Cele cuprinse-n cartea aceasta au fost scrise si publicate in deosebite timpuri la deosebite ocaziuni si-n urma unor deosebite indemnuri sunt deci in ele pe ici pe colo fie repetitiuni fie complectari care vor fi suparand pe unii dintre cititori. Le cer acestora iertare; am socotit insa ca buna credinta literara imi impune sa le reproduc toate asa cum au fost publicate fara de nici o scadere si fara de nici un adaos. (Ioan Slavici)

Capacitatea narativ excepional a lui Agrbiceanu o probeaz mai cu seam marile lui povestiri: Popa Man, Pascalierul, Faraonii, Jandarmu… Aventura, humorul, pitorescul i gsesc locul propice dezvoltrii, ntr-o literatura ce se complace n a fi ea nsi, nu fr impulsuri romantice care provin din experiena sensibil a lui Walter Scott ca i a lui Prosper Merimee. Totul se desfoara aici vital, dramatic, “frumos“, veridic i incitant, calitatea narativ a acestor povestiri situndu-le pe culmile genului nuvelistic autohton. Mai fin dect Slavici, pe care l-a continuat, mai poet dect Rebreanu, pe care l-a premers, n divor permanent cu criticii contemporani, Agrbiceanu a scris fr s oboseasc, mnat de o fantezie epic unic n cadrul literelor romane.“Ion Negoiescu

Locul pe care-l ocup? un scriitor ?n ierarhia istoriei literare a unei na?iuni e condi?ionat de cel pu?in trei factori: personalitatea sa opera sa ?i in???uen?a acestei opere ?n primul r?nd asupra contemporanilor s?i ?i implicit dup? aceea asupra urma?ilor; a?adar ecoul prelungit ?i durabil cu care aceast? oper? ancoreaz? ?n posteritate. Perpessicius

Ne?ndestul?tor comentat, poemul lui Ion Caraion tinde s? ocupe, f?r? s? ?ntrebe pe cineva, cu ori f?r? consim??m?ntul care ne apar?ine, locul pe care-l merit?. ?n firea s? cea mai ad?nc? pulseaz? un amar trufie, ?ns? ?i o stranie, ?nd?rjit?, vigoare (?n r?zboi cu oboseala ori n?scut? din d?nsa), care-i dicteaz? s? procedeze a?a ?i nu altfel. Suprafa?? sa doar at?t de abrupt?, nesimetric?, t?ioas? ?i dispre?uitoare e f?cut? mai cur?nd s? resping?, dec?t, dup? normele obi?nuite ale confortului sentimental, s? atrag? ?i, s? ademeneasc?. ?ns? exterioritatea de at?tea ori rebarabativ? ascunde un miez contrariant, o sensibilitate mult prea vie. Structural, prezenta poezie e tensionat? ?i de o anumit? sensibilitate de a fi ?n contratimp, o sensibilitate ?nn?scut?, care o face s? mearg? contra modei, s? ?ocheze ?i s? displac?.

Ei desc?lecar? atunci am?ndoi??i se iau la lupt? ca doi juni eroi.Ochii tuturora cat? cu mirareLa Buzescu Preda ?i t?tarul mare.Ei se bat la raza stelei cei de foc Flac?rile-i albe pe-a lor zale joc.V?ntul r?core?te fruntea lor udat???i m?nia dulce sufletul le-mbat?. Ei se bat ?n spade – spadele se fr?ng;??i se iau la bra?e – se smucesc se str?ng.C?nd t?tarul scoate o secure mic?Si lovind pe Preda pav?za ?i stric?.Dar el cu m?ciuca astfel ?l loviInc?t deodat? c?zu ?i muri. Iar dup? aceasta oastea rom?neasc?Pleac? ?i ?nvinge horda t?t?rasc?. Dimitrie Bolintineanu - Preda Buzescu

Ct privete poeziile dlui Stamati dei un critic posomort ar putea gsi n ele oarecare neglijri de rime mrturisesc c eu le-am cetit cu mult interes [...] i [...] snt dispus a descoperi multe frumusei n poeziile sale.“ – V. Alecsandri

Talentat traduc?tor, autor a zeci de articole ?i studii (de folcloristic?, ?n primul r?nd), culeg?tor de folclor, Al. Mateevici s-a impus ?n literatura rom?n? prin poeziile sale originale, mai ales prin acelea ?n care dragostea fa?? de ?ar? ?i de cei umili?i e preponderent?. Armonia versurilor, c?ldura, patosul ?i prospe?imea lor, caracterul militant al poeziei ?l apropie de Co?buc ?i Iorga, iar G. C?linescu, entuziasmat, ?l cita ?ntr-un context al?turi de Eminescu. Creator al unor versuri antologice, Al. Mateevici, de?i a tr?it numai 29 de ani ?i nu s-a putut defini ?ntru totul, ar fi r?mas ?n literatura rom?n? chiar dac? ar fi scris numai Umbra noastr?, acest imn ?n?l??tor, f?r? pereche, o podoab? rar?, cea mai valoroas? od? ?nchinat? limbii neamului.

Proza literar? a lui Eminescu reprezint?, cercet?nd-o mai ad?nc ?i ?n toat? ?ntinderea ei, expresia unui moment important din dezvoltarea romantismului romanesc: momentul structuraliz?rii estetice, al dimension?rii lui spirituale. Eminescu las? deschise, prin epica sa, cel pu?in dou? drumuri ?n literatura rom?n?: drumul prozei fantastice ?i cel al epicii filozofice, d?nd el ?nsu?i modele ?n aceasta privin??. "S?rmanul Dionis" ?i "Avatarii faraonului Tla" r?m?n dou? prototipuri de literatur?, ?n care se ?nt?lnesc ?i se unific? reprezent?rile unui liric vizionar ?i incertitudinile unei firi meditative, d?rze ?n aspira?ia ei de a g?si, cu pre?ul unor dureroase ?nfr?ngeri, solu?ii ?n problemele esen?iale ale existen?ei.

Exist? ?n activitatea publicistic? a lui Eminescu trei perioade distincte ?n cadrul c?rora putem fixa ?i c?teva momente mai semnificative pentru o problem? sau alta. Criteriul de baz? pe care ne ?ntemeiem ?n periodizarea noastr? ?l constituie schimb?rile intervenite ?n statutul personal al poetului ?n cursul activit??ii sale scriitorice?ti, schimb?ri care hot?r?sc ?n fond orientarea ?i caracterul ei. Publicistica eminescian? din prima perioad? se circumscrie ?ntre ianuarie 1870, c?nd public? primul articol, O scriere critic? ?n Albina din Pesta ?i mai 1876, c?nd intr? ?n redac?ia Curierului de Ia?i, foaia ie?ean?. Vom distinge aici o publicistic? a epocii studiilor universitare la Viena, c?nd Eminescu colaboreaz? la publica?iile rom?nilor din Imperiul austro-ungar ?i se situeaz? pe pozi?iile acestora ?n ap?rarea institu?iilor culturale, critic? dualismul ?i se afirm? ca un exponent al "tinerilor" ?n lupta pentru ?nf?ptuirea idealului de unitate na?ional? a poporului rom?n. Eminescu se manifest? ?n direc?ii multiple, de la articolul pe teme culturale la editorialul de orientare politic? ?i lansarea de apeluri c?tre public pentru solidaritatea na?ional?. Pozi?ia sa este a t?n?rului intelectual rom?n, ?nsufle?it de lupta poporului s?u ?i acest av?nt tineresc se reflect? ?i ?n publicistica sa. Acestei prime perioade se impune s?-i al?tur?m ?i un al doilea moment care coincide cu activitatea de bibliotecar la Biblioteca Central? din Ia?i. Activitatea publicistic? de acum este redus? ca extindere ?i are, ?n chip evident, caracter c?rtur?resc. Eminescu ?ine, tot acum, ?i conferin?a Influen?a austriac? asupra rom?nilor din Principate, ?n care sintetizeaz? ideile din articolele anterioare ?i din ?nsemn?rile din manuscrise ?i schi?eaz? un program pentru viitoarea sa activitate publicistic?. Perioada a doua a gazet?riei lui Eminescu o ?nscriem ?ntre 19 mai 1876, c?nd avem date sigure c? poetul intr? ca redactor la Curierul de Ia?i, ?i ultima s?pt?m?n? din octombrie 1877, c?nd p?r?se?te redac?ia foii ie?ene. Se produce acum o schimbare fundamental? ?n statutul personal al poetului, ?n sensul c? devine ziarist profesionist. Foaia ie?ean? era, pe de alt? parte, o publica?ie oficial?, cu o apari?ie de trei ori pe s?pt?m?n? ?i care rezerv? p?r?ii neoficiale, din cele patru pagini, una singur?. Concep?ia lui Eminescu despre menirea ziarelor este cea a ?nainta?ilor s?i Asachi, Kog?lniceanu, Alecsandri, Negruzzi, care f?ceau din publica?iile lor organe de pres? cu caracter enciclopedic. Pe acest drum merge ?i Eminescu ?i ?n acea singur? pagin? o unei foi oficiale face cronic? de politic? extern?, cronic? de politic? intern?, cronic? cultural?, cronic? dramatic? ?i artistic?. Nic?ieri ?n gazet?ria lui Eminescu nu se vede mai bine ca la Curierul de Ia?i ce poate realiza geniul cu mijloace materiale reduse ?i ?ntr-un spa?iu tipografic restr?ns. Activitatea publicistic? a poetului surprinde prin diversitatea problemelor abordate, prin seriozitatea ?i buna informare ?i prin modul de-a polemiza ?n chestiunile controversate. Aici, la Curierul de Ia?i – ?i nu la Timpul – ?l g?sim pe Eminescu cronicarul de politic? extern?, cronicarul cultural ?i cronicarul dramatic. Perioada a treia a gazet?riei lui Eminescu este cuprins? ?ntre octombrie 1877, data intr?rii ?n redac?ia Timpului, cotidianul bucure?tean, ?i iunie 1883, pr?bu?irea sa intelectual?. Aparent nu se schimb? nimic ?n statutul personal al poetului, de vreme ce trece ca ziarist profesionist de la foaia ie?ean? la cotidianul bucure?tean. ?i totu?i situa?ia nu se prezint? a?a. Poetul intr? ?n redac?ia Timpului, ca simplu redactor, cum era ?i I. Slavici, la chemarea c?ruia p?r?se?te foaia ie?ean?, trece apoi ?n fruntea ziarului, ca redactor-?ef, ca s? ocupe, ?n final, postul de prim-redactor. Eminescu ??i asum? sarcina, la intrarea ?n redac?ia Timpului, s? fac? cronica de politic? intern? ?i se ocup? cu intermiten?e de evenimentele interna?ionale ?i de mi?carea cultural?. Publicistica sa cunoa?te, sub aspectul diversit??ii, o ?ngustare evident? ?n raport cu cea de la foaia ie?ean?. Dar dac? la cotidianul bucure?tean nu ne ?nt?mpin? peisajul caleidoscopic din foaia ie?ean?, se impune aten?iei ?nc? din primele articole amplificarea discursului critic ?i verva polemic?. Publicistica eminescian? cunoa?te desf??urarea cea mai larg? ?ntre februarie 1880 ?i decembrie 1881. Acum Eminescu este redactor-?ef al cotidianului bucure?tean ?i ?l transform? ?n organ de pres? al orient?rii sale politice. Poetul sus?ine, ?n zeci de articole, primatul muncii ?n promovarea ?n ierarhia social?, ia ap?rarea "claselor pozitive" ?i critic? ?n termeni necru??tori "p?tura superpus?" ?i demagogia din via?a politic?. Eminescu p?r?se?te conducerea Timpului ?n ianuarie 1882, ca urmare a apropierii "sincerilor conservatori" de "sincerii liberali" ?i a form?rii "opozi?iei coalizate". Poetul trece r?spunderea conducerii ziarului lui Grigore G. P?ucescu, membru marcant al "opozi?iei coalizate" ?i r?m?ne prim-redac

Caragiale e mai viu ca niciodat? ?i schi?ele lui se potrivesc timpurilor noastre a?a cum o f?ceau ?i pe la 1900. Ne-a fost ?nc? o dat? demonstrat c? ce a ie?it din mintea sarcastic? a pamfletarului din Haimanale ?nc? se aplic? ?n societatea rom?neasc? ?i c? tot ce ?ine de politic?, stil de via?? ?i cultura din prezent e la fel de actual ca relat?rile lui Caragiale de acum aproape 100 de ani.

Cu aceast?? sintagm? poporul rom?n ?i-a numit ?n Evul mediu o parte mare a crea?iei sale folclorice ?nso?it?? de melodie dar nefiind de ritual ?i anume – subiectele epice epico-lirice ?i lirico-epice ori ?i lirice dar cu elemente narative caracter explicit sau implicit povestitor ?i fiind diferen?iate dup?? criteriul temporal (apar?in trecutului ?ndep??rtat ?i mai rar celui apropiat). Termenul c?ntece b??tr?ne?ti r??m?ne totu?i ?n temei plauzibil ?i ?n uz teoretico-practic pentru a denumi (desemna) un domeniu larg de poezie c?ntat?? popular?? pe care am mo?tenit-o de la str??buni ?i care reflect?? trecutul glorios de lupt?? faptele m??re?e evenimentele istorice reale ?i cazurile de via??? cotidian?? ie?ite din comun purt?nd o coloratur?? legendar?? istoric?? nuvelistic?? (?n sens de noutate) etc. ?i un suflu inegal al patosului epicnarativ dar nefiind dominate dec?t mai rar de suflul liricului expus de la persoana ?nt?i la timpul prezent.

O comoar? antic?. Un sacrificiu suprem.Un secret pentru care merit? s? ucizi. Alexandria, Egipt, 1977. ?n timpul unei scufund?ri ?n c?utarea unei epave, arheologul Isabella Warnock descoper? un artefact care nu seam?n? cu nimic din ceea ce ea a v?zut vreodat?: un astrarium, un instrument misterios, despre care se spune c? ar fi avut puterea de a hot?r? destinele faraonilor ?i regilor ?nc? de la ?nceputurile istoriei.Isabella pl?te?te ?ns? pre?ul suprem pentru descoperirea sa, ?i misiunea p?str?rii ?n siguran?? a acestui obiect de o valoare inestimabil? ?i revine so?ului ei, Oliver. ?n lupta cu un adversar necunoscut ?i cu o sect? puternic?, preg?tit? s? fac? orice pentru a pune m?na pe astrarium, Oliver se treze?te prins ?ntr-un v?rtej de evenimente, o curs? nebuneasc? pentru a proteja un secret de veacuri ?n lumea plin? de primejdii ?i comploturi a egiptologilor, ?n care vr?jile str?vechi ?i legendele intr? ?n conflict violent cu ambi?iile moderne. Alert ?i fascinant, acest thriller constituie o lectur? obligatorie pentru fanii lui Kate Mosse ?i ai lui Dan Brown.

Martie 1997. O t?n?r? femeie e g?sit? moart? ?n spatele unui bar din or??elul Carter Crossing, Mississippi, nu departe de o mare baz? militar?. Criminalul este un localnic sau un soldat? Maiorul Jack Reacher din poli?ia militar? prime?te misiunea de a supraveghea, sub acoperire, activitatea poli?iei locale. Folosindu-?i intui?ia ?nn?scut?, dar ?i abilit??ile dob?ndite ?n lunga sa experien?? ca militar, maiorul pune cap la cap indiciile, descoperind o conspira?ie a t?cerii ce pare s? urce p?n? la cel mai ?nalt nivel. Prins ?ntre datoria militar? ?i dorin?a de a face dreptate, Jack Reacher ??i risc? viitorul profesional pentru aflarea adev?rului. Iar farmecele ?erifului Elizabeth Deveraux, o femeie uimitor de frumoas?, fost ofi?er ?n infanteria marin?, nu fac dec?t s?-i complice sarcina.?Jack Reacher i-ar putea bate pe Bond, Dirty Harry, Jason Bourne ?i Ethan Hunt cu ambele m?ini legate la spate. Apoi, s-ar culca cu iubitele lor, c?te dou? deodat?, ?nainte de a p?r?si ora?ul cu ultimul autobuz.“ – The Sun?Cea mai bun? carte a lui Child de p?n? acum… Reacher este deopotriv? un mare lupt?tor ?i un g?nditor, deopotriv? Schwarzenegger ?i Socrate. Crezul s?u va fi ?ntotdeauna ?make love and war?.“ – The Independent ?Jack Reacher ?i-a c??tigat de mult un loc de seam? ?n panteonul eroilor americani formidabili…“ – The New York TimesC?r?ile lui Lee Child sunt traduse ?n 40 de limbi, ?n aproape 100 de ??ri ale lumii.

„În anii ‘75-‘80, nu am putut trece de cenzur? cu romanul Oameni de nic?ieri – o fresc? a anilor ‘55-’60 despre via?a or??elului meu (Alexandria) – poveste?te Marin Radu Mocanu – din cauza caricaturiz?rii unor activit??i de partid, iar când era aproape s? trec (la Editura Cartea Româneasc?) cu sprijinul marelui prozator Marin Preda (teleorm?nean ?i el), acesta a decedat (în mai ‘80), r?mânând s?-l editez ulteior“. (Marin Radu Mocanu)

?n timp ce mul?i studen?i americani din anii 1960 participau la mar?uri ?mpotriva r?zboiului, luau droguri halucinogene ?i erau adep?ii amorului liber, Hannah Latham, fiica unui faimos profesor universitar ultraradical ?i al unei pictori?e foarte cultivate, nu vrea dec?t s? se c?s?toreasc? cu iubitul ei, viitor doctor, ?i s? tr?iasc? ?n provincie o via?? conven?ional?. T?n?rul cuplu ?i b?ie?elul lor nou-n?scut se stabilesc ?ntr-un or??el din statul Maine, ?ns? Hannah ajunge s? se simt? cur?nd izolat? ?i plictisit? de visul ei de fat? cuminte. ?ntr-o bun? zi, ?n lipsa so?ului, un t?n?r – veche cuno?tin?? de pe vremea studen?iei – apare ?n ora?, schimb?ndu-i lui Hannah via?a pentru totdeauna... O carte pe care n-o po?i l?sa din m?n?, cu un suspans bine dozat, scris? cu m?iestria unui autor de romane poli?iste. De acela?i autor, la Editura Trei au ap?rut romanele Nu pleca..., O rela?ie special?, Jocurile destinului ?i Tenta?ia. O femeie se treze?te prizoniera unei vie?i prea conven?ionale ?i a micului ei act de rebeliune, ale c?rui consecin?e o h?ituiesc peste zeci de ani. Farmecul discret al vie?ii conjugale este un roman despre limita dintre via?a privat? ?i via?a public?, despre imensa pr?pastie dintre p?rin?i ?i copii ?i despre felul ?n care nu po?i sc?pa niciodat? cu adev?rat de trecutul t?u. De asemenea, constituie ?i o analiz? a moravurilor societ??ii contemporane, ?n care mass-media poate distruge vie?i ?n c?teva ore. “Kennedy este ne?ntrecut ?n a crea personaje feminine pline de rafinament, dar b?ntuite de fr?m?nt?ri. Stilul s?u emo?ioneaz? ?i captiveaz? deopotriv?.“ Daily Mirror

i totui, unei atari caracterizri strict estetice poate c n-ar trebui dect s-i adugm o notaie simpl, elementar: n universul vieii noastre cotidiene, cel nesat de valori pestrie, n care spiritul exhibiionist al noilor Scatii a devenit o adevrat instituie – el fiind tot mitocnesc, agresiv i invaziv ca i acum un veac – tot ceea ce ne rmne este s ne autocontemplm, distanndu-ne i decantnd n tot tumultul haotic ceea ce are valoare moral peren i sens n longue durée, cum ar spune Fernand Braudel. Poate c aa ceva a intuit Duiliu Zamfirescu nc de atunci, iar ca scriitor s-a simit dator s lase generaiilor viitoare Ciclul Comnetenilor, iar ca om s fie, ntotdeauna, politicos. Or, se tie c virtutea politeii a locuit“ firesc n cele dou stiluri i moduri de via att de apreciate de autor: aristocraia i rnimea. Dou clase sociale care au disprut din istorie, tot aa cum trsturile morale i estetice asociate lor n mod privilegiat par a fi estompate n contemporanitate: statornicia, nobleea caracterului, generozitatea, rbdarea, blndeea, serenitatea i simul onoarei. Eclipse i absene despre care nu se poate sa nu meditam recitindu-l pe Duiliu Zamfirescu.

n finalul romanului Donna Alba mtile personajelor cad. Mihai Aspru a vrut doar s-o stpneasc“ pe trufaa aristocrat, mbrcndu-i dorina n podoabe strlucitoare luate din cri. n schimb, Georges Radu erban, soul nelat, boier rigid taxat maliios de ctre narator, se dovedete un veritabil erou tragic, sinucigndu-se din dragoste, ca personajul lui Dostoievski.Ct o privete pe Alba, obiectul obsesiei ndelung elaborate, ea e un personaj de film din anii ‘30: femeia fatal, provocatoare de nenorociri pentru brbaii care o iubesc. Intriga dinamic, colorat de suspans, ajunge la o rezolvare cu happy end, care ar fi putut prea facil dac naratorul n-ar fi introdus un accent original de autoironie i umor negru, chiar n legtur cu ultima apariie a Albei. Foarte frumoas n valurile negre de mare doliu, dar deloc ndurerat, ea i apare brbatului ca un nger al morii, promindu-i o primejdioas fericire.

Ceea ce d? nuvelelor lui Slavici o pu?in obi?nuit? plin?tate ?i for?a de via?? este profunda cunoa?tere a sufletului omenesc ?n complexitatea lui ?i ?n mi?c?rile lui contradictorii. Aceast? cunoa?tere func?ioneaz? ?n modul cel mai firesc d?nd impresia c? Slavici ??i creeaz? personajele v?z?ndu-le dinl?untrul lor. Comportamentul lor nu e ?ntotdeauna logic - adesea chiar dimpotriv? mai ales ?n ceea ce prive?te analiza sufletului feminin ?n care Slavici r?m?ne un maestru - dar aproape niciodat? ?n marile lui reu?ite artistice nu d? impresia c? ar putea s? fie altul. Slavici se identific? cu personajele sale fiind legat cu l?untrul lor cu felul lor de a g?ndi ?i de a sim?i prin intime fire simpatetice. Iar acest fel de a g?ndi ?i de a sim?i e rezultatul unei observa?ii ?i medita?ii multiseculare asupra naturii umane. Slavici ?nf??i?eaz? cu mijloacele artistice ale scriitorului citadin analitic ceea ce poporul exprim? aforistic prin zic?torile ?i proverbele sale... Ovidiu Papadima

Edi?ie bilingv? ?n spaniol? ?i rom?n? S-ar putea spune c? ?n secolul al XXI-lea nimeni nu mai cite?te nuvele romantice. Cred ?ns? c? profesorii au puterea de a face totul; fie de a l?sa ca praful s? se a?tearn? peste operele validate de istorie, fie de a le lua ?i de a le pune ?n lumin? c?ut?nd forma de a le exploata ?n scopuri didactice, chiar cu str?inii care studiaz? limba rom?n? ?i care nu au toate instrumentele necesare pentru a parcurge, ?n ciuda dorin?ei vii, un text integral ?n limba rom?n?, f?r? suport. Nu de pu?ine ori, studen?ii ne-au cerut lucr?ri literare rom?ne?ti pe care s? le poat? citi ?i care s? corespund? nivelului lor lingvistic. ?n c?ut?rile mele, mi-a c?zut ?n m?n? o edi?ie bilingv? ruso-francez? a patru pove?ti semnate de greii literaturii ruse, Dostoievski, Cehov, Tolstoi ?i Turgheniev, publicate de editura Poket ?n 2005. ?i de aici, ideea. De ce s? nu ajut?m literatura noastr? tocmai prin acest? formul? optim? at?t pentru publicul spaniol, c?t ?i pentru cel rom?n. Traducerea ?n limba spaniol?, realizat? de Dana Oprica ?mpreun? cu c??iva stunde?i care au apreciat sensibilitatea imaginilor ?i profunzimea ideilor, ofer? ?i c?teva note de subsol fie morfosintactice, fie lexicale pentru a u?ura parcurgerea textului ?n limba rom?n?. Speran?a noastr? este de a continua cu astfel de edi?ii bilingve care au dublu rol, de a apropia publicul str?in de literatura rom?n?, izvor de cunoa?tere de noi puncte de vedere, de sim?ire ?i de g?ndire, dar ?i de a contribui la asimilarea de noi cuvinte, sintagme, structuri sintactice, forme de exprimare ?n general. Presentación Se podría decir que en el siglo XXI nadie lee novelas románticas. Creo sin embargo que los profesores tienen el poder de hacer todo; bien dejar que el polvo cubra las obras validadas por la historia, bien cogerlas y tráelas a la luz buscando la forma de explotarlas con fines didácticos, incluso con los extranjeros que estudian la lengua rumana y que no tienen todos los instrumentos necesarios a recorrer, a pesar de su viva voluntad, un texto integro en rumano, sin soporte. No pocas veces, los estudiantes nos pidieron trabajos literarios rumanos que puedan leer y que correspondan a su nivel lingüístico. En mi búsqueda cayó en mi mano una edición bilingüe ruso-francesa de cuatro cuentos firmados por los pesos pesados de la literatura rusa, Dostoievski, Chejov, Tolstoi, Turguénev, publicados por la editorial Poket en 2005. Por qué no ayudar nuestra literatura mediante esta fórmula óptima tanto para el público espa?ol como para el rumano. La traducción en lengua espa?ola, realizada por Dana Oprica junto con algunos estudiantes que apreciaron la sensibilidad de las imágenes y la profundidad de las ideas, ofrece también algunas notas de pie sea morfosintácticas, sea lexicales para facilitar la lectura del texto en rumano. Nuestra esperanza es de continuar con tales ediciones bilingües que tienen doble papel, de acercar al público extranjero la literatura rumana, fuente de conocimiento de nuevos puntos de vista, de sentimientos y de pensamientos, pero también de contribuir en el aprendizaje de nuevas palabras, sintagmas, estructuras sintácticas, formas de expresión, en general. Model/Muestra Alrededor están las rocas gigantescas de granito, como unos vigilantes negros, mientras el valle de la isla, profundo y seguramente bajo el espejo del mar, está cubierto de gavillas de flores, de vi?as salvajes, de hierbas altas y olorosas en las cuales la guada?a no ha entrado nunca. Y por encima de la capa suelta del mundo vegetal se mueve un mundo completo de animales. Miles de abejas hacen temblar las flores pegándose a su boca, los abejorros vestidos de terciopelo, las mariposas azules llenan una región determinada de aire sobre la cual se ve temblar la luz del sol. Las rocas altas hacen que mi horizonte sea estrecho. Sólo tengo un pedazo de cielo, pero ?qué pedazo! Uno celeste oscuro, limpio, transparente, y sólo de cuando en cuando una nubecilla blanca como si se hubiera derramado leche en el cielo. En la mitad del valle hay un lago en el cual corren cuatro manantiales que repiquetean, protestan, revuelcan piedrecitas todo el día y toda la noche. Es una música eterna en el silencio veraniego del valle y por la lejanía, por la hierba verde, por las pendientes de gravilla, los ves moviéndose y serpenteando con su plateado fluido, transparente y vivo, lanzándose en los brazos de los torbellinos donde ruedan locos, después yéndose deprisa más lejos, hasta que, suspirando de satisfacción, se hunden en el lago. En el centro de este lago, que aparece negro del reflejo del junco, de la hierba y de los mimbres de sus alrededores, hay una nueva isla, peque?a, con un soto de naranjas.

Un nou gen de proz? literar?? A?a s-ar p?rea, dac? pornim de la separarea ?n con?tient ?i incon?tient a sinelui uman, aprofundat? magistral de marele psihiatru elve?ian C.G. Jung ?n celebra ?i monumentala sa Carte Ro?ie. Dumitru Popescu are o bogat? oper? literar?-fic?ional? ?i nonfic?ional? – inspirat? din yona con?tientului. Baletul fantasmelor ne propune sondarea cu mijloace literare a celeilalte zone a spiritului, cu origini ?i mecanisme ?nc? greu decelabile ?i care deschide o alt? fabuloas? perspectiv? a l?untricului omenesc.

Jean Bart rmne un nume important pentru proza noastr, un scriitor autentic i original, care a cultivat pentru prima dat n literatura romn jurnalul de bord i schia marin – acestea fiind pentru totdeauna legate de numele lui -, iar prin Europolis, care i-a ncoronat opera, ne-a druit primul i cel mai realizat roman al unui port romnesc. Aducnd n proza romn “candida nav cu pnzele desfcute“, odat cu terminologia marinreasc, abordat pentru prima dat ntr-o oper literar, Jean Bart a ncetenit la noi literatura vieii maritime i fluviale, a portului i a largului marin." – Constantin Mohanu