, ?ns?, nu neap?rat triumf?toare, dar lucid-cerebral?, chemarea celor dou? credin?e pentru care merit? s? tr?ie?ti ?i s?-?i rememorezi via?a atunci c?nd ai ajuns cu ea la r?sp?ntie: credin?a ?n cultura modelelor care te-au precedat ?i credin?a deloc ingenu?, ci ivit? din cunoa?tere, ?n sacralitatea profund? a celor tr?ite ?i ?n transcenden??. (?tefan Borbély) A considera un text drept ?carte a ilumin?rilor mele“ ?i a a?eza ca titlu al primei p?r?i a volumului sintagma Povestea subteranei ne plaseaz? sub semnul aproape imposibil al drumului c?tre Sine, al cuprinderii, al denud?rii ?i al efortului de a ?n?elege un obiect al c?rui adev?r se va afla ?ntotdeauna ?n proximitatea pe?terii lui Platon. E un demers perpetuat, dar niciodat? epuizat ?i aproape exclus din plasma comunic?rii, care – ?n situa?ia ?romanului“ Aurei Christi – nu are coresponden?e, nu se apropie de experien?a budhist?, nici de prerogativele ocultismului de New Age, ci ne aduce ?n vecin?tatea ?ndemnului de pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, preluat apoi, ca solu?ie ?ntre a fi ?i a p?rea, de c?tre Socrate: ?Cunoa?te-te pe tine ?nsu?i!“. Po?i ?nt?lni, pe acest drum, ?i acel daimonion care a str?juit g?ndirea aceluia?i ?n?elept atenian ca alt? fa?? a ?subteranelor“ fiin?ei, acolo unde lumina se ?ngem?neaz? cu ?ntunericul, stare ?poetizat?“ de Goethe, dar pr?bu?it? ?n tragic de Dostoievski. E o cobor?re spre ?n?elegere prin cuprindere ?i, implicit, prin atingerea nelimitatului. (Mircea Braga) Cartea Aurei Christi Geniul inimii pare o st?nc? masiv?, singuratic?, ?ntr-un peisaj ?mioritic“. Geniul inimii are originalitate ?i for??. Prima parte e liric?, a doua (?ntr-un fel) – o comedie negru-satiric?, a treia – predominant epic-narativ?. Prima parte este excelent?; mi-am ?nsemnat un num?r de poezii memorabile. A doua, ?n centrul ei mai ales, are sec?iuni, pasaje extrem de interesant-pl?cute-amuzante, ?n pofida tonului, uneori, foiletonistic. A treia e impresionant? ?n ansamblu, armonios-coerent?, de o sinceritate sf??ietoare. ?n tot volumul, istoricul, religiosul, subiectivul se leag? foarte frumos ?ntre ele. Nu-mi plac laudele la adresa lui Nietzsche! De fapt, cum se leag? acest autor de Biblie, de Evanghelii?! Aura Christi poate fi m?ndr? de o realizare major?, cu totul original?. Probabil, nu l-a citit pe romanticul britanic Wordsworth; dar el e cel care a scris (sau a ?nceput s? scrie) o memorabil? autobiografie ?n versuri. Pu?ini l-au continuat. Am putea spune c? Aura se num?r? printre cei pu?ini. (Virgil Nemoianu)

The Prince (Italian: Il Principe) is a political treatise by the Italian diplomat, historian and political theorist Niccolò Machiavelli. From correspondence a version appears to have been distributed in 1513, using a Latin title, De Principatibus (About Principalities). But the printed version was not published until 1532, five years after Machiavelli's death. This was done with the permission of the Medici pope Clement VII, but "long before then, in fact since the first appearance of the Prince in manuscript, controversy had swirled about his writings" Although it was written as if it were a traditional work in the Mirror of Princes style, it is generally agreed that it was especially innovative, and not only because it was written in Italian rather than Latin. The Prince is sometimes claimed to be one of the first works of modern philosophy, in which the effective truth is taken to be more important than any abstract ideal. It was also in direct conflict with the dominant Catholic and scholastic doctrines of the time concerning how to consider politics and ethics. Although it is relatively short, the treatise is the most remembered of his works and the one most responsible for bringing "Machiavellian" into wide usage as a pejorative term. It also helped make "Old Nick" an English term for the devil, and even contributed to the modern negative connotations of the words "politics" and "politician" in western countries. In terms of subject matter it overlaps with the much longer Discourses on Livy, which was written a few years later. In its use of examples who were politically active Italians who perpetrated criminal deeds for politics, another lesser-known work by Machiavelli which The Prince has been compared to is the Life of Castruccio Castracani. The descriptions within The Prince have the general theme of accepting that ends of princes, such as glory, and indeed survival, can justify the use of immoral means to achieve those ends.

O que somos?De onde viemos?!Para onde vamos? A que caminhos a vida nos leva? Essas e outras quest?es aflitivas e de todos os tempos nos s?o solucionadas por León Denis neste opúsculo. Filho da dor, Denis sabe, como você também, o quanto viver, muitas vezes é sofrer. E por isso apresenta, de modo t?o leve a solu??o espírita, racional, para o problema do existir. Mais do que um livro de Filosofia espírita, você tem em m?os palavras de consolo e estímulo para que cada trope?o do caminho seja compreendido e por assim dizer, aproveitado! Venha acompanhar-nos nesta viagem e descubra, em rápidos parágrafos os porquês de sua vida, da nossa vida, do planeta, do Universo.? Aos poucos, entenderemos com a lógica espírita como tudo esta em seu devido lugar.

Dignità o miseria della natura umana? ?C'è un principio supposto prevalere tra molti che è del tutto incompatibile con ogni virtù o senso morale [...] Questo principio è che ogni benevolenza è mera ipocrisia, l'amicizia un inganno, lo spirito pubblico una farsa, la fedeltà un trucco per procurare fiducia e confidenza; e mentre tutti noi, in fondo, perseguiamo solo il nostro interesse privato, indossiamo questi bei travestimenti in modo da abbassare le difese degli altri ed esporli maggiormente alle nostre astuzie e macchinazioni?... Le meditazioni senza tempo di uno dei più grandi filosofi europei. SOMMARIO: Introduzione e avvertenza ai testi / Nota bibliografica: una mappa degli studi (di Fabrizio Pinna) - David Hume: Dignità o miseria della natura umana? / L'Amore di Sé. APPENDICE: Of the Dignity or Meanness of Human Nature; Of Self-love; My Own Life & Letter from Adam Smith, LL. D. to William Strahan, Esq.; Of the Reason of Animals; Of the Immortality of the Soul; Of Superstition and Enthusiasm; Of some Verbal Disputes. LE COLLANE IN/DEFINIZIONI & CON(TRO)TESTI

n eseul Despre prostie (ber die Dummheit, 1937) subiectul este tratat, ca de obicei, cu toate resursele familiare autorului: analiza filosofic se combin cu observaiile de tip psihologic i cu constatri din istorie i politologie. Dei proiectul iniiat de acest eseu nu a fost finalizat, se remarc, totui, atenta cartografiere a fenomenelor asociate prostiei, tratate n stilul ironiei constructive“, att de specific lui Musil.

Urm?nd acela?i tipar de p?n? acum (Logica elefan?ilor, Editura All, 2012), Ciprian V?lcan ?i Dana Percec au selectat c?te dou?zeci de eseuri care formuleaz?, ?ntr-o manier? doar aparent lejer?, un r?spuns la tot at?tea pretexte, culese cu ochiul colec?ionarului de caricaturi din presa rom?neasc? ?i interna?ional? sau din tomuri mai mult sau mai pu?in colbuite. Autorii inspecteaz? cu lupa ?i curiozitatea entomologului numeroase ?nt?mpl?ri, mesaje ?i personaje contemporane, ?ndemn?ndu-i pe cititori, prin stilul degajat ?i tonul convivial, s? se amuze pe seama absurdului din via?a de zi cu zi. Fie c? este vorba de politic?, sport, mod?, mass-media sau tribunale, de gastronomie sau vr?jitorie, eseurile demonteaz? adev?ruri mici, truisme, precum ?i pl?smuiri de tot felul. Fiec?rei p??anii evocate ?n pretext – unele ilare, cu miros de b?lci, altele aproape detestabile – autorii Metafizicii bicicli?tilor ?i r?spund ?n manier? diferit?, dar convergent?, contur?nd o nevoie de a r?scoli excesele lumii pentru a o ?ndemna s? se rea?eze.

Alchimia fericirii, publicat? ?n persan? (Kimiya?yi sa’adat), spre sf?r?itul vie?ii autorului, urm?re?te atenuarea tensiunilor dintre filosofii ?i misticii Islamului ?i scoate ?n eviden?? importan?a autodisciplinei ?i a ascetismului. Traducerea de fa?? are la baz? traducerea publicat? ?n 1910, ?n englez? de Claud Field (The Alchemy of Happiness) ?i este structurat? ?n opt capitole, aproximativ egale ca ?ntindere. Cartea de fa?? reune?te o serie de interpret?ri ale unor pilde cu con?inut religios evocate ?n Coran ?i ale unor idei exprimate de Mahomed, de al?i profe?i sau ?nv??ati musulmani. Chestiunile abordate de Al-Ghazali aduc ?n prim-plan ideea unei vie?i religioase exemplare. Astfel, el prezint? mai multe sfaturi pentru musulmanii pio?i. Raportul omului cu divinitatea, cu semenii s?i, cu rudele apropiate, dar ?i implica?iile religioase ale institu?iei c?s?toriei sau ale muzicii ?i dansului sunt printre cele mai importante subiecte din lucrarea lui Al-Ghazali. S? ?tii, o, preaiubite, c? omul nu a fost creat ?n glum? sau la ?nt?mplare, ci a fost f?cut ?ntr?un fel minunat ?i pentru un ?el ?nalt. Chiar dac? nu a existat dintotdeauna, el tr?ie?te ve?nic; ?i chiar dac? trupul s?u este slab ?i p?m?ntesc, spiritul ?i este m?re? ?i dumnezeiesc. ?i cu c?t este mai ales subiectul cunoa?terii noastre,cu at?t mai mare va fi ?nc?ntarea sim?it? ?n studierea acestuia; de exemplu, ne?ar face mai mult? placer s? ?tim secretele unui rege dec?t dac? am afla secretele unui ministru. V?z?nd c? Dumnezeu este cel mai ?nalt obiect posibil pentru cunoa?terea noastr?, cunoa?terea Sa trebuie s? ne d?ruiasc? mai mult? desf?tare dec?t oricare alta.

De La Boétie ofer? una dintre primele ?i cele mai clare explica?ii privind servitutea voluntar?, starea care define?te supunerea majorit??ii fa?? de minoritatea care de?ine puterea politic?. Este ?i va r?m?ne acela?i lucru, indiferent de scurgerea timpului: un eseu memorabil despre m?re?ia ?i micimile naturii umane, slujit exemplar de g?ndul ?i de pana unui geniu cu care timpul nu a avut prea mult? r?bdare.,,Dar, Dumnezeule mare, ce ?nseamn? asta? Cum s? numim aceast? nenorocire? Ce viciu ?ngrozitor e ?sta, s? vezi nenum?ra?i oameni, nu doar c? se supun, ci c? slujesc, nu c? sunt guverna?i, ci c? sunt tiraniza?i, neav?nd nici bunuri, nici p?rin?i, nici copii, nici m?car propria lor via???“ ?tienne de LA Boétie

本书是作者关于当代国外马克思主义及后马克思思潮哲学文本研究的多卷本论著《文本的深度耕犁》的第二卷，其内容主要是对西方后马克思哲学思潮中经典文献的文本学研究。在本卷中，作者以文本学的深度解读模式分别批判性地解读了阿多诺的《否定的辩证法》、德波的《景观社会》、鲍德里亚的《生产之镜》、德里达的《马克思的幽灵》和齐泽克的《意识形态的崇高对象》等重要论著。

《思考的智慧》考察了人的本质、宇宙的真相和思想的力量，是帕斯卡留在人间的风景。书中关于宇宙、社会、人性、信仰与生命的意义的阐述，敏锐独特，充满哲学思辨的魅力和激情，深深触动每个人的心灵。近400年来，无论是大师还是普通读者，都从中受益无穷。

西方的启蒙思潮不仅横扫了中国的学术统绪，也终结了西方的古典时代。然而，随着20世纪末的来临，启蒙思潮也免不了被自己的西方子孙横扫命运“道术为天下裂”，无论西方还是中国学界，学问因与社会生活的变迁相适应已然支离破碎——世纪之交，新思潮、新学说风起云涌，惶然心态千姿百态。科学与学问既不当浑然不分，亦不可渐行渐远，一者关乎种种解救时弊、整顿现实生活的实用知识，一者关乎个体乃至国家的精神教养。学问的资源不在现代以来不渐推陈出新的科学原理，而在冲和古秀的历史经典。如今，无论西学、中学均面临如下抉择：要么追随现代之后学彻底破碎古典学问，要么修复古典学园、重新整顿精神教养。

本书是作者关于当代国外马克思主义及后马克思思潮哲学文本研究的多卷本论著《文本的深度耕犁》之*卷，其内容主要是对西方马克思主义哲学中经典文献的文本学研究。在书中，作者*次以文本学的深度解读模式批判性地面对西方马克思主义的经典文本。本卷分别解读了青年卢卡奇的《历史与阶级意识》、施米特的《马克思的自然概念》、弗罗姆的《马克思关于人的概念》、科西克的《具体的辩证法》、萨特的《辩证理性批判》、阿尔都塞的《保卫马克思》和戈德曼的《隐蔽的上帝》等重要论著。

本书是庆祝中国人民大学哲学院建院55周年的学术论文集。中国人民大学哲学院创建55周年以来，为新中国哲学理论建设和人才培养作出了巨大贡献。从这里，走出了千百位哲学教授，产生了数百部学术专著和数以万计的学术论文。本论文集则汇编了近年来哲学院在职教师的近70篇科研代表作，计约60万字，基本展现了当前哲学院的科研水准和探索方向

本书从当代中国农村社会发展中的基本问题出发，考察16世纪的平民儒家学派泰州学派在参与乡村建设中的思想及实践活动，认为平民可以通过汲取儒学等文化资源，担当农村社会建设的主力。作为乡村建设实践，泰州学派形成家族建设与社会建设两翼，通过创造性转化，活跃在20世纪的各种乡村建设实验中。

《道德经》仅五千余言，但文约意丰、博大精深，涵盖哲学、伦理学、政治学、军事学等诸多学科，不仅对中国古老的哲学、科学、政治、宗教等产生了深刻的影响，而且对中华民族的性格铸成、政治的统一与稳定，都起着不可估量的作用。《道德经》做为中国历史上一部完整的哲学著作，被誉为“万经之王”。

《鬼谷子》一书是其后学者根据其言论整理而成的，这部两千多年前的谋略学巨著，是中国传统文化中的奇葩，历来被人们称为“智慧之禁果，旷世之奇书”。其思想内容十分丰富，涵盖了哲学、政治学、军事学、心理学、社会学、文学、情报学等多种学科，是一部可以被广泛解读的著作。它一直为中国乃至世界军事家、政治家和外交家所研究，现又成为当代商家的之书。它所揭示的智谋权术的各类表现形式，被广泛运用于内政，外交、战争、经贸及公关等领域，其思想深深影响今人，享誉海内外。

《论证是一门学问》（第5版）是一本全面、实用、精炼、有趣、直要害的论证规则手册。本书运用大量易于理解、有趣、生活化的例证，归纳了50条论证必须遵循的规则，几乎涵盖了各种类型的论证和论证过程中方方面面的问题。本书能够使辩论、谈话和文章更有说服力、有理有据，从而被对手、听众和读者所受；有助于形成批判性的思维方式和怀疑精神。 无论是行调查研究、阅读论证类文章，还是赢得听众的信任，这本小册子都将成为论证者必不可少的得力助手；是撰写论文、发表演说、展辩论时，清晰有力阐述自己观的得力助手；久而久之，还有助于养成批判性思维与创新性思维的方法。

本书是梁启超先生治清学史的代表著作。作者以时代为经，把有清一代学术思潮之流转分为启蒙期（生）、全盛期（住）、蜕分期（异）、衰落期（灭）四个时期，备述其要；又以人物为纬，对清代各时期的重要学派和代表人物的学术成就、学术观、主要著述、师承关系等提纲挈领、择要发挥，堪为了解清代学术思想的门经典。