Az igazság cím? k?nyvben Damu Roland d?bbenetes ?szinteséggel és részletességgel mesélte el életét egészen addig a pillanatig, amíg a bíróság ki nem mondta rá a joger?s ítéletet: négy és fél év szabadságvesztést. T?rténete azonban ezzel korántsem ért véget. 2012. április 19-én (egy héttel a hivatalos behívó el?tt) váratlanul szembesült azzal a visszavonhatatlan d?ntéssel, hogy azonnali hatállyal meg kell kezdenie a b?rt?nbüntetését. ?s ez még csak az els? olyan jogtalan d?ntés volt a sorban, amelyet nem volt egyszer? megemésztenie... Miért vitték el egy héttel korábban? Miért került egy, az otthonától 320 kilométerre lév? b?rt?nbe? Miért kellett t?bbet bizonyítania másoknál? Szakadatlan igazságkeresése a b?rt?nbe vonulása után semmit sem vesztett lendületéb?l. Második k?nyvében a t?le megszokott részletességgel számol be a három b?rt?nben t?lt?tt év pokláról, az ottani mindennapokról, megaláztatásokról... ?s persze a számára oly fontos emberi kapcsolatokról, a megtalált igaz szerelemr?l. "A második k?nyvem szorosan kapcsolódik az els?h?z, de ez már a b?rt?nben t?lt?tt évekr?l szól. Olyan dolgokért ültem három évet, amit nem k?vettem el. Ez a k?nyv rólam, a feleségemr?l szerelmünkr?l és a b?rt?nben megélt dolgokról szól az én szemsz?gemb?l. Továbbra is ragaszkodom ahhoz, hogy csak az igazságot írjam le. Pontosan tudom, hogy a feleségem szeretete, h?sége, kitartása nélkül nem éltem volna túl a b?rt?néletet. Most tele vagyok ?tletekkel, tervekkel. A legfontosabb pedig: T?L?LTEM!" (Damu Roland)

Deliruri pentru toate zilele. Drame cerebrale, drame familiale, deliruri ?i nevroze, dar ?i tihna monoton? a vie?ii cotidiene, toate par specialitatea lui André Baillon, belgianul pentru care ospiciul sau atmosfera bucolic? a satului normand sunt prilejuri la fel de bune pentru literatur?.

Un basm foarte simpatic la ora c?nd ?copii ?i tineret" rimeaz? doar cu Internet. St?p?nul pove?tii este un b?ie?el dotat cu un computer capabil s?-l ?tearg? de pe (suprafa?a p?m?ntului ?i) ecran pe Dracula, dar monstrul ?l conjur? s? nu fac? a?a ceva, s? nu strice povestea, s? n-o fac? neverosimil?! (Radu Cosa?u, Dilema)

O poezie de o stranietate izbitoare, o lume postapocaliptic cldit pe datele unui imediat nstrinat. O poezie rece, tioas, ritmat (ritmul i aduce aportul formal la respectiva stranietate) care pune n dialog un Eu bntuit de moarte, pe care o citete, o palpeaz n toate detaliile unui univers cvasimitologic pe care-l construiete tocmai pentru a o putea circumscrie. Eul acesta al lui Kemény se afl ntr-o continu stare de asediu pe care o transfer asupra cititorului ideal adoptnd de multe ori structura narativ a mitului, a povestirii legendare (...)Materia are o greutate sufocant n poemele lui Kemény, contrastnd parc cu imaginile aflate n continu micare i transformare. Un vag suprarealism care aduce oarecum, vizual, cu acele videoclipuri ale anilor ’90 trzii, care mizau, pentru a obine stranietatea, pe ocul dat de alternarea dintre accelerarea brusc a micrii i aspectul static al temei mitologice (m gndesc n special la Metallica, clipul de la Until it sleeps)Un volum excelent, un adevrat manual de poezie care sun, datorit lui Andrei Dósa, impecabil.“ – Bogdan Alexandru Stanescu

Cu multe nume te chem?m, ?i ale tale sunt aceste nume, pe de-a-ntregul. Cu multe rituri te sl?vim ?i ale tale sunt aceste rituri, pe de-a-ntregul. E?ti f?r? de sf?r?it, zei??, tu, regin? a cerurilor. – Apuleius, Metamorfoze Zei?a are multe chipuri. Acest ?ndreptar te va ajuta s? explorezi noi fa?ete ale minunatei ei diversit??i, ?n fiecare zi. Fiecare rug? zilnic? ?i fiecare explica?ie ce o ?nso?e?te sunt o medita?ie asupra lec?iilor divine primite ?n cadrul celor mai puternice experien?e umane: crea?ia, s?rb?toarea, na?terea, frumuse?ea, abunden?a, pierderea, dragostea, venera?ia, precum ?i toate ciclurile anotimpurilor ?i vie?ilor noastre. ?ndreptarul pentru zei?e ne ajut? s? facem o leg?tur? ?ntre propria personalitate ?i spiritul nostru divin, f?c?nd astfel loc ?n g?ndurile noastre pentru un spa?iu sacru ?n care noile noastre introspec?ii s? poat? prinde r?d?cini ?i s? creasc?. Citind ?n fiecare zi aceste str?vechi rugi pline de emo?ie, ve?i avea posibilitatea s? recunoa?te?i oportunit??ile pe care fiecare zi vi le scoate ?n cale pentru a avea profunde transform?ri spirituale – put?nd astfel s? sl?vi?i ?i s? hr?ni?i feminitatea divin? ce s?l??luie?te ?n noi.

Celebrele ?ntreb?ri ?ce?“, ?cum?“ ?i mai ales ?de ce?“ ??i g?sesc ?n volumul al III-lea al foiletonului O inim? de broscu?? r?spunsuri ingenioase ?i fermec?toare prin intermediul personajelor inedite cu care ne-a obi?nuit aceast? carte. Rela?ia bunic-nepot este pus? ?ntr-o lumin? cald?, menit? s? ne deschid? inimile pentru a ne ?nsu?i acordurile Valsului stelar al vie?ii. ?n ciorchinii str?lucitori ai pove?tilor ce decurg una ?ntr-alta, una dintr-alta, ca ?ntr-o versiune modern? a ciclului O mie ?i una de nop?i, se eviden?iaz? dou? episoade de natur? mitologic?, sosite cumva pe filiera cre?tinismului popular, dar excelent prelucrate, de o originalitate sui generis, care lumineaz? ca ni?te mari boabe de struguri domne?ti, chiar dac? sunt cumva ?decupate“ ?i pulverizate de-a lungul ?ntregului volum.

Riduri deschide colec?ia ?Falanga basarabean?“ (coordonator Dumitru Crudu). Un volum al tinere?ii vitaliste care ?ncepe s? se obi?nuiasc? treptat ?i sigur cu ridurile societ??ii cu o speran?? de via?? din ce ?n ce mai exact stabilit?. Un volum de versuri care sfideaz? moartea prin chiar urmele pe care le las? ?n urm?, ca ni?te tatuaje, amintirea poeziei vie?ii celor dragi.

Da. E despre mine. E despre tine. E despre noi. Din toate p?r?ile ?i toate direc?iile. Despre falimentul moral ?i trezirea spiritului. Despre cum e s? ui?i ?i c?t de bine e s? ??i reaminte?ti. (Beatrice, activist) Un volum de poezii despre poezia ?i nepoezia vie?ii. Mai degrab? despre ce omoar? poezia vie?ii. De citit dac? sunte?i odihni?i ?i cu chef de introspec?ie. Aten?ie, poate s? doar?. (Mihaela, manager) Am frunz?rit-o cu trufia c? nu e despre mine. Am citit-o cu teama c? ar putea fi despre mine. Am recitit-o cu ambi?ia s? nu devin? despre mine. (Ioana, manager formare) Am deschis cartea, am r?sfoit, am citit. Apoi am ?nchis Outlook-ul ?i m-am g?ndit la lucruri simple: prieteni, muzic?, sine. (Andrei, copywriter) Am avut permanent senza?ia c? navighez pe valuri, fel de fel de valuri, valuri peste valuri de via??, valuri cu gloata mijlocie, prins? ?n caden?a asta a noastr?, modern? ?i golit? de rost personal. (Carmen, strategic planner) O oglind? care reflect? ?n cuvinte propria via?? – care via??? – multiplicat? ?n mii de alte trupuri, care tr?iesc aceea?i nesf?r?it? ?zi a c?rti?ei“. (Sylvia, marketing manager) Mi-a transmis impresia de oper? rock, sau, m? rog, cum s-ar putea numi a?a ceva pe muzic? de Parov Stelar, Nicholas Jarr ?i al?ii mai de acum. (?tefan, student) ?Auzi, de ce nu scrie nimeni poezie despre corporati?ti?“ m-a ?ntrebat un prieten acum vreo cinci ani. La vremea aceea am pufnit ?n r?s de mi-a dat ?pri?ul pe nas, dar, anul trecut, mi-am dat seama c? se poate. Tocmai terminasem Saga – bilete la clasa din mijloc, un poem epic, ironic ?i ?ntins pe vreo 30 de pagini. Despre iubirea dintre doi corporati?ti, desp?r?i?i ?n adolescen?? ?i reg?si?i la disperare, pe la 30 de ani ?i ceva, cu ocazia unui infarct. L-am rugat pe Paul Hitter, ale c?rui desene cu miz? social? ?i tu?e cinice m? atr?geau demult, s? ilustreze c?teva scene din istoria celor doi eroi ai poemului. Au ie?it 7 desene care nu doar ajut? textul, ci duc povestea mai departe, o cresc ?i o dezvolt?. Din vagonul de accelerat Timi?oara-Bucure?ti p?n? pe malul m?rii, Paul a transcris vizual o hart? a nelini?tilor, fricilor, la?it??ilor ?i speran?elor unei genera?ii care a ?mb?tr?nit ?nainte de vreme, dar care ?nc? sper? la evadare. Saga – bilete la clasa din mijloc este o carte-album despre noi ?i despre voi, despre cei ce umplu sta?ia Pipera la 7 diminea?? ?i despre cei care r?d de ei ?ntorc?ndu-se din club, despre cei adu?i la nebunie de creditul ipotecar ?i cei ?ntor?i victorio?i ?i ar?i din Goa sau de la festivaluri. Este poezie pentru c? sunte?i poezie, este scris? pentru c? trebuia scris? ?i este desenat? ca s? nu mai existe niciun dubiu.“ (T?u?ance)

David Walliams eredeti, csavaros és szívhez szóló regénye egy tizenkét éves kislány, Kloé és a padon él? hajléktalan barátságának k?nny- és orrfacsaró t?rténete. Walliams az angol gyerekirodalom legújabb sikerszerz?je - vagy ahogy legt?bbsz?r emlegetik: a 21. század Roald Dahlja, így talán nem meglep?, ha k?nyvét Roald Dahl világhír? illusztrátora, Sir Quentin Blake álmodta képekbe. ?Büd?ss úr büd?s volt. Jobban mondva b?zl?tt. S?t, ha létezne ilyen szó, akkor azt mondhatnánk: b?zd?gl?tt. Nála büd?sebb b?z?s b?zd?gl? nem volt a világon. Igen, amint a nevéb?l is gondolhatjuk, Büd?ss úr meglehet?sen büd?s - de mégis ? az egyetlen ember, aki jó fej Kloéval. ?gy aztán, amikor úgy t?nik, hogy Büd?ss urat elkergethetik a városból, Kloé gondolkodás nélkül elbujtatja ?t a kert végi sufniban. A lány aztán a saját b?rén tapasztalja, hogy bizonyos titkoknak katasztrofális k?vetkezményei lehetnek. ?s ha már a titkoknál tartunk: ha a szimatunk nem csal, Büd?ss úr múltjában is er?sen b?zlik valami...

Un caleidoscop ?n care se rotesc ?ncet imagini din copil?ria cu mineri, decantoare ?i benzi care transport? c?rbunele sau din adolescen?a ?ntr-o uniform? albastr?. Textele astea spun, ?n fond, pove?ti despre oameni dragi. (Ana Pu?ca?u)Ce-?i r?m?ne de f?cut atunci c?nd e?ti num?rat ?dup? gloan?e“, c?nd ajungi s? asociezi cele mai bune vremuri cu ?primele defil?ri“, prin fa?a ochilor ?i se deruleaz? ?toate marile filme ale indiferen?ei“, iar ?n loc de cer nu mai reu?e?ti s? vezi dec?t ?sute/de mii de c?m??i albastre cu epole?i“? Nu-?i r?m?ne altceva dec?t s? ratezi ?tot ce se putea rata“, asta e lec?ia pe care o ?nva?? at?t de bine ?i o pred?, iat?, mai departe, f?r? gre?eal?, fosta elev? a L(iceului) M(ilitar). De?i pare imprimat pe o band? magnetic?, iar limbajul este ?n esen?? unul sever, discursul ?pedagogic“ din te a?tept ca pe un glonte las? s? se strecoare printre r?nduri suficient din emo?iile, respira?iile sau ezit?rile instan?ei emitente, astfel ?nc?t abilitatea celei aflate la pupitru s? devin? de necontestat. Pentru c?, da, Ana Pu?ca?u convinge f?r? probleme, indiferent dac? scrie despre identit??i furate, manevre sterile, r?zboi, iubire sau ratare. (Cristina Ispas)Un spa?iu disciplinar, depresiv, amenin?at de gloan?e, p?ndit de moarte – o zon? biografic? marcat? de absolvirea LM-ului. Prezen?a semnificativ? a conjunctivelor ?i condi?ional-optativelor m? face s? cred c? totul ar putea fi ?ntocmai, iar rezultatul, exact cel b?nuit, c? oricine poate juca rolul principal propus de Ana Pu?ca?u. Concrete?ea spa?iilor nu se dezminte nici un moment, poeta r?m?n?nd fidel? geografiei ?i istoriei imediate, realiz?nd astfel un sumbru decor al lumii la ?nceput de mileniu; cu fabrici dezafectate, baruri, camioane ?i, de ce nu, cu Bosnia sau Basarabia. Teama care str?bate volumul, ca o ven? sub?ire, tr?deaz? fragilitatea de care literatura ultimelor decenii are at?ta nevoie. Debutul poetic al Anei Pu?ca?u este – probabil – cel mai a?teptat (?i mai reu?it) din zona Timi?oarei, ?n ultima vreme. (Moni St?nil?)

Aer ?n iarb? este o poezie a ciclicit??ii. Anotimpuri ?i anotimpuri ale inimii. Toposuri ?i loca?uri ale refugiului ?n bucurii simple. Regenerarea prin elemente g?site ?n col?urile altor inimi. O poezie filmic?. O dinamic? cinematic? a cuvintelor ?i a surprizelor prinse de suflet ?i redate ?n pixelii colora?i ai fericirilor nea?teptate. Aer ?n iarb? este ?i ?n ?note de mare“ ?i ?n ?prim?vara la cheie“ un ciclu care mimeaz? numai aparent dicteul automat. Aer ?n iarb? este momentul c?nd treci pe strad? ?i scapi de lume, este spa?iul gol dintre cuvintele care ??i rostesc via?a ca s? dea propulsie maxim?.?Cu totul remarcabil? este, ?n poemele lui Mihai Vieru, capacitatea autorului de a descoperi, ?n spatele spectacolului cotidian, prezen?a miraculosului, a misterului, c?teodat? feeric, alt?dat? terifiant. Poetul e un spirit fantast, ?nzestrat cu ni?te antene extrem de sensibile la partea de umbr? a existen?ei, ?i un vizionar apt s? surprind? spectacularul banalului ?i s? transforme, a?a cum ??i dorea pe vremuri Rimbaud, o fabric? oarecare ?ntr-o moschee.“ (Octavian Soviany)

Misterul st?rne?te uimire, iar uimirea ?l face pe om s? vrea s? ?n?eleag?. – Neil ArmstrongAu existat cu adev?rat Atlantida ?i Lemuria? Cine a construit piramidele ?i ?n ce scop? C?t de avansat? era tehnologia culturilor antice?La aceste ?ntreb?ri ?i la multe altele cartea de fa?? ??i propune s? ofere r?spunsuri prin intermediul unor adev?rate autorit??i ?n domeniu.Erich von D?niken, celebrul autor al bestsellerului interna?ional Amintiri despre viitor, examineaz? piramidele egiptene, studiindu-le implica?iile astronomice ?i mesajele pe care erau menite s? le transmit?.Temerarul explorator al Americii antice, Frank Joseph, se ocup? de scandalurile arheologice ?i tentativele de suprimare a dovezilor, printre care ?pierderea“ de c?tre Muzeul Smithsonian’s a craniilor maya?e descoperite ?n insulele Aleutine.Philip Coppens, unul dintre comentatorii seriei Ancient Aliens de la History Channel, exploreaz? re?eaua celtic? de drumuri care poate fi pus? ?n leg?tur? cu o reproducere veche de 4 000 de ani a Atlantidei, realizat? pe sol.Savantul ?i exploratorul de mistere Oberon Zell-Ravenheart adun? laolalt? Gr?dina Edenului, Arborele Vie?ii, marele potop biblic, ?ncerc?nd s? descifreze misterul scufund?rii Lemuriei.Marie D. Jones ?i Larry Flaxman exploreaz? teoriile antice despre sunet ?i rezonan?? ?i ipoteza folosirii acestora ?n construirea megali?ilor ?i a piramidelor, precum ?i ?n atingerea st?rilor modificate ale con?tiin?ei.Jurnalistul Nick Redfern dezv?luie interesul st?ruitor al autorit??ilor SUA pentru trecutul nostru str?vechi, misterele religiei ?i artefactele enigmatice.Dovezi privind aceste mistere antice sunt pretutindeni – dac? ?tii ce s? cau?i.

Kedves olvasó, ha már kezedben tartasz, elkalauzollak olyan világba, amely számodra is érdekes és felkelt?. Mai társadalmi helyzetünk elég cudar állapotban van, ahol még a faji kül?nb?ztetésénél tartunk és még mindig nem fogadtuk el egymást. Ezért nem is tudunk tovább lépni. Nem tudunk ?sszefogni és kilépni a rengetegbe, az ismeretlenbe, hogy aztán szétszóródjunk újra és benépesítsük az olyan réteget ahol esetleg mással, de ha nem, akkor egymással harcoljunk az új helyekért. K?nyvemet megosztva egy olyan fantázia szemsz?gb?l mutatom be, elképzelt világomat, melyben t?bb dolog rendbe j?tt, de helyette j?tt más, csak, hogy az élet mozogjon. Ha velem tartasz, végén ráj?ssz, lehet van benne logika, fantázia, és realizáció. Ez a világ olyan utakon jár melyben a fajok megbékéltek, elfogadták egymást, de helyette j?ttek a nemi kül?nbségek, melyet az emberek biológiai okokból nem fogadtak el, de akik elfogatták, úgy vélik ez természetes és lehetséges. Ha ódzkodsz a másságtól, óva intelek a t?rténetét?l, de egyben ajánlanám nagy szeretettel, hátha máshogy fogod látni a világot, vagy találsz benne olyan dolgot, darabot mely hiányzott a puzzle-?db?l, és kiegészíti a te kicsiny világodat.

Cine pe cine cite?te? ?n 1989, Javier Marías scrie o poveste despre un profesor spaniol invitat la Oxford. ?n 1998, scrie memoriile unui scriitor spaniol pe nume Javier Marías, care reconstituie efectele avute ?n epoc? de propria carte – Romanul Oxfordului. Ce r?m?ne din adev?r, de unde ?ncepe fic?iunea ?i care e cheia ?n care se cite?te acest amestec à la Borges dintre trecutul personal, istorie literar? ?i cea mai pur? literatur?? Poate c? r?spunsul e simplu: fa?a ?ntunecat? a timpului.

Scarlett Anderson sikeres írón?. K?nyvei a sikerlisták élén állnak, életének eseményeit rajongók hada figyeli árgus szemekkel. M?vei megfilmesítésre várnak, és az egyik legnagyobb csatorna tévésztárja ostromolja szerelmével… Scarlett Anderson retteg? n?. ?jszakánként rémálmok kínozzák, sokszor mintha kihagyna az emlékezete, és k?rül?tte egyre csak szaporodnak a gyanús, megmagyarázhatatlan dolgok. Mélyen eltemette magában az id?t, mikor Ted, szadista férje rabságban tartotta, s rajta élte ki perverz vágyait. Egy ?rd?gi pszichopata, akit?l csak gyilkosság árán sikerült megszabadulnia... New York k?rnyékén a titokzatos Marionett Mester szedi áldozatait. Fiatal n?ket, akiket megkínoz, meg?l, majd perverz módon a nyilvánosság elé vet. A rend?rség tehetetlen, a szálak azonban mintha egyre inkább Scarlett Anderson irányába vezetnének. Kate Bennett debütáló thrillere folyamatosan izgalomban tartja olvasóját, mik?zben az els? bet?jét?l az utolsóig fokozza a feszültséget.

This is a wonderful fairy tale whose main character Simona, the blue-eyed blonde girl, travels with her friends, Big Moustache and Iliuta the bunny, along the Cuties’ Kingdom, struggles against all the Nasties and, of course, wins on the tennis field and saves the whole world as such. Such a tale hasn’t ever been written since Alice’s Adventures in Wonderland. (Equator Publishers)

Care este leg?tura dintre dinozaurii cu pene ?i moartea succesiv? a doi universitari danezi? Acesta este r?spunsul pe care ?l caut? inspectorul S?ren Marhage, dar, mai ales, cercet?toarea Anna Bella Nor, elementul-cheie al crimelor. Un thriller plin de enigme ?i coinciden?e care investigheaz? re?eaua de minciuni ?i lupte de putere din spa?iul universitar. Romanul este c??tig?torul unor premii ?i distinc?ii care i-au adus autoarei recunoa?tere interna?ional?, fiindu-i realizate traduceri ?n peste 15 ??ri.

R?zbunare ?n serie. Cum ar ar?ta crima din Orient Express dac? Agatha Christie s-ar fi n?scut la final de ani ‘70? Probabil nu mult diferit de drama pe care Kristina Ohlsson o ?ncepe cu dispari?ia unei feti?e dintr-un tren aglomerat. Doar c? lucrurile se complic? ?i crima devine o serie ale c?rei victime sunt copiii ?nedori?i“. Cei doi investigatori vor trebui s?-?i ?nving? orgoliile ?i s? colaboreze ?ntr-un caz al c?rui final nu se ?tie dac? le va aduce mul?umire sau total? repulsie fa?? de natura uman?. Tradus ?n 23 de ??ri, romanul e o combina?ie cuceritoare ?ntre spaim?, revolt? ?i compasiune.

Premiat cu titlul Grand Underground – Premiile Tiuk! pentru anul cultural 2010 Un playlist format din super-piese, pe care cititorii ?i le pot aduna pentru a le asculta ?n surdin? ?n timp ce parcurg aceste povestiri excelente ce formeaz? o nara?iune apocaliptic? metonimic?, impecabil scris? de vocalistul Mihnea Blidariu. Fiecare capitol are ?n centrul nara?iunii un personaj din societatea rom?neasc? bine definit ?i oarecum reprezentativ, care-?i tr?ie?te ultimele clipe ale vie?ii, chiar dac? ?nimeni nu vrea s? fac? nimic pentru ultima oar?“. Personajele ?tiu asta, iar noi, cititorii, le urm?rim SF?R?ITul. (Mihail Vakulovski)Un roman despre sf?r?itul lumii la rom?ni. Diferitele personaje din structura c?r?ii sunt figurile ce populeaz? Rom?nia, contextul ei social, politic ?i mediatic. Recuno?ti u?or oameni pe care ?i vezi zi de zi la televizor, dar e posibil s? te recuno?ti pe tine ?nsu?i sau un prieten foarte bun. Playlist e un amestec de furie, ironie, team?, grea??, speran??, ur?, iubire, sarcasm ?i nelini?te. Este fundalul muzical al unui sf?r?it ce a ?nceput de mult...

C eti un artist dramatic care se zbate s supravieuiasc sau c eti un om care nu se identific cu sexul cu care a fost nzestrat i ncearc disperat s remedieze aceast problem, c eti un geniu ajuns n zdrene, care cerete ansa de a-i spune povestea, c eti un ndrgostit iremediabil, care ncaseaz doar indiferen, c eti un nimeni urmrit venic de autoriti, de probleme i eecuri, c eti captiv n lumea ta, singurul loc n care nu eti perceput ca fiind nebun tocmai fiindc sfideaz noiunea unanim acceptat de normalitate, c eti un scriitor care i aterne realitatea bidimensional, pe foaie, n replici, n didascalii, n uniti de msur a emoiei – numite cuvinte –, i ridic n alii realiti tridimensionale, c eti o ntmplare care citete aceste rnduri, tii foarte bine c orice fapt consumat d singur startul la o continuare i c exist mereu o a doua ans, la fel cum Moartea tie cnd trebuie s lase ceva s continue, cnd s-i spun stop sau cnd s nchid ochii, fiindc intervenia ar descalifica-o. Totul poart eticheta cu va urma i depinde doar de noi s lsm eticheta acolo i s urmm indicaia.Teatrul prelungete viaa fiindc este o prelungire a vieii. Nu e att parte a ei, ct o extensie, ca o pereche de aripi cu care plonjm ntr-un bar supraaglomerat, ntr-un dormitor n care ncap fix dou persoane, ntr-un vis policrom cu iz de psihotrope, sau ntr-o scen care ne va marca fiindc urmeaz s se petreac n acel interval de timp pe care niciodat nu suntem n stare s-l dibuim, dar tim atunci cnd se ntmpl c nu putea fi altcndva.Trei piese care ne zguduie, ne las simurile bulversate, creierii bruscai, inima n aritmie, dar sufletul cumva ridicat. Trei piese de prelungit viaa, chiar i a celor care cred c aceasta urmeaz abia dup ce vor muri. Moartea strig: Bis!“ cnd se vede aplaudnd de una singur, fiindc nu are de ales dect s lase spectacolul s continue n momentul n care tocmai se dezintegreaz.ndrznete i citete!“ – Andrei Vornicu

Plimb?ndu-l pe Fun este un roman de medita?ie. El poate fi privit ca un puzzle de patru eseuri, aparent f?r? legatur? ?ntre ele, care construiesc o biografie subiectiv?.Citind aceast? biografie, vom descoperi o privire senin? asupra unei epoci tulburi. Vom tr?i din plin bucuria autorului de a-?i ?ndeplini visul din adolescen??, acela de a se transforma, m?car pentru o clip?, din cititorul vis?tor, ?n autor.Un autor plin de talent, cu o fermec?toare curgere a povestirii, demn? de a ne umple clipele de r?gaz ?i de reflec?ie.